Cowry sau cowrie (în limba engleză) sunt niște moluște marine (un fel de melc) din specia Cyprae (familia Cypraeidae) cu cochilia frumos colorată, care trăiesc, în general în regiunile tropicale. Cochilia este foarte netedă și strălucitoare (asemenea porțelanului) și are o formă ovoidă cu o lungă, îngustă și crestată deschizătură. Sunt asemănătoare cu ghiocurile folosite de țiganii noștri la ghicit... viitorul (sic!). Ghiocul face parte ai el din aceeași familie de moluște. Țigăncile, sau ca să nu fim acuzați de discriminare, femeile de etnie rromă, care nu au salbe de galbeni la gât poartă mărgele confecționate din cochilii de cowrie, fără a ști că în multe zone ale globului aceste cochilii au jucat rolul de bani.
La multe triburi cochiliile de cowrie simbolizează feminitatea, fertilitatea, și se consideră că au puteri magice, protectoare pentru cel care le poartă, fiind utilizate în diverse practici ritualice.
Cowrie în mediul natural
Cochiliile utilizate ca monede provin, în general de la specia Cypridae moneta. Acestea se găsesc în special în Oceanul Indian dar și în Oceanul Pacific. Mărimea cochiliilor variază între 5 mm și 15 cm.
Diferite specii de cowrie
Aceste cochilii au fost utilizate ca instrumente de schimb, proto-bani, o perioadă foarte îndelungată (circa 4000 de ani) începând din cele mai vechi timpuri. Erau rezistente la uzură, se puteau spăla ușor și erau relativ greu de falsificat. Aceste atuuri au făcut că ele să fie utilizate ca “bani” pe o arie geografica foarte vastă cuprinzând zone din Africa, Asia, Australia, Oceania. Erau colectate din zona insulelor Maldive, Sri Lanka, de-a lungul coastei Malabar, din Borneo, din alte insule din estul Indiei, și din numeroase zone ale Africii.
Se pare că primii care au utilizat cowrie ca echivalenți generali și mijlocitori ai schimbului de mărfuri au fost chinezii. În China s-au descoperit cochilii de cowrie în mai multe situri arheologice datate ca aparținând Epocii de piatră. Se pare că aici cowrie erau atât de importante încât în pictogramele care fac referire la bani este cuprins și un simbol pentru cowrie :貝
Tot în China au apărut și primele falsuri/imitații ale cowrie făcute din os, piatra, coarne de animale, lut, bronz etc., dar și inscripții pe cochilii care atestau scopul acestora: daruri, recompense etc. În morminte cipriote antice s-au descoperit cowrie din aur, iar în altele etrusce specimene din bronz. În Thailanda s-au găsit imitații din plumb.
În vestul Africii cowrie au fost utilizate ca intermediar al schimburilor de mărfuri până la mijlocul secolului XIX și în anumite regiuni până la începutul secolului XX (în vestul Africii).
În secolul XVIII cowrie au jucat un rol important în comerțul cu sclavi negri din Africa. Cowrie-bani erau aduse din Maldive în zona Mediteraniană de comercianții arabi care le transportau apoi peste Sahara. În același timp comercianți englezi, portughezi, olandezi și francezi transportau scoicile-bani pe coasta de vest a Africii. Aici cumpărau sclavi dând la schimb cowrie. Sclavii erau duși în Lumea Nouă. Astfel, s-au cărat mii de tone de cowrie. De exemplu, în 1849 prin portul Liverpol s-au importat 240 tone de cowrie. Datorită inflației valoarea acestor « bani » a început să scadă, ducând în curând la dispariția lor de pe piață datorită devalorizării accentuate și apariției monedelor mărunte. Cowrie au reapărut pentru scurt timp în perioada crizei economice din 1930.
un portofel plin cu ...bani!
Valoarea cochiliilor era foarte variată de la o regiune la alta, de la un trib la altul, de la o perioadă la alta. În Uganda cowrie au fost introduse de neguțătorii arabi pe la sfârșitul secolului XVIII și au devenit principala măsură a unei mărfi în secolul următor. Astfel, la începutul secolului XIX cu 2 cowrie puteai cumpăra o femeie, prețul crescând către 1860 la 1000 cowrie. Amuzant, dar în aceeași perioadă o capră era evaluată la 500 cowrie, deci o jumătate de femeie. La mijlocul secolului XIX în Muniyoma, o regiune intre Chad și Nigeria, veniturile regale erau estimate la circa 30 milioane de cowrie, iar fiecare bărbat trebuia să plătească anual o taxa regelui de 1000 de cochilii, alte 1000 de cowrie pentru fiecare bou deținut și 2000 pentru fiecare sclav din posesie.
În ţările africane de pe coasta vestică cochiliile erau adunate în șiraguri de 40-100 de bucăți , iar 20-50 de astfel de șiraguri de cowrie făceau un dolar.
În secolul XVI în Niger uncia de aur era evaluată la 8-16 mii de cowrie. Între 1850-1860 s-a ajuns la 25-38 mii de cochilii la o uncie de aur. Un bou îl puteai lua în 1850 cu 9000 de cowrie iar în 1892 cu 60 mii. În Bengal circa 3840 de cowrie făceau o rupie. La mijlocul secolului XIX cu 100.000 de cowrie se putea cumpăra o nevasta tânără. În Togo în 1896, 4000 de cowrie echivalau cu o marcă germană, în Tanzania (în 1880), 4-5000 de cowrie făceau un thaler Maria Theresa , iar în 1890 în Congo cu 30-60.000 de cochilii puteai cumpăra un sclav. În 1924 în Noua Guinee 5 cowrie valora un purceluș.
Insulele Maldive au fost considerate mult timp centrul mondial al comerțului cu cowrie. Începând cu secolul XIX răspândirea utilizării de monede metalice au făcut ca astăzi din Maldive să se mai exporte doar câteva mâini de cochilii de cowrie. Pentru a comemora importanța acestei moluște fiecare bancnotă din Maldive are pe ea imaginea unei perechi de cochilii cowrie.
Numele monedei naționale a Ghanei, cedi, își are originea în denumirea dată cochiliilor de cowrie în limba populației băștinașe akan care le-a utilizat ca proto-bani. Şi kina, moneda utilizata în Papua Noua Guinee amintește de scoicile - bani folosite odinioară. Moneda actuala de 1 cedi are pe una din fete imaginea unei cowrie.
Bibliografie:
1. Larry Allen-Encyclopedia of money
2. Alice Quiggin- A survey of primitive money
3. Jan Hogendorn, Marion Johnson-The Shell Money of the Slave Trade, in African Studies (No. 49), 2003
4. Bonaparte, Yosef, "The Cowrie-Money in West Africa Colonies: the Twentieth Century Puzzle" (The University of Texas at Austin, 2003).
5. Emmanuel Yiridoe-Economic and sociocultural aspects of cowrie currency of the Dagaaba of Northwestern Ghana aspects, Nordic journal of african studies 4(2):17-32 (1995).
(articol publicat in "Colectionarul Roman" nr.11/2007)
Autor Dorel Bălăiţă: 1 şi 2.
