𝐅𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐞𝐢 (𝐈)

 

𝐅𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐞𝐢 (𝐈)

La început a fost cetatea în ape...

Timișoara se conturează în izvoarele istoriei ca un spațiu al apelor și al fortificațiilor. Teritoriul său, străbătut de brațele Timișului și ale Begăi, a oferit dintru început un cadru natural pentru ridicarea unei așezări strategice. Pe insulele formate între cursuri de apă s-au înălțat primele construcții de apărare, semn al unei comunități care și-a dorit să supraviețuiască și să se impună.

Cronicile vorbesc despre vechimea locuirii umane în zonă încă din neolitic, trecând apoi prin epoca bronzului, a fierului și a civilizației dacice. Perioada romană aduce primele fortificații și drumuri, urmate de secole de continuitate și adaptare. În Evul Mediu, locul începe să fie menționat tot mai des ca punct militar și comercial.

La începutul secolului al XIV-lea, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, decide să-și stabilească reședința într-un spațiu ferit de comploturile nobilimii. Alege Timișoara, unde, în jurul anului 1307, pune temelia unei cetăți de piatră. Mărturiile timpului spun că planul arhitectural i-a aparținut chiar regelui, ajutat de meșteri italieni care au ridicat ziduri solide, cu piatră adusă de la Cula Vârșețului și lemn din pădurile bănățene. Cetatea se înălța pe o insulă, apărată de Timișul Mic și de ziduri groase, cu patru laturi egale și un donjon de colț.

Curând, lângă incinta fortificată, se dezvoltă cartierul Palanca Mică, locuit de meșteșugari și negustori. Aici se naște primul nucleu urban al Timișoarei medievale, un spațiu unde se întâlneau drumurile comerciale dintre Balcani, Bizanț și Europa Centrală. Podurile, canalele și digurile asigurau nu doar apărarea, ci și circulația mărfurilor și a oamenilor.

În această epocă, Timișoara devine cetate regală și reședință a curții. Documentele o menționează ca un centru al puterii politice, militare și economice. Zidurile de piatră și apele care o străjuiau îi dau conturul unei așezări unice, ridicată nu doar pentru a rezista, ci și pentru a reprezenta.

Imaginea acestei cetăți înconjurate de ape a rămas vie și în reprezentările mai târzii. Gravura lui Daniel Le Feuille, publicată la Amsterdam în 1735, redă Timișoara cu bastioanele sale, cu fortificațiile străjuite de canale și cu o compoziție alegorică a victoriei habsburgice. 𝐑𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐚𝐭𝐫𝐚̆, 𝐠𝐫𝐚𝐯𝐮𝐫𝐚 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐞𝐬𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐢𝐝𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥: 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚, 𝐟𝐨𝐫𝐭𝐚̆𝐫𝐞𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐚𝐩𝐞.
_________________________
Foto: Temeswar, de Daniel Le Feuille (1640–1709). Gravură publicată în Rateldand’s Atlas, Amsterdam, 1735. Lucrarea prezintă planul cetății și o vedere panoramică, alături de o compoziție alegorică dedicată victoriei habsburgice asupra otomanilor.
__________________________
Bibliografie:
Ioan Hațegan, „Legendele Timișoarei”, vol. I, Editura Banatul, Timișoara, 1999; Florin Medeleț, „Cetatea medievală a Timișoarei. Considerații istorice și arheologice”, Timișoara, 1978; Mihai Opriș, „Timișoara. Mică monografie urbanistică”, Editura Tehnică, București, 1987; Ioan Hațegan, „Timișoara. Monografie”, Editura Brumar, Timișoara, 2008.

#filedinlegendeletimisoarei #timisoara #istorie #legendeurbane #patrimoniu #muzeulnationalalbanatului #banat #cetate #fortificatii #legende #descoperatimisoara #povestidinbanat #muzeu

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.