Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO

1. O cetate dacică veche de peste 2.000 de ani continuă să uimească. Arheologii au fost o nouă descoperire importantă

2. Frumusețea acum aproape 7000 de ani.

Săpăturile arheologice din situl de la Topolița (jud. Neamț), pe care le-am desfășurat între 2019-2023, au favorizat descoperirea mai multor obiecte deosebite.

În locuințele culturii Precucuteni din acest sit am găsit diferite mărgele de lut, cu forme variate, precum și pandantive realizate din același material.

Toate aceste obiecte ne arată că și acum aproape șapte milenii exista o anumită preocupare pentru estetica personală.

În acest moment este dificil să stabilim dacă aceste piese de podoabă erau purtate doar de femei sau și de bărbați și de copii, mai ales că nu avem reprezentări ale mărgelelor pe statuetele de lut.

Imaginea de mai jos este doar o presupunere a modului cum ar fi putut arăta un colier din vremea culturii Precucuteni.

#archaeology #prehistory #ornaments #clay #beauty #Neamț #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. VAS MINIATURAL DE TIP MONOXILĂ

Vas miniatural de tip monoxilă, nr. inv. 36.339, aflat în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, aparține culturii Cucuteni, faza A3. Vasul miniatural este de formă dreptunghiulară, lucrat din pastă semifină de culoare cărămiziu deschis. Lipseşte un fragment din vas, fiind reîntregit prin restaurare. Prezintă o apucătoare, perforată orizontal, realizată prin ciupire din pasta vasului. Dimensiuni: H = 2,2 cm, Lmax = 6,2 cm, l = 4,1 cm.

Piesa a fost descoperită prin cercetările arheologice realizate în situl de la Fulgeriș-„La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, campania 2007, secțiunea S VIII, carou 5, locuința L4, la adâncimea de -0,45 m. Piesa a fost restaurată și conservată de colegii restauratori Iulia Voinescu și Petru Voinescu.

Așezarea de la Fulgeriș-La 3 cireși/ Dealul Fulgeriș, com. Pâncești este situată în Colinele Tutovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe partea stângă a Siretului, în nordul satului. Dealul Fulgeriș ocupă partea de vest a Colinelor Tutovei, ca subunitate a Podișului Bârladului, făcând parte din treapta ținuturilor deluroase ale județului Bacău. Limitele care evidențiază cel mai bine contactul unor domenii distincte ale mediului natural sunt, mai ales, cea sudică – pârâul Fulgeriș și cea nord-vestică – pârâul Soci, deci ocupă o zonă de interfluviu. Limita de est este reprezentată de un mic afluent al pârâului Fulgeriș, iar la vest Dealul Cristea aflat în prelungirea Dealului Fulgeriș, care delimitează limita de vest a Podișului Bârladului spre Siret.

Situl arheologic este cunoscut în urma cercetărilor de suprafață întreprinse în anii ’60 ai secolului XX efectuate de arheologii Marilena Florescu și Viorel Căpitanu, sondat în perioada anilor ’80 de Viorel Căpitanu, prin care se menționează că a fost descoperită o bogată stațiune arheologică aparținând culturii Cucuteni.

Cercetările recente au fost realizate în perioada anilor 2003-2015, 2018 și 2021, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, din totalul de aproximativ un hectar și jumătate pe care se întinde situl cucutenian de la Fulgeriș. Suprafața a fost delimitată cu ajutorul scanărilor arheomagnetice realizate pe suprafața sitului în anul 2009, de o echipă din cadrul Platformei ARHEOINVEST (Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași), coordonată de dr. Vasile Cotiugă și dr. Andrei Asăndulesei. Scanarea arheomagnetică a fost reluată în 2015 de o echipă coordonată de Institut für Ur- und Frühgeschichte, Friedrich-Alexander - Universität Erlangen-Nürnberg și Institutul de Arheologie Iași, coordonatorul acestui proiect fiind dr. Carsten Mischka.
Stratigrafia sitului aflat în acest punct se prezintă astfel: nivelul cel mai vechi este datat în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, etapa A3; urmează un nivel datat în epoca bronzului, cultura Monteoru; ultimul nivel de locuire fiind din perioada epocii geto-dacice, sec. I î.Hr.-I d.Hr.

În cadrul cercetărilor arheologice întreprinse între anii 2003-2021 au fost trasate un număr de 19 secțiuni prin care au fost cercetate resturile a 9 locuințe cucuteniene, un număr de 62 de complexe închise (în general gropi menajere), din care 34 sunt datate în nivelul cucutenian, 3 datează din epoca bronzului și 25 aparțin perioadei geto-dace, precum și 3 șanțuri de apărare, datate în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, faza A3.

Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Situl arheologic de la Fulgeriş-„La 3 cireşi/ Dealul Fulgeriş, în Monumente istorice băcăuane, III, Oneşti, Editura Magic Print, 2015, 44 p.; Lăcrămioara-Elena Istina, Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău (2003-2013), în vol.: Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa – in memoriam (Ediderunt V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă), Honoraria 11, Iaşi, p. 379-420; Lăcrămioara-Elena Istina, Așezarea cucuteniană de la Fulgeriș. Catalogul descoperirilor arheologice, Onești, Editura Magic Print, 2016, 110 p.

Dr. Lăcrămioara-Elena Istina

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Iulian Antonescu.

4. Turnul roman de la Budacu de Jos - Dealul Cetăţii 1 (comuna Budacu De Jos, jud Bistriţa-Năsăud) - Cod RAN: 32713.01; Cod LMI: BN-I-s-B-01298 - Turnul se află la 2 km nord de sat, pe dealul Cetăţii (568 m altitudine), parte din şirul de dealuri dintre văile Bistriţa şi Budac, lângă un drum forestier ce vine din localiatea Budacu de Jos.

Distanţa de la drumul judeţean DJ172G este de circa 1,5 km. Turnul de veghe oferea o perspectivă de ansamblu bună asupra văilor Bistriţa şi Budac, mai ales asupra celei din urmă. Poziţia sa a oferit posibilităţi de comunicare foarte bune cu toate celelate turnuri din apropiere, cu fortul auxiliar de la Orheiu Bistriţei şi cu turnul de la Şintereag – Dealul Oului, care avea legătură directă cu linia nordică a turnurilor de veghe. Astfel, turnul a fost o verigă importantă în linia de comunicare între diferitele regiuni ale limesului. A fost afectat de gropi săpate de detectorişti. De asemenea, în zonă s-au făcut amenajări pentru trasee de biciclete şi sporturi extreme.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

5. Cum păstrau aristocrații din Covasna alimentele și băuturile la rece, pe vremea când frigiderul încă nu exista? Ai auzit de ghețării?

Ghețăriile de acum aproape două secole sunt o mărturie a ingeniozității oamenilor de odinioară și a modului în care aceștia găseau soluții simple și eficiente pentru a păstra alimentele și băuturile la rece.

La Castelul Mikó din Olteni, gheața era recoltată din râul Olt, cu ajutorul stăvilarelor morii din apropiere. În anumite zone, nivelul apei putea ajunge până la 5 metri, favorizând formarea unor straturi de gheață cu grosimi de cca 30–50 cm. Blocurile de gheață erau apoi tăiate, transportate și depozitate pentru lunile călduroase.

Castelul dispunea de o ghețărie în interior, iar în grădină se păstra și o spectaculoasă ghețărie de tip „iglu”, construită din piatră, situată la aproximativ 20 de metri de vechiul curs al Oltului.

Câtă gheață putea încăpea aici?

Datele culese în timpul cercetării arată că în mica „grotă” de lângă Olt puteau fi depozitate aproximativ 60,3 tone de gheață! Aceasta era așezată în straturi, între care se puneau paie pentru a încetini topirea. În asemenea condiții, gheața putea rezista chiar și 2–3 ani, deși, potrivit mărturiilor locale, ghețăria era aprovizionată anual cu gheață proaspătă.

Povestea acestor ghețării începe odată cu construirea Castelului Mikó, în 1827, și se încheie treptat în deceniile în care frigiderul începe să înlocuiască această ingenioasă metodă tradițională de păstrare la rece, în anii 1970–1980.

Descoperiți povestea completă în articolul „Ghețăriile de la Castelul Mikó din satul Olteni, com. Bodoc, jud. Covasna”, semnat de Bartók Iuliana-Elisabeta, muzeograf MNCR, și publicat în ANGVSTIA 29 (2025).

Articolul va fi disponibil în curând și online, pe website-ul revistei:
ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]
* * *

HU:
Hogyan hűtötték ételeiket és italaikat az oltszemi Mikó-kastély lakói abban az időben, amikor még nem létezett hűtőszekrény?
Ma már természetesnek vesszük, hogy néhány perc alatt lehűthetjük ételeinket és italainkat. Kétszáz évvel ezelőtt azonban egészen más megoldásokra volt szükség. Az egyik ilyen megoldást a jégvermek jelentették.

Az oltszemi Mikó-kastélynál a jeget az Olt vizéből nyerték. Ebben a közeli malom zsilipjei is segítségükre voltak. Egyes helyeken a vízszint akár 5 métert is elérhetett, ami lehetővé tette, hogy a hideg időszakban 30–50 cm vastag jégréteg alakuljon ki. A jeget nagyobb darabokra vágták, majd a kastély jégvermeibe szállították, ahol a nyári hónapokig tárolták.

A kastély épületén belül is volt egy jégverem, a kertben pedig egy különleges, kőből épített, „iglu” alakú jégvermet is kialakítottak. Ez az Olt egykori medrétől mindössze mintegy 20 méterre helyezkedett el.

De vajon mennyi jeget tudtak itt elraktározni?

A kutatás eredményei alapján a folyó közelében kialakított kis „barlangban” mintegy 60,3 tonna jég is elférhetett.

A jeget rétegekben helyezték el, a rétegek közé pedig szalmát tettek. Ez segített lassítani az olvadást, így a jég megfelelő körülmények között akár 2–3 évig is megmaradhatott. A helyi visszaemlékezések szerint ennek ellenére a jégvermet minden évben friss jéggel töltötték fel.

A jégvermek története a Mikó-kastély 1827-es építésének idején kezdődött, és csak jóval később, az 1970–1980-as években ért véget, amikor a hűtőszekrények fokozatosan átvették ezeknek a hagyományos hűtési módszereknek a szerepét.

Hogyan működött pontosan a jégverem? Honnan származott a jég, és hogyan tudták ilyen hosszú ideig megőrizni?

A történet részleteiről Bartók Iuliana-Elisabeta, a Keleti Kárpátok Nemzeti Múzeum muzeológusa ír az ANGVSTIA 29. (2025) számában megjelent tanulmányában:

„A Mikó-kastély jégvermei Oltszemen (Bodok község, Kovászna megye)”
A tanulmány hamarosan online is olvasható lesz a folyóirat honlapján:
ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

6. Acum aproape 2500 de ani, comunitățile epocii fierului erau în căutare de sare.

La est de Carpați această resursă naturală nu se găsea pretutindeni, ci doar în câteva locuri mai retrase, apropiate de zona montană.

Probabil, după multe căutări, au găsit și izvorul sărat din apropierea actualei localități Tazlău, aflat pe un versant abrupt al unui masiv montan. Odată cu descoperirea sursei de apă sărată a început și exploatarea ei, aducând aici vase de lut și făcând foc pe simple vetre, iar prin evaporare obțineau sarea în forma ei recristalizată. Acest produs prețios era dus apoi în așezări și poate chiar distribuit la distanțe mari.

În urmă cu doi ani am cercetat acest sit, de dimensiuni foarte mici, și am identificat numeroase materiale ceramice, care indică tocmai desfășurarea acestui proces complex de exploatare a apei sărate.

#archaeology #salt #site #Neamț #heritage #pottery #ironage #trade

Aici pot fi găsite mai multe detalii:

CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA EXPLOATAREA SĂRII ÎN EPOCA FIERULUI. SITUL DE TAZLĂU – SLĂTIOARA (JUDEŢUL NEAMŢ)

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

7. Cercetare arheologică preventivă la Sucidava - VIDEO

Încă un vas întreg... a fost descoperit în urmă cu câteva minute.

#arheologie #archaeology #descopeririarheologice #Sucidava #Corabia #judetulOlt

Sursa informațiilor Florin Ciulavu.

8. Exponatul lunii septembrie este o monedă emisă de împăratul Traian, concepută ca principal instrument de propagandă vizuală pentru evenimentele ce se desfășurau în această lună a anului în Roma antică. Piesa face parte din tezaurul monetar roman descoperit la Oarța de Sus – Ogrăzi în anii 1985-1986, de către Georgeta Maria Iuga.

𝐃𝐄𝐓𝐀𝐋𝐈𝐈 𝐓𝐄𝐇𝐍𝐈𝐂𝐄

• Monetărie / Nominal: Roma / denar de argint
• Date fizice: Diametru: 18,8 mm | Greutate: 3,20 g | Titlu: 800 ‰ | Axă: 8

𝐀𝐕𝐄𝐑𝐒
Este reprezentat bustul laureat și drapat al împăratului Traian, orientat spre dreapta.
• 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐚: IMP TRAIANO OPTIMO AVG GER DAC P M TR P / 𝐼𝑚𝑝(𝑒𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟) 𝑇𝑟𝑎𝑖𝑎𝑛𝑜 𝑂𝑝𝑡𝑖𝑚𝑜 𝐴𝑢𝑔(𝑢𝑠𝑡𝑢𝑠), 𝐺𝑒𝑟(𝑚𝑎𝑛𝑖𝑐𝑢𝑠), 𝐷𝑎𝑐(𝑖𝑐𝑢𝑠), 𝑃(𝑜𝑛𝑡𝑖𝑓𝑒𝑥) 𝑀(𝑎𝑥𝑖𝑚𝑢𝑠), 𝑇𝑟(𝑖𝑏𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑎) 𝑃(𝑜𝑡𝑒𝑠𝑡𝑎𝑡𝑒).

𝐑𝐄𝐕𝐄𝐑𝐒
Este reprezentat Jupiter stând spre stânga, ținând sceptrul în mâna stângă și fulgerul în mâna dreaptă, deasupra lui Traian, care ține o ramură.
• 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐚: COS VI P P S P Q R / 𝘊𝘰(𝘯)𝘴(𝘶𝘭) 𝘚𝘦𝘹𝘵𝘶𝘮, 𝘗(𝘢𝘵𝘦𝘳) 𝘗(𝘢𝘵𝘳𝘪𝘢𝘦), 𝘚(𝘦𝘯𝘢𝘵𝘶𝘴) 𝘗(𝘰𝘱𝘶𝘭𝘶𝘴)𝘲(𝘶𝘦) 𝘙(𝘰𝘮𝘢𝘯𝘶𝘴).

𝗗𝐀𝐓𝐀𝐑𝐄 𝐒̦𝐈 𝐂𝐎𝐍𝐓𝐄𝐗𝐓 𝐈𝐒𝐓𝐎𝐑𝐈𝐂

Deși Traian este consul pentru a șasea oară din 112 p.Chr., prezența titlului 𝘖𝘱𝘵𝘪𝘮𝘰 𝘈𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵𝘶𝘴 datează denarul între anii 114-117 p.Chr. Acest titlu onorific i-a fost acordat oficial de Senat (S P Q R) în toamna anului 114 p.Chr., probabil chiar de ziua sa de naștere, pe 18 septembrie.

După cum am afirmat la început, moneda a fost bătută cu scopul de a celebra și promova anumite evenimente legate de luna septembrie, astfel:

• 𝟏𝟖 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 – de 𝘕𝘢𝘵𝘢𝘭𝘪𝘴 𝘈𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵𝘪, ziua de naștere a împăratului, poporul îi celebra Geniusul și protecția divină. Imaginea lui Jupiter întinzându-și mantia peste silueta lui Traian este elementul-cheie de propagandă, arătând că împăratul s-a născut sub auspicii divine excepționale.

• 𝟰-𝟭𝟵 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 – 𝘓𝘶𝘥𝘪 𝘙𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪 (Jocurile Romane), celebrate în onoarea lui Jupiter Optimus Maximus, fiind cele mai vechi și mai importante jocuri de stat, ce includeau curse de care în 𝘊𝘪𝘳𝘤𝘶𝘴 𝘔𝘢𝘹𝘪𝘮𝘶𝘴, piese de teatru și procesiuni fastuoase. Un moment central era 𝘌𝘱𝘶𝘭𝘶𝘮 𝘐𝘰𝘷𝘪𝘴 (13 septembrie, la idele lunii), un banchet ritualic public oferit zeului pe Dealul Capitoliului. Astfel, moneda cu imaginea monumentală a lui Jupiter devenea piesa perfectă pentru a fi oferită ca soldă militarilor în preajma acestor mari sărbători.

Text: muzeograf Raul Cardoș

Foto: conservator Zamfir Șomcutean

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

9. Reluăm săpăturile pe situl eponim Cucuteni - Cetățuia! 🏺 - VIDEO

Zilele acestea, situl eponim al culturi Cucuteni prinde din nou viață. Echipa Centrului Arheoinvest și a Facultății de Istorie, în parteneriat cu asociația Iași Travel, continuă cercetările arheologice, dar de data aceasta cu un ajutor internațional extraordinar!

Avem alături de noi 12 voluntari pasionați din cadrul European Heritage Volunteers, care au venit din toate colțurile lumii pentru a descoperi secretele așezării eneolitice. Ne mândrim cu o echipă diversă, cu participanți din Irlanda, Germania, Letonia, Canada, Georgia, SUA, Italia, Polonia, Spania, India și Ucraina. Este fascinant să vedem cum patrimoniul ne unește indiferent de granițe!

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre munca noastră de pe șantier și despre program, găsiți toate detaliile proiectului aici: 🔗 https://heritagevolunteers.eu/EuropeanHeritageTrainingCourses/TrainingCourses2026/ArchaeologicalExcavationAndResearchAtAChalcolithicSettlement

...........................................................

Digging into the heart of history at Cucuteni - Cetățuia! 🏺

These days, the eponymous site of the famous Cucuteni culture is coming back to life. The team from the Arheoinvest Center and the Faculty of History, in partnership with the Iași Travel association, are continuing the archaeological excavations, but this time with amazing international support!

We are joined by 12 passionate volunteers from European Heritage Volunteers, who have traveled from all over the world to uncover the secrets of this Chalcolithic settlement. We are proud of our diverse team, with participants from Ireland, Germany, Latvia, Canada, Georgia, USA, Italy, Poland, Spain, India, and Ukraine. It is truly fascinating to see how heritage brings us together across borders!

If you're curious to learn more about our work on site and the training course, you can find all the project details right here: 🔗 https://heritagevolunteers.eu/EuropeanHeritageTrainingCourses/TrainingCourses2026/ArchaeologicalExcavationAndResearchAtAChalcolithicSettlement

Sursa informațiilor Arheoinvest.

10. Uniți sub același simbol la Cucuteni - Cetățuia!

Chiar dacă această dimineață ne-a întâmpinat cu ploaie și o vreme mai puțin prietenoasă pe situl eponim, spiritul nostru rămâne la fel de puternic. Suntem cu toții uniți sub același simbol – pasiunea pentru descoperirea și protejarea patrimoniului. Echipa de cercetate este formată dintr-o diversitate extraordinară de naționalități:

și

Entuziasmul a fost alimentat și de discuțiile de aseară, când Niklas Graß și Oisín Coe au susținut o prelegere în care au prezentat în detaliu scopul și misiunea European Heritage Volunteers, precum și numeroasele posibilități pe care organizația le oferă la nivel internațional pasionaților de patrimoniu.

O singură echipă, o pasiune comună, indiferent de vreme!

United under the same symbol at Cucuteni - Cetățuia!

Even though this morning greeted us with rain and rather unfriendly weather at the eponymous site, our spirit remains as strong as ever. We are all united under the same symbol – a shared passion for discovering and protecting history. We are proud of our united team, representing an amazing diversity of nationalities:

, and

Our enthusiasm was also fueled by last night’s discussions, when Niklas Graß and Oisín Coe delivered an engaging lecture. They presented the core purpose and mission of European Heritage Volunteers, as well as the many possibilities the organization offers internationally for heritage enthusiasts.

One team, one shared passion, no matter the weather!

Sursa informațiilor Arheoinvest.

11. Lucrările pe șantierul arheologic de la Ardeu avansează bine. ⛏️ - VIDEO

Cercetarea continuă, strat cu strat, iar fiecare etapă de lucru aduce noi informații despre trecutul acestui loc.

Pe șantier, răbdarea, precizia și munca atentă a echipei transformă fiecare zi de cercetare într-un nou pas spre înțelegerea istoriei de la Ardeu–Cetățuie.

#MCDR #Ardeu #ArdeuCetățuie #Arheologie #CercetareArheologică #Patrimoniu

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

12. În Munții Apuseni, la Stănija, vuiesc utilajele de foraj într-un sit arheologic vechi de 2000 de ani. Nimeni nu a cerut voie de la Cultură.

La Stănija, pe Valea Tisei, sunt urmele unor exploatări miniere din vremea romanilor: ceramică, opaițe, râșnițe, bucăți de lemn din galeriile săpate acum aproape două milenii.

În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii „Coțofeni” și chiar un vechi sistem de alimentare cu apă de pe vremea romanilor.

O companie, GEKKO&NEKKA SRL, face foraje de explorare chiar peste acest sit. Am întrebat direct instituția responsabilă: Direcția Județeană pentru Cultură Hunedoara.

Întrebarea: a cerut cineva aviz pentru foraje?

Răspunsul oficial, în scris, de la Direcția Județeană de Cultură Hunedoara:

„Pentru perimetrul minier Stănija, societatea GEKKO&NEKKA S.R.L. nu a solicitat aviz."

„Nu există aviz emis.”

Nu e o bănuială. E confirmare oficială, pe hârtie, cu ștampilă.
Înainte de orice foraj sau excavare într-un sit arheologic, e obligatorie o cercetare arheologică preventivă și un certificat de descărcare de sarcină arheologică.

Niciunul dintre ele nu există aici.

Ce se pierde dacă utilajele continuă?

Urme arheologice unice, imposibil de recuperat odată distruse.
Se creează un precedent periculos: dacă legea e ignorată la Stănija, poate fi la fel oriunde patrimoniul stă în calea profitului.

Cerem verificare imediată la fața locului și sancționarea încălcărilor!

Un sit arheologic nu poate vorbi, dar poți tu, în locul lui!
Distribuie înainte să dispară dovada și situl.

Ce nu vede lumea, nu se oprește.

Fă să se vadă.

Sursa informațiilor Declic.

206. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 5 septembrie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete