Apariție editorială: RETHINKING THE LATE IRON AGE DACIANS: A Historiographical and Archaeological Perspective on Status Identities (Cluj-Napoca: Mega, 2025)

 

RETHINKING THE LATE IRON AGE DACIANS: A Historiographical and Archaeological Perspective on Status Identities (Cluj-Napoca: Mega, 2025)

Această lucrare are la bază teza de doctorat a colegului nostru Alin Henț, intitulată „Aristocraţia dacică (sec. I a.Chr. – sec. I p.Chr.). O perspectivă arheologică asupra statutului social”, susținută cu succes în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, la 22 februarie 2019. Deși volumul de față păstrează premisele fundamentale ale versiunii din 2019, el propune o abordare revizuită și îmbogățită a subiectului, prin renunțarea la anumite detalii și aprofundarea semnificativă a altora.

Demersul său de cercetare, inițiat în anul 2014, a pornit de la două idei centrale exprimate în literatura istorică și arheologică românească. Prima îi aparține profesorului Alexandru Vulpe, fiind formulată într-un studiu – sau, mai precis, într-o analiză critică a stadiului actual al cunoașterii comunităților dacice („geto-dacice”, în termenii autorului) din secolul I a.Chr. până în secolul I p.Chr. În studiul respectiv, Vulpe a subliniat un aspect esențial: în ciuda bibliografiei vaste dedicate acestui subiect, persistă lacune majore în înțelegerea noastră despre aceste comunități. Aceste goluri sunt adesea suplinite prin ipoteze, nu de puține ori marcate de prejudecăți istoriografice. Mai mult, același autor a argumentat că aceste „distorsiuni” derivă din caracterul fragmentar al surselor scrise antice (și medievale timpurii) disponibile, care favorizează interpretările speculative.

A doua idee a fost conturată de profesorul Lucian Boia. Prezentă în multe dintre lucrările sale de referință, dar formulată extrem de concis într-un interviu acordat unei reviste culturale din România, aceasta vizează distincția clară dintre „Istorie” și „istorii”. Pentru Boia, la un nivel ideal, „Istoria” reprezintă derularea obiectivă a evenimentelor trecute, o realitate unică și inalterabilă. Cu toate acestea, accesul la această „Istorie” se dovedește a fi iluzoriu. Pentru a reconstrui trecutul, istoricii se bazează pe dovezi fragmentare și pe interpretări subiective, generând astfel o multitudine de „istorii”. Aceste narațiuni diverse, influențate de perspectivele prezentului, de context (social, politic, economic și/sau ideologic) și de sursele aflate la dispoziție, oferă perspective interesante, însă au un caracter inerent pluralist. De asemenea, Boia a atras atenția că, spre deosebire de trecutul în sine („Istoria”), care este singular, aceste „istorii” rămân mereu deschise reinterpretării și dezbaterii, reflectând natura inepuizabilă a cercetării istorice. (INTRODUCERE)

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.