DOBROGEA PE HĂRȚILE LUMII

 

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea vă invită să participați la 

Deschiderea expoziției ”DOBROGEA PE HĂRȚILE LUMII”
la Casa Avramide

Vineri, 20 martie 2026, ora 17:30, la Casa Avramide (demisol) din str. Progresului, nr.32 vor avea loc:
- deschiderea expoziției cartografice „Dobrogea pe hărțile lumii”,
- concertul susținut de formația de muzică veche ”Trei parale”.
Organizatori: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” în parteneriat cu Asociația Culturală Dobrogenius.
Expoziția va putea fi vizionată în perioada 20 martie - 20 aprilie 2026

Ce spun organizatorii:
”Expoziția reunește 86 de hărți istorice – în majoritate gravuri în oțel sau cupru – din colecția cartografică a lui Ion Luchian. Hărțile au fost realizate între 1541 și 1938 și poartă semnătura unor mari cartografi ai lumii, precum Gerardus Mercator, Abraham Ortelius, Johann Baptist Homann, Rigobert Bonne, Jean‑Baptiste Bourguignon d’Anville, Vincenzo Coronelli, Nicolaus Visscher, Matthäus Seutter, Johannes Sambucus, Sebastian Münster, Johann Joseph von Reilly și alții.

„Colecția s-a născut din dorința de a crea, în casa de patrimoniu de pe strada Bunavestire nr. 11 – cunoscută drept Casa Antippas – o cameră a hărților relevante pentru istoria Dobrogei. Pe măsură ce colecția s-a extins, a apărut ideea unei expoziții care să aducă publicului toate aceste piese laolaltă”, explică Ion Luchian.

În cadrul acestui eveniment special, Dobrogea va fi prezentă nu doar pe hărțile care i-au marcat istoria, ci și în repertoriul formației de muzică veche Trei Parale, cunoscută pentru reinterpretarea folclorului arhaic, cu influențe balcanice și orientale specifice spațiului cultural dobrogean.”

 

Sursa informațiilor ICEM TULCEA.

DIN ANATOLIA LA PORȚILE VIENEI: ASCENSIUNEA IMPERIULUI OTOMAN

 

DIN ANATOLIA LA PORȚILE VIENEI: ASCENSIUNEA IMPERIULUI OTOMAN
 

Continuăm seria geo-infografiilor realizate de colegul nostru, dr. Daniel Iosif, având ca subiect spațiul levantin. Aceste materiale cartografice explică zona Levantului printr-o abordare multidisciplinară, urmărind evoluția istorică, socială, politică și economică.

Vă prezentăm astăzi o perspectivă vizuală și istorică amplă asupra modului în care o mică structură statală din Asia Mică s-a transformat într-una dintre cele mai redutabile puteri imperiale ale lumii: Imperiul Otoman. Narativul propus nu este doar unul al cuceririlor teritoriale, ci și al consolidării administrative și al mutațiilor geopolitice care au modelat Europa, Orientul Mijlociu și Nordul Africii pe parcursul a peste trei secole.

Anul 1453 reprezintă axa centrală a istoriei otomane. Cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea (Cuceritorul) nu a fost doar o victorie militară, ci o transformare identitară. Orașul, fondat de Constantin cel Mare, devine noua capitală imperială, oferind otomanilor legitimitatea de a se considera moștenitori ai autorității romane și bizantine. Din acest punct, infografia detaliază patru etape majore ale expansiunii, fiecare asociată cu o anumită perioadă cronologică și lideri definitorii.

După căderea Constantinopolului, Mehmed al II-lea a inițiat un program agresiv de expansiune în spațiul balcanic. Obiectivul era transformarea Imperiului Otoman într-o putere hegemonică regională. Această perioadă este marcată de implementarea sistemului „timariot” pentru reorganizarea proprietății funciare, o inovație administrativă care a permis susținerea unei armate numeroase și loiale. Porturile de la Marea Egee și Marea Adriatică au fost integrate în economia otomană, iar aristocrațiile locale au fost absorbite treptat în structurile administrative, transformând Balcanii într-o bază logistică vitală pentru viitoarele campanii către centrul Europei. Un moment simbolic este căderea Mistrei în 1460, care a marcat sfârșitul final al rezistenței bizantine în Moreea.

Cea mai strălucitoare perioadă a imperiului este, fără îndoială, cea a lui Suleiman I. Un moment definitoriu pentru istoria Europei Centrale a fost bătălia de la Mohács din 1526, care a dus la prăbușirea Regatului Ungariei medievale și a deschis calea otomană către Dunărea Centrală.

Dincolo de cronologia dinastiilor, geo-infografia ilustrează importanța strategică a bazinelor maritime. Marea Neagră devenise, pentru o perioadă, un „lac otoman”, controlat prin puncte cheie precum Trabzon (cucerit în 1461) și Crimeea. Marea Mediterană a fost scena unor bătălii navale majore, precum cea de la Preveza, unde flota otomană și-a demonstrat superioritatea.

De asemenea, harta evidențiază relația complexă cu statele vecine: Imperiul Habsburgic la vest, Imperiul Rus la nord-est și Imperiul Safavid (Persia) la est. Imperiul Otoman nu a fost doar o mașină de război, ci un organism complex care a integrat culturi diverse, de la Maghreb la Caucaz și de la porțile Vienei până la Golful Persic.
Ascensiunea sa a fost alimentată de o combinație de rigoare militară, inovație administrativă și pragmatism politic. Totuși, eșecul de la Viena din 1683 a demonstrat limitele logistice și tehnologice ale unui imperiu care se întinsese pe trei continente. Geo-infografia servește drept memento al dinamismului istoric: modul în care frontierele se mișcă, marile imperii se nasc din ambiția unor lideri vizionari și, în cele din urmă, se contractă sub presiunea propriilor limite și a noilor puteri emergente.

#Levant #Istorie #ImperiulOtoman #Cartografie #GeoInfografie #DanielIosif

 

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

310 ani de la începerea lucrărilor de construcție la cetatea Alba Carolina. 1715-2025.

 

Marți, 4 noiembrie 2025, la ora 12, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia va fi vernisată expoziția: 

310 ani de la începerea lucrărilor de construcție la cetatea Alba Carolina. 1715-2025.

La data de 4 noiembrie 1715, în prezența oficialităților, începeau lucrările de construcție a celei mai importante fortificații habsburgice din Transilvania, cetatea de la Alba Iulia, numită Alba Carolina în cinstea împăratului Carol al VI-lea de Habsburg. 

Încheiate după mai bine de 20 de ani, lucrările la cetatea gândită și avizată de prințul Eugeniu de Savoia au fost supervizate de arhitecți militari precum Giovanni Morando Visconti, Joseph de Quadri sau Konrad von Weiss. Pentru a sublinia importanța cetății a fost comandat și un arc de triumf (astăzi cunoscut sub numele de poarta a III-a), pe care trona statuia ecvestră a împăratului, realizată din alabastru, care a costat 40000 de florini.

Piesele expuse oferă o imagine de ansamblu asupra evoluției istorice a fortificațiilor în jurul cărora s-a format actualul oraș Alba Iulia, respectiv castrul legiunii a XIII-a Gemina, cetatea medievală și fortificația bastionară habsburgică. Astfel, sunt expuse piese de armament, diverse piese numismatice, documente, cărți vechi, gravuri, hărți, steaguri, piese arheologice și numeroase reproduceri după planurile originale cetății Alba Carolina.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 4 noiembrie 2025 – 22 martie 2026. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în parteneriat cu Biblioteca Batthyaneum – filială a Bibliotecii Naționale a României, Biblioteca Ráday Budapesta, Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, Muzeul Haáz Rezső Odorheiu Secuiesc, Centrul Cultural Palatul Principilor, Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad, Biblioteca Județeană Mureș, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj, Biblioteca Națională Széchényi Budapesta, Muzeul Național Maghiar Budapesta, Arhivele de Stat ale Austriei și Biblioteca Națională a Austriei.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Giovanni Morando Visconti, Mappa della Transilvania, Hermannstadt [Sibiu], 1699 – Anexa cuprinzând imaginile unor cetăți

 

Giovanni Morando Visconti, Mappa della Transilvania, Hermannstadt [Sibiu], 1699 – Anexa cuprinzând imaginile unor cetăți

Pacea de la Karlowitz, din ianuarie 1699, între Poartă și Liga Sfântă, a schimbat și destinul Transilvaniei, pentru mai bine de două secole. Otomanii s-au retras din Ungaria, cu excepția Banatului Timișoarei, și au recunoscut, pentru prima dată, suveranitatea habsburgilor asupra Transilvaniei (care continua, însă, să se autoguverneze). Imperiul Habsburgic, mai dobândea, în 1718, Banatul și Oltenia (păstrată doar până în anul 1739). În diferite forme, Transilvania a rămas sub autoritatea habsburgilor până la sfârșitul Primului Război Mondial.
Sfârșitul secolului al XVII-lea aduce în Transilvania, odată cu trupele habsburgice, și o serie de ingineri militari. Dintre aceștia se va remarca Giovanni Morando Visconti, cel care va desena primele planuri ale orașului și cetății Alba Iulia. Tot lui Visconti i se datorează și o remarcabilă hartă a Transilvaniei, gravată de brașoveanul Stephan Welzer și tipărită la Sibiu în anul 1699. Harta are și o anexă care prezintă gravuri ale unor fortificații și orașe din secolul al XVII-lea, precum: Bistrița, Brașov, Cluj, Deva, Făgăraș, Gherla, Gurghiu, Mediaș, Odorhei, Sibiu sau Sighișoara.
Piesa provine din colecțiile Bibliotecii Județene Mureș – Biroul Colecții Speciale. Biblioteca Teleki și poate fi admirată, începând cu data de 4 noiembrie 2025, la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia în cadrul expoziției temporare „310 ani de la începerea lucrărilor de construcție la cetatea Alba Carolina. 1715-2025”.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Jacobus Harrewijn, Wissenburg aan de Revier Marocza in Transilvania, [Antwerp], 1688

 

Reprezentare imaginară a cetății medievale de la Alba Iulia, realizată de gravorul flamand Jacob Harrewijn în jurul anului 1688. Imaginea face parte dintr-un lot în care se mai regăsesc reprezentări – tot imaginare – ale unor cetăți precum: Turnu Roșu, Brașov, Sibiu, Cluj, Suceava, Târgoviște sau București. Gravura redă o fortificație bastionară în interiorul căreia se regăsesc o serie de construcții de tipul minaretelor, având semilune în vârf. 

Jacob (Jaques) Harrewijn s-a născut (probabil la Amsterdam) în 1660. Știm că s-a căsătorit la Amsterdam, în 1682, cu Henriette de Kemp, iar în anul 1688 era înregistrat ca maestru al breslei Sf. Lucas din Antwerpen. Probabil soţia îi murise înainte de mutarea în acest oraş, pentru că s-a căsătorit aici cu Anne-Chaterine van Cleemput, cu care a avut 15 copii. Între anii 1693 şi 1696 era stabilit la Brusselles. A murit în 10 iunie 1727.

Gravor de mare talent, a lăsat lucrări (alegorii, portrete, scene istorice, peisaje, scene religioase) de valoare inegală. Se consideră că operele lucrate la Antwerpen sunt deosebite şi frumoase, în contrast cu cele lucrate în Brusselles (de exemplu planşele la Istoria preasfântului sacrament al Miracolului, Brussells, 1720), care sunt mediocre. 

A fost nu doar un artist talentat, dar şi un inovator: a fost unul dintre primii, dacă nu chiar primul (cel puţin aşa crede Emil van Heurck, în 1929) care a folosit tehnica ce a devenit cunoscută cu numele aquaforte. 

În timpul sejurului la Antwerpen a semnat „(I.) Harrewijn” cu caractere drepte, ca și în cazul vederii noastre, iar la Brussells a semnat cu caractere cursive, cu iniţiala „H” frumos desenată.
Piesa provine din colecțiile Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad și poate fi admirată, începând cu data de 4 noiembrie 2025, la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia în cadrul expoziției temporare „310 ani de la începerea lucrărilor de construcție la cetatea Alba Carolina. 1715-2025”.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

HĂRȚILE GEOLOGICE: ferestre către adâncurile Pământului

 

Muzeul Hărților în parteneriat cu Centrul Național de Cartografie din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Facultatea de Geologie și Geofizică (Universitatea din București) anunță pe 25 septembrie 2025, ora 18:00, deschiderea expoziției temporare „HĂRȚILE GEOLOGICE: FERESTRE CĂTRE ADÂNCURILE PĂMÂNTULUI”, curatoriată de cercetătorul Răzvan Caracaș și muzeograful Eugen Grama.

ACCESUL LA VERNISAJ ESTE GRATUIT.

Expoziția doreşte să prezinte publicului o altă perspectivă asupra solului pe care pășim, prin intermediul hărților geologice și al informațiilor inedite pe care acestea le conțin. Cum se citește o astfel de hartă? Ce instrumente sunt folosite pentru realizarea sa? Ce presupune profesia de geolog? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care încearcă să răspundă curatorii expoziției prin selecția de hărți contemporane și istorice, obiecte personale care evocă activitatea de teren a geologului român Ludovic Mrazec, unul dintre întemeietorii școlii românești de geologie, precum și alte piese reprezentative: un glob terestru geologic, o busolă geologică, eșantioane mineralogice și harta geologică a Lunii.

Expunerea propune o incursiune în adâncurile Pământului și invită vizitatorul să descopere o nouă perspectivă asupra solului pe care pășim. Dintre lucrările de referință ale acestei expoziții se remarcă „Harta geologică a României din 1978” – rodul muncii de mai multe decenii a geologilor români.

Totodată, vor fi expuse două hărți geologice ale României din 1890, printre primele reprezentări de acest fel pentru teritoriul românesc. Acestea sunt semnate de Grigore Ștefănescu, profesor la Universitatea din București și fondator al școlii geologice românești, respectiv de Matei Drăghiceanu, geolog și cartograf.

Vizitatorii vor regăsi și o reproducere a hărții lui William Smith din 1815, considerată prima hartă geologică națională din lume.
_______
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 26 septembrie - 7 decembrie 2025.
Preț bilet: 10 lei (tarif întreg), 5 lei (pensionari), 2.5 lei (elevi și studenți)
_______
Parteneri: Centrul Național de Cartografie (CNC), Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București, Université Paris Cité, Institut de Physique du Globe de Paris (IPGP), Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS).
Parteneri media: Ziarul News, Radio France Internationale România, România Pozitivă, Radio România Cultural, Historia, ACC Media Channel, Promenada Culturală, AICI A STAT, i-Tour.ro, daciccool.ro.
_______

Vă așteptăm cu drag!

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Hărților.

𝐅𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐞𝐢 (𝐈)

 

𝐅𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐞𝐢 (𝐈)

La început a fost cetatea în ape...

Timișoara se conturează în izvoarele istoriei ca un spațiu al apelor și al fortificațiilor. Teritoriul său, străbătut de brațele Timișului și ale Begăi, a oferit dintru început un cadru natural pentru ridicarea unei așezări strategice. Pe insulele formate între cursuri de apă s-au înălțat primele construcții de apărare, semn al unei comunități care și-a dorit să supraviețuiască și să se impună.

Cronicile vorbesc despre vechimea locuirii umane în zonă încă din neolitic, trecând apoi prin epoca bronzului, a fierului și a civilizației dacice. Perioada romană aduce primele fortificații și drumuri, urmate de secole de continuitate și adaptare. În Evul Mediu, locul începe să fie menționat tot mai des ca punct militar și comercial.

La începutul secolului al XIV-lea, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, decide să-și stabilească reședința într-un spațiu ferit de comploturile nobilimii. Alege Timișoara, unde, în jurul anului 1307, pune temelia unei cetăți de piatră. Mărturiile timpului spun că planul arhitectural i-a aparținut chiar regelui, ajutat de meșteri italieni care au ridicat ziduri solide, cu piatră adusă de la Cula Vârșețului și lemn din pădurile bănățene. Cetatea se înălța pe o insulă, apărată de Timișul Mic și de ziduri groase, cu patru laturi egale și un donjon de colț.

Curând, lângă incinta fortificată, se dezvoltă cartierul Palanca Mică, locuit de meșteșugari și negustori. Aici se naște primul nucleu urban al Timișoarei medievale, un spațiu unde se întâlneau drumurile comerciale dintre Balcani, Bizanț și Europa Centrală. Podurile, canalele și digurile asigurau nu doar apărarea, ci și circulația mărfurilor și a oamenilor.

În această epocă, Timișoara devine cetate regală și reședință a curții. Documentele o menționează ca un centru al puterii politice, militare și economice. Zidurile de piatră și apele care o străjuiau îi dau conturul unei așezări unice, ridicată nu doar pentru a rezista, ci și pentru a reprezenta.

Imaginea acestei cetăți înconjurate de ape a rămas vie și în reprezentările mai târzii. Gravura lui Daniel Le Feuille, publicată la Amsterdam în 1735, redă Timișoara cu bastioanele sale, cu fortificațiile străjuite de canale și cu o compoziție alegorică a victoriei habsburgice. 𝐑𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐚𝐭𝐫𝐚̆, 𝐠𝐫𝐚𝐯𝐮𝐫𝐚 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐞𝐬𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐢𝐝𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥: 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚, 𝐟𝐨𝐫𝐭𝐚̆𝐫𝐞𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐚𝐩𝐞.
_________________________
Foto: Temeswar, de Daniel Le Feuille (1640–1709). Gravură publicată în Rateldand’s Atlas, Amsterdam, 1735. Lucrarea prezintă planul cetății și o vedere panoramică, alături de o compoziție alegorică dedicată victoriei habsburgice asupra otomanilor.
__________________________
Bibliografie:
Ioan Hațegan, „Legendele Timișoarei”, vol. I, Editura Banatul, Timișoara, 1999; Florin Medeleț, „Cetatea medievală a Timișoarei. Considerații istorice și arheologice”, Timișoara, 1978; Mihai Opriș, „Timișoara. Mică monografie urbanistică”, Editura Tehnică, București, 1987; Ioan Hațegan, „Timișoara. Monografie”, Editura Brumar, Timișoara, 2008.

#filedinlegendeletimisoarei #timisoara #istorie #legendeurbane #patrimoniu #muzeulnationalalbanatului #banat #cetate #fortificatii #legende #descoperatimisoara #povestidinbanat #muzeu

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

Vernisajul expoziției: „Instrumente și hărți care au transformat explorarea lumii”

 

Invitație la vernisajul expoziției:
„Instrumente și hărți care au transformat explorarea lumii”

Dacă ești pasionat de știință, istorie și aventura cunoașterii, te invităm să ne fii alături la un eveniment special, dedicat fascinantei evoluții a geografiei și navigației.

Data: 11 august 2025
Ora: 10:00
Locația: Cercul Militar Mangalia
Prezintă: comandor (rtr) Chirila Vasile

Descoperă o colecție impresionantă de:
• Hărți istorice, de la antichitate până în epoca modernă
• Instrumente vechi de navigație și observație astronomică
Vino să explorezi alături de noi poveștile și știința din spatele uneltelor care au schimbat modul în care lumea a fost înțeleasă și explorată de-a lungul secolelor.

Te așteptăm cu entuziasm la o călătorie interdisciplinară ce îmbină istoria, geografia și aventura cunoașterii!

 

Sursa informațiilor Chirila Vasile.

Charta Principatelor-Unite, Bassarabiei, lucrată după a Statului Generalu Austriacu în litografia lui M. B. Baer, Bucuresci

 

Muzeul Județean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Teleorman, prezintă, în cadrul ciclului expozițional „Exponatul Lunii”, un nou exponat în luna august.
„Exponatul Lunii August” - „Charta Principatelor-Unite, Bassarabiei, lucrată după a Statului Generalu Austriacu în litografia lui M. B. Baer, Bucuresci” este o hartă nedatată, aflată în colecția de istorie a Muzeului Județean Teleorman.
Pe baza denumiri hărții putem afirma faptul că aceasta a fost realizată în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), mai precis între anii 1859-1861, când cele două provincii Moldova și Țara Românească au purtat titulatura de Principatele-Unite. Numele de România a fost adoptat în anul 1861, pentru a sublina moștenirea comună a celor două provincii.
Explicațiile semnelor de pe „Charta Principatelor-Unite” se găsesc în partea stângă, unde, cu semne convenționale, sunt trecute zonele de reședință, oraș, târg, sat, poștă, râu, drum mare, drum de comunicație, graniță, graniță între Moldova și Țara Românească, baltă, iar în partea dreaptă se află stema Principatelor-Unite împreună cu enumerarea județelor din Țara Românească și a ținuturilor din Moldova.
Această hartă a fost litografiată în mai multe rânduri, atât în țară cât și în străinătate. În anul 1863, din ordinul Ministerului de Război condus de generalul Ion Florescu, „Charta Principatelor-Unite” a fost reprodusă în atelierul de litografie al armatei, fiind o lucrare complexă și bine executată.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman. 

Planurile „pierdute” ale orașelor București și Târgoviște (Moritz von Ott, 1820)

 

Joi, 27 februarie, de la ora 18:00, invităm publicul la prelegerea Planurile „pierdute” ale orașelor București și Târgoviște (Moritz von Ott, 1820), susținută de Laurențiu Rădvan și Mădălin-Cristian Focșa.
Conferința face parte din seria Atlas. Conferințele MNHCV și aduce în prim-plan descoperiri recente despre primele planuri cartografice ale celor două orașe, realizate de inginerul Moritz von Ott în 1820, păstrate în arhivele Bibliotecii de Stat din Berlin.
Participarea se face pe bază de înscriere și achitarea taxei de 16 lei (tarif întreg, 8 lei bilet redus pentru pensionari, 4 lei – bilet redus pentru elevi și studenți), aici:
https://eventbook.ro/.../bilete-atlas-conferintele-mnhcv...
Planul inițial al orașului București era considerat pierdut, fiind cunoscută doar o versiune târzie și într-o formă deteriorată, păstrată la Biblioteca „V. A. Urechia” din Galați. Planul orașului Târgoviștei reprezintă o frumoasă descoperire, necunoscută până în prezent.
Cei doi autori vor analiza cele două studii de caz și vor prezenta contextul ridicării lor, pornind și de la notațiile inedite legate de mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821 și impactul acesteia asupra celor două orașe.
Laurențiu Rădvan (n. 1975), istoric, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Specialist în istorie urbană medievală și modernă, istorie socială și cartografie istorică, autor al mai multor lucrări publicate în țară și străinătate, membru al Comisiei Internaționale de Istorie a Orașelor. Recent, a publicat - în colaborare - două volume, în care a valorificat planurile orașelor Iași și București identificate în arhivele rusești.


Mădălin-Cristian Focșa (n. 1980), geograf, ghid de turism, absolvent al unui master de patrimoniu cultural, cu preocupări de geografie istorică.
A publicat studii în reviste de specialitate (Historia Urbana, Revista arhivelor), concentrându-se în ultimii ani pe istoria orașului natal, Câmpina, unde activează de un deceniu; este implicat în coordonarea anuarului filialei locale a Societății de Științe Istorice.
Seria „Atlas. Conferințele MNHCV” se adresează publicului pasionat de aventura cunoașterii și descoperiri din domeniile istoriei, geografiei, istoriei artei, astronomie, etc.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi.

Lansare de carte: "Harta Navigatorului Stelar", de Comandor Vasile Chirilă.

 

Pe data de 27 noiembrie ora 12.30

vă invit la Cercul Militar Mangalia la lansare de carte:

"Harta Navigatorului Stelar"
Autor Comandor Vasile Chirilă.

 

Sursa informațiilor Chirila Vasile.

𝗗𝗶𝗻𝗰𝗼𝗹𝗼 𝗱𝗲 𝗗𝘂𝗻𝗮̆𝗿𝗲 - 𝗢 𝗰𝗮̆𝗹𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗶𝗺𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮𝗿𝗮̆ 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗵𝗮̆𝗿𝘁̧𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗳𝗹𝗲𝘁𝗲𝘀̧𝘁𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗲𝘅𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗯𝘂𝗹𝗴𝗮𝗿 (𝟭𝟴𝟮𝟬-𝟭𝟴𝟳𝟬)

 

„𝗗𝗶𝗻𝗰𝗼𝗹𝗼 𝗱𝗲 𝗗𝘂𝗻𝗮̆𝗿𝗲 - 𝗢 𝗰𝗮̆𝗹𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗶𝗺𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮𝗿𝗮̆ 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗵𝗮̆𝗿𝘁̧𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗳𝗹𝗲𝘁𝗲𝘀̧𝘁𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗲𝘅𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗯𝘂𝗹𝗴𝗮𝗿 (𝟭𝟴𝟮𝟬-𝟭𝟴𝟳𝟬)” | O nouă premieră muzeală marca #MMB

 
Muzeul Municipiului București pregătește un nou proiect de impact și interes internațional. Foarte curând, pe 15 noiembrie, va fi vernisată expoziția „Dincolo de Dunăre - O călătorie imaginară prin hărţile sufleteşti ale exilului bulgar (1820-1870)”, curator Adrian Majuru, manager MMB, în generosul spațiu oferit de partenerii de la Muzeul Regional din Varna - Регионален исторически музей - Варна / Varna Regional Museum of History.
***
„Atunci când naţiunile tinere prind viaţă şi ȋşi construiesc un contur sufletesc, timpul pare să nu mai aibă răbdare, devenind adeseori consubstanţial. În multe situaţii, acest ȋnceput este precedat de o emigrare voluntară, ȋn apropieri sau vecinătăţi uşor ȋndepărtate pentru că eliberarea necesită schimbare de peisaj pentru a modela noi temperamente şi atitudini, pentru redefinire de mesaj şi structurare de conţinut cultural.
Secolul al XVIII-lea a cunoscut o continuă flanare către Dunăre a unei emigrații bulgare, constantă şi mereu prezentă, situaţie care a continuat şi ȋn prima parte a secolului al XIX-lea. Negustorime foarte variată, plugari şi meşteşugari, adesea familii şi sate ȋntregi, au primit adăpost şi o nouă viaţă ȋn judetele limitrofe Dunării precum Vlaşca, Teleorman, Romanaţi, Ialomiţa. Oraşele şi târgurile din Valahia cunosc prezenţa unor comunităţi bulgare, tot mai consistente după 1800. București, oraşul capitală a Valahiei și apoi a României, a avut ȋncă din Evul Mediu o prezenţă etnică bulgarească foarte prezentă. În preajma lui se aşază şi o comunitate catolică bulgară ȋn satele Dudeşti şi Cioplea, aflate la est de Bucureşti, astăzi integrate ȋn oraş. Negustorii bulgari aveau ȋn centrul oraşului artera lor comercială numita și azi Gabroveni, iar unii dintre ei devin mari investitori precum familia Solacolu ȋn secolul 19 sau Prodanoff după 1900, care a avut ȋntre altele fabrica de ȋncălţăminte «Talpa», numită după naţionalizarea din 1949, fabrica «Pionierul».
Dar cum arăta această nouă lume a refugiului? Cum arătau porţile de intrare ale acestui exil şi anume porturile dunărene de pe malul nordic? Deşi vorbim de un vilaiet turcesc, cum au fost principatele române Valahia şi Moldova, mai apoi România după 1860, era mai multă libertate pentru a face şi a gândi, pentru a călători şi pentru a construi. Dar ȋn primul rând era libertatea credinţei.
Încercăm să ne imaginăm, prin litografiile si acuarelele, cromolitografiile si fotografiile contemporane acestui exil premodern al culturii si naţiunii bulgare, cum ȋi animau pe aceşti oameni primele imagini ale unei libertăţi promise? Vom ȋncerca să călătorim şi pe urmele poetului revoluţionar Hristo Botev, ȋn drumurile sale prin porturile dunărene, apoi oraşul Bucureşti, care l-a găzduit ani buni, dar şi mai ȋndepărtata Basarabie, ȋn vremea lui o provincie românească, dacă ne referim la partea de sud a ei.
Vă invităm aşadar să călătorim ȋmpreună prin hărţile sufleteşti ale miilor de oameni obişnuiţi, care şi-au visat ţara şi construit viitorul, construind pentru ei și copiii lor un viitor diferit, ȋntr-o lume care promitea să fie diferită: Principatele Române.
Muzeul Municipiului Bucureşti a realizat acest demers muzeal atât pentru revizitarea unui trecut comun, cât şi din dorinţa de a descoperi posibile hărţi sufleteşti, care ne apropie şi ne definesc, români și bulgari deopotrivă” - a scris 𝗔𝗱𝗿𝗶𝗮𝗻 𝗠𝗮𝗷𝘂𝗿𝘂 în prezentarea expoziției „𝐷𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝐷𝑢𝑛𝑎̆𝑟𝑒 - 𝑂 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑎𝑟𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 ℎ𝑎̆𝑟𝑡̧𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑠̧𝑡𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑒𝑥𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑏𝑢𝑙𝑔𝑎𝑟 (1820-1870)”.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Atelier de educație muzeală 𝐂𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐄𝐯𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐮

 

Atelier de educație muzeală 𝐂𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐄𝐯𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐮
Muzeul Orașului Oradea (P-ța E. Gojdu nr. 39-41)
8, 12-15 noiembrie 2024
Activitatea este dedicată elevilor din învățământul primar și va cuprinde pe lângă vizita ghidată în Palatul Princiar și jocuri inspirate din povestirea istorică despre cetate și cuceriri, regi, cavaleri și motivele decorative.
Durata atelierului este de o oră, iar taxa de participare este 10 de lei/copil. Programările se pot face la telefon 0771741331.
Atelierele sunt organizate de Diana Iancu, muzeograf în cadrul secției Muzeul Orașului Oradea.
Vă așteptăm cu drag!

 

Sursa informațiilor Muzeul Ţării Crişurilor Oradea - Complex Muzeal.