𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐯𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥 𝐭𝐫𝐨𝐢𝐚𝐧, 𝐳𝐞𝐢 𝐬̗𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

 

În 1984, cu ocazia unor cercetări arheologice efectuate în zona fântânii cinetice de la gară, a fost descoperit un mormânt care avea în inventarul său un inel cu o gemă foarte interesantă. Piesa, cu numărul de inventar MINAC 31154, face parte dintr-un ansamblu funerar datat în perioada secolelor II-III d.Chr.

Mica piesă a fost lucrată din aur prin batere, într-o formă delicată, având un diametru de 1,6 cm și o greutate de 5,98 gr. Piesa în sine este relativ obișnuită pentru perioada romană, iar, la o primă vedere, doar materialul prețios o scoate din anonimatul istoriei milenare a orașului. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, ochiul curios al privitorului descoperă o imagine ușor atipică, gravată pe piatra care împodobește bijuteria. 

Aceasta, o calcedonie de culoare roșie (8x6 mm), poartă imaginea unui cap de tânăr cu o bonetă de tip frigian, decorată în vârf cu un vultur. Aripile păsării se răsfrâng pe partea laterală, acoperind urechile. Gravarea este de bună calitate, cu detalii atât în ceea ce privește fizionomia personajului masculin, cât și penajul păsării.
Raritatea motivului iconografic prezent pe gema de la Tomis a dus la diverse supoziții cu privire la identificarea celui care poartă un astfel de veșmânt deosebit. Specialiștii au avansat mai multe ipoteze, de la un abrasax (o amuletă protectoare folosită în magia antică), la reprezentarea lui Ganymede sau chiar la aceea a unui muritor de rând.

În cazul în care nu îl știți pe Ganymede, dar vara aceasta v-ați familiarizat cu aventurile aheilor - denumire sub care sunt menționate triburile care invadează și cuceresc Troia, Achaia fiind numele dat de Homer regatului lui Agamemnon -, care încearcă să-și găsească drumul spre casă după cucerirea cetății Troia, ei bine, aflați că eroul poveștii noastre de astăzi este fiul regelui fondator al regatului Troiei. De o frumusețe și grație divine, unice printre muritori, Ganymede este răpit de însuși Zeus, cu ajutorul sau sub forma unui vultur, și dus în Olimp, unde va deveni paharnicul zeilor, fiind înzestrat cu tinerețe și viață veșnice. 

O ultimă ipoteză se referă la încadrarea gemei în categoria gemelor cu subiecte iconografice asociate cu armata romană. Reprezentarea ar putea fi, în această situație, aceea a unui tânăr militar purtând un coif special, obținut ca premiu după câștigarea unor întreceri sportive. Un astfel de coif a fost descoperit în România, pe frontiera Daciei Romane (limes Alutanus), în zona fortificațiilor romane de la Islaz (județul Teleorman).

Indiferent de atribuirea iconografică și de problematica asociată, sperăm că gema de la Tomis vă va fi purtat într-o călătorie imaginară spre originile cetății Troia, pentru care oamenii s-au ucis între ei în vremuri de mult apuse. Apoi, sperăm că firul poveștii v-a condus spre lumea Romei, care a cucerit și a transformat granița provinciilor imperiale de pe teritoriul României de astăzi, în granița unui Imperiu care a modelat lumea așa cum o știm în prezent.
Bătrânul Tomis a cunoscut și puterea orașelor grecești care l-au fondat, precum și puterea Romei care l-a supus. Poveștile lor s-au împletit pe veci cu povestea locului, și așa o povestim și noi astăzi…

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐃𝐨𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐄. 𝐋𝐨𝐜𝐚𝐫 – 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐥𝐚 𝐏𝐚𝐫𝐢𝐬 – 𝐩𝐥𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐢, 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆, 𝐬𝐭𝐨𝐦𝐚𝐜 – 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐛𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥𝐨𝐳𝐞𝐢 𝐩𝐮𝐥𝐦𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐏𝐧𝐞𝐮𝐦𝐨𝐭𝐡𝐨𝐫𝐚𝐱 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥 – 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧 𝐚𝐥 𝐯𝐚𝐫𝐢𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 – 𝐬𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝐧𝐨. 𝟗𝟎 (𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐂𝐢𝐧𝐞𝐦𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬) (𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐚 𝐉𝐮𝐧𝐚̆, 𝟓 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟖)

Bibliografie
A.Hamat, S. Georgescu, About vultures and men in Tomis, Funeraria, Cluj-Napoca 2026.
A. Rațiu, M. Simion, L. M. Angheluță, The Roman Sports Cavalry Helmet from Islaz (Teleorman County, Romania), Cercetări Arheologice, 30/2, 2023, p. 669-690.

https://minac.ro/5-septembrie-despre-vulturi-razboiul.../

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Țesătură cu modele în tehnica „ajur”

 

Țesătură cu modele în tehnica „ajur”

Vă prezentăm astăzi o piesă aflată în colecția Textile a muzeului și anume o țesătură tip panama care conține 19 modele - eșantion cusute în tehnica „ajur”, obţinându-se diferite motive. 

Ajurul se încadrează în categoria de ornamente realizate pe bază de fire scoase, după un anumit număr, creându-se astfel o rețea de fire suport care se „umplu” trecându-se acul pe sub și peste ele. 

Gama cromatică este simplă și constă în alb, bleu și albastru. Intercalat apar pe suprafața țesăturii modele cusute „pe fir”, în cruci simple și duble. Cusătura „în cruci” este cel mai răspândit motiv românesc, format din două linii oblice suprapuse în sens invers. 

Aceste modele în tehnica „ajur” erau folosite în atelierele urbane de lenjerie și îmbrăcăminte, cu broderii manuale, unde clientul putea să își aleagă modelul dorit. Este posibil ca aceste modele – eșantion să provină dintr-un atelier din Brașov.

Vă invităm să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov, Bd. Eroilor nr. 21 A unde în cadrul expoziției permanente „Patrimoniul Textil” puteți admira modele de cusături sau țesături.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿: 𝘏𝘦𝘮𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭𝘢 𝘤𝘩𝘳𝘺𝘴𝘰𝘱𝘳𝘢𝘴𝘢𝘳𝘪𝘢, micul smarald (sau smaraldul curpenului), din familia Geometridae.

 

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿

Astăzi discutăm despre 𝘏𝘦𝘮𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭𝘢 𝘤𝘩𝘳𝘺𝘴𝘰𝘱𝘳𝘢𝘴𝘢𝘳𝘪𝘢, un fluture de noapte delicat cunoscut popular ca micul smarald (sau smaraldul curpenului), din familia Geometridae.

Specia impresionează prin nuanțele verzi ale aripilor, care îi oferă un camuflaj foarte eficient în vegetație. În natură, culoarea verde ajută adultul să se confunde cu frunzele, mai ales în repaus, când aripile sunt întinse și conturul corpului devine greu de distins.
Adulții zboară în special în lunile de vară și sunt activi noaptea. Ca multe specii de fluturi de noapte, pot fi atrași de sursele de lumină artificială, ceea ce permite observarea lor mai ușoară de către specialiști și pasionați.

Larvele au un ciclu de viață foarte interesant. Se hrănesc pe curpeul de pădure, 𝘊𝘭𝘦𝘮𝘢𝘵𝘪𝘴 𝘷𝘪𝘵𝘢𝘭𝘣𝘢, iar aspectul lor se schimbă în funcție de sezon. Toamna, larvele au un colorit brun, asemănător tulpinilor uscate de curpen. După perioada de diapauză din timpul iernii, larva își continuă dezvoltarea primăvara, când devine verde, imitând mai bine părțile proaspete ale plantei.

Această schimbare de aspect reprezintă un exemplu remarcabil de adaptare și camuflaj. Larva nu este doar „ascunsă” pe plantă, ci se transformă în funcție de stadiul vegetației pe care trăiește.

În colecțiile muzeale, exemplarele verzi pot deveni, în timp, mai palide. Această estompare a culorii este frecventă la unele specii de fluturi verzi și ne amintește că piesele de colecție sunt fragile și trebuie conservate în condiții atent controlate.

 

#fluturi #sibiu

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturala Sibiu.

Cum păstrau aristocrații din Covasna alimentele și băuturile la rece, pe vremea când frigiderul încă nu exista? Ai auzit de ghețării?

Cum păstrau aristocrații din Covasna alimentele și băuturile la rece, pe vremea când frigiderul încă nu exista? Ai auzit de ghețării?

Ghețăriile de acum aproape două secole sunt o mărturie a ingeniozității oamenilor de odinioară și a modului în care aceștia găseau soluții simple și eficiente pentru a păstra alimentele și băuturile la rece.

La Castelul Mikó din Olteni, gheața era recoltată din râul Olt, cu ajutorul stăvilarelor morii din apropiere. În anumite zone, nivelul apei putea ajunge până la 5 metri, favorizând formarea unor straturi de gheață cu grosimi de cca 30–50 cm. Blocurile de gheață erau apoi tăiate, transportate și depozitate pentru lunile călduroase.

Castelul dispunea de o ghețărie în interior, iar în grădină se păstra și o spectaculoasă ghețărie de tip „iglu”, construită din piatră, situată la aproximativ 20 de metri de vechiul curs al Oltului.

Câtă gheață putea încăpea aici?

Datele culese în timpul cercetării arată că în mica „grotă” de lângă Olt puteau fi depozitate aproximativ 60,3 tone de gheață! Aceasta era așezată în straturi, între care se puneau paie pentru a încetini topirea. În asemenea condiții, gheața putea rezista chiar și 2–3 ani, deși, potrivit mărturiilor locale, ghețăria era aprovizionată anual cu gheață proaspătă.

Povestea acestor ghețării începe odată cu construirea Castelului Mikó, în 1827, și se încheie treptat în deceniile în care frigiderul începe să înlocuiască această ingenioasă metodă tradițională de păstrare la rece, în anii 1970–1980.

Descoperiți povestea completă în articolul „Ghețăriile de la Castelul Mikó din satul Olteni, com. Bodoc, jud. Covasna”, semnat de Bartók Iuliana-Elisabeta, muzeograf MNCR, și publicat în ANGVSTIA 29 (2025).

Articolul va fi disponibil în curând și online, pe website-ul revistei:
ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]
* * *

HU:
Hogyan hűtötték ételeiket és italaikat az oltszemi Mikó-kastély lakói abban az időben, amikor még nem létezett hűtőszekrény?
Ma már természetesnek vesszük, hogy néhány perc alatt lehűthetjük ételeinket és italainkat. Kétszáz évvel ezelőtt azonban egészen más megoldásokra volt szükség. Az egyik ilyen megoldást a jégvermek jelentették.

Az oltszemi Mikó-kastélynál a jeget az Olt vizéből nyerték. Ebben a közeli malom zsilipjei is segítségükre voltak. Egyes helyeken a vízszint akár 5 métert is elérhetett, ami lehetővé tette, hogy a hideg időszakban 30–50 cm vastag jégréteg alakuljon ki. A jeget nagyobb darabokra vágták, majd a kastély jégvermeibe szállították, ahol a nyári hónapokig tárolták.

A kastély épületén belül is volt egy jégverem, a kertben pedig egy különleges, kőből épített, „iglu” alakú jégvermet is kialakítottak. Ez az Olt egykori medrétől mindössze mintegy 20 méterre helyezkedett el.

De vajon mennyi jeget tudtak itt elraktározni?

A kutatás eredményei alapján a folyó közelében kialakított kis „barlangban” mintegy 60,3 tonna jég is elférhetett.

A jeget rétegekben helyezték el, a rétegek közé pedig szalmát tettek. Ez segített lassítani az olvadást, így a jég megfelelő körülmények között akár 2–3 évig is megmaradhatott. A helyi visszaemlékezések szerint ennek ellenére a jégvermet minden évben friss jéggel töltötték fel.

A jégvermek története a Mikó-kastély 1827-es építésének idején kezdődött, és csak jóval később, az 1970–1980-as években ért véget, amikor a hűtőszekrények fokozatosan átvették ezeknek a hagyományos hűtési módszereknek a szerepét.

Hogyan működött pontosan a jégverem? Honnan származott a jég, és hogyan tudták ilyen hosszú ideig megőrizni?

A történet részleteiről Bartók Iuliana-Elisabeta, a Keleti Kárpátok Nemzeti Múzeum muzeológusa ír az ANGVSTIA 29. (2025) számában megjelent tanulmányában:
„A Mikó-kastély jégvermei Oltszemen (Bodok község, Kovászna megye)”

A tanulmány hamarosan online is olvasható lesz a folyóirat honlapján:
ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]

 

 

 

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐒𝐄𝐏𝐓𝐄𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄: monedă emisă de împăratul Traian

 

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐒𝐄𝐏𝐓𝐄𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄

Exponatul lunii septembrie este o monedă emisă de împăratul Traian, concepută ca principal instrument de propagandă vizuală pentru evenimentele ce se desfășurau în această lună a anului în Roma antică. Piesa face parte din tezaurul monetar roman descoperit la Oarța de Sus – Ogrăzi în anii 1985-1986, de către Georgeta Maria Iuga.

𝐃𝐄𝐓𝐀𝐋𝐈𝐈 𝐓𝐄𝐇𝐍𝐈𝐂𝐄

• Monetărie / Nominal: Roma / denar de argint
• Date fizice: Diametru: 18,8 mm | Greutate: 3,20 g | Titlu: 800 ‰ | Axă: 8
𝐀𝐕𝐄𝐑𝐒

Este reprezentat bustul laureat și drapat al împăratului Traian, orientat spre dreapta.

• 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐚: IMP TRAIANO OPTIMO AVG GER DAC P M TR P / 𝐼𝑚𝑝(𝑒𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟) 𝑇𝑟𝑎𝑖𝑎𝑛𝑜 𝑂𝑝𝑡𝑖𝑚𝑜 𝐴𝑢𝑔(𝑢𝑠𝑡𝑢𝑠), 𝐺𝑒𝑟(𝑚𝑎𝑛𝑖𝑐𝑢𝑠), 𝐷𝑎𝑐(𝑖𝑐𝑢𝑠), 𝑃(𝑜𝑛𝑡𝑖𝑓𝑒𝑥) 𝑀(𝑎𝑥𝑖𝑚𝑢𝑠), 𝑇𝑟(𝑖𝑏𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑎) 𝑃(𝑜𝑡𝑒𝑠𝑡𝑎𝑡𝑒).

𝐑𝐄𝐕𝐄𝐑𝐒

Este reprezentat Jupiter stând spre stânga, ținând sceptrul în mâna stângă și fulgerul în mâna dreaptă, deasupra lui Traian, care ține o ramură.

• 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐚: COS VI P P S P Q R / 𝘊𝘰(𝘯)𝘴(𝘶𝘭) 𝘚𝘦𝘹𝘵𝘶𝘮, 𝘗(𝘢𝘵𝘦𝘳) 𝘗(𝘢𝘵𝘳𝘪𝘢𝘦), 𝘚(𝘦𝘯𝘢𝘵𝘶𝘴) 𝘗(𝘰𝘱𝘶𝘭𝘶𝘴)𝘲(𝘶𝘦) 𝘙(𝘰𝘮𝘢𝘯𝘶𝘴).

𝗗𝐀𝐓𝐀𝐑𝐄 𝐒̦𝐈 𝐂𝐎𝐍𝐓𝐄𝐗𝐓 𝐈𝐒𝐓𝐎𝐑𝐈𝐂

Deși Traian este consul pentru a șasea oară din 112 p.Chr., prezența titlului 𝘖𝘱𝘵𝘪𝘮𝘰 𝘈𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵𝘶𝘴 datează denarul între anii 114-117 p.Chr. Acest titlu onorific i-a fost acordat oficial de Senat (S P Q R) în toamna anului 114 p.Chr., probabil chiar de ziua sa de naștere, pe 18 septembrie.

După cum am afirmat la început, moneda a fost bătută cu scopul de a celebra și promova anumite evenimente legate de luna septembrie, astfel:

• 𝟏𝟖 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 – de 𝘕𝘢𝘵𝘢𝘭𝘪𝘴 𝘈𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵𝘪, ziua de naștere a împăratului, poporul îi celebra Geniusul și protecția divină. Imaginea lui Jupiter întinzându-și mantia peste silueta lui Traian este elementul-cheie de propagandă, arătând că împăratul s-a născut sub auspicii divine excepționale.

• 𝟰-𝟭𝟵 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 – 𝘓𝘶𝘥𝘪 𝘙𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪 (Jocurile Romane), celebrate în onoarea lui Jupiter Optimus Maximus, fiind cele mai vechi și mai importante jocuri de stat, ce includeau curse de care în 𝘊𝘪𝘳𝘤𝘶𝘴 𝘔𝘢𝘹𝘪𝘮𝘶𝘴, piese de teatru și procesiuni fastuoase. Un moment central era 𝘌𝘱𝘶𝘭𝘶𝘮 𝘐𝘰𝘷𝘪𝘴 (13 septembrie, la idele lunii), un banchet ritualic public oferit zeului pe Dealul Capitoliului. Astfel, moneda cu imaginea monumentală a lui Jupiter devenea piesa perfectă pentru a fi oferită ca soldă militarilor în preajma acestor mari sărbători.

Text: muzeograf Raul Cardoș

Foto: conservator Zamfir Șomcutean

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE: VAS MINIATURAL DE TIP MONOXILĂ

 

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE

VAS MINIATURAL DE TIP MONOXILĂ

Vas miniatural de tip monoxilă, nr. inv. 36.339, aflat în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, aparține culturii Cucuteni, faza A3. Vasul miniatural este de formă dreptunghiulară, lucrat din pastă semifină de culoare cărămiziu deschis. Lipseşte un fragment din vas, fiind reîntregit prin restaurare. Prezintă o apucătoare, perforată orizontal, realizată prin ciupire din pasta vasului. Dimensiuni: H = 2,2 cm, Lmax = 6,2 cm, l = 4,1 cm.

Piesa a fost descoperită prin cercetările arheologice realizate în situl de la Fulgeriș-„La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, campania 2007, secțiunea S VIII, carou 5, locuința L4, la adâncimea de -0,45 m. Piesa a fost restaurată și conservată de colegii restauratori Iulia Voinescu și Petru Voinescu.

Așezarea de la Fulgeriș-La 3 cireși/ Dealul Fulgeriș, com. Pâncești este situată în Colinele Tutovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe partea stângă a Siretului, în nordul satului. Dealul Fulgeriș ocupă partea de vest a Colinelor Tutovei, ca subunitate a Podișului Bârladului, făcând parte din treapta ținuturilor deluroase ale județului Bacău. Limitele care evidențiază cel mai bine contactul unor domenii distincte ale mediului natural sunt, mai ales, cea sudică – pârâul Fulgeriș și cea nord-vestică – pârâul Soci, deci ocupă o zonă de interfluviu. Limita de est este reprezentată de un mic afluent al pârâului Fulgeriș, iar la vest Dealul Cristea aflat în prelungirea Dealului Fulgeriș, care delimitează limita de vest a Podișului Bârladului spre Siret.

Situl arheologic este cunoscut în urma cercetărilor de suprafață întreprinse în anii ’60 ai secolului XX efectuate de arheologii Marilena Florescu și Viorel Căpitanu, sondat în perioada anilor ’80 de Viorel Căpitanu, prin care se menționează că a fost descoperită o bogată stațiune arheologică aparținând culturii Cucuteni.

Cercetările recente au fost realizate în perioada anilor 2003-2015, 2018 și 2021, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, din totalul de aproximativ un hectar și jumătate pe care se întinde situl cucutenian de la Fulgeriș. Suprafața a fost delimitată cu ajutorul scanărilor arheomagnetice realizate pe suprafața sitului în anul 2009, de o echipă din cadrul Platformei ARHEOINVEST (Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași), coordonată de dr. Vasile Cotiugă și dr. Andrei Asăndulesei. Scanarea arheomagnetică a fost reluată în 2015 de o echipă coordonată de Institut für Ur- und Frühgeschichte, Friedrich-Alexander - Universität Erlangen-Nürnberg și Institutul de Arheologie Iași, coordonatorul acestui proiect fiind dr. Carsten Mischka.

Stratigrafia sitului aflat în acest punct se prezintă astfel: nivelul cel mai vechi este datat în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, etapa A3; urmează un nivel datat în epoca bronzului, cultura Monteoru; ultimul nivel de locuire fiind din perioada epocii geto-dacice, sec. I î.Hr.-I d.Hr.

 
În cadrul cercetărilor arheologice întreprinse între anii 2003-2021 au fost trasate un număr de 19 secțiuni prin care au fost cercetate resturile a 9 locuințe cucuteniene, un număr de 62 de complexe închise (în general gropi menajere), din care 34 sunt datate în nivelul cucutenian, 3 datează din epoca bronzului și 25 aparțin perioadei geto-dace, precum și 3 șanțuri de apărare, datate în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, faza A3.

Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Situl arheologic de la Fulgeriş-„La 3 cireşi/ Dealul Fulgeriş, în Monumente istorice băcăuane, III, Oneşti, Editura Magic Print, 2015, 44 p.; Lăcrămioara-Elena Istina, Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău (2003-2013), în vol.: Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa – in memoriam (Ediderunt V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă), Honoraria 11, Iaşi, p. 379-420; Lăcrămioara-Elena Istina, Așezarea cucuteniană de la Fulgeriș. Catalogul descoperirilor arheologice, Onești, Editura Magic Print, 2016, 110 p.

Dr. Lăcrămioara-Elena Istina

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

Cârpa de gât, podoabă a costumului popular bărbătesc

 

Cârpa de gât, podoabă a costumului popular bărbătesc 

Cârpa de gât se confecționează dintr-o jumătate de cârpă de cap neagră cu motive florale roșii. Se tivește pe margini, iar cu acul se fac colțișori în culorile negru, verde, galben și albastru. Se poartă îndoită punând în interior colțul cel mai mic. La capetele rămase libere se atașează trei ciucuri rotunzi din lână fină, în care predomină culoarea roșu.

Pe vremuri, în portul mirelui, capetele cârpei erau împodobite cu cinci ciucuri. Aceste capete se introduceau printr-un inel sau prin verighetă care se fixa în dreptul pieptului sau mai sus. Bărbații vârstnici purtau o cârpă de gât simplă, fără motive florale și fără ciucuri la capete. Studiile arată ca această piesă de port s-a folosit începând cu anul 1900, adică de când bărbații au început să își tundă chica. 

Mai multe obiecte vestimentare de port tradițional puteți vedea la Muzeul de Etnografie Brașov, dar și la Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Camera în locuința tradițională

 

Camera în locuința tradițională 

Peste tot, în România, când locul nu impune altfel, casele sunt construite cu fațada spre sud, ca să fie luminate din zori și până la apus. 

Odaia (camera) orientată spre răsărit este destinată a fi „camera curată”, camera de oaspeți, „odaia cea bună”, la care peretele dinspre răsărit este considerat, de exemplu în Gorj, sacru, pentru că are streașina aplecată deasupra brazdelor cu flori, adică
deasupra locului unde odihnesc Cele Frumoase - duhurile bune. 

În principiu, o cameră are patru „locuri” cu o încărcătură simbolică deosebită: „colțul cu vatră” – considerat ca spațiu exclusiv al femeii; „colțul cu pat” – considerat a fi spațiul cuplului. În zonele etno-folclorice din întreaga țară, patul, ca și suprafața de perete de deasupra lui, este tratat în mod cu totul special, cu deosebire în camera curată, unde sunt expuse majoritatea pieselor textile de mari dimensiuni și unele piese de pot, cam tot ceea ce este mai bine realizat din punct de vedere estetic. Există și „colțul cu masă” – considerat a fi spațiul întregii familii, iar „după ușă” este colțul duhurilor, al măturii, al gunoiului etc. 

(Sursă text: Antonescu, Romulus, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, 2016. În fotografie interior săsesc, sf. sec. XIX, Fond documentar MEBv.)

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Lumea fără soare – Peștera Movile, 40 de ani de la descoperire

 

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” marchează 40 de ani de la descoperirea Peșterii Movile printr-o expoziție dedicată unuia dintre cele mai neobișnuite ecosisteme subterane cunoscute. 

Vernisajul va avea loc joi, 3 septembrie 2026, de la ora 18:00, în prezența curatorului expoziției, Ruxandra Nițescu, bioecolog, alături de Cristian Lascu, geolog, speolog si descoperitor al Peșterii Movile, Dr. Șerban Sarbu, biospeolog și cercetător al ecosistemului Peștera Movile, Mihai Hristescu, speolog și președintele GESS (Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice) și Dr. Alexandra-Maria Hillebrand-Voiculescu, cercetătoare în cadrul Compartimentului de Biospeologie și Edafobiologie al ISER.

Mediul subteran adăpostește o diversitate extraordinară, de la formațiuni spectaculoase și galerii șerpuitoare, până la săli vaste și o faună unică, adaptată unor condiții extreme. Nu este de mirare că oamenii de știință îl consideră o adevărată „capsulă a timpului”.
Descoperită accidental în 1986, în apropiere de Mangalia, Peștera Movile avea să dezvăluie primul ecosistem terestru chemoautotrof cunoscut de pe planetă: o lume subterană care funcționează independent de lumina solară. Aici, la o adâncime de aproximativ 20 de metri, viața nu depinde de soare, ci de energie chimică. La baza întregii rețele trofice se află microorganisme remarcabile, care transformă hidrogenul sulfurat și metanul din pământ în materia organică ce hrănește întregul ecosistem.

În acest întuneric, organismele au renunțat la structurile costisitoare energetic devenite inutile, pierzându-și complet ochii și pigmentația, și au dezvoltat adaptări specifice vieții subterane: un metabolism lent, un corp alungit, care le permite să se strecoare prin pasaje înguste, și organe senzoriale foarte dezvoltate, care le ajută să se orienteze și să vâneze în lipsa luminii. Peștera adăpostește o faună de nevertebrate cu un grad remarcabil de endemism: multe dintre speciile care trăiesc aici nu au fost identificate nicăieri altundeva pe Pământ, iar unele sunt atât de puțin cunoscute încât nu au încă un nume popular.

La 40 de ani de la descoperirea Peșterii Movile, această lume continuă să fie explorată, cercetată și documentată. Pentru a marca acest moment aniversar, aducem în prim-plan imagini care surprind Peștera Movile de la primele incursiuni în subteran și până în prezent, construind, împreună, povestea descoperirii și explorării unei lumi subterane care a rămas ascunsă, timp de milioane de ani, de lumina și influența directă a suprafeței.

a vernisaj, intrarea este liberă. Ulterior, expoziția „Lumea fără soare – Peștera Movile, 40 de ani de la descoperire” va putea fi vizitată în circuitul permanent al muzeului până pe 25 octombrie 2026.

Sponsor principal al Muzeului: MOL România.

#muzeulantipa #expozitietemporara #LumeaFaraSoare

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

MEȘTEȘUGURI TRADIȚIONALE - UTILITAR ȘI DECORATIV

 

„MEȘTEȘUGURI TRADIȚIONALE - UTILITAR ȘI DECORATIV”

În perioada 4-6 septembrie, Muzeul de Artă Populară Constanța, instituție finanțată de Consiliul Județean Constanța, organizează manifestarea „Meșteșuguri tradiționale - utilitar și decorativ”.
Scopul evenimentului este de a prezenta continuitatea și evoluția în timp a unor meșteșuguri tradiționale, precum: țesut, cusut, brodat, prelucrarea lemnului, încondeierea ouălor, pictura pe sticlă, olăritul și confecționarea jucăriilor din materiale textile. 

Portul tradițional și țesăturile din Bucovina vor fi reprezentate de Vera Andronic și Carmen Hison din localitatea suceveană Mănăstirea Humorului.

Tot din Bucovina, va veni la Constanța și Cristina Niga din satul Paltinu (județul Suceava), localitate reprezentativă pentru încondeierea ouălor. 

Meșteșugul prelucrării lemnului va fi adus în atenția publicului de Cristian și Loredana Lepădatu din localitatea Băbeni (județul Vâlcea). Cei doi vor fi prezenți pe platoul din fața muzeului cu obiecte de uz gospodăresc (linguri, găvane, platouri), piese de mic mobilier țărănesc (scaune și mese cu trei picioare), jucării tradiționale.

La evenimentul organizat de Muzeul de Artă Populară Constanța vor mai participa constănțencele Daniela Dimancea (piese de port popular), Dorina Baias (piese de port, broderii și cusături, podoabe), Doina Misian (linguri pictate), Elena Hariton (piese de port pentru copii, jucării), Manuela Hule (lână împâslită), Carmen Moraru (broderii tradiționale), Carmen Bulgaru (podoabe din mărgele), Laura Macri (icoane pictate pe sticlă), Elena Bălău (ceramică), Aurelia Cionga (icoane pictate pe sticlă).

Programul manifestării: 10.00-20.00. 

Vă așteptăm!

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE: PIEPTENE DE CULES AFINE

 

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE

PIEPTENE DE CULES AFINE

Obiectul face parte din colecția muzeului nostru și a fost achiziționat de către muzeograful Dorinel Ichim în anul 1975 de la Gheorghe Roșu din Camenca, Brusturoasa. 

Are formă de căuș și se compune din: căușul propriu-zis cioplit dintr-o singură bucată de lemn. La una din părți sunt prinși 20 dinți de fier; două aripioare din lemn de o parte și de alta a dinților metalici, prinse cu cuie de lemnul căușului. Peste căușul din lemn sunt prinse două bucăți de scândură pentru a acoperi o parte din el. Dinții metalici prezintă urme de rugină.

Are o lungime de 30 cm, o lățime de 13 cm și o înălțime de 7 cm.
A fost făcut într-un atelier rural din zona Brusturoasa în anul 1950.
Un obiect folosit în această perioadă a anului la culesul afinelor din zona înaltă a Văii Trotușului. Culegătorul trecea cu pieptenele prin crenguțele tufelor sălbatice iar acesta desprindea curat, rapid și blând doar mărgelele albastre și coapte care cădeau în cupa de lemn, protejând astfel tufele pentru anii care urmau.

Muzeograf: Sebastian Sascău

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Iulian Antonescu - Muzeul de Etnografie Bacău.

Porumbeii voiajori (Columba livia f. domestica)

 

Deschiși permanent pentru cunoaștere!

Exponatul lunii septembrie 2026, la Vivariu Bacău - Porumbeii voiajori (Columba livia f. domestica)

Înainte de WhatsApp, e-mail sau telefoane mobile, omenirea a avut cel mai rapid și sigur sistem de comunicații din lume: porumbelul voiajor. Cunoscuți și ca porumbei-poștași sau curieri, acești sportivi de elită ai aerului au schimbat destinele unor imperii și au salvat mii de vieți în războaie.

Porumbeii voiajori sunt adevărate „mașinării” biologice programate pentru zbor.

Au o „busolă internă ” - un simț de orientare incredibil și un instinct nativ de a se întoarce mereu acasă, la cuibul lor, indiferent de unde sunt lansați.

Corp atletic, robuști dar aerodinamici, cu pieptul bombat, mușchi puternici și oasele aripilor groase. Penele sunt fine, mătăsoase și foarte dense, protejându-i de vânt și ploaie. Îi găsim în culori variate, de la vinețiu cu dungi negre, până la roșu sau bălțat.
Utilizarea lor pentru transmiterea mesajelor a început în Antichitate, dintr-un motiv simplu: erau mult mai rapizi și mai siguri decât un mesager uman pe jos sau călare.

În Grecia Antică (acum 2500 de ani), porumbeii anunțau învingătorii Jocurilor Olimpice în Siria, Persia, Egipt și China, marile orașe comunicau prin rețele bine puse la punct de porumbei-poștă.
În Evul Mediu, navigatorii olandezi au adus în Europa porumbei voiajori renumiți din Bagdad.

Secolul XIX și mai ales în Primul Război Mondial, au format „poșta militară”. Când liniile de telegraf erau tăiate de bombe și radioul nu funcționa, porumbeii zburau prin fum și gloanțe pentru a duce mesajele secrete la destinație.

Abia când tehnologia radio și telefoanele au devenit moderne și stabile, acești mesageri înaripați s-au „pensionat” oficial din armată, rămânând astăzi o pasiune fascinantă pentru crescătorii din întreaga lume.

Material realizat de muzeograf dr. Burghelea Costel.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de științele Naturii „Ion Borcea” Bacău.

Credințe populare legate de brâu

 

Credințe populare legate de brâu

Brâul, cingătoarea îngustă și lungă, țesută în diferite culori, avea un rol important pe vremuri, azi păstrându-se două reminiscențe: în loc de dezlegarea brâului de către mire, mireasa este cea care îi dăruiește acestuia un brâuleț țesut de ea. Dezlegarea brâului nupțial de odinioară sau dăruirea lui subliniază decizia fetei de a accepta o nouă stare existențială și de a renunța la regimul de castitate.
De regulă, brâiele nupțiale aveau culoarea roșie, culoare căreia i se atribuiau puteri apotropaice, de apărare împotriva deochiului, izgonirea duhurilor rele etc.

O serie de credințe subliniau importanța acordată acestei piese vestimentare. În Țara Oltului se considera ca fetele și femeile să se ferească să li se taie, pe furiș, din bete, fiindcă bucata este luată special de vreo rivală care dorește să le facă farmece. Tot în Țara Oltului, brâul a fost considerat un simbol al legăturii prin cununie, al unirii, în esență al nunții. 

În Banat brâul a fost purtat numai de către femeile căsătorite, fiind o marcă a stării civile. Valoarea magică a brăcirei era dată de folosirea ei în ritualuri, precum vrăji și descântece de ursită.
În zona Sucevei se considera că este semn rău, de necredință și lenevie pentru cea care se visează că și-a pierdut brâul (cingătoarea), dar va primi o veste bună persoana care visează că și-a găsit brâul.

În jocul călușăresc, vătaful cetei purta mai multe brâie decât ceilalți membri ai formației, deoarece femeile bolnave sau care nu aveau copii dădeau aceste brâie călușarilor să le „joace”, adică să le poarte pe toată perioada de performare rituală. În Țara Oltului se lega un brâu din sânziene peste mijloc, ca să nu doară șalele peste an.

În multe narațiuni populare, puterea voinicilor luptători stă în brâu, fiindcă, îndată ce acesta le cade, ei devin mai slabi, mai neputincioși. 

(Sursă text: Antonescu, Romulus, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, 2016. În fotografie costum de femeie din Grid, Țara Oltului, expus la Muzeul de Etnografie Brașov.)

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

VERNISAJ. „Brâncovenii: putere, politică și moștenire. Portrete din Colecția Muzeului Municipiului București”

 

VERNISAJ. „Brâncovenii: putere, politică și moștenire. Portrete din Colecția Muzeului Municipiului București”

Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției temporare „Brâncovenii: putere, politică și moștenire. Portrete din Colecția Muzeului Municipiului București”, care va avea loc vineri, 18 septembrie 2026, de la ora 17:00, la Palatul Suțu.
Accesul la vernisaj este gratuit.

Familia Brâncoveanu se numără printre marile familii boierești ale Țării Românești, cu un rol important în istoria politică, culturală și socială a spațiului românesc. De la Constantin Brâncoveanu și familia sa, până la urmașii care au continuat, pe linii masculine și feminine, tradiția familiei în secolele XVIII–XIX, istoria Brâncovenilor este și o istorie a puterii, a alianțelor și a memoriei genealogice.

Expoziția reunește portrete din colecțiile Muzeului Municipiului București, datate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, organizate în funcție de proveniență și context: portrete votive, membri ai familiei Brâncoveanu și prelați asociați Așezămintelor Brâncovenești, precum și reprezentări ale moștenitorilor familiei extinse.

Un loc important îl ocupă copiile realizate în secolul al XIX-lea după portretele votive din biserici ctitorite de Brâncoveni și Cantacuzini, printre care reprezentările de la Hurezi, Mogoșoaia și Cotroceni. Acestea documentează nu doar aspectul unor portrete mai vechi, ci și felul în care imaginea familiei și memoria înaintașilor au fost păstrate și transmise.

Expoziția prezintă, de asemenea, portrete provenite de la Spitalul Brâncovenesc, realizate în contextul amenajării sălii de adunare a medicilor în anii 1838–1840, precum și lucrări asociate Așezămintelor Brâncovenești, între care bustul în marmură al domnitorului Constantin Brâncoveanu, realizat în 1905 de sculptorul Raffaello Romanelli.

Dincolo de portretul individual, ansamblul expozițional urmărește construirea și perpetuarea unei imagini de familie: domnitorul, înaintașii, urmașii, alianțele matrimoniale și personalitățile care au dus mai departe, prin diferite ramuri genealogice, numele și moștenirea Brâncovenilor.

Palatul Suțu, Bd. I.C. Brătianu, nr. 2
18 septembrie 2026 – 6 decembrie 2026
Vernisaj: 18 septembrie 2026, ora 17:00
Acces gratuit la vernisaj
Curator: Dr. Nicoleta Bădilă, muzeograf #MMB

 
Vă așteptăm să descoperiți, prin intermediul portretelor, istoria unei familii în care puterea politică, prestigiul social, memoria și moștenirea culturală s-au întâlnit de-a lungul mai multor generații.

#Brâncovenii #PalatulSutu #MuzeulMunicipiuluiBucuresti #Vernisaj #Expozitie #ConstantinBrancoveanu #Istorie #Patrimoniu

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.