Paftaua de la Curtea de Argeș - expoziția permanentă "Tezaurul Istoric"
Istoria descoperirii paftalei este strâns legată de restaurarea bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș, necropolă a primilor domni ai Țării Românești. Cu ocazia lucrărilor conduse de Grigore Cerchez, între anii 1917 și 1922, cercetările arheologice au scos la lumină, în naosul bisericii, 14 morminte aparținând unor membri ai dinastiei Basarabilor.
Mormântul nr. 10 s-a remarcat prin bogăția inventarului funerar, care cuprindea podoabe din aur tipice modei occidentale: nasturi prinși pe veșminte ornamentate cu fire de aur și perle, inele și celebra pafta de aur. În ciuda existenței acestui inventar bogat, identitatea defunctului rămâne însă incertă, fiind atribuită, în funcție de ipoteză, lui Vladislav I, lui Radu I sau chiar legendarului Negru-Vodă.
Realizată într-un atelier central-european, paftaua cântărește aproximativ 270 g și măsoară 8 cm înălțime și 12 cm lățime. Piesa reprezintă o impunătoare poartă de cetate gotică, flancată de turnuri și creneluri.
În centrul compoziției apare o lebădă cu cap de femeie, iar de o parte și de alta, două balcoane din care un cavaler și o domniță se privesc. Tema castelului feeric este frecvent întâlnită în arta și literatura medievală occidentală, fiind evocată în opere precum Alexandria, unde palatele reginei Candas și ale regelui Porus sunt descrise ca arhitecturi fastuoase împodobite cu aur și pietre prețioase, sau în Metamorfozele lui Apuleius, care înfățișează palatul lui Jupiter cu coloane de aur și ziduri placate cu argint.
Paftalele medievale cu decor arhitectonic sunt extrem de rare. Motive similare se regăsesc pe agrafele mantiilor de încoronare ale regilor din nordul Italiei, Germania și Ungaria, ceea ce sugerează că asemenea compoziții erau rezervate exclusiv bijuteriilor de rang regal.
În ceea ce privește personajele reprezentate pe pafta, cavalerul și domnița formează o pereche galantă, care ilustrează idealul iubirii curtenești, temă apreciată în literatura vremii. Mai dificil de interpretat este însă prezența lebădei cu cap de femeie, purtând o scufă și un guler bogat ornamentat.
În iconografia medievală, păsările plasate în cadrul unei porți de cetate au, de regulă, o semnificație heraldică, astfel de reprezentări fiind întâlnite pe monedele unor orașe-stat germane din secolul al XII-lea.
În cazul paftalei de la Curtea de Argeș, imaginea pare însă să aparțină registrului fantastic, îmbinând trăsături umane și animale specifice repertoriului iconografic gotic occidental. O altă posibilă interpretare este aceea a unei aluzii la Venus. Deși zeița nu este reprezentată în Antichitate sub forma unei lebede, ea este adesea asociată cu această pasăre.
Este posibil ca meșterul orfevrier să fi unit simbolurile lui Venus și ale lebedei pentru a completa povestea de dragoste sugerată de prezența cavalerului și a domniței, adaptând această compoziție complexă spațiului restrâns al bijuteriei.
Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu