Sursa: Youtube Utilizator: History & Civilizations
Se afișează postările cu eticheta Proto-monede. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Proto-monede. Afișați toate postările
miercuri, 12 august 2026
duminică, 8 februarie 2026
Despre câteva monede antice deosebite din aur - 08.02.2026 - VIDEO
Sursa: Youtube Utilizator: Classical Numismatics
joi, 7 noiembrie 2024
Câteva însemne premonetare în Licitația de Artă Istorică: Numismatică, Carte Veche, Militaria, Antichități #571/2024 - 07.11.2024
I. Însemn premonetar scitic din electrum, de tip ”vârf de săgeată”, regiunea Dobrogea, sec. VII-VI î.e.n., piesă rară
Preț de pornire
€ 75
Descriere
electrum (aliaj aur-argint) l=23 mm
Detalii
Coloniștii din Milet, la sosirea pe țărmurile vest pontice, au găsit populații tracice indigene.
Inițierea schimbului cu aceste populații a luat forma trocului la început și pe măsură ce relațiile comerciale s-au intensificat a fost necesară găsirea unor elemente de schimb.
Astfel, în tezaurele găsite la Enisala și Jurilovca s-au găsit pe lângă capete de săgeți funcționale și multe capete de săgeți folosite doar pentru schimb.
În zona nordică a Dobrogei au fost comune și premonede de forma delfinilor.
Materialul cel mai la îndemână a fost bronzul, variantele de electrum fiind foarte puțin cunoscute.
€ 75
Descriere
electrum (aliaj aur-argint) l=23 mm
Detalii
Coloniștii din Milet, la sosirea pe țărmurile vest pontice, au găsit populații tracice indigene.
Inițierea schimbului cu aceste populații a luat forma trocului la început și pe măsură ce relațiile comerciale s-au intensificat a fost necesară găsirea unor elemente de schimb.
Astfel, în tezaurele găsite la Enisala și Jurilovca s-au găsit pe lângă capete de săgeți funcționale și multe capete de săgeți folosite doar pentru schimb.
În zona nordică a Dobrogei au fost comune și premonede de forma delfinilor.
Materialul cel mai la îndemână a fost bronzul, variantele de electrum fiind foarte puțin cunoscute.
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-scitic-din-electrum-de-tip-varf-de-sageata-regiunea-dobrogea-sec-vii-vi-ien-piesa-rara-ro-97482
II. Însemn premonetar scitic, de tip ”vârf de săgeată”, regiunea Dobrogea, sec. VI-V î.e.n
Preț de pornire
€ 75
Descriere
bronz l=75 mm
Detalii
Coloniștii din Milet la sosirea pe tărmurile vest pontice au găsit populații tracice indigene.
Inițierea schimbului cu aceste populații a luat forma trocului la început și pe măsură ce relațiile comerciale s-au intensificat a fost necesară găsirea unor tokeni de schimb.
Astfel în tezaurele găsite la Enisala și Jurilovca s-au găsit pe lângă capete de săgeți funcționale și multe capete de săgeți folosite doar pentru schimb.
În zona nordică au fost comune și premonede de forma delfinilor.
Materialul cel mai la îndemână a fost bronzul, variantele de electrum fiind foarte puțin cunoscute.
€ 75
Descriere
bronz l=75 mm
Detalii
Coloniștii din Milet la sosirea pe tărmurile vest pontice au găsit populații tracice indigene.
Inițierea schimbului cu aceste populații a luat forma trocului la început și pe măsură ce relațiile comerciale s-au intensificat a fost necesară găsirea unor tokeni de schimb.
Astfel în tezaurele găsite la Enisala și Jurilovca s-au găsit pe lângă capete de săgeți funcționale și multe capete de săgeți folosite doar pentru schimb.
În zona nordică au fost comune și premonede de forma delfinilor.
Materialul cel mai la îndemână a fost bronzul, variantele de electrum fiind foarte puțin cunoscute.
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-scitic-de-tip-varf-de-sageata-regiunea-dobrogea-sec-vi-v-ien-ro-97476
III. Însemn premonetar roman Aes Formatum, de tip ”scoică”, sec. VI-III î.e.n.
Preț de pornire
€ 75
Descriere
bronz d=28 mm
Detalii
Înainte ca Roma să dezvolte un sistem uniform de monedă, a setat ratele de schimb pentru boi și oi în bronz. Deoarece bronzul a fost folosit ca referință de greutate în această perioadă, tezaurele de bronz conțin uneori obiecte de zi cu zi, cum ar fi topoare, greutăți și diferite forme de animale, cum ar fi această cochilie. Forma a fost obținută prin turnarea bronzului într-o cochilie de scoică. Nu știm cum se numeau inițial, dar acum ne referim la aceste articole ca Aes Formatum. Aes formatum a început să fie folosit după utilizarea aes rude (bucăți mici de bronz) și au inspirat dezvoltarea primului sistem de monede adevărată al Romei, Aes Grave.
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-roman-aes-formatum-de-tip-scoica-sec-vi-iii-ien-ro-97477
IV. Însemn premonetar de tip ”roată”, Histria, cca. 420-400 î.e.n.
Preț de pornire
€ 100
Descriere
bronz d=15 mm
Detalii
În urmă cu peste 2.700 de ani, întemeierea orașelor grecești pe litoralul Mării Negre și creșterea volumului schimburilor cu populația locală au determinat apariția pe scară largă a unor semne premonetare din bronz. Acești precursori ai monedei, de forme diferite, erau produși prin turnare în cetățile grecești, fiind destinați facilitării relațiilor comerciale.
Ele au fost datate de specialiști ca B.Pick (a redactat un catalog al monedelor istriene) sau C.Preda între mijlocul secolului al V-lea şi mijlocul secolului al IV-lea a.Chr.. Se presupune că au fost emise după stoparea din circulaţie a vârfurilor de săgeţi şi cu siguranţă au folosit ca monedă divizionară pentru drahmele de argint. Aceste monede, realizate în marea lor majoritate prin turnare, dovedită de faptul că unele exemplare mai păstrează un mic peduncul rămas de la orificiul de scurgere a metalului în tipar, au variații mari de greutate şi de diametru. Constantin Preda, în lucrarea sa Istoria Monedei în Dacia Preromană, le-a clasificat în cinci grupe, în funcție de diametru şi greutate.
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-de-tip-roata-histria-cca-420-400-ien-ro-97487
miercuri, 10 martie 2021
Răbojul era folosit drept ”chitanță”, în lipsa monedelor
Răbojul era folosit drept ”chitanță”, în lipsa monedelor
Răbojul este o bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau prin crestături diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii, etc.). Răbojul apare mai întâi sub formă de oase de animale sculptate cu crestături, în timpul paleoliticului superior. Primele date despre utilizarea răbojului sunt încă din antichitate, fiind menționate de Pliniu cel Bătrân, de Herodot sau, mai târziu, de Marco Polo. În Europa medievală, unde era în permanență lipsă de bani, de monede, răbojul a fost folosit pe o scară largă pentru a înregistra schimburi și datorii bilaterale.
Răboajele au fost folosite în societatea tradițională, inclusiv de mocanii săceleni, pentru a însemna numărul oilor sau diferite cantități de produse specifice mediului pastoral. Erau folosite drept „chitanțe”. Un baston (bastoanele de alun pătrate au fost cel mai frecvent folosite) a fost marcat cu un sistem de crestături și apoi despicat în lung. În acest fel, cele două jumătăți înregistrează aceleași crestături. Fiecare parte (persoană) la tranzacție a primit o bucată/dovadă din bastonul marcat: o parte a rămas la proprietarul de oi, cealaltă la stână. Dacă una dintre părți ar fi încercat să modifice unilateral valoarea jumătății sale prin adăugarea a mai multor crestături, absența lor ar fi evidentă pe răbojul aflat la cealaltă persoană.
Foto: Răboaje expuse la Muzeul Etnografic Săcele
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
duminică, 24 ianuarie 2021
Europenii foloseau acum 3.500 de ani diverse forme de bronz pe post de bani primitivi
Obiecte de bronz de acum aproape 4.000 de ani
Foto: M.H.G. Kuijpers
Foto: M.H.G. Kuijpers
În Europa Centrală, acum aproape patru milenii, inele, nervuri și lame de bronz erau folosite pe post de monedă primitivă standardizată, arată un studiu publicat recent. Cercetătorii au tras concluzia, plecând de la faptul că obiectele găsite au greutate foarte apropiată, astfel că dacă sunt ținute în mână nu se simte diferența, se arată în lucrarea semnată de Maikel Kuijpers și de Cătălin Popa de la Universitatea din Leiden (Olanda) și publicată în revista PLOS ONE.
În secolul 20 au fost găsite foarte multe obiecte din Epoca Bronzului în Europa Centrală, iar cei doi cercetători din Leiden au analizat o parte dintre ele și emit o ipoteză interesantă: inelele, nervurile și lamele de bronz de acum 3.500 - 4.000 de ani au fost un fel de monedă timpurie, fiindcă atunci când au fost confecționate s-a avut în vedere o standardizare a greutății.
Aceste obiecte pot fi considerate ca fiind o ”proto - monedă” a cărei valoare era dată chiar de materialul din care era confecționată.
Concluziile au venit după compararea greutății a 5.000 de obiecte provenite din peste 100 de descoperiri diferite, iar rezultatele au arătat că greutatea lor era cam de 200 de grame la peste 70% dintre obiecte și nu se simțea vreo diferență de greutate dacă erau ținute în mână.
Maikel Kuijpers spune că putem clar vorbi de o standardizare.
În general inelele sau nervurile din bronz erau utilizate ca podoabe, ca unelte sau în ritualuri religioase, dar ideea de bani nu prea a fost enunțată, fiindcă vorbim de obiecte cu greutate destul de mare.
În timpul Epocii Bronzului a avansat tehnologia de duplicare a diverselor obiecte și au apărut și matrițe mai sofisticate care le-ar fi permis oamenilor, spun autorii studiului, ”să deprindă conceptul abstract de greutate”.
Acest concept abstract de greutate a pus bazele mentale pentru inventarea, mult mai târziu, a diverselor unelte de cântărit obiecte și a pus bazele unor noi tehnologii care s-au dezvoltat în Epoca Fierului, se mai spune în lucrare.
Aceste obiecte, folosite precum o formă primitivă de monedă, au facilitat schimbul între comunitățile locale și diversele societăți agricole.
Sunt și arheologi care contestă concluziile studiului, spunând că nu era nevoie ca aceste obiecte să fie de greutăți apropiate pentru a fi folosite pe post de monedă timpurie, ci era suficient să se facă schimb numeric, indiferent că greutatea ar fi fost apropiată sau nu.
Lucrarea a fost publicată cu titlul: The origins of money: Calculation of similarity indexes demonstrates the earliest development of commodity money in prehistoric Central Europe.
Surse: New York Times, UPI
În secolul 20 au fost găsite foarte multe obiecte din Epoca Bronzului în Europa Centrală, iar cei doi cercetători din Leiden au analizat o parte dintre ele și emit o ipoteză interesantă: inelele, nervurile și lamele de bronz de acum 3.500 - 4.000 de ani au fost un fel de monedă timpurie, fiindcă atunci când au fost confecționate s-a avut în vedere o standardizare a greutății.
Aceste obiecte pot fi considerate ca fiind o ”proto - monedă” a cărei valoare era dată chiar de materialul din care era confecționată.
Concluziile au venit după compararea greutății a 5.000 de obiecte provenite din peste 100 de descoperiri diferite, iar rezultatele au arătat că greutatea lor era cam de 200 de grame la peste 70% dintre obiecte și nu se simțea vreo diferență de greutate dacă erau ținute în mână.
Maikel Kuijpers spune că putem clar vorbi de o standardizare.
În general inelele sau nervurile din bronz erau utilizate ca podoabe, ca unelte sau în ritualuri religioase, dar ideea de bani nu prea a fost enunțată, fiindcă vorbim de obiecte cu greutate destul de mare.
În timpul Epocii Bronzului a avansat tehnologia de duplicare a diverselor obiecte și au apărut și matrițe mai sofisticate care le-ar fi permis oamenilor, spun autorii studiului, ”să deprindă conceptul abstract de greutate”.
Acest concept abstract de greutate a pus bazele mentale pentru inventarea, mult mai târziu, a diverselor unelte de cântărit obiecte și a pus bazele unor noi tehnologii care s-au dezvoltat în Epoca Fierului, se mai spune în lucrare.
Aceste obiecte, folosite precum o formă primitivă de monedă, au facilitat schimbul între comunitățile locale și diversele societăți agricole.
Sunt și arheologi care contestă concluziile studiului, spunând că nu era nevoie ca aceste obiecte să fie de greutăți apropiate pentru a fi folosite pe post de monedă timpurie, ci era suficient să se facă schimb numeric, indiferent că greutatea ar fi fost apropiată sau nu.
Lucrarea a fost publicată cu titlul: The origins of money: Calculation of similarity indexes demonstrates the earliest development of commodity money in prehistoric Central Europe.
Surse: New York Times, UPI
Sursa informațiilor HotNews.
duminică, 19 aprilie 2020
Despre niște proto-monede din Imperiul Aztec - 18.04.2020 - VIDEO
Sursa: Youtube Utilizator: Pawn Stars
luni, 1 octombrie 2018
Despre o monedă din piatră de pe Insula Yap vândută la o licitație - 01.10.2018
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
Yap Island. Stone Money "Fei" & Banana Fiber and Hibiscus Fiber Mat, ND (ca. Late 19th Century or Earlier). Pre O'Keefe Type.
Approximately 19 x 15 x 4 in; Approximately 74 lbs. Opitz-pg. 316/21; Quiggin-pg. 144, pl#12; Sigler-P.19. Yap Island produced the world's largest and heaviest coinage, most commonly referred to as "Fei" or "Rai", considered sacred amongst the local people. The largest examples are in excess of 12 feet in diameter, weighing about 2 tons. Due to their excessive size, the larger stones often traded ownership without physically being moved and would remain in place as it became common knowledge among the inhabitants that it now belonged to a new owner. As there is no large source of stone on Yap, the stones were quarried and shaped on the island of Malakal in Palau, then shipped back to Yap on native boats. The stones are made of calcite, which is abundant on Malakal. Some of the larger stones took as long as two years to quarry and shape using axes made from giant clams. The trip from Malakal to Yap via boat was a hazardous voyage that claimed many lives. Often the value placed on a stone directly related to the amount of human lives lost in order to quarry it and deliver to Yap. Although there are many sizes and shapes of Yap stones, they can be classified into two basic types: pre and post O'Keefe. The earliest stones were produced by the locals using axe heads made from segments of the giant clam. Later stones or "O'Keefe stones" were produced in the late 1800's using metal tools. David O'Keefe was American of Irish heritage who came to Yap with tools and a junk boat acquired in Hong Kong, which he used to quarry and transport "Fei" from Malakal to Yap, and through this process set himself up as the King of Yap Island. The 1954 motion picture "His Majesty O'Keefe" starring Burt Lancaster, although somewhat dramatized and engrossed, fairly accurately portrays this series of events. The stone offered here is the pre O'Keefe type. Seldom are larger stones available for sale as removing them from the island was extremely hard due to their size and weight. This example is quite nice to behold and was quite well produced considering it was hewn by hand. In color it is a lovely milky golden tan. Simply a delight to behold. Often referred to as the key or "Holy Grail" to assembling a collection of primitive money the chance to obtain one of these pieces should not be missed.
Also, included is a finely woven fiber mat (approximately 10 ft x 17.5 in) with intricate geometric shapes and designs, the wavy lines at both ends are supposed to depict ocean waves. Supposedly produced on the neighboring island of Fais to be given to a chief on the island of Yap. The ends of the mat are loose and wavy. An attractive and substantial pair sure to excite the specialist. Due to the nature and size of this lot, additional shipping charges will apply. We encourage interested bidders to contact us for more information.
From an Advanced Collection of Primitive Monies.
Estimate: $7000.00- $10000.00
Starting Price: 4200 USD
Price realized: 23 000 USD
Sursa informațiilor și imagini: https://www.numisbids.com/n.php?p=lot&sid=2677&lot=21615
Yap Island. Stone Money "Fei" & Banana Fiber and Hibiscus Fiber Mat, ND (ca. Late 19th Century or Earlier). Pre O'Keefe Type.
Approximately 19 x 15 x 4 in; Approximately 74 lbs. Opitz-pg. 316/21; Quiggin-pg. 144, pl#12; Sigler-P.19. Yap Island produced the world's largest and heaviest coinage, most commonly referred to as "Fei" or "Rai", considered sacred amongst the local people. The largest examples are in excess of 12 feet in diameter, weighing about 2 tons. Due to their excessive size, the larger stones often traded ownership without physically being moved and would remain in place as it became common knowledge among the inhabitants that it now belonged to a new owner. As there is no large source of stone on Yap, the stones were quarried and shaped on the island of Malakal in Palau, then shipped back to Yap on native boats. The stones are made of calcite, which is abundant on Malakal. Some of the larger stones took as long as two years to quarry and shape using axes made from giant clams. The trip from Malakal to Yap via boat was a hazardous voyage that claimed many lives. Often the value placed on a stone directly related to the amount of human lives lost in order to quarry it and deliver to Yap. Although there are many sizes and shapes of Yap stones, they can be classified into two basic types: pre and post O'Keefe. The earliest stones were produced by the locals using axe heads made from segments of the giant clam. Later stones or "O'Keefe stones" were produced in the late 1800's using metal tools. David O'Keefe was American of Irish heritage who came to Yap with tools and a junk boat acquired in Hong Kong, which he used to quarry and transport "Fei" from Malakal to Yap, and through this process set himself up as the King of Yap Island. The 1954 motion picture "His Majesty O'Keefe" starring Burt Lancaster, although somewhat dramatized and engrossed, fairly accurately portrays this series of events. The stone offered here is the pre O'Keefe type. Seldom are larger stones available for sale as removing them from the island was extremely hard due to their size and weight. This example is quite nice to behold and was quite well produced considering it was hewn by hand. In color it is a lovely milky golden tan. Simply a delight to behold. Often referred to as the key or "Holy Grail" to assembling a collection of primitive money the chance to obtain one of these pieces should not be missed.
Also, included is a finely woven fiber mat (approximately 10 ft x 17.5 in) with intricate geometric shapes and designs, the wavy lines at both ends are supposed to depict ocean waves. Supposedly produced on the neighboring island of Fais to be given to a chief on the island of Yap. The ends of the mat are loose and wavy. An attractive and substantial pair sure to excite the specialist. Due to the nature and size of this lot, additional shipping charges will apply. We encourage interested bidders to contact us for more information.
From an Advanced Collection of Primitive Monies.
Estimate: $7000.00- $10000.00
Starting Price: 4200 USD
Price realized: 23 000 USD
Sursa informațiilor și imagini: https://www.numisbids.com/n.php?p=lot&sid=2677&lot=21615
sâmbătă, 23 iunie 2018
Despre niște bani din pene foarte rari scoși la licitație - 23.06.2018
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
Among the most intriguing lots in Heritage Auctions’ Ethnographic Art: American Indian, Pre-Columbian and Tribal Art Signature Auction June 26 will be a rare piece of feather money from the Southwest Pacific.
This unique example of primitive currency includes bird feathers and carries an estimate of $8,000 to $12,000 into the June 26 auction. (Photo courtesy Heritage Auctions.)
Among the most intriguing lots in Heritage Auctions’ Ethnographic Art: American Indian, Pre-Columbian and Tribal Art Signature Auction June 26 will be a rare piece of feather money from the Southwest Pacific.
This unique example of primitive currency includes bird feathers and carries an estimate of $8,000 to $12,000 into the June 26 auction. (Photo courtesy Heritage Auctions.)
Solomon Islands Feather Money, Tevau, Santa Cruz, is from the Santa Cruz Islands, which now is part of the modern Solomon Islands, an independent nation in the southwest Pacific, northeast of Australia. Classed in the numismatic world as “primitive money,” it had all the monetary characteristics of today’s modern coins from the world’s high-tech mints: a means of accumulating wealth, a medium of exchange, a regulated value and a regulated supply.
The currency, which is wrapped into coils with a diameter of about 13 inches, was made from the feathers of a small, scarlet honeyeater bird found in the rain forest. Each piece of the currency incorporated the feathers of about 300 birds, the bark of a tree from the rain forest, colored seeds for decoration, and pieces of turtle shell. Three specialists invested a combined 500-600 hours to create each piece.
Provenance of this piece includes one of the most storied legacies in numismatics. At one point, it was part of the collection of Chet Krause (1923-2016), founder of this magazine and the hobbyist publishing empire, Krause Publications. For many years, the feather money piece was displayed in Krause Publications’ offices.
The value of an individual piece of the currency was determined by the size and the richness of its color – the newer the feathers, the richer the color, and therefore the higher the value.
For more information, visit www.ha.com or call 877-HERITAGE (437-4824).
The currency, which is wrapped into coils with a diameter of about 13 inches, was made from the feathers of a small, scarlet honeyeater bird found in the rain forest. Each piece of the currency incorporated the feathers of about 300 birds, the bark of a tree from the rain forest, colored seeds for decoration, and pieces of turtle shell. Three specialists invested a combined 500-600 hours to create each piece.
Provenance of this piece includes one of the most storied legacies in numismatics. At one point, it was part of the collection of Chet Krause (1923-2016), founder of this magazine and the hobbyist publishing empire, Krause Publications. For many years, the feather money piece was displayed in Krause Publications’ offices.
The value of an individual piece of the currency was determined by the size and the richness of its color – the newer the feathers, the richer the color, and therefore the higher the value.
For more information, visit www.ha.com or call 877-HERITAGE (437-4824).
Sursa informațiilor NuismaticNews.
duminică, 28 ianuarie 2018
Monedele de piatră ale insulei Yap - 28.01.2018
Yap este situată la circa 400 mile sud-vest de Guam și 250 mile de Palau. Deși dolarul american este moneda de circulație, localnicii încă utilizează pentru diverse tranzacții (cumpărări de terenuri, daruri de nuntă etc) niște discuri din aragonit (un mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat având cristale mari de cuarţ, mineral care nu se găsește pe insulă) asemănătoare unor pietre de moară cu o gaură în mijloc (pentru a facilita transportul lor cu ajutorul unor prăjini).
Localnicii le numesc Rai. În trecut erau folosite ca mijloc de plată pentru cumpărarea de mâncare, terenuri, case, construirea unei canoie sau ca daruri la diverse ceremonii. În 1910 o monedă cu diametrul de 3 palme (unitate de măsură utilizata pe insula Yap) valora 1.000 nuci de cocos sau un purcel de 40-50 kg, ori 50 coșuri de mâncare.
Aceste discuri au toate caracteristicile monedei, fiind un mijloc de plată și de tezaurizare. Dimensiunile sunt foarte variate: de la câțiva cm în diametru până la aproape 4m, iar greutatea poate ajunge la câteva tone. Aceste “roţi de piatră” monede erau produse pe insula Palau, situata la peste 250 mile depărtare de Yap. Rai erau tăiate în stâncă și prelucrate cu unelte primitive confecționate din cochilii de scoici. Abia în secolul 19 un aventurier irlandezo-american a introdus unelte metalice pentru prelucrarea “banilor”. După confecționare monedele erau transportate pe insula în canoie, într-o călătorie destul de periculoasă, în urma căreia nu puţini localnici și-au pierdut viaţa. În 1882, 400 de localnici (circa 10% din populația adultă masculina a insulei) lucrau pe insula Palau la confecționarea și transportul “banilor”. Valoarea unei monede Rai nu este dată doar de mărimea ei, ci și de aspectul, calitatea și textura pietrei. Efortul depus pentru a extrage discul, greutățile întâmpinate pentru a-l aduce pe insulă (chiar decesele înregistrate în timpul călătoriei) sporeau valoarea monedei. Astfel, o monedă mică putea valora mai mult decât una de dimensiuni mari.
Piese individuale se găsesc peste tot pe insulă, dar cele mai multe sunt ținute într-o aşa numita “bancă a banilor de piatră”, un loc din sat unde se organizează diverse ceremonii. Când monedele de piatră își schimbă proprietarul acestea nu sunt mutate din loc (lucru foarte dificil de altfel datorită dimensiunilor și greutății lor) ci doar se consemnează noul proprietar.
In 1929 Guvernul japonez a inventariat monedele de piatra de pe insulă, existau 13.281 piese. În prezent mai sunt sub 50%, multe Rai fiind distruse in cel de-al doilea război mondial, ori au fost utilizate ca ancore sau pentru pavarea pistei aeroportului japonez construit pe insulă în timpul războiului. Cele mai vechi piese datează de peste 250 de ani, iar ultima a fost realizată în 1931.
În a doua jumătate a secolului al XIX lea comerciantul și aventurierul irlandezo-american David Dean O’Keef a pornit o afacere de succes cu localnicii insulei: el le-a dat unelte metalice și le-a transportat cu corabia sa monedele de pe Palau pe Yap, primind în schimb copra (miez de nucă de cocos) și beche-de-mer (un gen de castraveți de mare uriași). În aceasta situație producția de monede a crescut ducând la inflație. Noile Rai erau considerate mai puțin valoroase decât cele produse și transportate cu sacrificii de către localnici.
Foarte interesant este că pe insula Palau la realizarea de schimburi comerciale nu se utilizau aceste discuri de piatră ci perlele, care (susțin unii cercetători americani) nu sunt indigene ci se pare că provin tocmai de pe insula Yap. Dacă acest lucru este real însemna că fiecare insulă era o sursă de bani pentru cealaltă. Avem de-a face cu o inedită simbioza financiară a celor două insule, Palau și Yap.
În 1986 valoarea numismatică a unei monede Rai varia între 400$ pentru o piesă de circa 15cm în diametru și 3.500$ pentru una de 60 cm diametru. În prezent aceste inedite monede nu pot fi scoase de pe insulă fără acordul Guvernului (Yap face parte din Federația statelor din Micronezia).
Bibliografie:
1. Peter E. Patascil- Odd and curious: Stone money in Yap, California state numismatic association
2. Michael F. Bryan- Island money (http://www.clevelandfed.org/Research/com2004/0201.pdf.)
3. http://www.yapartstudioandgallery.com
4. http://www.coinmall.com/CSNA/articles.htm
5. http://www.econ.utoledo.edu/faculty/tank/stone3.htm
(articol apărut în "Colecţionarul Român" nr.6/2007)
Autor Dorel Bălăiţă: 1 şi 2.
Sursa informaţiilor numismon.
Localnicii le numesc Rai. În trecut erau folosite ca mijloc de plată pentru cumpărarea de mâncare, terenuri, case, construirea unei canoie sau ca daruri la diverse ceremonii. În 1910 o monedă cu diametrul de 3 palme (unitate de măsură utilizata pe insula Yap) valora 1.000 nuci de cocos sau un purcel de 40-50 kg, ori 50 coșuri de mâncare.
O frumoasă băștinașă înconjurată de …”bani”
Aceste discuri au toate caracteristicile monedei, fiind un mijloc de plată și de tezaurizare. Dimensiunile sunt foarte variate: de la câțiva cm în diametru până la aproape 4m, iar greutatea poate ajunge la câteva tone. Aceste “roţi de piatră” monede erau produse pe insula Palau, situata la peste 250 mile depărtare de Yap. Rai erau tăiate în stâncă și prelucrate cu unelte primitive confecționate din cochilii de scoici. Abia în secolul 19 un aventurier irlandezo-american a introdus unelte metalice pentru prelucrarea “banilor”. După confecționare monedele erau transportate pe insula în canoie, într-o călătorie destul de periculoasă, în urma căreia nu puţini localnici și-au pierdut viaţa. În 1882, 400 de localnici (circa 10% din populația adultă masculina a insulei) lucrau pe insula Palau la confecționarea și transportul “banilor”. Valoarea unei monede Rai nu este dată doar de mărimea ei, ci și de aspectul, calitatea și textura pietrei. Efortul depus pentru a extrage discul, greutățile întâmpinate pentru a-l aduce pe insulă (chiar decesele înregistrate în timpul călătoriei) sporeau valoarea monedei. Astfel, o monedă mică putea valora mai mult decât una de dimensiuni mari.
dansuri ritualice în “banca banilor de piatră”
Piese individuale se găsesc peste tot pe insulă, dar cele mai multe sunt ținute într-o aşa numita “bancă a banilor de piatră”, un loc din sat unde se organizează diverse ceremonii. Când monedele de piatră își schimbă proprietarul acestea nu sunt mutate din loc (lucru foarte dificil de altfel datorită dimensiunilor și greutății lor) ci doar se consemnează noul proprietar.
In 1929 Guvernul japonez a inventariat monedele de piatra de pe insulă, existau 13.281 piese. În prezent mai sunt sub 50%, multe Rai fiind distruse in cel de-al doilea război mondial, ori au fost utilizate ca ancore sau pentru pavarea pistei aeroportului japonez construit pe insulă în timpul războiului. Cele mai vechi piese datează de peste 250 de ani, iar ultima a fost realizată în 1931.
Aspect dintr-o bancă a “banilor de piatră”
În a doua jumătate a secolului al XIX lea comerciantul și aventurierul irlandezo-american David Dean O’Keef a pornit o afacere de succes cu localnicii insulei: el le-a dat unelte metalice și le-a transportat cu corabia sa monedele de pe Palau pe Yap, primind în schimb copra (miez de nucă de cocos) și beche-de-mer (un gen de castraveți de mare uriași). În aceasta situație producția de monede a crescut ducând la inflație. Noile Rai erau considerate mai puțin valoroase decât cele produse și transportate cu sacrificii de către localnici.
Foarte interesant este că pe insula Palau la realizarea de schimburi comerciale nu se utilizau aceste discuri de piatră ci perlele, care (susțin unii cercetători americani) nu sunt indigene ci se pare că provin tocmai de pe insula Yap. Dacă acest lucru este real însemna că fiecare insulă era o sursă de bani pentru cealaltă. Avem de-a face cu o inedită simbioza financiară a celor două insule, Palau și Yap.
Una dintre cele mai mari monede de pe insula Yap
În 1986 valoarea numismatică a unei monede Rai varia între 400$ pentru o piesă de circa 15cm în diametru și 3.500$ pentru una de 60 cm diametru. În prezent aceste inedite monede nu pot fi scoase de pe insulă fără acordul Guvernului (Yap face parte din Federația statelor din Micronezia).
Bibliografie:
1. Peter E. Patascil- Odd and curious: Stone money in Yap, California state numismatic association
2. Michael F. Bryan- Island money (http://www.clevelandfed.org/Research/com2004/0201.pdf.)
3. http://www.yapartstudioandgallery.com
4. http://www.coinmall.com/CSNA/articles.htm
5. http://www.econ.utoledo.edu/faculty/tank/stone3.htm
(articol apărut în "Colecţionarul Român" nr.6/2007)
Autor Dorel Bălăiţă: 1 şi 2.
Sursa informaţiilor numismon.
joi, 18 ianuarie 2018
Cowrie - scoicile bani - 18.01.2018
Cowry sau cowrie (în limba engleză) sunt niște moluște marine (un fel de melc) din specia Cyprae (familia Cypraeidae) cu cochilia frumos colorată, care trăiesc, în general în regiunile tropicale. Cochilia este foarte netedă și strălucitoare (asemenea porțelanului) și are o formă ovoidă cu o lungă, îngustă și crestată deschizătură. Sunt asemănătoare cu ghiocurile folosite de țiganii noștri la ghicit... viitorul (sic!). Ghiocul face parte ai el din aceeași familie de moluște. Țigăncile, sau ca să nu fim acuzați de discriminare, femeile de etnie rromă, care nu au salbe de galbeni la gât poartă mărgele confecționate din cochilii de cowrie, fără a ști că în multe zone ale globului aceste cochilii au jucat rolul de bani.
La multe triburi cochiliile de cowrie simbolizează feminitatea, fertilitatea, și se consideră că au puteri magice, protectoare pentru cel care le poartă, fiind utilizate în diverse practici ritualice.
Diferite specii de cowrie
un portofel plin cu ...bani!
Numele monedei naționale a Ghanei, cedi, își are originea în denumirea dată cochiliilor de cowrie în limba populației băștinașe akan care le-a utilizat ca proto-bani. Şi kina, moneda utilizata în Papua Noua Guinee amintește de scoicile - bani folosite odinioară. Moneda actuala de 1 cedi are pe una din fete imaginea unei cowrie.
La multe triburi cochiliile de cowrie simbolizează feminitatea, fertilitatea, și se consideră că au puteri magice, protectoare pentru cel care le poartă, fiind utilizate în diverse practici ritualice.
Cowrie în mediul natural
Cochiliile utilizate ca monede provin, în general de la specia Cypridae moneta. Acestea se găsesc în special în Oceanul Indian dar și în Oceanul Pacific. Mărimea cochiliilor variază între 5 mm și 15 cm.
Diferite specii de cowrie
Aceste cochilii au fost utilizate ca instrumente de schimb, proto-bani, o perioadă foarte îndelungată (circa 4000 de ani) începând din cele mai vechi timpuri. Erau rezistente la uzură, se puteau spăla ușor și erau relativ greu de falsificat. Aceste atuuri au făcut că ele să fie utilizate ca “bani” pe o arie geografica foarte vastă cuprinzând zone din Africa, Asia, Australia, Oceania. Erau colectate din zona insulelor Maldive, Sri Lanka, de-a lungul coastei Malabar, din Borneo, din alte insule din estul Indiei, și din numeroase zone ale Africii.
Se pare că primii care au utilizat cowrie ca echivalenți generali și mijlocitori ai schimbului de mărfuri au fost chinezii. În China s-au descoperit cochilii de cowrie în mai multe situri arheologice datate ca aparținând Epocii de piatră. Se pare că aici cowrie erau atât de importante încât în pictogramele care fac referire la bani este cuprins și un simbol pentru cowrie :貝
Tot în China au apărut și primele falsuri/imitații ale cowrie făcute din os, piatra, coarne de animale, lut, bronz etc., dar și inscripții pe cochilii care atestau scopul acestora: daruri, recompense etc. În morminte cipriote antice s-au descoperit cowrie din aur, iar în altele etrusce specimene din bronz. În Thailanda s-au găsit imitații din plumb.
În vestul Africii cowrie au fost utilizate ca intermediar al schimburilor de mărfuri până la mijlocul secolului XIX și în anumite regiuni până la începutul secolului XX (în vestul Africii).
În secolul XVIII cowrie au jucat un rol important în comerțul cu sclavi negri din Africa. Cowrie-bani erau aduse din Maldive în zona Mediteraniană de comercianții arabi care le transportau apoi peste Sahara. În același timp comercianți englezi, portughezi, olandezi și francezi transportau scoicile-bani pe coasta de vest a Africii. Aici cumpărau sclavi dând la schimb cowrie. Sclavii erau duși în Lumea Nouă. Astfel, s-au cărat mii de tone de cowrie. De exemplu, în 1849 prin portul Liverpol s-au importat 240 tone de cowrie. Datorită inflației valoarea acestor « bani » a început să scadă, ducând în curând la dispariția lor de pe piață datorită devalorizării accentuate și apariției monedelor mărunte. Cowrie au reapărut pentru scurt timp în perioada crizei economice din 1930.
Tot în China au apărut și primele falsuri/imitații ale cowrie făcute din os, piatra, coarne de animale, lut, bronz etc., dar și inscripții pe cochilii care atestau scopul acestora: daruri, recompense etc. În morminte cipriote antice s-au descoperit cowrie din aur, iar în altele etrusce specimene din bronz. În Thailanda s-au găsit imitații din plumb.
În vestul Africii cowrie au fost utilizate ca intermediar al schimburilor de mărfuri până la mijlocul secolului XIX și în anumite regiuni până la începutul secolului XX (în vestul Africii).
În secolul XVIII cowrie au jucat un rol important în comerțul cu sclavi negri din Africa. Cowrie-bani erau aduse din Maldive în zona Mediteraniană de comercianții arabi care le transportau apoi peste Sahara. În același timp comercianți englezi, portughezi, olandezi și francezi transportau scoicile-bani pe coasta de vest a Africii. Aici cumpărau sclavi dând la schimb cowrie. Sclavii erau duși în Lumea Nouă. Astfel, s-au cărat mii de tone de cowrie. De exemplu, în 1849 prin portul Liverpol s-au importat 240 tone de cowrie. Datorită inflației valoarea acestor « bani » a început să scadă, ducând în curând la dispariția lor de pe piață datorită devalorizării accentuate și apariției monedelor mărunte. Cowrie au reapărut pentru scurt timp în perioada crizei economice din 1930.
un portofel plin cu ...bani!
Valoarea cochiliilor era foarte variată de la o regiune la alta, de la un trib la altul, de la o perioadă la alta. În Uganda cowrie au fost introduse de neguțătorii arabi pe la sfârșitul secolului XVIII și au devenit principala măsură a unei mărfi în secolul următor. Astfel, la începutul secolului XIX cu 2 cowrie puteai cumpăra o femeie, prețul crescând către 1860 la 1000 cowrie. Amuzant, dar în aceeași perioadă o capră era evaluată la 500 cowrie, deci o jumătate de femeie. La mijlocul secolului XIX în Muniyoma, o regiune intre Chad și Nigeria, veniturile regale erau estimate la circa 30 milioane de cowrie, iar fiecare bărbat trebuia să plătească anual o taxa regelui de 1000 de cochilii, alte 1000 de cowrie pentru fiecare bou deținut și 2000 pentru fiecare sclav din posesie.
În ţările africane de pe coasta vestică cochiliile erau adunate în șiraguri de 40-100 de bucăți , iar 20-50 de astfel de șiraguri de cowrie făceau un dolar.
În secolul XVI în Niger uncia de aur era evaluată la 8-16 mii de cowrie. Între 1850-1860 s-a ajuns la 25-38 mii de cochilii la o uncie de aur. Un bou îl puteai lua în 1850 cu 9000 de cowrie iar în 1892 cu 60 mii. În Bengal circa 3840 de cowrie făceau o rupie. La mijlocul secolului XIX cu 100.000 de cowrie se putea cumpăra o nevasta tânără. În Togo în 1896, 4000 de cowrie echivalau cu o marcă germană, în Tanzania (în 1880), 4-5000 de cowrie făceau un thaler Maria Theresa , iar în 1890 în Congo cu 30-60.000 de cochilii puteai cumpăra un sclav. În 1924 în Noua Guinee 5 cowrie valora un purceluș.
Insulele Maldive au fost considerate mult timp centrul mondial al comerțului cu cowrie. Începând cu secolul XIX răspândirea utilizării de monede metalice au făcut ca astăzi din Maldive să se mai exporte doar câteva mâini de cochilii de cowrie. Pentru a comemora importanța acestei moluște fiecare bancnotă din Maldive are pe ea imaginea unei perechi de cochilii cowrie.
În ţările africane de pe coasta vestică cochiliile erau adunate în șiraguri de 40-100 de bucăți , iar 20-50 de astfel de șiraguri de cowrie făceau un dolar.
În secolul XVI în Niger uncia de aur era evaluată la 8-16 mii de cowrie. Între 1850-1860 s-a ajuns la 25-38 mii de cochilii la o uncie de aur. Un bou îl puteai lua în 1850 cu 9000 de cowrie iar în 1892 cu 60 mii. În Bengal circa 3840 de cowrie făceau o rupie. La mijlocul secolului XIX cu 100.000 de cowrie se putea cumpăra o nevasta tânără. În Togo în 1896, 4000 de cowrie echivalau cu o marcă germană, în Tanzania (în 1880), 4-5000 de cowrie făceau un thaler Maria Theresa , iar în 1890 în Congo cu 30-60.000 de cochilii puteai cumpăra un sclav. În 1924 în Noua Guinee 5 cowrie valora un purceluș.
Insulele Maldive au fost considerate mult timp centrul mondial al comerțului cu cowrie. Începând cu secolul XIX răspândirea utilizării de monede metalice au făcut ca astăzi din Maldive să se mai exporte doar câteva mâini de cochilii de cowrie. Pentru a comemora importanța acestei moluște fiecare bancnotă din Maldive are pe ea imaginea unei perechi de cochilii cowrie.
Numele monedei naționale a Ghanei, cedi, își are originea în denumirea dată cochiliilor de cowrie în limba populației băștinașe akan care le-a utilizat ca proto-bani. Şi kina, moneda utilizata în Papua Noua Guinee amintește de scoicile - bani folosite odinioară. Moneda actuala de 1 cedi are pe una din fete imaginea unei cowrie.
Bibliografie:
1. Larry Allen-Encyclopedia of money
2. Alice Quiggin- A survey of primitive money
3. Jan Hogendorn, Marion Johnson-The Shell Money of the Slave Trade, in African Studies (No. 49), 2003
4. Bonaparte, Yosef, "The Cowrie-Money in West Africa Colonies: the Twentieth Century Puzzle" (The University of Texas at Austin, 2003).
5. Emmanuel Yiridoe-Economic and sociocultural aspects of cowrie currency of the Dagaaba of Northwestern Ghana aspects, Nordic journal of african studies 4(2):17-32 (1995).
1. Larry Allen-Encyclopedia of money
2. Alice Quiggin- A survey of primitive money
3. Jan Hogendorn, Marion Johnson-The Shell Money of the Slave Trade, in African Studies (No. 49), 2003
4. Bonaparte, Yosef, "The Cowrie-Money in West Africa Colonies: the Twentieth Century Puzzle" (The University of Texas at Austin, 2003).
5. Emmanuel Yiridoe-Economic and sociocultural aspects of cowrie currency of the Dagaaba of Northwestern Ghana aspects, Nordic journal of african studies 4(2):17-32 (1995).
Sursa informaţiilor numismon.
miercuri, 17 ianuarie 2018
Crucile monede din Katanga - 16.01.2018
Katanga este o provincie de sudul Republicii Democrate Congo foarte bogată în cupru, cobalt, staniu, uraniu și diamante. Băștinașii utilizau aceste bogații naturale încă dinaintea colonizării europene din secolul XIX. Din 1884, firme belgiene au început să exploateze resursele minerale astfel că zona s-a dezvoltat mult mai intens decât restul ţării. Colonie belgiană, Congo își obține independenţa în iunie 1960, iar în 1961 provincia Katanga devine stat separat de Congo. În 1963 Katanga (sau Shaba- care în limba swahili înseamnă cupru) este încorporată cu forța în Congo. Crucile Katanga, numite și Handa, sunt o forma de bani primitivi, utilizate încă din secolul XI și până în 1920 în tranzacțiile comerciale dintre triburile din provincie.
Handa sunt, de fapt niște lingouri din cupru având formă de cruce. Ele variau ca dimensiuni și greutate. Aveau, în general, între 13 și 26 cm lungime circa 1,5-2 cm grosime iar greutatea era între 0,5kg și până la 2,5kg. Se obțineau prin turnarea cuprului topit direct în mulaje făcute în nisip, lut sau piatră. După ce erau scoase din mulaj crucile uneori erau șlefuite.
Crucile Katanga au fost utilizate în decursul istoriei pentru scopuri politice, comerciale sau sociale. Cercetările arheologie efectuate în provincia Katanga au scos la iveala faptul că până în secolul XIV lingourile de cupru se turnau în doua forme: H și X.
Astfel de handa s-au găsit în morminte fiind legate de gâtul morților ca simbol al prestigiului și bogăției defunctului. Aceste handa erau mai mici având maxim 15 cm lungime. Au fost descoperite exemplare și de câțiva mm lungime. În secolul XV misionarii portughezi au introdus în zonă creștinismul și bineînțeles simbolul crucii, astfel ca handa a luat forma de cruce fiind asociata cu noua religie și căpătând noi semnificații mistice. În secolele 18-19 crucile Katanga erau simboluri ale puterii diverselor regate care se luptau pentru controlul resurselor de cupru, dar erau utilizate și pentru cumpărarea unei neveste sau a unei capre ori un pistol.
Valoarea de schimb a crucilor Katanga a variat în funcţie de perioada istorică, regiune și context. La sfârșitul secolului XIX, cu o cruce obișnuită puteai cumpăra 10 kg de faină sau 5-6 găini ori 6 topoare sau 4 kg de cauciuc. Un pistol se cumpăra cu 10 cruci iar pentru o soție trebuia să plătești circa 14 cruci mari. În prezent, prețul unei astfel de cruce-monedă având lungimea de 24cm este în jur de 125 $-200 $.
În 1961 în Katanga s-au emis pentru scurt timp două monede din cupru de 1 și 5 franci care aveau pe ele, ca un omagiu, vechile simboluri handa.
Bibliografie:
1. http://www.hamillgallery.com/CURRENCY/KATANGACURRENCY/KatangaCurrency.html
2. http://www.joelscoins.com/odd.htm#katanga
3. http://www.pomexport.com/1images/PrimMoney.htm
4. Larry Allen-Encyclopedia of money, 1999, ABC-CLIO, Inc.,Santa Barbara, California
(articol apărut în revista "Colecționarul Român" nr.9/2007)
Autor Dorel Bălăiţă: 1 şi 2.
Sursa informaţiilor numismon.
Handa sunt, de fapt niște lingouri din cupru având formă de cruce. Ele variau ca dimensiuni și greutate. Aveau, în general, între 13 și 26 cm lungime circa 1,5-2 cm grosime iar greutatea era între 0,5kg și până la 2,5kg. Se obțineau prin turnarea cuprului topit direct în mulaje făcute în nisip, lut sau piatră. După ce erau scoase din mulaj crucile uneori erau șlefuite.
Crucile Katanga au fost utilizate în decursul istoriei pentru scopuri politice, comerciale sau sociale. Cercetările arheologie efectuate în provincia Katanga au scos la iveala faptul că până în secolul XIV lingourile de cupru se turnau în doua forme: H și X.
Astfel de handa s-au găsit în morminte fiind legate de gâtul morților ca simbol al prestigiului și bogăției defunctului. Aceste handa erau mai mici având maxim 15 cm lungime. Au fost descoperite exemplare și de câțiva mm lungime. În secolul XV misionarii portughezi au introdus în zonă creștinismul și bineînțeles simbolul crucii, astfel ca handa a luat forma de cruce fiind asociata cu noua religie și căpătând noi semnificații mistice. În secolele 18-19 crucile Katanga erau simboluri ale puterii diverselor regate care se luptau pentru controlul resurselor de cupru, dar erau utilizate și pentru cumpărarea unei neveste sau a unei capre ori un pistol.
Valoarea de schimb a crucilor Katanga a variat în funcţie de perioada istorică, regiune și context. La sfârșitul secolului XIX, cu o cruce obișnuită puteai cumpăra 10 kg de faină sau 5-6 găini ori 6 topoare sau 4 kg de cauciuc. Un pistol se cumpăra cu 10 cruci iar pentru o soție trebuia să plătești circa 14 cruci mari. În prezent, prețul unei astfel de cruce-monedă având lungimea de 24cm este în jur de 125 $-200 $.
În 1961 în Katanga s-au emis pentru scurt timp două monede din cupru de 1 și 5 franci care aveau pe ele, ca un omagiu, vechile simboluri handa.
Bibliografie:
1. http://www.hamillgallery.com/CURRENCY/KATANGACURRENCY/KatangaCurrency.html
2. http://www.joelscoins.com/odd.htm#katanga
3. http://www.pomexport.com/1images/PrimMoney.htm
4. Larry Allen-Encyclopedia of money, 1999, ABC-CLIO, Inc.,Santa Barbara, California
(articol apărut în revista "Colecționarul Român" nr.9/2007)
Autor Dorel Bălăiţă: 1 şi 2.
Sursa informaţiilor numismon.
marți, 16 ianuarie 2018
Insulele unde scoicile sunt folosite drept valută - 15.01.2018
Insula Malaita e unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde încă prosperă comerțul de cochilii.
De Nick Sas translated by Oana Maria Zaharia
Nu mulți dintre noi vom ajunge să punem întrebarea: „Mă scuzați, câte scoici costă chestia asta?” Dar în insulele Solomon, scoicile sunt o valută cât se poate de reală, așa că oamenii pun zilnic întrebarea asta.
„În funcție de culoarea și forma cochiliilor, poți primi pe ele o cantitate mai mică sau mai mare de ton”, mi-a explicat Mary Bruno, patrona unui magazin din Auki, un orășel provincial de pe insula Malaita, la jumătate de oră cu avionul de capitala Solomon. „Cu un colier de sidef închis la culoare poți lua două conserve de ton, dar coliere din sidef roșu valorează mai mult. Cu un șirag lung de sidef roșu poți hrăni o familie mare o perioadă destul de lungă.”
Șiragul roșiatic din dreapta valorează mai mult.
Sunt cochilii obișnuite, culese din ocean, tăiate, lustruite și puse pe ață. Cu șiragurile astea poți cumpăra diverse lucruri din magazine. De obicei, șiragurile au între 1 m și 1,5 m și vin în mai multe culori. Cele mai scumpe sunt cele roșii, pentru că scoicile roșii sunt cel mai greu de găsit. Utilizarea cochiliilor drept valută e concentrată în zona insulei Malaita, cea mai populată insulă Solomon. Deși scoicile nu sunt acceptate la bănci, majoritatea magazinelor de pe insulă le acceptă în schimbul unor produse.
Serah Kei. Data viitoare când mergi în Langa Langa, cazează-te la ea. E superb.
Gustav insistă că, într-o bună zi, n-o să mai existe decât foarte puține scoici, iar el va înota într-o mare glorioasă de scoici prețioase. S-ar putea să aibă dreptate, pentru că, în ultima vreme, locuitorii din Langa Langa importă scoici din alte zone, pentru că producția în masă a scăzut enorm numărul scoicilor din lagună. Gustav nu mi-a zis exact câte cochilii are, dar a zis că sunt foarte numeroase.
„Sunt comoara mea”, mi-a zis el cu un accent nemțesc influențat de anii de umiditate tropicală și izolare. „Pe majoritatea le-am cumpărat acum douăzeci sau treizeci de ani și știu sigur că vor valora mult mai mult într-o bună zi.” Pe de altă parte, văd că n-a știut să-și facă un site pentru pensiunea turistică și mi-a mai și explicat că nu din cauza asta e mereu goală. Așa că nu știu ce să spun despre spiritul lui de afaceri.
Insule artificiale în lagună.
Lăsând la o parte banii din scoici, Langa Langa e un loc incredibil. Acum 150 de ani, localnicii au construit insule artificiale pe lagună ca să scape de canibalii care coborau adesea din munți. Dar, deși canibalilor le plăcea să ucidă, ca sport, se temeau foarte tare de ocean.
Dar după ce s-au izolat pe insule, localnicii aveau nevoie de comerț, așa că s-au apucat să șlefuiască scoici. La începutul anilor 1900, comerțul cu scoici era la ordinea zilei în Pacificul asiatic. Dar deși culturile din zonă au renunțat pe parcurs la comerțul cu scoici, oamenii din Langa Langa au continuat și acum sunt una dintre ultimele culturi care le folosesc drept valută.
Tot scoicile se dau și ca zestre, cât și drept compensație dacă cineva fură ceva din alt sat. Și chiar dacă nu au ajuns la nivel de bitcoin, localnicii spun că valoarea scoicilor a crescut de cinci ori în ultimii treizeci de ani.
Dar după ce s-au izolat pe insule, localnicii aveau nevoie de comerț, așa că s-au apucat să șlefuiască scoici. La începutul anilor 1900, comerțul cu scoici era la ordinea zilei în Pacificul asiatic. Dar deși culturile din zonă au renunțat pe parcurs la comerțul cu scoici, oamenii din Langa Langa au continuat și acum sunt una dintre ultimele culturi care le folosesc drept valută.
Tot scoicile se dau și ca zestre, cât și drept compensație dacă cineva fură ceva din alt sat. Și chiar dacă nu au ajuns la nivel de bitcoin, localnicii spun că valoarea scoicilor a crescut de cinci ori în ultimii treizeci de ani.
Mary în magazinul ei.
Dar cum restul lumii face comerț cu bancnote și cu click-uri, ce viitor pot avea scoicile drept valută?
În prezent, majoritatea scoicilor sunt vândute turiștilor pe post de bijuterii în piața centrală din capitala Honiara. Iar pentru persoanele ca Mary Bruno, scoicile vor fi mereu un mod de viață.
„Sunt răspândite pe toată insula”, a zis ea. „Cred că așa va fi mereu. Copiii mei, copiii copiilor mei, patru sute de ani de acum încolo vor folosi scoicile drept valută. Așa cred eu.”
În prezent, majoritatea scoicilor sunt vândute turiștilor pe post de bijuterii în piața centrală din capitala Honiara. Iar pentru persoanele ca Mary Bruno, scoicile vor fi mereu un mod de viață.
„Sunt răspândite pe toată insula”, a zis ea. „Cred că așa va fi mereu. Copiii mei, copiii copiilor mei, patru sute de ani de acum încolo vor folosi scoicile drept valută. Așa cred eu.”
Sursa informaţiilor VICE.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)