Unelte de mult uitate - melița
Pe vremuri, mai ales la sat, pânza se lucra în casă, folosindu-se războaiele de ţesut, nelipsite din nici o gospodărie. Astfel, din mâinile femeilor ieșeau păretarele, covoarele, ștergarele, feţele de masă și cele necesare pentru pat. În Transilvania se lucrau două feluri de țesături: cele mai subțiri, din fire de origine vegetală (in, cânepă, bumbac) și cele mai groase (lână de oaie), cunoscute cu denumirea de postav. La oraș, meșteșugul țesutului s-a lucrat în bresle: pânzarii și postăvarii. Etapele parcurse până la produsul finit cuprindeau: scărmănatul lânii, pieptănatul fuioarelor, torsul, prelucrarea la piuă, tunderea postavului, vopsitul lânii și înălbitul pânzei.
Vă prezentăm astăzi o unealtă care ajuta la bătutul tulpinilor de in și cânepă, numită meliță. După ce erau culese, plantele erau lăsate în apă, în jur de 10 zile, pentru a se înmuia. Prin acest procedeu, partea lemnoasă se „topea“, iar tulpinile rămâneau elastice. Acestea erau apoi uscate și bătute cu melița, pentru a putea deveni, în final fire.
Melița, alături de alte unelte folosite în gospodărie pentru confecționarea pânzelor necesare traiului zilnic, o puteți vedea la Muzeul de Etnografie Brașov din Bdul Eroilor nr. 21A, iar despre breslele brașovene puteți afla cele mai interesante povești la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului nr. 15. De miercuri până duminică, de la 10.00 la 18.00.
Foto: Femeie utilizând melița, Colecția Muzeului de Etnografie Brașov
#uneltevechi #războidețesut #meșteșugulțesutului #melița #tradiții #Transilvania #haișitulamuzeu
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu