Muzeul Satului Bănățean Timișoara și Consiliul Județean Timiș vă invită marți, 30 iunie 2026, de la ora 17:00, la vernisajul expoziției permanente „Povești din vârful casei. Țigle, lut și meșteșug”.
Privite de aproape, țiglele devin adevărate mărturii ale trecutului. Marcajele, formele și tehnicile lor de fabricație dezvăluie istoria comunităților, evoluția meșteșugurilor și transformările peisajului construit de-a lungul timpului.
Expoziția reunește aproximativ 100 de piese provenite din Banat și din importante centre ceramice ale regiunii istorice, inclusiv cea mai veche piesă expusă, realizată în 1880 la Fabrica Bohn din Jimbolia. Parcursul expozițional urmărește evoluția acestui element arhitectural, de la țiglele modelate manual din lut ars până la producția industrială, oferind o perspectivă asupra tradiției ceramice din regiune.
Muzeul Satului Bănățean Timișoara | Str. Avram Imbroane nr. 31
30 iunie 2026 | ora 17:00
Expoziția poate fi vizitată de miercuri până sâmbătă, între orele 10:00–18:00, și duminică între orele 12:00–20:00.
Muzeul Județean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Teleorman, propune publicului vizitator, începând cu data de 22 mai 2026, ora 11.00, expoziția intitulată „Învelitori de teracotă” - colecția Sergiu Popescu.
Vor fi expuse aproape 40 de țigle diferite, reprezentând un segment al colecției domnului Sergiu Popescu, originar din Alexandria, în prezent restaurator la Muzeul Național de Istorie a României și cunoscut colecționar de obiecte ceramice.
Țiglele etalate aparțin la două categorii. Prima este reprezentată de țigle manufacturate provenite din zona etnografică a Sibiului, așa-numitele „țigle solzi”, datate de la sfârșitul sec. XIX – la începutul sec. XX (1890-1908). Sunt țigle care au aparținut minorității săsești și sunt inscripționate, prin scrijelire, cu numele proprietarilor, anul în care au fost făcute și decorate cu diferite motive, mai ales vegetale.
A doua categorie este reprezentată de țiglele produse industrial, atât în perioada interbelică, dar și imediat după al Doilea Război Mondial, în fabricile de la Lugoj, Caransebeș, Cărpiniș, Jimbolia, Buzău, Urziceni, remarcându-se mărcile „Leu” și „Elefant”.
Expoziția va rămâne deschisă până la data de 19 iulie 2026.
MEDALIA DEDICATĂ INDUSTRIAȘULUI IGNAZ WEIFERT (1826-1911) DIN PANČEVO LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 64 DE ANI (1890) - GRAVOR ANTON SCHARFF
Prezentăm ca Exponatul lunii mai 2026 o medalie rară din bronz din Colecția Medalii a Muzeului Național al Banatului din Timişoara, dedicată industriașului Ignaz Weifert din Pančevo, de la a cărui naștere se împlinesc luna aceasta 200 de ani. Medalia ne amintește de o familie cu un rol important în istoria economică a Banatului şi a Serbiei, al cărei nume rămâne asociat cu una dintre mărcile de bere apreciate în mod deosebit de-a lungul timpului, iar pentru numismaţi, cu una dintre cele mai importante colecţii numismatice de la sfârșitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX.
Medalia dedicată industriașului Ignaz Weifert la împlinirea vârstei de 64 de ani (1890)
Avers. Bustul lui I. Weifert din semiprofil spre dr. (privitorului); relief înalt; legendă semicirculară cu litere latine: IGNATIVS WEIFERT; în câmp, de o parte şi alta a bustului: ÆTAT : (stg.) - LXIV (dr.); în dr. jos, semnătura gravorului: A • Scharff; cerc perlat exterior.
Revers. Două medalioane ovale separate de un cartuş central, cu imaginea celor două fabrici de bere Weifert, din Pančevo şi Belgrad. În cartuşul central, legendă în lb. latină pe 2 rânduri: PARENTI OPTIMO FILIVS / GRATISSIMVS DEDICAVIT; în stg. şi dr. cartuşului, spice de grâu şi vrejuri de viţă-de-vie, două panglici cu numele oraşelor: în stg. PÁNCSOVA (în lb. maghiară), în dr. БЕОГРАД (cu litere chirilice). Jos, cu cifre romane pe 2 rânduri, anii: MDCCCL / MDCCCLXX (1850/1870).
Bronz patinat; 55,5 mm; 62,54 gr.; muchie lisă; colecţia Medalii, nr. inv. 136 (nr. inv. general 909.386); stare de conservare bună, pe avers patina ştearsă pe alocuri.
Provenienţă: cumpărată de muzeul timișorean în anul 1907 cu 12 coroane de la Fejér József, comerciant de antichităţi şi monede din Budapesta (nr. vechi de inv. 732).
În general, medalia este datată în mod greşit în anul 1870, pornindu-se de la data înscrisă pe reversul medaliei (MDCCCLXX), ce reprezintă anul înfiinţării fabricii de bere Weifert din Belgrad. Există mai multe argumente pentru datarea corectă a medaliei (anul 1890): vârsta lui Ignaz Weifert de pe aversul medaliei (LXIV), acesta împlinind 64 de ani în anul 1890; medalia este menţionată între lucrările gravorului Anton Scharff din anul 1890; dar mai ales afirmația istoricului Felix Milleker - în lucrarea sa despre familia Weifert - că în decembrie 1890 Georg Weifert i-a dedicat o medalie tatălui său, Ignaz, realizată de gravorul vienez Anton Scharff (1845-1903).
Bibliografie Nicoleta Demian, Despre medaliile familiei Weifert din Pančevo, în Analele Banatului, SN, Arheologie-Istorie, XXII, 2014, pp. 383-395. Felix Milleker, Die Familie Weifert und das Brauhaus in Pančevo 1722/3-1923. Zur Erinnerung an die goldene Hochzeit Georg Weiferts mit Marie Gassner, am 9. September 1923, Pančevo, 1925. Dr. Nicoleta Demian, cercetător ştiinţific, Secţia Istorie *continuarea articolului o găsiți pe mnab.ro
Georg Mieskes (1888-1978) - un model de antreprenor de succes din Codlea
Georg Mieskes s-a născut în 1888 în familia unui țăran sas din Codlea. A fost ucenic și calfă, a învățat meseria de dulgher, iar mai târziu a urmat o școală tehnică la Sighișoara, unde a deprins abilități tehnice pentru punerea în funcțiune și întreținerea războaielor de țesut mecanice. Fiind foarte priceput, și-a meșterit singur un război, iar din economiile pe care le-a avut a comandat alte două utilaje mecanice, deschizându-și propriul atelier de producție de pânză în 1912. Și-a făcut în scurt timp un oarecare renume printre producătorii din Țara Bârsei.
Georg Mieskes a fost pe front în timpul Primului Război Mondial, fiind doi ani prizonier la ruși. După 1918 s-a întors acasă, unde și-a regândit afacerea, alegând să se specializeze pe anumite sortimente de pânză. Noua piață de desfacere oferită de România Mare l-a ajutat pe Mieskes să-și construiască o țesătorie industrială, incluzând și câteva facilități pentru angajații săi: o sală de divertisment, o bibliotecă, dotări sanitare. Anii `30 au reprezentat momentul de maximă înflorire a afacerii. Spațiul de producție a fost mărit prin construirea unei clădiri cu două etaje, în care au fost instalate mai târziu peste 80 de războaie mecanice.
După instaurarea comunismului, Georg Mieskes a fost încadrat la categoria „exploatator german” și trimis în domiciliu obligatoriu, fabrica fiind confiscată. Georg Mieskes a fost căsătorit cu Anna Müll, împreună cu care a avut doi copii, amândoi decedați la o vârstă fragedă. Rămas văduv după 50 de ani de căsătorie, Georg Mieskes a emigrat în Germania, unde s-a stins la vârsta de 90 de ani.
Vă invităm la Muzeul de Etnografie Brașov unde veți afla mai multe informații despre activitatea țesătoriei lui Georg Mieskes. Program vizitare: miercuri-duminică, 09:00-17:00.
Foto 1: Casa în care s-a născut Georg Mieskes, Codlea, str. Laterală nr. 31, foto anii `40 Foto 2: Interiorul țesătoriei Mieskes din Codlea, foto circa 1924 Foto 3: Angajații țesătoriei Mieskes, foto circa 1939 Foto 4: Produsele fabricii Mieskes, foto K. Folberth, Codlea, circa 1940
În 1896, Georg Foith, un antreprenor originar din Codlea, deschide o ”prăvălie de tricotaj și lucruri împletite” pe strada Porții nr. 21. Afacerea trebuie să fi fost prosperă de vreme ce, 11 ani mai târziu, proprietarul magazinul înființează și o fabrică de tricotaje. În primul an de activitate, fabrica participă la Expoziția de la Pécs, unde obține o diplomă de onoare.
În 1908, Georg Foith se asociază cu cumnatul său, Eduard Kerschner, firma numindu-se de aici înainte Georg Foith & Co, cu sediul fabricii pe strada Castelului nr. 93 și magazin pe strada Porții nr. 24. În primii ani, firma a produs împletituri din lână și bumbac, ciorapi bărbătești și de damă, laibăre, haine pentru copii, precum și alte articole de vestimentație ”pentru bicicliști și turiști”.
După 30 de ani de activitate în cadrul firmei, Georg Foith, în vârstă de 59 de ani, le predă ștafeta celor doi fii ai săi, Georg Foith jr. și Willy Foith, care vor conduce afacerea familiei pentru următorii 22 de ani. În perioada interbelică, fabrica de tricotaje s-a dezvoltat, având nevoie de un spațiu de producție mai mare, pe care l-a amenajat pe strada Avram Iancu nr. 40-42. Până la criza economică din anii `30, firma Georg Foith & Co a avut și două filiale la Sinaia și Bușteni.
În anii 40, firma s-a confruntat cu numeroase probleme financiare, astfel că în 1947 aceasta a fost vândută avocaților Vasile Florian și Ioan Todan din București, care i-au schimbat numele în ”Industria de textile și tricotaje Brașov”. După naționalizare, în anii de început ai comunismului, fabrica s-a numit „Textila Roșie”, iar mai târziu ”Fabrica de Tricotaje Brașov”.
Dacă vreți să aflați mai multe informații despre tricotajele brașovene, vă invităm să vizitați expoziția permanentă ”Memoria fibrelor textile. De la împletitul manual la tricotajul mecanic”, de la Muzeul de Etnografie Brașov, Bd. Eroilor nr. 21A, de miercuri până duminică, între orele 9-17.
Legendă foto: Reclame ale firmei Foith & Co din presa brașoveană, Arhiva digitală a Muzeului de Etnografie Brașov
Apariție editorială: Jetoane ale vechilor fabrici de zahăr din România, de Dorel Bălăiță - CUPRINS
Un nou volum dedicat jetoanelor românești. 160 de pagini de arheologie industrială, sute de note de subsol și imagini de epocă. Pentru prima oară, o bibliografie generală privind jetoanele românești. Format B5, imagini color, tiraj de colecție, 70 de exemplare.
Volumul poate fi achiziționat de la autor: Dorel Bălăiță.
Deasupra orașelor și satelor. Povestea țiglei Muschong de la Lugoj Fabrica de țiglă de la Lugoj a ridicat Banatul acoperiș cu acoperiș.
Lutul local, ars cu pricepere, a devenit material de bază pentru case din orașe și sate, pentru clădiri publice, fabrici, școli și stațiuni. Marca Muschong, ștanțată direct în țiglă, s-a impus ca reper al durabilității și al muncii bine făcute.
Istoria începe cu familia Muschong, una dintre familiile care au intuit devreme forța industriei locale. Jakob Muschong, născut în 1868, duce mai departe o tradiție de meșteșugari și o transformă într-o afacere modernă. Fabrica din Lugoj capătă ritm, organizare și amploare. Producția se extinde, tiparele se standardizează, iar țigla Muschong ajunge pe acoperișurile întregii regiuni.
Un element distinct al acestei identități industriale îl reprezintă elefantul, folosit ca marcă de fabrică. În imaginarul începutului de secol XX, elefantul trimitea la forță, stabilitate și durabilitate. Simbol clar și ușor de recunoscut, el permitea identificarea rapidă a produsului autentic pe șantier sau în depozit. Marca „Elefant” completa numele Muschong și patentul numeric, construind o identitate vizuală coerentă și o promisiune de calitate.
Această activitate industrială se leagă de o viziune amplă asupra dezvoltării Banatului. În 1906, sesizând potențialul turistic și economic al Buziașului, Jakob Muschong cumpără stațiunea, împreună cu ștrandul și captările de apă, și întemeiază societatea „Muschong - Băile Minerale Buziaș SA”. În 1907 începe construcția fabricii de ape minerale „Phoenix”, iar în anii următori se ridică Hotel Grand, Hotel Phoenix, stabilimentele balneare și centrul de tratament. Băile Buziaș capătă un profil modern și devin un punct important pe harta stațiunilor balneare.
Pe lângă fabrica de la Lugoj, Muschong deține fabrica de cărămidă de la Sânnicolau Mare, fabrica de cărămidă și țiglă de la Sântimbru, lângă Alba Iulia, precum și o fabrică de cărămidă la Budapesta, administrată de un membru al familiei. Domenii forestiere întinse în zona Petroșani și păduri din regiunea Nădrag asigură combustibilul necesar producției. Industria, resursele și dezvoltarea urbană funcționează împreună, într-un sistem bine articulat.
Exemplarul de țiglă prezentat aici poartă urmele focului, ale timpului și ale folosirii reale. Forma sa arată funcționalitate, iar ștanța indică locul de proveniență. Această țiglă a făcut parte dintr-un acoperiș adevărat și a intrat în patrimoniul Muzeului Național al Banatului prin donația colegului nostru, Andrei Bălărie, gest care aduce istoria industrială a regiunii în spațiul patrimoniului. Exemplar expus în mansarda B1, în expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă”.
Știai că… În multe case vechi din Banat, țigla Muschong se află încă deasupra locuințelor. Ștanța și simbolul elefantului rămân vizibile, iar obiectul continuă să își îndeplinească rolul pentru care a fost creat, discret și sigur.
Deși nu au fost fabricate la noi în Cugir, țiglele de la Sântimbru, Jimbolia și Lugoj au protejat deopotrivă casele localnicilor și halele Fabricii de Fier.
Mulțumită unor oameni pasionați de istoria locului, patru astfel de țigle au ajuns la muzeu. Le-am expus cu mândrie și abia așteptăm să vă spunem povestea lor!
Pe scurt, totul a început în 1864, când un colonist sârb pe nume Stefan Bohn a înființat o manufactură la Jimbolia. Până în 1880, fabrica lui, M. Bohn & Comp. (Bohn M. és Társai), a ajuns cea mai mare din Imperiul Austro-Ungar, producând milioane de țigle.
Ulterior, fiul fondatorului a preluat conducerea alături de cumnații săi, Jacob Muschong și Jacob Schaaf. Dintre ei, Jacob Muschong este cel care a supravegheat fabrica din Lugoj și a înființat fabrica de țiglă și de cherestea de la Sântimbru (județul Alba).
Vă așteptăm la muzeu pentru a le putea admira și cunoaște pe de-a întregul povestea!
Pe 30 ianuarie, la Cugir, are loc a doua ediție a Conferinței Științifice „𝐏𝐞𝐢𝐬𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐬̦𝐢 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐢̂𝐧 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐗𝐗𝐈. 𝐀𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚̆𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞”, un eveniment inițiat de Centrul Cultural Cugir, prin Muzeul de Istorie a Tehnicii Cugir , în parteneriat cu Orașul Cugir și Consiliul Județean Alba.
Avem invitați pe măsură: cercetători, cadre didactice universitare, juriști, istorici, arheologi, muzeografi și restauratori din București, Piatra Neamț, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Deva și Orăștie se vor reuni pentru a dezbate un subiect extrem de actual: salvgardarea patrimoniului cultural în societatea contemporană.
Ne mai despart doar două săptămâni! Vă așteptăm cu drag să fiți alături de noi la acest eveniment deosebit!
În cele ce urmează voi afişa link-uri şi știri video care înfăţişează infracţiuni comise împotriva patrimoniului naţional, fie prin furt din muzee, din situri arheologice, fie prin detecţie de metale în situri sau prin nepredarea descoperirilor realizate în urma acestui hobby! Sunt trecute în revistă şi distrugerile de monumente, prin diverse metode! Şi nu în ultimul rând comerţul ilicit cu bunuri de patrimoniu.
I. Monumente
1. Patrula etnografică prin satele bănățene.
Cât mai contează ceea ce-i frumos versus cât contează doar ceea ce-i nou. În ordinea pozelor sunt casele de la: Bulci, Cralovăț (2 și 3), Soca, Unip și Vizma.
20. Dacă știrea cu cele 4 piese de Tezaur furate de la muzeul din Olanda v-a șocat, imaginați-vă ce s-ar putea întâmpla cu tot patrimoniul României, găzduit de MNIR într-o clădire șubredă, închisă în proporție de 80% de 25 de ani încoace.
Încă de acum 5 ani, v-am arătat pe Cultura la dubă situația revoltătoare în care se află MNIR. Înainte de asta, am făcut primele reportaje pentru Știrile ProTv acum 12 ani.
Fiecare ministru al Culturii a promis restaurarea clădirii și modernizarea muzeului.
Însă situația este neschimbată.
Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei. Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, picturi valoroase, fotografii de arhivă, cadourile primite de familia Ceaușescu de la conducători din întreaga lume, cărți rare, hărți sau documente istorice care atestă întemeierea României. Toate acestea ar putea dispărea pentru totdeauna dacă un mare cutremur sau un alt tip de dezastru ar lovi Bucureștiul. MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul nostru se zbate de 25 de ani. De 13 ani urmăresc acest subiect, am vizitat de mai multe ori depozitele în care se află patrimoniul MNIR și doar cu munca unor oameni extraordinari care lucrează acolo ele au fost inventariate și puse, cât de cât, în niște cutii de protecție. Revolta angajaților din muzee este cât se poate de justificată. Oamenii lucrează enorm, uneori în spații insalubre și periculoase, și au cele mai mici salarii din cultură. La fiecare reportaj făcut, diferiții miniștri ai Culturii au declarat că vor găsi un spațiu propice și vor muta patrimoniul pentru a deschide șantierul. România a avut de mai multe ori bani de la Banca Europeană de Dezvoltare pentru acest proiect - peste 100 de milioane de euro. S-a blocat în licitații, un concurs de arhitectură organizat și apoi contestat chiar de conducerea muzeului, schimbări de miniștri ai Culturii, etc, etc.
26. Presa nu a uitat și asta e bine, e încă liberă... Ce s-a mai întâmplat cu cazul ALTIP? Știm așa: construcția hotelului continuă fără probleme, situația actuală, în care starea de conservare a unor ziduri romane propuse pentru conservare a suferit modificări în sensul deteriorării totale sau parțiale a acestora, a fost constatată în urma unei dispoziții de șantier și AVIZATĂ FAVORABIL, FĂRĂ OBIECȚII, de către membri Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Sibiu anul acesta. Cine sunt aceștia? Nu e un secret. Sunt arheologi, restauratori, arhitecți (unii dintre ei arhitecții-șefi ai unor județe, printre care și jud. Alba), experți a căror datorie este să se asigure că monumentele sunt protejate și conservate în cadrul unor astfel de proiecte imobiliare. Ce s-a (re)constatat? Că s-a produs pierderea unor ziduri și porțiuni de ziduri. Pierderea...
Anul trecut auzisem că trebuia să vină corpul de control al ministrei Raluca Turcan, dar nu știm dacă a fost sau nu a fost... Nu știm nici care este totuși evoluția dosarului aflat la poliție. Pare ceva foarte complicat... Pentru mine însă a fost clar, la fel și pentru Comisia Națională de Arheologie care anul trecut a emis două rezoluții succesive la care nu știm dacă s-a răspuns:
1. CNA 12-13.09.2024: După data de 3 aprilie nu a mai fost asigurata supravegherea arheologica a lucrărilor, investitorul intervenind in jurul vestigiile fără asistența arheologica provocând astfel distrugerea iremediabila a unora dintre acestea. In condițiile existentei unui aviz al DJC Alba, care prevedea asigurarea supravegherii arheologice pentru toate intervențiile in sol, CNA solicita explicații de la DJC Alba cu privire la lipsa unui contract de supraveghere pentru toate celelalte lucrări de intervenție in sol ulterioare conservării primare.
2. CNA 14-15.11.2024: CNA își fundamentează rezoluțiile pe baza analizării unor documentații. CNA reconfirmă necesitatea supravegherii arheologice pe toată perioada execuției proiectului în acord cu avizul DJC Alba Nr 162/M/07.12.2023. Orice intervenție fără asistență arheologică de specialitate constituie o încălcare a legii cu atât mai mult cu cât poate produce distrugeri ale patrimoniului arheologic. DJC ar fi trebuit să verifice punerea în proiectul de execuție a recomandărilor arheologilor.
Dar acum totul este avizat, rezolvat, parafat... S-a creat un precedent grav în zona de protecție a unui sit UNESCO.
34. (Drobeta)-Turnu Severin. Revenit recent am avut o discuție despre o uriașa idioțeniei locală, localizată în marele castru de legiune. Au restaurat acolo micuța fortificație cu donjon circular dintr-un colț (bulgară ori maghiară), dar marea biserică a cărei ruine sunt tot în perimetrul castrului nici măcar nu este pusă pe vreun plan de situație/orientativ. În consecință, nimeni nu știe că există și extrem de puțini o văd. Nici măcar fundamentaliștii noștri nu au nimic de clamat, cu toate că acolo trebuie să fi stat ierarhii ortodocși medievali ai Severinului. Așa băieți, fiți selectivi, că aveți talent la așa-ceva!
35. Cetatea Sf. Ladislau (Coronini) - o antrepriză de restaurare de tip „păru măciucă”. Fier cât pentru armarea unor cazemate, nici un acoperiș, nici un drum carosabil accesibil, nici o inscripție. „Reastauracii” au mușcat gros și... au fugit! „Minunați-vă ori spălați-vă pe cap cu cetatea voastră!”
43. Prima etapă de punere în siguranță a Conacului Wekerle-Petala din Clopodia s-a încheiat cu succes!
Peste 50 de tineri din toate colțurile țării (și din străinătate) au lucrat timp de trei săptămâni pentru a reda speranță unui monument istoric pe care mulți îl credeau pierdut. Noi credem nu doar că poate fi salvat, ci și că are șansa să devină din nou o resursă valoroasă pentru comunitatea locală și pentru întreaga regiune. Urmează pași noi în aventura salvării și valorificării Conacului – și abia așteptăm să îi parcurgem împreună!
Organizator: Asociația Prin Banat Partener principal al intervenției: Consiliul Judeţean Timiş Parteneri ai intervenției: Visit Timiș, Primăria și Consiliul local Jamu Mare, Centrul Cultural Deta Parteneri strategici ai proiectului: The Prince's Foundation DEDEMAN, Profi, DEWALT, Raiffeisen Bank, Graphein, Romanian-American Foundation.
Mulțumim Ceetrus Romania SRL care a avut un aport major la finanțarea intervenției, în special a manoperei.
O inaugurare cu fast peste o sesizare de distrugere de patrimoniu la care muzeul nu a primit niciun răspuns oficial în urma anchetei. Dacă IPJ Alba a ajuns la vreo concluzie analizând toate documentele și declarațiile, am vrea să știm și noi. De la minutul 4:20 administratorul Hotelului Mercure declară că a avut „un ghinion”, cel al cercetării arheologice preventive care a „amânat” această inaugurare. Noi am sesizat faptul că firma în cauză nu a avut supraveghere arheologică în perioada în care o parte dintre zidurile pe care ei le prezintă aici ca fiind vestigii romane s-au prăbușit din cauza... „ploilor abundente”. Zidurile prezentate acum în SPA-ul hotelului sunt RECONSTITUIRI, structuri care nu mai păstrează integral substanța originală antică, adică replici de ziduri romane, în cea mai mare parte. Doamna care prezintă baia casei romane cu stângăcia omului care nu are toate datele problemei, dar se străduiește să o dea bine, precizează că zidurile s-au păstrat cam 40%. Poate, dacă ar fi existat supraveghere arheologică pe toată durata intervențiilor, s-ar fi păstrat atât cât s-a prevăzut în proiectul inițial, așa cum le-au lăsat arheologii muzeului și cei prezenți la supravegherea de dinainte de intervenția problematică. Și nu, arheologii nu au contribuit la crearea „produsului integrat” în această formă, despre care se vorbește laudativ la inaugurare. Toți arheologii care au participat, atât la cercetare, cât și la supraveghere, și-au făcut meseria corect, distrugerea pe care noi am acuzat-o în 2024 fiind într-un interval în care nu a existat supraveghere arheologică! Niciun arheolog nu a putut constata că zidurile s-au prăbușit de la ploi pentru că, în acel interval, nu era niciun arheolog solicitat acolo, în teren! SĂ NE REAMINTIM CE S-A ÎNTÂMPLAT: După cercetarea arheologică preventivă din anii 2022-2023, în primăvara anului 2024, sub supraveghere arheologică și cu participarea restauratorilor au avut loc operațiuni de consolidare și conservare subterană a vestigiilor romane din situl Apulum (punct Altip). Astfel, până la finalul lunii martie 2024 acestea erau acoperite și protejate în pământ, conform proiectului avizat în anul 2023. În 28 aprilie 2024 am observat că s-a intervenit ulterior pe o porțiune din suprafața care anterior fusese acoperită, iar unele ziduri care au fost propuse pentru valorificare au fost DISTRUSE PARȚIAL SAU INTEGRAL. Repet: aceste ziduri fuseseră tratate, consolidate și conservate subteran în lunile februarie - martie 2024. În aprilie am constatat că o parte au fost redezgropate iar unele distruse. Astfel, muzeul a făcut o sesizare în 11 iunie 2024 către autorități. Mai mult, în iunie s-au prăbușit în continuare, atât absida băii romane (propusă pentru punere în valoare în spațiul hotelului), cât și un solid pilon de la intrarea în casa romană, toate fiind anterior protejate. Având în vedere lucrările de construcție în zona vestigiilor arheologice de sub viitorul SPA, după ce s-a încheiat supravegherea arheologică, de ce nu a mai fost solicitată supraveghere arheologică în continuare conform avizului? Avizul prevedea supraveghere arheologică pe TOATĂ durata lucrărilor de construcție care pot afecta patrimoniul arheologic. După data de 3 aprilie nu a mai fost asigurata supravegherea arheologica a lucrărilor. În aceste condiții, cum pot fi invocate exclusiv condițiile meteo nefavorabile când acea zonă cu distrugeri fusese conservată și acoperită, iar zidurile erau tratate și protejate subteran? S-au luat în considerare în anchetă toate aceste aspecte, inclusiv rezoluțiile Comisiei Naționale de Arheologie care a confirmat distrugerea? „Beton peste istorie” au intitulat cei de la „România, te iubesc” reportajul făcut aici anul trecut. Mulțumim presei care ne-a fost alături!
48. Opriți distrugerea Cetății getice de pe Dealul Cătălina de la Cotnari!
De ceva vreme, de peste 30 de ani, din păcate, Cetatea getică de pe Dealul Cătălina de la Cotnari (fig. 4), sit arheologic înscris în Lista Monumentelor Istorice, cod LMI IS-I-s-A-03563, precum și în Repertoriul Arheologic Național, cod RAN 96487.02, sit arheologic și monument istoric protejat atât de Ordonanța Guvernului nr. 43/2000, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 378/2001, cât și de LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice, este permanent agresată și distrusă de localnicii din comuna Cotnari, jud. Iași, cu largul sprijin al autorităților locale, îndeosebi a primarului comunei, fără ca nimeni să intervină! Distrugerile au început imediat după căderea comunismului, când localnicii mai aveau frica de miliție și de procuratura comunistă. Au început cu distrugerea muzeului de sit arheologic, realizat între anii 1980 și 1985, prin spargerea geamurilor, extragerea pietrei folosite la ridicarea muzeului, dar mai ales din structura antică de piatră a valului antic, care fusese cercetată arheologic și pusă în valoare de muzeu (fig. 1-3). Apoi, aceeași localnici, cu acordul celor din primăriei, au început să extragă piatră din structura dealului, realizând imense gropi, unele cu urme arheologice, pentru a folosi plăcile de gresie sarmatică la realizarea temeliilor de casă, a gardurilor și alte anexe. Ani la rândul, la aproape fiecare poartă era câte un metru cub sau doi de piatră extrasă din gropile săpate în Dealul Cătălina (fig. 5), fără ca nimeni din primărie să ia măsuri de stopare a acestor distrugeri și exploatare ilegală de piatră. Apoi, în toamna anului 2006, aceeași primărie a comunei, sub conducerea aceluiași primar de astăzi al comunei, a avizat (adevărat, în baza și a avizului Comisei Zonale a Monumentelor Istorice!) ridicate unei antene de telefonie mobilă, care a fost poziționată chiar pe marginea șanțului de apărare al cetății! În ambele cazuri am denunțat aceste distrugeri și s-a reușit demontarea antenei de telefonie mobilă și stoparea, oarecum, a exploatării ilegale de piatră. Dar nimeni nu a fost tras la răspundere! Din păcate, distrugerile au continuat! Au fost câțiva ani în care pe platoul cetății s-a organizat un festival local, pentru a cărui buna desfășurare s-a săpat un șanț pentru a aduce un cablu electric în cetate și s-au montat mai mulți stâlpi de lemn pentru a lumina tarabele. Evident, toate acestea s-au făcut fără nicio autorizație din partea Ministerului Culturii, doar cu acordul primăriei și cu participarea oficialităților județene. Dar nimeni nu s-a întrebat: oare este bine ce se întâmplă în Cetatea getică de pe Dealul Cătălina? Nu, nu era bine! (nu mai amintesc de sacii cu gunoaie care erau aruncați pe pantele abrupte de est ale cetății, în fostele secțiuni arheologice) Apoi, acum câțiva ani a fost ridicată pe valul mare de pământ din partea de sud-est a cetății o cruce din beton armat, fără nicio autorizație, chipurile un monument al eroilor! O bătaie de joc și la adresa eroilor (sunt legi cu privire la aceste monumente ale eroilor, opere comemorative de război cu sunt ele definite), dar mai ales asupra monumentului istoric! Și această agresiune și distrugerea s-a realizat cu acceptul primăriei! Din păcate, chiar dacă și în cazul acestei noi distrugeri am făcut sesizări, NIMENI nu a luat nicio măsură! Nici Poliția, nici Direcția Județeană pentru Cultura Iași, nici Ministerul Culturii! Nimeni! Ieri am fost din nou într-o vizită pe Dealul Cătălina, pentru a arăta studenților un sit arheologic important al istoriei geților din Moldova, un monument istoric. Și, nu mică mi-a fost surpriza să vad că pe Dealul Cătălina, pe drumul antic pe care se intra în cetate (întregul deal este fortificat cu mai multe elemente construite, nu doar incinta cetății) a apărut o imensă cruce de metal, ridicată de un localnic (fig. 13-14), cu acceptul primăriei conduse de același primar care a girat și anterioarele distrugeri, fără nicio autorizație, nici de construcție, nici de la Ministerul Culturii! Iar ca lucrurile să fie și mai abitir, anticul drum de acces în cetate, pe care puteau merge cel mult trei luptători pedeștri sau doi luptători călare, a fost lărgit și nivelat cu excavatorul, astfel că localnicii fac plimbări cu mașina pe acest drum, care a distrus și valul de pământ din fața cetății! (fig. 6-17) Nu pot înțelege cum de se întâmplă toate acestea, după ce personal am fost în mai multe rânduri la Primărie și în Consiliul Local și am prezentat Cetatea getică și normele de protecție pe care chiar Primarul și Consiliul Local sunt obligați să le instituie și să le respecte! Nu pot înțelege cum după atâtea articole de presă (locale și naționale), după mai multe dosare penale, aceleași autorități locale și aceeași locuitori ai comunei Cotnari DISTRUG acest sit arheologic unicat în Moldova! Nu pot înțelege de ce Poliția locală, Poliția Județeană, autoritățile județene, Direcția Județeană pentru Cultura Iași nu intervin și nu îndreaptă lucrurile și le pun în ordine! De ce locuitorii Cotnariului de astăzi ÎȘI BAT JOC DE ISTORIA NOASTRĂ! DE CE?!!!
53. Statul confiscă 19 imobile din Băile Herculane — o recuperare de patrimoniu fără precedent
Statul confiscă 19 imobile emblematice din Băile Herculane în cel mai amplu dosar DIICOT privind devalizarea unei stațiuni turistice. Condamnări grele pentru șase inculpați, în timp ce fostul deputat PSD Iosif Armaș scapă prin prescripție, dar rămâne fără aproape 5 milioane de euro Statul român va prelua 19 clădiri istorice, hoteluri și băi termale din Băile Herculane, în urma unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul DIICOT ce vizează devalizarea uneia dintre cele mai vechi stațiuni balneare din Europa. Hotărârea nu este definitivă, însă reprezintă una dintre cele mai mari confiscări dispuse de instanțele românești în ultimii ani. Stațiunea, luată înapoi aproape integral de stat Complexul Hotelier Hercules, hotelurile Diana, Afrodita, Roman, Minerva, Ferdinand, dar și băile termale Apollo, Hebe, Neptun, împreună cu sanatorii, pavilioane medicale, clădiri administrative, păduri și spații tehnice care formau nucleul istoric și economic al stațiunii. Inclusiv cazinoul istoric, unul dintre cele mai valoroase și degradate monumente ale zonei, revine statului. “În baza (…) confiscă, în folosul Statului Român: 1.Clădire IBTH (…) 2. Pădure în Domogled cu Fabrică de Gheaţă (…) 3. Pădure la Cerna şi restaurant Grota Haiducilor (…) 4. Clădire Băi Termale Apollo (…) 5. Clădire Baia Termală Hebe (…) 6. Spital pentru militari şi ofiţeri actual Pavilion 4 (…) 7. Sanatoriul medical balnear – Pavilionul 3 actual Hotel Apollo (…) 8. Staţie Pompe Neptun (…); terenul de sub Băi Neptun (…); Bazin apă Neptun 9. Cazinou (…) 10. Sanatoriu Militar cu curte şi baie pentru militari Pavilion 5 (…) 11. Hotel Diana (….) 12. Hotel Roman (…) 13. Hotel Afrodita (…) 14. Baia Venera (…) 15. Baia Diana (…) 16. Clădire Sediu Nou (…) 17. Complex Hotelier Hercules (…) 18. Hotel Ferdinand (…) 19. Complex Hotelier Minerva (…)”, se arată în decizia magistraților. În total, instanța a dispus confiscarea unui patrimoniu de sute de milioane de euro, reprezentând practic întreaga infrastructură balneară acumulată în schema de delapidare. Pedepse grele pentru șase inculpați Judecătorii au pronunțat sentințe severe: • Alexandru Gavrilescu, om de afaceri: 10 ani și 4 luni închisoare, plus confiscări de peste un milion de euro. • Mioara Dumitrache și Victorița Oprea, lichidatori judiciari: câte 9 ani de detenție. • Gheorghe Brad, executor judecătoresc: 7 ani de închisoare. • Marius-Cristian Ghiță, lichidator judiciar: 6 ani. • Ion Tăbugan, om de afaceri: 5 ani. Iosif Armaș: scapă de dosar, pierde banii Considerat de DIICOT „creierul” grupării, Iosif Armaș, fost deputat PSD și om de afaceri cu influență în industrie și politică, a scăpat de răspunderea penală ca urmare a prescripției faptelor. Instanța a dispus însă confiscarea a 4,8 milioane de euro de la acesta – sumă pe care procurorii o consideră parte a circuitului financiar fraudulos. Cum a început totul: 10 milioane de kilograme de zahăr în locul băilor termale DIICOT susține că întreaga schemă a debutat în 2001, când Armaș, pe atunci director al Argirom Internațional, a obținut aproape 10 milioane de kilograme de zahăr din rezerva de stat, cu drept de vânzare și obligația de a reconstitui stocul în 180 de zile. Zahărul nu a mai fost returnat niciodată. Procurorii afirmă că banii obținuți din valorificarea stocului au fost folosiți pentru achiziționarea majorității clădirilor istorice din Băile Herculane, care au fost ulterior girate în împrumuturi, scoase din patrimoniu sau plasate strategic pentru a evita sechestrul. În paralel, lichidatorii și executorii implicați în dosar ar fi contribuit la „albirea” tranzacțiilor, la subevaluări masive, la scoaterea bunurilor de sub sechestru și la transferuri succesive care au dezmembrat infrastructura publică a stațiunii. Una dintre cele mai mari recuperări de patrimoniu din ultimele decenii Confiscarea celor 19 imobile reprezintă un pas major în recuperarea patrimoniului balnear al României, o zonă care în ultimele două decenii s-a degradat accelerat pe fondul litigiilor, falimentelor și acuzațiilor de corupție. Decizia Curții de Apel Timișoara poate fi atacată cu recurs, însă marchează un moment rar în care statul recâștigă controlul asupra unei stațiuni aproape integral privatizate prin metode ilegale, potrivit procurorilor.
Sursa informațiilor Orsova24.ro.
54. Situație dezastruoasă la situl arheologic de la Lunca Poiana Slatinei, jud. Neamț
Un sit cu o vechime de peste 8.000 de ani, un loc unic în Europa și o dovadă vie a istoriei noastre, a ajuns să fie acoperit de gunoaie. Este revoltător ca un patrimoniu atât de important să fie tratat cu atâta nepăsare! Resturi menajere, plastic – toate aruncate fără rușine în mijlocul unei zone care ar trebui protejată, valorificată și respectată. Asta nu este doar lipsă de civism, ci și o pierdere ireparabilă pentru identitatea și memoria noastră culturală. Cerem autorităților locale și județene să intervină urgent, să curețe zona și să ia măsuri de protecție reale. Iar noi, ca cetățeni, trebuie să ne implicăm, să semnalăm și să nu rămânem indiferenți. Dacă ții la patrimoniul României, distribuie această postare! Să nu lăsăm istoria noastră să fie îngropată în gunoaie. Din ultimele informații pe care le-am aflat situl și implicit izvorul de apă sărată se află mai nou în administrația orașului Târgu Neamț
5. Mai multe piese din tezaurul dacic, expuse în Olanda, au fost furate în noaptea de vineri spre sâmbătă, de la Muzeul Drent din Assen. Printre obiectele expuse era inclusiv coiful de aur de la Coțofenești.
11. Declarație a Muzeului Național de Istorie a României cu privire la incidentul de la Muzeul Drents din Țările de Jos:
În dimineața zilei de 25 ianuarie 2025 sediul Muzeului Drents din Assen, Regatul Țărilor de Jos, a fost ținta unui atac ce a vizat sustragerea unor artefacte aflate în expoziția „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”. Din informațiile furnizate de conducerea Muzeului Drents și de autoritățile judiciare olandeze, este vorba despre o spargere a singurului zid exterior al clădirii, prin utilizarea unui exploziv puternic. Prin spărtură au pătruns în sală mai multe persoane, care au sustras patru piese de patrimoniu: coiful de aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV a. Chr.) și trei brățări dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia (datate în a doua parte a secolului I a. Chr.). Toate aceste bunuri culturale fac parte din colecția Muzeului Național de Istorie a României. Din informațiile transmise de colegii olandezi, care au avut acces limitat în spațiul expoziției, celelalte piese expuse nu par să fi constituit obiectul jafului. Toate piesele au fost asigurate înainte de a fi trimise în Regatul Țărilor de Jos, în conformitate cu legislația românească și practicile internaționale privitoare la organizarea expozițiilor. Atât spațiul, cât și vitrinele în care erau prezentate bunurile de patrimoniu erau securizate și aveau instalate sisteme de supraveghere, precum și sisteme de alarmă conectate cu poliția locala, care a putut astfel să intervină imediat. Muzeul Național de Istorie a României se află în permanent contact cu Muzeul Drents, precum și cu autoritățile olandeze și române și depune toate eforturile pentru a sprijini ancheta aflată în desfășurare, pentru recuperarea urgentă a artefactelor. Expoziția „Dacia! Kingdom of Gold and Silver” este parte a unei serii de expoziții cu tematică arheologică, coordonate de către Muzeul Drents de mai bine de un deceniu. Prin acest tip de expoziții Muzeul Drents și-a propus să aducă în atenția publicului olandez obiecte care ilustreaza culturi si civilizatii antice mai putin cunoscute în spațiul occidental. În cadrul expoziției sunt expuse 673 de bunuri arheologice din metale prețioase din patrimoniul național al României și a avut un număr de peste 77.000 de vizitatori. Expoziția deschisă publicului începând cu 7 iulie 2024 urma să se închidă în data de 26 ianuarie 2025. Proiectul expozițional este realizat în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei – Cluj-Napoca, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Național Secuiesc – Sfântu Gheorghe, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” – Vaslui, Muzeul Județean de Istorie Brașov, Muzeul Civilizației Gumelnița – Oltenița, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” – Bacău, Complexul Național Muzeal Neamț, Muzeul Municipiului București – Muzeul George Severeanu, Muzeul Țării Crișurilor Oradea, Muzeul Național al Unirii – Alba Iulia, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Național al Bucovinei, Complexul Muzeal Bistrița Năsăud, Muzeul Județean Ialomița, Muzeul Național al Banatului – Timișoara, Muzeul Județean Argeș.
1. Luare de poziție la postarea pe Facebook din data de 29 Ianuarie 2025 a d-lui Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii.
Domnule Vlad Alexandrescu, Observăm „cu atenție și îngrijorare” toate acțiunile pe care le-ați făcut și ați încercat sa le realizați in legătură cu Patrimoniul României in cei câțiva ani. Astăzi faceți din nou niște afirmații care ar avea ca scop sa aducă in prim planul opiniei publice și a factorilor decizionali importanta protejării patrimoniului național, cățărându-vă pe dezastrul furtului din muzeul din Olanda. Bineînțeles, cineva trebuie sa plătească, însă se pare ca ținta era stabilita dinainte și acum doar ați acționat, arătând tuturor direcțiile in care trebuie sa atace; asta chiar daca nu exista încă date concrete care sa arate un vinovat. Punem la îndoială bunele dumneavoastră intenții și credibilitatea, chiar și doar pentru simplu fapt ca având la dispoziție informații publice care dovedesc anumite aspecte pe care le atingeți in aceasta postare, dar și adrese pe care asociații de profil le-a transmis pe cai oficiale, continuați sa influențați opinia publica cu informații false, denigratoare despre aspecte care țin de legea patrimoniului național. Punctual, dorim să vă aducem (din nou) la cunoștință următoarele: - Asociația Prospectorii Istoriei precum și celelalte asociații de profil din România, prin activitatea pe care o desfășuram, aducem plus valoare patrimoniului național, fapt care nu poate fi in nici un mod, oricât ați încerca sa generalizați și sa amestecați (fiind de fapt in deplina cunoștință de cauza a realității) braconierii cu deținătorii autorizați de detectoare de metale. Membrii asociațiilor au contribuit la cunoașterea și promovarea istoriei și a patrimoniului național nu doar prin mii de descoperiri și predări de obiecte de interes patrimonial, ci și prin cercetare in arhive, lucrări scrise despre diferite perioade istorice, expoziții de relicve de război in importante muzee de istorie din Romania, monumente. Doar un exemplu: expoziția "Centenar. Mărăști, Mărășești, Oituz" realizată in anul 2017 la Muzeul National de Istoriei a României, sub coordonarea d-lui director Ernest Oberländer-Târnoveanu, cu o echipa de tineri cu viziune din cadrul MNIR, a fost una excepțională, atât din punct de vedere organizatoric, cat și prin creativitate. Pentru aportul pe care ni l-am adus pentru realizarea acestor expoziții, statul roman nu a cheltuit nici un ban din visterie; chiar și prezenta noastră la vernisaj, inclusiv cazarea și masa s-a realizat prin autofinanțare. Deci, ceea ce facem este din pasiune, nu pentru bani – așa cum grav insinuați. - Asociația Prospectorii istoriei și celelalte asociații de profil din România deține și aplica de mulți ani un cod Deontologic al pasionatului de istorie, deținător autorizat de detector de metale; acest cod deontologic cuprinde atât norme de bune practici, pe care le-am stabilit împreună cu câțiva arheologi care admit oportunitatea descoperirii și promovării patrimoniului național cu ajutorul pasionaților de istorie, cu respectarea anumitor condiții minime. Acest cod deontologic este recomandat și membrilor Detectiemetal, comunitatea detectoriștilor autorizați din România, un grup Facebook in care se promovează doar bunele practici, in concordanta cu recomandările primite de la specialiști și cu bunul simț care ar trebui sa fie prezent nu doar in mediul online ci și in declarațiile de presa oficiale. Acest grup este administrat pro bono, de către administratori. Deci nu pentru bani, așa cum grav insinuați. - Deținătorii autorizați de detectoare de metale sunt persoane cu domiciliul in România, pașionate de istorie, plătitoare de taxe și impozite: ingineri, medici, muncitori, avocați, pensionari, etc. - chiar și arheologi. Toți au aceeași pasiune comuna: istoria și natura. Faceți cu buna știință o greșeală care nu poate fi tratata cu indiferenta prin faptul ca acuzați o comunitate de activități ilegale, stiind foarte bine ca adevărații braconieri sunt cei care dețin ilegal aceste aparate, pe care le utilizează in mod ilicit și ilegal, aducând prejudicii patrimoniului național. Asociațiile de profil din România și Comunitatea Detectiemetal face de mulți ani ceea ce nu a făcut niciodată Ministerul Culturii, vreun ministru sau vreun șef de instituție a statului: niște simpli pasionați de istorie realizează la nivel național o campanie de conștientizare a importantei patrimoniului național, de respectare a legislației și a Codului Deontologic, de sesizare către instituțiile abilitate a situațiilor in care patrimoniul național este afectat in vreun fel. Dumneavoastră ce ați făcut in acest sens, domnule Vlad Alexandrescu? - Este cel puțin jenanta lipsa de viziune a unor specialiști aflați vremelnic la „butoanele patrimoniului”, printre care vă aflați și dvs., domnule Vlad Alexandrescu. Necesitatea modificării legislative a Legii Patrimoniului devine din ce in ce mai pregnanta, însă toate aceste încercări au eșuat din cauza incompetentei și neprofesionalismului comisiilor care au tot lucrat la aceste propuneri. Pe bani mulți. V-am transmis disponibilitatea noastră de a contribui la aceste demersuri, inclusiv cu consultanta juridica de specialitate. Dar se pare ca nu prezinta interes pentru dumneavoastră nici măcar (de fapt mai ales) prezenta membrilor asociațiilor de profil la dezbateri publice, multe dintre acestea fiind organizate cu ușile închise și fără un anunț prealabil. Jenanta este și instrucțiunea nr. 2 din 08.04.2016 care contrazicea OG 43/2000, pe care dumneavoastră, domnule Vlad Alexandrescu ați emis-o și care a fost luată in considerare de către unele instituții muzeale fără nici o baza legală. Ne îndoim ca este vorba despre buna credință și apărarea patrimoniului național, când emiteți niște documente fără nici o acoperire juridica. - Despre problemele din sistem nu spuneți nimic, domnule Vlad Alexandrescu. Începând de la disparițiile mai mult sau mai puțin misterioase din muzeele din Romania a sute de obiecte de patrimoniu, pana la lipsa de profesionalism a unor specialiști angajați in instituțiile muzeale – pe de o parte, iar pe de alta parte – lipsa de eficienta a politiei de patrimoniu, lipsa de restauratori din muzeele județene (sunt doar o parte din aspecte pe care putem sa le semnalăm, in cunoștință de cauză). Care este contribuția dumneavoastră prin care ați rezolvat aceste probleme de funcționare a instituțiilor direct răspunzătoare de situațiile pe care le semnalați? Si nu in ultimul rând: de ce nu se fac anual inventare la instituțiile muzeale, așa cum prevede legea? - Detecția de metale responsabilă versus braconaj arheologic. Aceste doua activități sunt total distincte, domnule Vlad Alexandrescu. Dar știți asta deja. Detecția responsabilă se face de către persoane care obțin autorizație de deținere a detectorului de metale, in scop recreativ, departe de siturile arheologice cunoscute si respectând legislația in vigoare, care deja este foarte restrictiva. Descoperirile de interes patrimonial se predau la primarii sau la Direcțiile județene de Cultură pe raza cărora s-a făcut descoperirea in termen de maximum 72 ore. Mai mult, in ultimii ani chiar a început sa se respecte mai mult decât ceea ce obliga legea, anume se aplica Codul Deontologic care recomandă ca o descoperire de importantă majoră să fie studiată, iar piesele extrase din pământ de către specialiști, împreună cu eventualul context arheologic. Pentru acești detectoriști, aceasta activitate este un hobby. Știați si asta domnule Vlad Alexandrescu, imposibil sa nu știți daca ați studiat atât de îndeaproape fenomenul. Pe de alta parte, braconajul arheologic este o activitate infracțională a unei persoane care nu deține autorizație pentru detectorul de metale, descoperă si păstrează sau vinde pe piață neagra obiectele de interes patrimonial descoperite, își desfășoară activitatea inclusiv in siturile arheologice sau in aria acestora de protecție. Pentru aceste persoane, detecția de metale este o modalitate de a-si rotunji veniturile si nu sunt influențate de legislație sau coduri de bune practici, iar despre pasiune pentru istorie nici nu mai vorbim. - Recompensa: in cazul descoperirilor de obiecte de patrimoniu, statul roman trebuie sa acorde o recompensă in cuantum de 30% din valoarea evaluata de către specialiștii acreditați. Pentru descoperirile excepționale se poate acorda o recompensa de pana la 45% din valoare. Adică mai puțin de jumătate din valoarea pieselor descoperite si predate, ceea ce înseamnă ca patrimoniul național se îmbogățește cu fiecare predare unui pasionat de istorie. Ținând cont de faptul ca pentru majoritatea descoperirilor detectoriștii nu cer recompensă, putem conchide că valoarea patrimoniului național creste substanțial, fără ca bugetul statului sa sufere pierderi financiare din cauza acestei activități, ci dimpotrivă. Domnule Vlad Alexandrescu, membrii asociației Prospectorii Istoriei si membrii comunității Detectiemetal considera afirmațiile pe care le faceți dumneavoastră ca persoana publica ca fiind de natura sa denigreze o comunitate care a demonstrat pana acum transparent si fără echivoc ca nu poate fi confundata cu braconierii arheologici. Știm ca va considerați o persoană cu un caracter neîndoielnic, drept pentru care considerăm ca o revenire asupra afirmațiilor dumneavoastră si coroborarea lor in conformitate cu realitatea este o modalitate prin care puteți demonstra acest lucru.
Muzeul Satului Bănățean Timișoara | Str. Avram Imbroane nr. 31
30 iunie 2026 | ora 17:00
Istoric dr. Claudiu Purdea
Mulțumită unor oameni pasionați de istoria locului, patru astfel de țigle au ajuns la muzeu. Le-am expus cu mândrie și abia așteptăm să vă spunem povestea lor!
Pe scurt, totul a început în 1864, când un colonist sârb pe nume Stefan Bohn a înființat o manufactură la Jimbolia. Până în 1880, fabrica lui, M. Bohn & Comp. (Bohn M. és Társai), a ajuns cea mai mare din Imperiul Austro-Ungar, producând milioane de țigle. 
Avem invitați pe măsură:
salvgardarea patrimoniului cultural în societatea contemporană.
Ne mai despart doar două săptămâni!
Niciun arheolog nu a putut constata că zidurile s-au prăbușit de la ploi pentru că, în acel interval, nu era niciun arheolog solicitat acolo, în teren! 
Având în vedere lucrările de construcție în zona vestigiilor arheologice de sub viitorul SPA, după ce s-a încheiat supravegherea arheologică, de ce nu a mai fost solicitată supraveghere arheologică în continuare conform avizului? Avizul prevedea supraveghere arheologică pe TOATĂ durata lucrărilor de construcție care pot afecta patrimoniul arheologic. După data de 3 aprilie nu a mai fost asigurata supravegherea arheologica a lucrărilor.
Resturi menajere, plastic – toate aruncate fără rușine în mijlocul unei zone care ar trebui protejată, valorificată și respectată.
Asta nu este doar lipsă de civism, ci și o pierdere ireparabilă pentru identitatea și memoria noastră culturală.
Cerem autorităților locale și județene să intervină urgent, să curețe zona și să ia măsuri de protecție reale. Iar noi, ca cetățeni, trebuie să ne implicăm, să semnalăm și să nu rămânem indiferenți.
