Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2025 - VIDEO

1. Mormintele elitelor din epoca bronzului în sud-estul Transilvaniei

Situația culturală în epoca bronzului mijlociu în zona Carpaților Răsăriteni.

Aerofotografie a sitului de la Sfântu Gheorghe – Hosszú. Cu cerc este marcată zona de descoperire a mormintelor umane.

Mormânt de inhumație cu vas și ac de bronz de la sfârșitul epocii bronzului mijlociu – începutul epocii bronzului târziu.

Ceașcă de tradiție Monteoru depus într-un mormânt de inhumație.

Buclă de păr confecționată din aur descoperită într-un mormânt de inhumație (aceeași piesă văzută din diferite unghiuri).

Buclă de păr confecționată din aur descoperită într-un mormânt de inhumație.

Buclă de păr confecționată din aur descoperită într-un mormânt de inhumație, restaurată

Reconstituire grafică realizată de Florentina Mărcuți

Săpăturile, realizate de specialiștii MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni în situl Sfântu Gheorghe-Arcuş–Hosszú, au adus la lumină nu numai un material arheologic foarte bogat și variat, dar și spectaculos.
Într-o postare mai veche (https://www.mncr.ro/evenimente%20culturale+programe...) am prezentat mormintele de cai, depuși cu piesele de harnașament, din care s-au păstrat psaliile. Acestea sugerează posibile legături și cu zonele din sudul Uralilor. Atunci am menționat și existența mormintelor umane, dar nu am insistat asupra lor. Văzând interesul crescut pentru tema respectivă ne-am propus să prezentăm, pe scurt, și înmormântările umane.
În afară de cele patru morminte de cai s-au descoperit și zece morminte umane, unele păstrate relativ bine, cu inventare funerare. Acestea se pot încadra în cel puțin două perioade distincte ale epocii bronzului, și anume bronzului timpuriu, sfârșitul bronzului mijlociu-începutul bronzului târziu. Cele mai interesante complexe funerare sunt cele de la sfârșitul bronzului mijlociu-începutul bronzului târziu, care pot fii datate cu 3500 de ani în urmă (între c. 1750 și 1300 î. Chr.).
De ce sunt aceste morminte atât de speciale? În primul rând trebuie menționat faptul că în perioada bronzului mijlociu (cultura Wietenberg – c. 2100-1600 î. Chr.) în Transilvania ca rit funerar este practicată incinerarea defuncților, adunarea cenușei în urne funerare și depunerea urnei într-o groapă special săpată. Astfel de cimitire sunt întâlnite mai ales la Turia, Bistrița, Luduș etc. Răspândirea ritului inhumării în Transilvania este legat de apariția comunităților din zona extracarpatică în perioada bronzului târziu (cultura Noua – c. 1600-1200 î. Chr). Totuși, în zona Moldovei de astăzi, pe parcursul bronzului mijlociu, era practicată inhumația (cultura Monteoru). Astfel, apariția unor morminte de inhumație sugerează mobilitatea grupurilor extracarpatice spre interiorul arcului Carpatic. Acest fapt este sugerat și de unele vase adiacente descoperite în morminte, fiind de tradiție Monteoru.
Aurul preistoric de lângă Sespi Arena
Un alt aspect interesant este apariția obiectelor confecționate din aur. Acestea sunt piese de podoabă, purtate în păr. Bucle similare sunt cunoscute pe o arie foarte mare, din zona Europei Centrale până în Caucaz. Erau folosite pe tot parcursul epocii bronzului. Piesele descoperite la Sfântu Gheorghe au bune analogii în mediul culturilor Monteoru și Noua.
Din datele care ne stau la dispoziție până în acest moment putem presupune că în situl de la Sfântu Gheorghe–Hosszú, la finalul bronzului mijlociu, au fost înmormântați câțiva indivizi, probabil veniți din zona exterioară a Carpaților de Curbură. Deocamdată este greu de zis în ce măsură acestea se leagă de înmormântările cabaline. Datările sugerează un decalaj în timp, dar totuși nu se poate exclude nici contemporaneitatea acestora. Legarea cailor de elitele contemporane, pe de o parte, și apariția mormintelor cu aur, pe de altă parte, sugerează o zonă specială pentru comunitățile epocii bronzului.
Cercetările geofizice sugerează existența a numeroaselor complexe, poate și unele cu înmormântări, iar săpăturile arheologice recente arată faptul că cimitirul continuă și spre est, spre râul Olt.
În zona sitului, la care facem referire, cercetările arheologice continuă și în cursul acestui an, întrucât acolo se va amenaja curând noul patinoar artificial de la Arena Sepsi din Sfântu Gheorghe.
Material realizat de: drd. József Puskás , arheolog MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Sf. Gheorghe, str. Gábor Áron, Nr.16
Tel: 0267314139
www.mncr.ro/ MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
secretariat@mncr.ro

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

2. Acum aproape 3000 de ani începea o perioadă în istoria omenirii numită Epoca fierului.

Elementul de noutate al acestei perioade l-a reprezentat apariția metalurgiei fierului, deși producția de bronzuri abia atunci a atins apogeul. Au existat și o serie de transformări sociale concretizate în apariția unor noi entități culturale.
În județul Neamț, perioada primei epoci a fierului este încă prea puțin cunoscută, datorită cercetărilor arheologice reduse.
Cu toate acestea, în ultimii ani, împreună cu colegii mei, am reușit să aducem o serie de elemente de noutate pentru această etapă cronologică.
În imagine sunt recipiente ceramice și piese de podoabă, din perioada hallstattiană.

Cercetările arheologice preventive de la Săcălușești-Dealul Buga (com. Agapia, jud. Neamț) și câteva contribuții privind epoca bronzului și prima epocă a fierului în zona subcarpatică a Moldovei

#archaeology #prehistory #IronAge #Neamț #heritage #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Urme de țesătură din secolul 3 p. CHr. sau micul meu laborator mobil de pe masa din sufragerie a bazei arheologice a Lotului 4 CFR. Situl 10 -mereu surprinzător!

Sursa informațiilor Simion Mihaela.

4. Hominin presence in Eurasia by at least 1.95 million years ago

5. Am găsit și eu un tezaur monetar format din 110 monede din argint și una din bronz.

Sursa informațiilor Adrian Chițea.

6. Tezaur medieval, în Teleorman. Bărbatul care l-a găsit descoperise înainte o piesă veche de peste 5.000 de ani

7. Tezaur medieval, în Teleorman. Bărbatul care l-a găsit descoperise o piesă veche de 5.000 de ani

Sursa: Youtube Utilizator: Euronews Romania

8. VIDEO Un șofer de TIR din Olt descoperă comori în timpul liber. Pasiunea care i-a adus artefacte valoroase

9. Romanian fossils show hominins in Europe 500,000 years earlier than thought

10. Pentru că o mare parte din societate consideră că munca într-un muzeu înseamnă să stai pe scaun și să păzești exponate am simțit nevoia unui exemplu care să ilustreze complexitatea și interconectarea profesiilor care se întîlnesc îndeobște intr-un muzeu.

Eu sunt muzeograf. În această calitate, de obicei, mă ocup de evidența patrimoniului, am o temă de cercetare (deh aici ar facem swich cu o altă categorie - cercetarea), fac clasări, mă ocup de expoziții, am grijă de patrimoniul de care mă ocup, împreună cu colegii de la conservare, pregătesc piesele pentru colegii de la restaurare, fact tuure de expoziție, ghidaje, inventarieri etc. La un moment dat, apăs butonul de schimbare a profesiei din COR și devin curator - mă ocup de o expoziție, gîndesc conceptul, selectez piesele, scriu texte de expoziție pentru public, imaginez activități interactive, ce mai - organizez spectacolul expoziției, ca un regizor, sunetist, regizor de lumini, scenarist, etc.
Dar - până ca obiectul să devină "actor" într-o expoziție, apăsăm iar butonul de schimbare a competențelor din COR și ne dăm odată peste cap, devenind arheologi. Aici faci de toate - de la dirijat utilaje, oameni, gândit strategii de cercetare, prelevat și gestionat o informație uriașă, colectat date topografice, inventariat material, curățat primar, prelevat în cele mai bune condiții din teren, desenat, prelucrat și mai ales îndurat! Îndurat praf, arșiță de 40 g, îndurat noroi până la găt, indurat frig extrem, vînt tăios, îndurat neștiința și nepăsarea, ÎNDURAT. Iar în spatele nostru, cei din teren, o întreagă echipă care gestionează financiar și logistic tot efortul, undeva ascunși în birouri, muncind mult peste cele 8 ore și neștiuți de nimeni.
Dar MERITĂ - nu pentru bani, căci noi aștia suntem cumva plătiti ca la periferia culturii, cam similar, dacă nu mai jos, ca un personal cu studii medii din alte domenii mai vizibile și mai norocoase.
Aici un exemplu din călătoria din istorie către public. Situl nr. 10 de pe Lotul CFR Arad - Timișoara, o provocare fără precedent. 1800 m lungime cu lățime de 60/70 m, plin tot. Un sat medieval dispărut iar dedesubtul lui un cimitir sarmatic din sec III p. Chr. și mai jos, structuri de epoca bronzului tîrziu.
Mormântul pe care vi-l arăt, M27, a fost suprapus de satul medieval, fiind conturat la a doua decopertă, după demontarea complexelor medievale. De la conturare până la prelevarea obiectelor, muncă, atenție, responsabilitate, pentru a nu pierde nimic. Din fotografia lui de inventar lipsește un splendid cuțit cu mâner de os decorat, pe care l-am decupat cu totul, cu blocul de pământ, pentru a fi scos întreg, în laborator, după o muncă minuțioasă. Este o doamnă, cu un veșmant brodat pe poale (am reusit chiar reconstituirea modelului cu broderie), cu o măntaluță prinsă la gat cu două fibule, cu multe podoabe și cu o poveste, pe care poate, la final o vom desluși.
Ceea ce am făcut noi, vor prelua acum colegii de la restaurare care vor transforma obiectele antice în bucurii pentru ochi, suflet și minte, prin magia și știința acestei profesii. Apoi piesele vor fi desenate de colegii graficieni iar pentru noi, echipa de cercetare, începe munca titanică de a pune miile de structuri cap la cap, de a urmări materialul, de a solicita nenumărate analize și de a publica un fragment din istoria noastră europeană și universală. Apoi vom apăsa iar pe butoanele cunoscute, ne vom da peste cap devenind muzeografi, curatori, cercetatori și vă vom spune povestea, in expoziții, filme, jocuri, programe educative.
În timpul acesta, statul devine mai bogat cu valorile de cunoaștere și materiale pe care le-am scos și înfățișat.
Noi rămânem săraci, scuipați în cap de vremelnici stăpânitori și veșnic sacrificați că "'țara trece prin momente grele"!
Această postare este dedicată tuturor colegilor mei din muzeele din România, campioni la dat peste cap și apăsat butoane de schimbare a rolurilor!

Sursa informațiilor Simion Mihaela.

11. Cea mai spectaculoasă consemnare arheologică pentru județul Neamț datează din anul 1847.

Este poate printre cele mai vechi din Moldova, pentru că beneficiază și de un desen destul de realist.
La sud de orașul Piatra-Neamț, acum 170 de ani, exista o piatră, în albia majoră a Bistriței, pe care era înfățișată o reprezentare umană foarte realistă. Iată ce se menționează despre această reprezentare: ,,Mărimea ei din partea șesului este: 44 palme lungime și 12 palme nălțime, având o formă neregulată, iar din partea muntelui este ceva mai mică, înse fața ei este netedă ca un părete și se ademănă mult cu o pietră druidică răsturnată pe coastă. Pe ist părete se află o săpătură în forma unei nișe…În această nișă zace – ca cum ar fi înfășurată o mumie ghemuită - în mărime natural o figură de om. Proporția capului, a gâtului, a mușchilor, a coastelor…este ecsactă și conform cu anatomia și cu măsurile trupului omenesc. Toate acestea mărturisesc că figura nu este giucăria nature, ce au săpată de mâna unui sculptor…De este lucrul mânelor omenești, apoi sepătura se raportează la un cult al idolatriei ce domnea în țara Dacilor înaintea lui Hristos și în ambe cazuri Piatra idolilor este un obiect vrednic de cercetarea, dezbaterea și lămurirea Geologilor și Arheologilor"
Mulțumiri doamnei Elena Chiaburu pentru că a facilitat obținerea acestui desen.

#archaeology #prehistory #stone #art #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

12. Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a efectuat în luna iulie 2024 un diagnostic arheologic la situl arheologic - Castellum-ul de epocă romană de la Ilişua (cod RAN: 35303.01) din localitatea Ilișua, comuna Uriu.

Situl arheologic face parte din clusterul de la Ilişua al Limesului Dacic, ansamblu monumental inclus recent în Patrimoniul Mondial UNESCO. Situat spre căpătul satului, pe partea estică a drumului județean DJ 171, acesta a fost descoperit și cercetat sumar de către arheologul K. Torma încă din a doua jumătate a secolul al XIX-lea. Având dimensiunile de circa 25 x 25 m, cronologia și funcționalitatea lui a rămas neclară. Pe baza cercetărilor geofizice efectuate în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei s-a putut identifica planimetria și dispunerea zidăriei acestuia. S-a efectuat astfel o secțiune arheologică de 10 x 2 m pe latura estică, din dorința de a identifica și verifica structura și gradul de conservare a zidului fortificației. Cercetările au confirmat existența unui zid de piatră cu lățimea de circa 1 m. Acesta a fost însă grav afectat de către spolierea de material care s-a întâmplat încă din secolul al XIX-lea, când se pare conform informațiilor păstrate, zidurile după dezvelirea lor au fost utilizate de localnici ca și material de construcție. Printre piesele identificate în săpătură au fost și o serie de artefacte din perioada respectivă: un clopotel, un cuțit sau monede austriece de tip Kreuzer (creițar) etc. Stratigrafia de epocă romană este una nu foarte complexă, existând se pare un singur nivel de locuire cert surprins, însă cu un bogat material arheologic: monede (circa 16), fibule, fragmente piese de echipament militar, ceramică, piese de fier și o cantitate importantă de oase de animal. Interioul construcției a fost surprins doar pe o porțiune de câțiva metrii, fără a se identifica urmele vreunei clădiri atât de apropiate de zidul de incintă. Totuși o platformă de piatră cu lungime de 2,2 m ce se continuă spre latura nordică, s-a conturat la mică distanță de zid, dar dificil la acest stadiu al cercetărilor de a-i fi găsită o funcționalitate clară. Spre surprinderea noastră în capătul nordic al secțiunii trasate în profilul vestic la adâncimea de de 1,6 m s-a conturat într-o groapă, urmele unui sicriu de lemn cu ținte, în care a fost găsit un schelet al unui personaj de talie mică, orientat spre sud-vest. Defunctul nu a prezentat nici o piesă de inventar care să ne ajute în a-i determina povestea, însă pe baza țintelor de bronz păstrate în lemnăria sicriului, bănuim că ar fi vorva despre o înhumare din secolul al XVIII-lea. Nu excludem ca în perioada medievală fortificația romană să fi fost reutilizată ca și cimitir. Funcționalitatea clădirii în acest moment este dificil a fi enunțată, dar credem că ar fi vorba despre o fortificație cu rol militar ce a funcționat pentru o perioadă nu foarte îndelungată pe cealaltă parte a văii Ilișua, la circa 1 km nord-vest de castrul roman de la Arcobara (Ilișua). Aceasta controla probabil drumul ce urca spre zona de limes a provinciei unde se aflau turnurile de supraveghere și trecerea spre Țara Lăpușului și munții Țibleș. Bogatul material arheologic găsit se află în curs de conservare și restaurarea la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Scheletul respectiv urmează a fi analizat amănunțit pentru a obține date cât mai concludente privind perioada în care acesta a trăit. Sperăm ca în anul în curs să continuăm cercetările la acest obiectiv și să obținem informații noi despre funcționarea limes-ului roman din zona centrului de la Arcobara (Ilișua) dar de ce nu și despre lumea medievală ce a gravitat în jurul acestui centru. Echipa CMBN: Radu Zăgreanu - arheolog, Andreea Ilieș - desenator.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

13. Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Europa, găsite la situl Grăunceanu din România

14. Mormântul baronului Brukenthal ar putea fi deschis. Conducerea Bisericii Evanghelice se opune

15. Toți patrioții sadea zic că meșterii loco s-au prăsit din flora spontanee.

Am pus deci semnele de pietrari de la Moldova, între cele ale unui meșter de la Sibiu, care și-a dăruit bisericii natale de la Valchid, un întreg portal, cu „semnătura” sa, și o garnitură străveche de semne lapidare din depărtata Jermanie. Acum să văd cine are curajul să afirme că meșterii de la Rădăuți s-au dus la Koln, să construiasă în stil gotic!

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

148. Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2025 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

luni, 3 februarie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2025 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete