Se afișează postările cu eticheta Biologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Biologie. Afișați toate postările

marți, 17 noiembrie 2026

Dasypoda hirtipes („albina cu pantaloni”) este o albină solitară din familia Melittidae.

 

Noiembrie ne mai oferă, din când în când, câte o zi cu soare și temperaturi blânde, care ne amintesc de bucuriile verii. Iar printre cele care ne-au venit imediat în minte se numără, desigur, albinele! Așa că ne-am gândit să readucem în prim-plan o mică vedetă a lumii polenizatorilor: Dasypoda hirtipes („albina cu pantaloni”) o specie care atrage atenția nu doar prin numele său simpatic, ci și prin aspectul și obiceiurile sale. 


Dasypoda hirtipes („albina cu pantaloni”) este o albină solitară din familia Melittidae. Numele vine de la perii lungi și deși de pe picioarele posterioare ale femelei, care seamănă cu niște pantaloni largi și ajută la colectarea polenului. Specia este răspândită în Eurasia, din sudul Marii Britanii până în China, iar în nord ajunge până în Finlanda și Scandinavia. Preferă locurile însorite, cu soluri nisipoase și vegetație rară, dar apare și în zone urbane și suburbane, pe terenuri virane și în grădini cu sol nisipos. 


Este o specie oligolectică: femelele colectează polen aproape exclusiv de la plante cu flori galbene din familia Asteraceae (de exemplu Hieracium, Leontodon, Hypochaeris). Cuibărește în sol. Femela sapă o galerie care pornește oblic și apoi coboară aproape vertical. Perii lungi de pe picioarele posterioare nu o ajută doar la colectarea polenului, ci și la scoaterea pământului din galerie. Femela scoate pământul din galerie mergând cu spatele: îl împinge cu perii de pe picioarele posterioare și cu abdomenul, iar la intrare nisipul rămâne în două șanțuri care se depărtează la aproximativ 60°. La capătul galeriei sapă tuneluri laterale, fiecare terminat cu o celulă pentru puiet. Celulele se află la adâncimi cuprinse între 8 și 60 cm. Fiecare celulă primește o bilă de polen amestecat cu nectar, peste care femela depune un ou. 


Femelele cuibăresc adesea în agregări mari, dar fiecare are grijă doar de propriul cuib. Remarcabilă atât prin aspect, cât și prin modul de viață, Dasypoda hirtipes este un membru valoros al comunității de polenizatori sălbatici, contribuind, prin polenizarea florilor pe care le vizitează, la echilibrul ecologic al habitatului în care trăiește. 


#muzeulantipa

 
Foto: By Christian Fischer, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=11014841

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

luni, 16 noiembrie 2026

Simpozionul Științific „BIOLOGIA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ” ediţia a XXIV - a

 

COMPLEXUL MUZEAL DE ŞTIINŢELE NATURII „ION BORCEA” BACĂU
organizează în perioada
19-20 noiembrie 2026


Simpozionul Științific
„BIOLOGIA ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ”
ediţia a XXIV - a


Simpozionul „Biologia şi dezvoltarea durabilă” este deja o tradiţie în viaţa ştiinţifică şi culturală a Bacăului, în acest an ajungând la ediţia a XXIV - a. 


Temele generale în cadrul cărora se vor desfăşura discuţiile sunt:
• Diversitatea organismelor acvatice
• Diversitatea organismelor terestre
• Genetică şi biotehnologii
• Protecția mediului
• Geologie și paleontologie
• Muzeologie, muzeografie, proiecte și educație muzeală
• Astronomie


Alături de specialiştii instituţiei noastre, vor fi prezenţi la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Bacău cercetători, muzeografi, doctori şi doctoranzi, precum şi profesori universitari din instituţii de prestigiu din ţară şi din Republica Moldova (Chișinău). 


Ne vor onora cu prezenţa specialişti de frunte ai biologiei româneşti:
Prof. dr. Gogu Ghiorghiţă – membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă
Prof. Emerit dr. Ionel Andriescu – Universitatea „Al. I. Cuza” Iași
Prof. Emerit dr. Ioan Moglan – Universitatea „Al. I. Cuza” Iași


Simpozionul se va desfășura, după următorul program:


JOI – 19 Noiembrie 2026
09:00-10:00 – Primirea invitaților
10:00 – Deschiderea oficială a Simpozionului Ştiinţific „Biologia şi dezvoltarea durabilă”, ediţia a XXIV- a
10:30-12:00 – Prezentarea lucrărilor în plen
12:00-13:00 – Prezentarea posterelor
13:00-14:00 – Pauză
14:00-19:00 – Prezentarea lucrărilor 


VINERI – 20 Noiembrie 2026
10.00 – Vernisajul expoziţiei temporare „50 de ani cu ochii către stele – Expoziție aniversară de fotografie, care marchează 10 ani de la redeschiderea Observatorului Astronomic pentru public - prezintă Gabriel Rotaru, inspector de specialitate
11:00-14:00 – Vizitarea expoziţiilor permanente de la Vivariul Bacău.
14:00-18:00 – Concluzii – Încheierea manifestării.


Cu deosebită considerație,
Manager,
dr. Gabriela Gurău

 

Sursa informațiilor COMPLEXUL MUZEAL DE ŞTIINŢELE NATURII „ION BORCEA” BACĂU.

A plecat în Noua Guinee să colecționeze fluturi, dar a ajuns el însuși parte dintr-o poveste de colecție... Una cu un final cât se poate de neașteptat!

 



A plecat în Noua Guinee să colecționeze fluturi, dar a ajuns el însuși parte dintr-o poveste de colecție... Una cu un final cât se poate de neașteptat!

Naturalistul nu este mereu cel care colectează, ci uneori... cel care este colectat!  

Etichetele unor exemplare aflate în colecțiile de științe naturale ne amintesc uneori de întâmplări inedite petrecute în vremuri de mult apuse... Este și cazul unui exemplar de Parthenos aspila Honrath, 1888 capturat în urmă cu aproape 120 ani, aflat în colecția realizată de Franz Salay, primul conservator al colecțiilor de lepidoptere de la Muzeul de Istorie Naturală din București. 

Relativ frecvent întâlnită în apropierea râurilor care travesează pădurile tropicale umede din nord-estul insulei Noua Guinee și arhipelagul Bismark, Parthenos aspila este o specie diurnă endemică descoperită destul de târziu. Ea a fost descrisă la sfârșitul secolului al XIX-lea de Eduard Gustav Honrath (1837-1893), comerciant de artă și entomolog amator berlinez.

La puțin timp după publicarea descrierii acestei specii, un alt entomolog german pasionat, Carl von Hagen, a fost trimis în misiune în Noua Guinee de către Muzeul de Istorie Naturală al Universității Harvard. 

Chiar dacă șansa i-a oferit lui von Hagen posibilitatea să observe în natură și să colecteze fluturi atât de rari și de spectaculoși, la un moment dat el a aflat pe propria piele că uneori viața unui colecționar de insecte, în special în regiuni încă insuficient explorate, nu este tocmai lipsită de riscuri. 

În cartea sa “Still Life: Adventures in Taxidermy” (2011), Melissa Milgrom amintește modul în care s-a terminat aventura lui von Hagen în Noua Guinee: în cursul anului 1900, acesta a dispărut, ulterior aflându-se că a fost capturat de un trib de băștinși canibali care l-au... consumat!

În urma sa – mărturie a unei pasiuni extraordinare pentru fluturi – von Hagen a lăsat un număr important de exemplare capturate care îmbogățesc în prezent câteva colecții norocoase din Europa și America de Nord. 

Muzeul Antipa păstrează în colecțiile sale un astfel de exemplar, mărturie a sacrificiilor care sunt uneori necesare pentru a intra în posesia unui fluture dintr-o specie deosebit de rară.
 
 
 
 

duminică, 15 noiembrie 2026

Deși îl considerăm un fruct familiar, prezent de generații în livezile și pe mesele noastre, mărul cultivat are o istorie care începe cu mii de ani în urmă, în Asia Centrală.

 

Deși îl considerăm un fruct familiar, prezent de generații în livezile și pe mesele noastre, mărul cultivat are o istorie care începe cu mii de ani în urmă, în Asia Centrală.


Mărul cultivat (Malus domestica) face parte din familia Rosaceae. Principalul său strămoș sălbatic este Malus sieversii, o specie care crește în mod natural în pădurile montane din regiunea munților Tian Shan, în special pe teritoriul actualului Kazahstan.


Cultivare mărului a fost un proces îndelungat, în care selecția realizată de oameni și încrucișările dintre diferite specii au avut un rol important. Pe măsură ce mărul cultivat s-a răspândit din Asia Centrală spre vest, de-a lungul rutelor comerciale ale Drumului Mătăsii, a intrat în contact cu alte specii sălbatice. Una dintre cele mai importante contribuții genetice la formarea mărului cultivat modern a venit de la Malus sylvestris, mărul pădureț european. Aceste schimburi genetice, alături de selecția realizată de-a lungul generațiilor, au contribuit la diversitatea soiurilor de mere pe care le cunoaștem astăzi.


Dincolo de gustul lor plăcut, merele conțin fibre alimentare, inclusiv pectină, o fibră solubilă, dar și polifenoli, compuși vegetali cu activitate antioxidantă. Fibrele alimentare contribuie la funcționarea normală a sistemului digestiv, iar polifenolii fac parte din categoria substanțelor bioactive care sunt studiate pentru rolul lor în menținerea sănătății.


Așadar, data viitoare când savurați un măr, gândiți-vă că în spatele acestui fruct atât de familiar se ascunde o poveste de mii de ani, despre evoluție, biodiversitate și călătoria oamenilor prin istorie.


Vă dorim o zi frumoasă, cu aromă de toamnă târzie! Iar dacă sunteți prin apropiere, vă așteptăm cu drag la Muzeul Antipa! 


#muzeulantipa #Malussieversii #mar

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Poate o culoare să existe fără pigment?

 






Secţia de Știinţele Naturii /Természettudományi osztály

Poate o culoare să existe fără pigment?

Unele dintre cele mai spectaculoase nuanțe de albastru ale fluturilor nu provin din pigmenți, ci din structura microscopică a solzilor care acoperă aripile. 

Lumina este cea care creează aceste irizații uimitoare, iar culoarea pare să se schimbe odată cu unghiul din care privești.
Natura reușește uneori ceea ce pare magie.

Descoperiți acest fenomen în expoziția „Splendoare efemeră”.

Str. Horea nr. 24
Marți – duminică | 09:00–16:00

Létezhet szín pigment nélkül?

A lepkék legkáprázatosabb kék árnyalatai közül néhány nem pigmentekből ered, hanem a szárnyaikat borító pikkelyek mikroszkopikus szerkezetéből. 

Maga a fény hozza létre ezeket a lenyűgöző színjátékokat, és a szín aszerint változik, hogy milyen szögből nézzük.
A természetnek néha sikerül az, ami nekünk mágiának tűnik.
Fedezze fel ezt a jelenséget a „Tünékeny pompa. Egzotikus lepkék a Maros Megyei Múzeum gyűjteményéből” című kiállításunkon!

Természetrajzi Osztály – Horea u. 24. szám, Marosvásárhely
Látogatási program: Kedd – vasárnap | 09:00–16:00
 
 
 
 

joi, 12 noiembrie 2026

Vernisajul expoziţiei temporare, „LUMEA CIUPERCILOR”, ediţia a XX-a Expoziție de ciuperci

 

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău
vă invită la vernisajul expoziţiei temporare,
„LUMEA CIUPERCILOR”, ediţia a XX-a
Expoziție de ciuperci


Vineri, 13 noiembrie 2026, începând cu ora 11°°
la Vivariu, str. Popa Şapcă, nr. 3, Bacău


Expoziția temporară „Lumea ciupercilor” aduce în atenția vizitatorilor diversitatea fascinantă a regnului Fungi, printr-o selecție de specimene de ciuperci proaspete şi conservate, aparținând unor grupe sistematice variate, recoltate din diferite habitate naturale din județul Bacău.


Evenimentul este organizat de specialiștii Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, în parteneriat cu Societatea Micologică din România și oferă prilejul de a descoperi particularitățile unor specii de ciuperci, rolul acestora în ecosistemele naturale, precum și importanța pentru publicul larg a cunoașterii și identificării corecte a speciilor comestibile și toxice întâlnite în flora spontană a României.


Ajunsă la cea de-a XX-a ediție, expoziția „Lumea ciupercilor” marchează un moment important în tradiția expozițională a instituției noastre, continuând o inițiativă începută încă din anul 1999. De-a lungul timpului, acest eveniment a devenit un reper în activitatea de promovare a diversității micologice, contribuind la apropierea publicului de lumea fascinantă a ciupercilor și la înțelegerea importanței acestora pentru echilibrul ecosistemelor naturale.
Prin această ediție aniversară, vă invităm să descoperiți diversitatea, frumusețea și rolul mai puțin cunoscut al ciupercilor în natură.


Vizitatorii au posibilitatea de a descoperi, cu aceeași ocazie și celelalte expoziții permanente și temporare găzduite de Vivariu din Bacău.


Program de vizitare: 9°°-17°°
Intrarea este gratuită!


Persoane de contact (telefon 0234 535 564):
Șef Serviciu, dr. Jigău Ortansa
Muzeograf, dr. Pavel Otilia Carmen

 

Sursa informațiilor Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacău.

marți, 10 noiembrie 2026

Molia ochi de păun de noapte - VIDEO

 

Sursa: Youtube Utilizator: Complexul Muzeal Ion Borcea Bacau



Muzeul poate fi închis temporar, însă poveștile naturii continuă!


Chiar dacă, în această perioadă, Muzeul de Științele Naturii din Bacău este închis pentru public, pentru extinderea și modernizarea spațiilor expoziționale, noi rămânem DESCHIȘI PERMANENT PENTRU CUNOAȘTERE.  


În fiecare lună, vă invităm să redescoperiți aici câte una dintre poveștile fascinante ale naturii, prin scurte documentare științifice realizate de specialiștii muzeului și publicate de-a lungul timpului pe canalul nostru de YouTube.


Povestea acestei luni: „Molia ochi de păun de noapte”


Un material realizat de muzeograf dr. Bogdan Tomozii
Pentru câteva minute, lăsați-vă curiozitatea să vă poarte dincolo de zidurile muzeului.  

 
Priviți. Descoperiți. Învățați.


Ochi de păun de noapte face parte din familia Saturniidae și este cea mai mare specie de molie din regiunea vest palearctică. Anvergura aripilor variază între 120 și 150 mm. Specia se întâlnește în Africa de Nord, sudul și sud-estul Europei și în vestul Asiei (Iran). În România, specia a fost observată în toate regiunile țării. 


#MuzeulIonBorcea #Bacău #PoveștileNaturii #ȘtiințăPentruToți #DescoperăNatura #MuzeulNuSeÎnchide #YouTube

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău.

Goura victoria (Fraser, 1844) – porumbelul cu coroană

 





Goura victoria (Fraser, 1844) – porumbelul cu coroană


Porumbelul cu coroană este cea mai mare specie actuală de porumbel din lume ce se întâlnește în pădurile de câmpie și mlaștinile Noii Guinee, dar și în insulele învecinate prin păduri tropicale umede. Corpul său poate depăși 70 cm lungime și 2,5 kg în greutate.
Este o specie gregară; indivizii stau câte doi sau în grupuri mici şi se hrănesc cu fructe căzute pe sol, seminţe, insecte, larve de insecte şi alte nevertebrate. 


Porumbeii cu coroană construiesc cuibul, asemenea unei platforme din beţe şi ramuri, în copaci, la peste 15 m înălţime. Femela depune un singur ou, mare şi alb, pe care îl clocesc ambii părinţi timp de aproximativ 30 de zile. La ieşirea din ou puii sunt orbi, neputincioşi şi acoperiţi cu un puf rar. 


Părinţii îşi hrănesc puii cu o substanţă produsă în guşa lor, numită „lapte de porumbel”.


Puțin cunoscut și relativ rar, porumbelul cu coroană este cel mai mare reprezentant actual al familiei Columbidae, iar un exemplar de o frumusețe deosebită poate fi admirat și în expoziția permanentă a Muzeului Antipa.


Foto: Shutterstock 


#muzeulantipa #porumbel #gouravictoria

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

sâmbătă, 7 noiembrie 2026

Un marsupial care poate consuma până la 20.000 de termite pe zi!

 




Un marsupial care poate consuma până la 20.000 de termite pe zi!


Pe 7 noiembrie, de World Numbat Day, facem cunoștință cu un mamifer australian a cărui anatomie este remarcabil adaptată unui regim alimentar foarte specializat.


Numbatul (Myrmecobius fasciatus) este singurul marsupial care se hrănește exclusiv cu termite. Pentru a le găsi, își folosește simțul olfactiv și vederea, iar cu ajutorul ghearelor puternice ale membrelor anterioare sapă în sol și deschide galeriile în care se deplasează insectele.


Instrumentul său principal de hrănire este limba. Lungă, subțire și acoperită cu salivă lipicioasă, aceasta poate pătrunde în galeriile înguste ale termitelor. Insectele aderă la suprafața ei și sunt transportate rapid în gură. Un adult poate consuma aproximativ 15.000–20.000 de termite într-o zi!


Dar ce rol mai au dinții? Numbatul are o dentiție neobișnuită: dinții sunt mici, cu forme simplificate, iar numărul lor poate varia. Musculatura masticatorie este, de asemenea, mult redusă. Termitele sunt înghițite în mare parte fără a fi mestecate, deși au fost observate și episoade de masticație parțială.


Un studiu anatomic publicat în 2024 a evidențiat o particularitate interesantă: mușchiul digastric, implicat în mișcările mandibulei, are o configurație neobișnuită. Porțiunea sa anterioară este bine dezvoltată și ar putea contribui la stabilizarea maxilarului și la coordonarea mișcărilor limbii în timpul hrănirii.


Numbatul este un exemplu remarcabil de adaptare la o nișă alimentară foarte precisă. Această specializare îl face dependent de disponibilitatea termitelor și de păstrarea habitatelor în care acestea trăiesc.


#WorldNumbatDay #Numbat #MyrmecobiusFasciatus #Marsupiale #Adaptări #Dentiție #Biologie #FaunaAustraliei #Biodiversitate #Conservare #MuzeulAntipa

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

𝗘𝗚𝗥𝗘𝗧𝗔 𝗠𝗔𝗥𝗘 – 𝗔𝗿𝗱𝗲𝗮 𝗮𝗹𝗯𝗮 𝗟𝗶𝗻𝗻𝗮𝗲𝘂𝘀, 𝟭𝟳𝟱𝟴

 


Egreta mare, Parcul Romanescu, Craiova, 16.05.2025


 Egreta mare alături de barza neagra, Lac Bistreț, Dolj.


 

Egreta mare, Parcul Romanescu, Craiova, 16.05.2025



𝗘𝗫𝗣𝗢𝗡𝗔𝗧𝗨𝗟 𝗟𝗨𝗡𝗜𝗜 𝗡𝗢𝗜𝗘𝗠𝗕𝗥𝗜𝗘 SECȚIA ȘTIINȚELE NATURII
𝗘𝗴𝗿𝗲𝘁𝗮 𝗺𝗮𝗿𝗲 - 𝘂𝗻 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁 𝗮𝗹 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗽𝗮̆𝘀𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿
𝗘𝗚𝗥𝗘𝗧𝗔 𝗠𝗔𝗥𝗘 – 𝗔𝗿𝗱𝗲𝗮 𝗮𝗹𝗯𝗮 𝗟𝗶𝗻𝗻𝗮𝗲𝘂𝘀, 𝟭𝟳𝟱𝟴


Încadrare sistematică: Familia Ardeidae, Ordinul Pelecaniformes
Caracteristici:


- este o 𝘀𝗽𝗲𝗰𝗶𝗲 𝗮𝗰𝘃𝗮𝘁𝗶𝗰𝗮̆ 𝗰𝗼𝘀𝗺𝗼𝗽𝗼𝗹𝗶𝘁𝗮̆ cu largă răspândire geografică (Europa, Africa, Asia, America de Sud, America de Nord);
- poate trăi în numeroase tipuri de habitate: lacuri, bălți, delte, mlaștini, lagune, estuare și chiar terenuri agricole inundate.
- are un 𝗿𝗼𝗹 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁 î𝗻 𝗲𝗰𝗼𝘀𝗶𝘀𝘁𝗲𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗲 𝗽𝗼𝗽𝘂𝗹𝗲𝗮𝘇ă: se hrănește cu diverse nevertebrate (insecte, crustacee) sau vertebrate mici (pești, amfibieni, rozătoare), contribuind astfel la reglarea populațiilor acestora
- degetele sale lungi o ajută să se deplaseze prin ape puțin adânci și prin zonele mlăștinoase, fără să se scufunde ușor în substratul moale.
- formează colonii de cuibărire împreună cu alte păsări acvatice, precum stârcii; cuiburile sunt construite în arbori sau în vegetație densă.
- penajul complet alb îi asigură o camuflare perfectă pe timp de iarnă, pe terenurile acoperite cu zăpadă;
- în perioada reproducerii are în plus un penaj nupțial spectaculos: pe spatele ei cresc pene lungi și delicate numite aigrettes (de la acestea provenind și numele speciei). 


La sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul sec. XX, penele sale ornamentale erau foarte apreciate și dorite în industria modei (în special pentru decorarea pălăriilor feminine), astfel că vânătoarea egretelor devenise o practică obișnuită care a dus specia aproape de pragul dispariției în unele regiuni.


Protejarea acestei specii a contribuit la dezvoltarea mișcărilor moderne de conservare a păsărilor astfel că 𝗲𝗴𝗿𝗲𝘁𝗮 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗱𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁 𝘂𝗻 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁 𝗮𝗹 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲𝗶 𝗽ă𝘀ă𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿. 


Exemplarul expus ca "exponatul lunii noiembrie" este încorporat în traseul expoziției temporare ORNITOFAUNĂ DE COLECȚIE. PĂSĂRI RARE ȘI EXEMPLARE DEOSEBITE, deschisă publicului la data de 3 noiembrie a.c.


𝗠𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗱𝗿. 𝗠𝗶𝗿𝗲𝗹𝗮 𝗥𝗶𝗱𝗶𝗰𝗵𝗲, Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.