𝐑𝐚𝐝𝐢𝐨𝐫𝐞𝐜𝐞𝐩𝐭𝐨𝐫 𝐬𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫 𝐈𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 𝐒-𝟔𝟔𝟏 𝐀

 

Astăzi vă facem cunoscute câteva detalii despre o piesă specială din patrimoniul muzeului, care aparține colecției de obiecte tehnice din cadrul Secției de Istorie 𝐑𝐚𝐝𝐢𝐨𝐫𝐞𝐜𝐞𝐩𝐭𝐨𝐫 𝐬𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫 𝐈𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 𝐒-𝟔𝟔𝟏 𝐀

Date generale:
𝐏𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫: Electronica București
𝐃𝐚𝐭𝐚𝐫𝐞: 1966
𝐃𝐞𝐬𝐢𝐠𝐧: este un exemplu excelent al modului în care electronicele românești din anii 1960 combinau funcționalitatea cu estetica mobilierului de calitate

𝐃𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢(cm):
• lungime (L) = 50
• lățime (LA) = 23
• înălțime (I)=17,5
Masa/(kg): 5
Caracteristici tehnice

𝐁𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐮𝐧𝐝𝐚̆ (𝐠𝐚𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆):
• Unde Lungi – UL (290-150 kHz)
• Unde Medii – UM (1605 - 525 kHz)
• Unde Scurte – US (18-6 MHz)
• Unde UltraScurte – UUS/FM (73-65 MHz) 

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐨𝐧𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐞𝐬𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚𝐥𝐞:
• Tuburi electronice (lămpi): ECC85, ECH81, EBF89, ECL82
• Difuzor: permanent dinamic eliptic
• Alimentare: rețeaua de curent alternativ 110V/120V/220V, 50 Hz

𝐂𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐞𝐱𝐢𝐮𝐧𝐢:
Comenzile sunt realizate prin: buton pornit-oprit și reglaj al volumului, buton de acord al selectivității (separat pentru AM și FM), comutatoare de game (tip claviatură).

𝐓𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐝:
• antenă dipol (încorporată) pentru recepția emisiunilor din gama de UUS/FM
• bornă antenă exterioară
• panou pentru comutarea tensiunilor de reţea şi înlocuirea siguranţei

𝑺̦𝒕𝒊𝒂𝒕̦𝒊 𝒄𝒂̆
Pe fața frontală, pozițiile extreme ale comutatoarelor de gamă sunt elemente de design.

𝐏𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞: prin publicații (Buletinul Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, Iași, 2024);

Text: ing. dr. Ronald Hochhauser, muzeograf, Muzeul Țării Crișurilor

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Ţării Crişurilor Oradea - Complex Muzeal.

Vernisajul expoziției permanente „Povești din vârful casei. Țigle, lut și meșteșug”

 

Poveștile trecutului, ascunse în lut și țiglă

Muzeul Satului Bănățean Timișoara și Consiliul Județean Timiș vă invită marți, 30 iunie 2026, de la ora 17:00, la vernisajul expoziției permanente „Povești din vârful casei. Țigle, lut și meșteșug”.

Privite de aproape, țiglele devin adevărate mărturii ale trecutului. Marcajele, formele și tehnicile lor de fabricație dezvăluie istoria comunităților, evoluția meșteșugurilor și transformările peisajului construit de-a lungul timpului.

Expoziția reunește aproximativ 100 de piese provenite din Banat și din importante centre ceramice ale regiunii istorice, inclusiv cea mai veche piesă expusă, realizată în 1880 la Fabrica Bohn din Jimbolia. Parcursul expozițional urmărește evoluția acestui element arhitectural, de la țiglele modelate manual din lut ars până la producția industrială, oferind o perspectivă asupra tradiției ceramice din regiune.

Muzeul Satului Bănățean Timișoara | Str. Avram Imbroane nr. 31

30 iunie 2026 | ora 17:00

Expoziția poate fi vizitată de miercuri până sâmbătă, între orele 10:00–18:00, și duminică între orele 12:00–20:00.

 

Sursa informațiilor Muzeul Satului Bănățean.

Expoziția intitulată „Învelitori de teracotă” - colecția Sergiu Popescu.

 

Muzeul Județean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Teleorman, propune publicului vizitator, începând cu data de 22 mai 2026, ora 11.00, expoziția intitulată „Învelitori de teracotă” - colecția Sergiu Popescu.

Vor fi expuse aproape 40 de țigle diferite, reprezentând un segment al colecției domnului Sergiu Popescu, originar din Alexandria, în prezent restaurator la Muzeul Național de Istorie a României și cunoscut colecționar de obiecte ceramice.

Țiglele etalate aparțin la două categorii. Prima este reprezentată de țigle manufacturate provenite din zona etnografică a Sibiului, așa-numitele „țigle solzi”, datate de la sfârșitul sec. XIX – la începutul sec. XX (1890-1908). Sunt țigle care au aparținut minorității săsești și sunt inscripționate, prin scrijelire, cu numele proprietarilor, anul în care au fost făcute și decorate cu diferite motive, mai ales vegetale.

A doua categorie este reprezentată de țiglele produse industrial, atât în perioada interbelică, dar și imediat după al Doilea Război Mondial, în fabricile de la Lugoj, Caransebeș, Cărpiniș, Jimbolia, Buzău, Urziceni, remarcându-se mărcile „Leu” și „Elefant”.

Expoziția va rămâne deschisă până la data de 19 iulie 2026.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.

MEDALIA DEDICATĂ INDUSTRIAȘULUI IGNAZ WEIFERT (1826-1911) DIN PANČEVO LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 64 DE ANI (1890) - GRAVOR ANTON SCHARFF

 

Exponatul lunii mai 

MEDALIA DEDICATĂ INDUSTRIAȘULUI IGNAZ WEIFERT (1826-1911) DIN PANČEVO LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 64 DE ANI (1890) - GRAVOR ANTON SCHARFF

Prezentăm ca Exponatul lunii mai 2026 o medalie rară din bronz din Colecția Medalii a Muzeului Național al Banatului din Timişoara, dedicată industriașului Ignaz Weifert din Pančevo, de la a cărui naștere se împlinesc luna aceasta 200 de ani. Medalia ne amintește de o familie cu un rol important în istoria economică a Banatului şi a Serbiei, al cărei nume rămâne asociat cu una dintre mărcile de bere apreciate în mod deosebit de-a lungul timpului, iar pentru numismaţi, cu una dintre cele mai importante colecţii numismatice de la sfârșitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX.

Medalia dedicată industriașului Ignaz Weifert la împlinirea vârstei de 64 de ani (1890)

Avers. Bustul lui I. Weifert din semiprofil spre dr. (privitorului); relief înalt; legendă semicirculară cu litere latine: IGNATIVS WEIFERT; în câmp, de o parte şi alta a bustului: ÆTAT : (stg.) - LXIV (dr.); în dr. jos, semnătura gravorului: A • Scharff; cerc perlat exterior.

Revers. Două medalioane ovale separate de un cartuş central, cu imaginea celor două fabrici de bere Weifert, din Pančevo şi Belgrad. În cartuşul central, legendă în lb. latină pe 2 rânduri: PARENTI OPTIMO FILIVS / GRATISSIMVS DEDICAVIT; în stg. şi dr. cartuşului, spice de grâu şi vrejuri de viţă-de-vie, două panglici cu numele oraşelor: în stg. PÁNCSOVA (în lb. maghiară), în dr. БЕОГРАД (cu litere chirilice). Jos, cu cifre romane pe 2 rânduri, anii: MDCCCL / MDCCCLXX (1850/1870).

Bronz patinat; 55,5 mm; 62,54 gr.; muchie lisă; colecţia Medalii, nr. inv. 136 (nr. inv. general 909.386); stare de conservare bună, pe avers patina ştearsă pe alocuri.

Provenienţă: cumpărată de muzeul timișorean în anul 1907 cu 12 coroane de la Fejér József, comerciant de antichităţi şi monede din Budapesta (nr. vechi de inv. 732).

În general, medalia este datată în mod greşit în anul 1870, pornindu-se de la data înscrisă pe reversul medaliei (MDCCCLXX), ce reprezintă anul înfiinţării fabricii de bere Weifert din Belgrad. Există mai multe argumente pentru datarea corectă a medaliei (anul 1890): vârsta lui Ignaz Weifert de pe aversul medaliei (LXIV), acesta împlinind 64 de ani în anul 1890; medalia este menţionată între lucrările gravorului Anton Scharff din anul 1890; dar mai ales afirmația istoricului Felix Milleker - în lucrarea sa despre familia Weifert - că în decembrie 1890 Georg Weifert i-a dedicat o medalie tatălui său, Ignaz, realizată de gravorul vienez Anton Scharff (1845-1903).

Bibliografie
Nicoleta Demian, Despre medaliile familiei Weifert din Pančevo, în Analele Banatului, SN, Arheologie-Istorie, XXII, 2014, pp. 383-395.​
Felix Milleker, Die Familie Weifert und das Brauhaus in Pančevo 1722/3-1923. Zur Erinnerung an die goldene Hochzeit Georg Weiferts mit Marie Gassner, am 9. September 1923, Pančevo, 1925.
Dr. Nicoleta Demian, cercetător ştiinţific, Secţia Istorie
*continuarea articolului o găsiți pe mnab.ro

 
#1mai#exponatulluniimai

 

 

 

Sursa informasțiilor Muzeul Național al Banatului.

Georg Mieskes (1888-1978) - un model de antreprenor de succes din Codlea

 

Georg Mieskes (1888-1978) - un model de antreprenor de succes din Codlea

Georg Mieskes s-a născut în 1888 în familia unui țăran sas din Codlea. A fost ucenic și calfă, a învățat meseria de dulgher, iar mai târziu a urmat o școală tehnică la Sighișoara, unde a deprins abilități tehnice pentru punerea în funcțiune și întreținerea războaielor de țesut mecanice. Fiind foarte priceput, și-a meșterit singur un război, iar din economiile pe care le-a avut a comandat alte două utilaje mecanice, deschizându-și propriul atelier de producție de pânză în 1912. Și-a făcut în scurt timp un oarecare renume printre producătorii din Țara Bârsei.

Georg Mieskes a fost pe front în timpul Primului Război Mondial, fiind doi ani prizonier la ruși. După 1918 s-a întors acasă, unde și-a regândit afacerea, alegând să se specializeze pe anumite sortimente de pânză. Noua piață de desfacere oferită de România Mare l-a ajutat pe Mieskes să-și construiască o țesătorie industrială, incluzând și câteva facilități pentru angajații săi: o sală de divertisment, o bibliotecă, dotări sanitare. Anii `30 au reprezentat momentul de maximă înflorire a afacerii. Spațiul de producție a fost mărit prin construirea unei clădiri cu două etaje, în care au fost instalate mai târziu peste 80 de războaie mecanice.

După instaurarea comunismului, Georg Mieskes a fost încadrat la categoria „exploatator german” și trimis în domiciliu obligatoriu, fabrica fiind confiscată. Georg Mieskes a fost căsătorit cu Anna Müll, împreună cu care a avut doi copii, amândoi decedați la o vârstă fragedă. Rămas văduv după 50 de ani de căsătorie, Georg Mieskes a emigrat în Germania, unde s-a stins la vârsta de 90 de ani.

Vă invităm la Muzeul de Etnografie Brașov unde veți afla mai multe informații despre activitatea țesătoriei lui Georg Mieskes. Program vizitare: miercuri-duminică, 09:00-17:00.

Foto 1: Casa în care s-a născut Georg Mieskes, Codlea, str. Laterală nr. 31, foto anii `40
Foto 2: Interiorul țesătoriei Mieskes din Codlea, foto circa 1924
Foto 3: Angajații țesătoriei Mieskes, foto circa 1939
Foto 4: Produsele fabricii Mieskes, foto K. Folberth, Codlea, circa 1940

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Începuturile industriei de tricotaje din Brașov

 

Începuturile industriei de tricotaje din Brașov

În 1896, Georg Foith, un antreprenor originar din Codlea, deschide o ”prăvălie de tricotaj și lucruri împletite” pe strada Porții nr. 21. Afacerea trebuie să fi fost prosperă de vreme ce, 11 ani mai târziu, proprietarul magazinul înființează și o fabrică de tricotaje. În primul an de activitate, fabrica participă la Expoziția de la Pécs, unde obține o diplomă de onoare. 

În 1908, Georg Foith se asociază cu cumnatul său, Eduard
Kerschner, firma numindu-se de aici înainte Georg Foith & Co, cu sediul fabricii pe strada Castelului nr. 93 și magazin pe strada Porții nr. 24. În primii ani, firma a produs împletituri din lână și bumbac, ciorapi bărbătești și de damă, laibăre, haine pentru copii, precum și alte articole de vestimentație ”pentru bicicliști și turiști”.

După 30 de ani de activitate în cadrul firmei, Georg Foith, în vârstă de 59 de ani, le predă ștafeta celor doi fii ai săi, Georg Foith jr. și Willy Foith, care vor conduce afacerea familiei pentru următorii 22 de ani. În perioada interbelică, fabrica de tricotaje s-a dezvoltat, având nevoie de un spațiu de producție mai mare, pe care l-a amenajat pe strada Avram Iancu nr. 40-42. Până la criza economică din anii `30, firma Georg Foith & Co a avut și două filiale la Sinaia și Bușteni.

În anii 40, firma s-a confruntat cu numeroase probleme financiare, astfel că în 1947 aceasta a fost vândută avocaților Vasile Florian și Ioan Todan din București, care i-au schimbat numele în ”Industria de textile și tricotaje Brașov”. După naționalizare, în anii de început ai comunismului, fabrica s-a numit „Textila Roșie”, iar mai târziu ”Fabrica de Tricotaje Brașov”.

Dacă vreți să aflați mai multe informații despre tricotajele brașovene, vă invităm să vizitați expoziția permanentă ”Memoria fibrelor textile. De la împletitul manual la tricotajul mecanic”, de la Muzeul de Etnografie Brașov, Bd. Eroilor nr. 21A, de miercuri până duminică, între orele 9-17.

Legendă foto: Reclame ale firmei Foith & Co din presa brașoveană, Arhiva digitală a Muzeului de Etnografie Brașov

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Apariție editorială: Jetoane ale vechilor fabrici de zahăr din România, de Dorel Bălăiță - CUPRINS

 

Apariție editorială: Jetoane ale vechilor fabrici de zahăr din România, de Dorel Bălăiță - CUPRINS

Un nou volum dedicat jetoanelor românești. 160 de pagini de arheologie industrială, sute de note de subsol și imagini de epocă. Pentru prima oară, o bibliografie generală privind jetoanele românești. Format B5, imagini color, tiraj de colecție, 70 de exemplare. 

Volumul poate fi achiziționat de la autor: Dorel Bălăiță.

 

Sursa informațiilor Dorel Bălăiță.

Deasupra orașelor și satelor. Povestea țiglei Muschong de la Lugoj

 

Deasupra orașelor și satelor. Povestea țiglei Muschong de la Lugoj
Fabrica de țiglă de la Lugoj a ridicat Banatul acoperiș cu acoperiș.

 

Lutul local, ars cu pricepere, a devenit material de bază pentru case din orașe și sate, pentru clădiri publice, fabrici, școli și stațiuni. Marca Muschong, ștanțată direct în țiglă, s-a impus ca reper al durabilității și al muncii bine făcute.

 
Istoria începe cu familia Muschong, una dintre familiile care au intuit devreme forța industriei locale. Jakob Muschong, născut în 1868, duce mai departe o tradiție de meșteșugari și o transformă într-o afacere modernă. Fabrica din Lugoj capătă ritm, organizare și amploare. Producția se extinde, tiparele se standardizează, iar țigla Muschong ajunge pe acoperișurile întregii regiuni.

 
Un element distinct al acestei identități industriale îl reprezintă elefantul, folosit ca marcă de fabrică. În imaginarul începutului de secol XX, elefantul trimitea la forță, stabilitate și durabilitate. Simbol clar și ușor de recunoscut, el permitea identificarea rapidă a produsului autentic pe șantier sau în depozit. Marca „Elefant” completa numele Muschong și patentul numeric, construind o identitate vizuală coerentă și o promisiune de calitate.

 
Această activitate industrială se leagă de o viziune amplă asupra dezvoltării Banatului. În 1906, sesizând potențialul turistic și economic al Buziașului, Jakob Muschong cumpără stațiunea, împreună cu ștrandul și captările de apă, și întemeiază societatea „Muschong - Băile Minerale Buziaș SA”. În 1907 începe construcția fabricii de ape minerale „Phoenix”, iar în anii următori se ridică Hotel Grand, Hotel Phoenix, stabilimentele balneare și centrul de tratament. Băile Buziaș capătă un profil modern și devin un punct important pe harta stațiunilor balneare.

 
Pe lângă fabrica de la Lugoj, Muschong deține fabrica de cărămidă de la Sânnicolau Mare, fabrica de cărămidă și țiglă de la Sântimbru, lângă Alba Iulia, precum și o fabrică de cărămidă la Budapesta, administrată de un membru al familiei. Domenii forestiere întinse în zona Petroșani și păduri din regiunea Nădrag asigură combustibilul necesar producției. Industria, resursele și dezvoltarea urbană funcționează împreună, într-un sistem bine articulat.

 
Exemplarul de țiglă prezentat aici poartă urmele focului, ale timpului și ale folosirii reale. Forma sa arată funcționalitate, iar ștanța indică locul de proveniență. Această țiglă a făcut parte dintr-un acoperiș adevărat și a intrat în patrimoniul Muzeului Național al Banatului prin donația colegului nostru, Andrei Bălărie, gest care aduce istoria industrială a regiunii în spațiul patrimoniului. Exemplar expus în mansarda B1, în expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă”.

 
Știai că…
În multe case vechi din Banat, țigla Muschong se află încă deasupra locuințelor. Ștanța și simbolul elefantului rămân vizibile, iar obiectul continuă să își îndeplinească rolul pentru care a fost creat, discret și sigur.

 
#mnab #muschong

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

 

Pe aceeași temă:

1. Descoperă istoria fascinantă a fabricii de produse ceramice Bohn, care a jucat un rol important în dezvoltarea economică a Jimboliei.

2. Din istoria fabricilor de ţigle - Un patrimoniu industrial VI 

 

3. 𝐌𝐢𝐜𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥! 

𝐌𝐢𝐜𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥!

 

Țiglele ajunse în colecția Muzeul de Istorie a Tehnicii Cugir
Istoric dr. Claudiu Purdea

 

 Probe pentru includerea în circuitul expozițional

 

 Fabrica de țiglă M. Bohn & Comp. Jimbolia Sursa: Triplex Confinium

 

 Fabrica de Țigle și Industrie Forestieră Sântimbru, colecția I. Ioniță

 

 Acțiune în valoare de 10.000 Lei Sursa: blog Știință pentru toți

 

 Acțiune în valoare de 25.000 Lei Wikipedia

 

Reclamă țigla J. Muschong, colecția Exporomania

 

𝐌𝐢𝐜𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥!

Deși nu au fost fabricate la noi în Cugir, țiglele de la Sântimbru, Jimbolia și Lugoj au protejat deopotrivă casele localnicilor și halele Fabricii de Fier.

Mulțumită unor oameni pasionați de istoria locului, patru astfel de țigle au ajuns la muzeu. Le-am expus cu mândrie și abia așteptăm să vă spunem povestea lor!

Pe scurt, totul a început în 1864, când un colonist sârb pe nume Stefan Bohn a înființat o manufactură la Jimbolia. Până în 1880, fabrica lui, M. Bohn & Comp. (Bohn M. és Társai), a ajuns cea mai mare din Imperiul Austro-Ungar, producând milioane de țigle. 

Ulterior, fiul fondatorului a preluat conducerea alături de cumnații săi, Jacob Muschong și Jacob Schaaf. Dintre ei, Jacob Muschong este cel care a supravegheat fabrica din Lugoj și a înființat fabrica de țiglă și de cherestea de la Sântimbru (județul Alba).

Vă așteptăm la muzeu pentru a le putea admira și cunoaște pe de-a întregul povestea! 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie a Tehnicii Cugir.

 

Pe aceeași temă:

1. Descoperă istoria fascinantă a fabricii de produse ceramice Bohn, care a jucat un rol important în dezvoltarea economică a Jimboliei.

2. Din istoria fabricilor de ţigle - Un patrimoniu industrial VI