În 1860, artistul francez Dieudonné Auguste Lancelot (1823–1895) navighează pe Dunăre pentru a ajunge la București. Trimis al publicației Le Tour du Monde, acesta a strâns material vizual și informații geografice pentru a le publica în articolul „De Paris à Bucharest. Causeries géographiques”, apărut în patru părți, în numere diferite ale revistei, presărat cu detalii geografice și ilustrat cu gravuri.
Călătoria a cuprins: Paris – Budapesta – Semlin (actualul cartier Zemun din Belgrad) – Belgrad – Orșova – Vidin – Rahova – Nicopole – Ruse – Giurgiu – București – Găești – Pitești – Curtea de Argeș – Cozia – Vâlcea – Baia de Fier – Târgu Jiu – Tismana – Cioclovina – Baia de Aramă – Turnu Severin – Orșova – Mehadia – Timișoara. Călătorind pe apă și pe uscat, Lancelot traversează Imperiul Austro-Ungar, Serbia, nordul Bulgariei, Valahia și Banatul, ultima oprire documentată fiind în orașul de pe Bega, Timișoara.
Pe Dunăre, admiră și redă cetățile medievale de pe ambele maluri ale fluviului, Cazanele Dunării, insula Ada Kaleh, rămășițele podului lui Traian și Calea lui Traian, contribuind la modul în care acest fluviu se reflectă în ilustrația epocii. De la Giurgiu la București, reușește să surprindă activitățile cotidiene ale valahilor: transportul carelor cu mărfuri, horele de duminică ale țăranilor îmbrăcați în haine de sărbătoare, surugiii cu trăsurile lor, poștele de cai, câmpurile sterpe și arhitectura rurală.
În capitală, se oprește asupra Hanului lui Manuc, caselor cu arhitectură otomană, bisericilor medievale și asupra câtorva portrete de boieri și boieroaice, menite să ilustreze vestimentația folosită în viața cotidiană a valahilor. La București ajunge, printr-o recomandare, să fie găzduit de prințul Grigore Basarab Brâncoveanu, fiul domnului Gheorghe Bibescu. Prin bunăvoința acestuia, Lancelot primește un tovarăș de drum, secretarul prințului, pe care îl numește doar prin inițialele M.D.
Cei doi pornesc în călătoria terestră de la București, via Argeș, către Timișoara și vizitează bisericile și mănăstirile emblematice din sudul Valahiei: Curtea de Argeș, Cozia, Horezu, Tismana, Surpatele, Biserica Dintr-un Lemn etc. Aici surprinde arhitectura edificiilor majestoase, care contrastează cu cea a caselor țărănești, realizate din pari și nuiele, cu acoperișuri de paie.
În această parte a călătoriei, realizează câteva portrete emblematice de călugări, călugărițe, țărani și un bătrân de 100 de ani din satul Cioclovina. Acestea sunt realizate cu rigoare, încadrate în spații cu care personajele se identifică, încercând să surprindă substanța religioasă a culturii valahe. Centenarul este un tezaur în sine, un reprezentant al țărănimii, în simplitatea sa, cu noblețea și înțelepciunea vârstei, iar tânărul de lângă el îl echilibrează, fiind, de fapt, puntea către începutul vieții.
În imagine – insula Ada Kaleh, surprinsă de la bordul vasului pe care călătorea Lancelot.
Text de dr. Nicoleta Bădilă, muzeograf, Secția Arheologie Sistematică și Istorie, #MMB
Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.
