Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO

1. La prima vedere ar putea să pară doar o bucată de toartă dintr-un vas, dar nu este altceva decât un fragment dintr-un topor de piatră, din epoca bronzului.

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Pasărea de la Densuș.

Împreună cu alte fragmente de cahle a fost achiziționată de Muzeul din Deva, în anul 1960. S-a înregistrat ca o „descoperire întâmplătoare în raza localității”. În timp ce unul dintre fragmente era identificat drept coadă de pasăre (Dana Marcu Istrate, Cahle din Transilvania, p. 212/Densuș 7), celălalt era oferit drept „pește ori animal fantastic” (Ibidem, Densuș 8).

Cel puțin prin chenarul perlat care încadra reprezentarea se putea deduce că fragmentele au coborât din aceeași reprezentare, iar conturul aparținea profilului unui scut. Era suficient de limpede că era o variantă de reprezentare heraldică. Datarea sugerată („sec. XV-XVI”) era eronată de asemenea. Celelalte cahle din lot nu o sprijineau în nici un chip.

Analogiile acestei reprezentări sunt la Vințu de Jos (finele sec. XVI) și Gilău (sec. XVII). Piesa de la Densuș este mult mai corect de instalat în secolul Gilăului.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

3. Ce ascund pădurile din zona Tășnadului?

Cele mai bine conservate sunt movilele din pădure, care în multe cazuri păstrează o înălțime de peste trei metri. Spre deosebire de tumulii aflați în terenurile agricole, nivelați treptat de lucrările agricole, cei din pădure își păstrează forma inițială, dar prezintă urme ale unor vechi gropi de jaf.

Nu știm cu certitudine când au fost ridicați acești tumuli, însă amplasarea lor indică o legătură cu vechile drumuri de culme care veneau dinspre Șimleu Silvaniei și Zalău către punctele de traversare ale șanțului tectonic din Valea Ierului. Pe acest traseu, la Orbău, documentele medievale amintesc existența Drumului Sării (So ut), pe care era transportată sarea. În Antichitate și chiar în preistoria sătmăreană, mormintele persoanelor de prestigiu erau amplasate de-a lungul drumurilor intens circulate, pentru ca memoria defuncților să fie păstrată de cei care le treceau pragul. Memoria reprezenta una dintre căile prin care eroii și strămoșii își dobândeau nemurirea.

Noile grupuri de tumuli descoperite par să continue aliniamentul marilor movile funerare de la Pir, Andrid (la hotarul cu Sălacea), Vezendiu și Ghenci. Aceste descoperiri aduc argumente suplimentare pentru ipoteza că movilele monumentale, care ating 8–10 metri înălțime, reprezintă mormintele unor personaje de elită, eroizate de comunitățile vremii. Existau și până acum indicii în acest sens. Tumulii giganți sunt amplasați în puncte-cheie de trecere prin Valea Ierului, iar bogăția inventarelor funerare a atras încă din vechime jefuitori, dovadă fiind gropile de jaf care se păstrează și astăzi pe multe dintre aceste monumente funerare.

Ce ascund pădurile din zona Tășnadului?

Noile tehnologii oferă mijloace surprinzătoare pentru identificarea unor monumente ale trecutului care sunt greu sau chiar imposibil de observat cu ochiul liber.

Unul dintre cele mai utile instrumente este tehnologia LiDAR, care permite realizarea unor modele digitale ale terenului cu o precizie foarte mare. Scanările sunt efectuate din avion sau, mai nou, cu drona și pot scoate la iveală forme de relief și urme ale activității umane ascunse sub vegetația deasă sau sub stratul de subarboret.
Un exemplu revelator îl reprezintă grupurile de tumuli identificate recent pe teritoriul județului, a căror verificare și confirmare în teren au fost realizate în ultimele zile de arheologii Muzeului Județean Satu Mare.

Aceste movile funerare au fost ridicate pentru înmormântarea unor persoane de rang înalt, ceremonii care au presupus eforturi considerabile. De pe teritoriul județului erau cunoscute până acum peste 65 de tumuli. Deși a fost scanată în detaliu doar o suprafață restrânsă din sudul județului, au fost identificate încă peste 50 de movile.

Sebastian Belbe, Roland Zsori, Liviu Marta

Mit rejtenek a Tasnád környéki erdők?

A legújabb technológiák meglepő lehetőségeket kínálnak olyan régészeti emlékek felkutatására, amelyek szabad szemmel nehezen vagy egyáltalán nem észlelhetők.

Az egyik leghatékonyabb eszköz a LiDAR-technológia, amely rendkívüli pontosságú digitális domborzatmodellek készítését teszi lehetővé. A méréseket repülőgépről, újabban pedig drónnal végzik, és segítségükkel a sűrű erdők, illetve az aljnövényzet alatt rejtőző felszíni alakzatok és egykori emberi tevékenység nyomai is kirajzolódnak.

Ennek látványos példái azok a halomsírcsoportok, amelyeket a közelmúltban fedeztek fel Szatmár megye területén. A lelőhelyek helyszíni ellenőrzését és az azonosítás megerősítését az elmúlt napokban a Szatmár Megyei Múzeum régészei végezték el.

Ezeket a halomsírokat a közösség kiemelkedő rangú tagjai számára emelték. Megépítésük jelentős szervezést és komoly közösségi munkát igényelt. Szatmár megye területéről eddig valamivel több mint 65 halomsír volt ismert. Bár a LiDAR-felmérés egyelőre csak a megye déli részének viszonylag kis területére terjedt ki, ennek során már több mint 50 újabb halmot sikerült azonosítani.

Sebastian Belbe, Roland Zsori, Liviu Marta

Sursa informațiilor Muzeul Județean Satu Mare.

4. 𝐔𝐧 𝐜𝐫𝐚̂𝐦𝐩𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐚𝐧 𝐬𝐨𝐥𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐏𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐎𝐯𝐢𝐝𝐢𝐮

În vara anului 2013, peninsula constănțeană căpătase pe deplin aspectul unui imens șantier. Lucrările de modernizare a infrastructurii de apă și canalizare a Centrului Vechi al Constanței începuseră din toamna lui 2012, silind bătrânul Tomis, care se odihnește dedesubt, să-și mai împărtășească din tainele sale. Iar în ziua de 𝟏𝟎 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟏𝟑 a mai venit rândul uneia dintre ele.

Supravegheam atunci în Piața Ovidiu, chiar în dreptul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și chiar sub ochii de bronz ai acelui Ovidiu ce se înalță în mijlocul ei, săparea unui șanț pentru instalarea unei conducte. La un moment dat, mi-a atras atenția, într-un mal al șanțului, ceva ce, după nuanță, accentuată după o ușoară ștersătură a cupei excavatorului, părea să fie marmură.

Pentru orice arheolog, mai ales pentru aceia care sapă în Dobrogea, marmura este un semnal de alarmă deoarece, inclusiv în antichitate, era un material scump, de import, rezervat pentru sculpturi, inscripții sau fațade monumentale de clădiri. Fapt pentru care fiecare crâmpei de marmură care îți apare în săpătură trebuie curățat bine de pământ și verificat dacă păstrează cumva pe el un fragment de inscripție sau de decor.

Știind că până la pauza de masă nu mai era mult, i-am lăsat pe muncitori să continue lucrul și după ce au luat pauză, am coborât în șanț și am început să sap cu truela în jurul obiectului de marmură care se întrezărea. Mi-a atras mai întâi atenția decorul în basorelief, redând vrejuri vegetale spiralate și caneluri și forma curbată a peretelui. ,,Hait! Să vezi că am găsit o cristelniță de pe la vreo basilică romano-bizantină...˝ a fost atunci, îmi amintesc, prima mea încercare de a identifica obiectul. După ce l-am degajat complet, m-am întristat puțin, dându-mi seama că este un fragment destul de mic din obiectul din care provenea. Fața mi s-a luminat însă când am scos marmura din săpătură și am întors-o pe cealaltă parte: pentru prima oară după amar de secole, soarele a luminat atunci, din nou, liniile care marcau orele și lunile anului dăltuite acolo - descoperisem al cincilea cadran solar din antichitate cunoscut până acum de pe teritoriul Dobrogei.

Piesa datează din secolul al II-lea p. Chr., din epoca romană și prezintă particularități care fac din ea un unicat pe plan național. Majoritatea cadranelor solare prezintă o diagramă ca o rețea de linii încrucișate: douăsprezece pornesc din același punct și marchează orele zilei – lumină, iar trei le intersectează. Acestea din urmă marchează solstițiile (cele două de la extremități) și echinocțiile (cea din mijloc), permițând citirea corectă a ceasului în funcție de anotimp. În punctul de convergență al liniilor orare, era înfiptă o tijă din bronz numită gnomon, a cărei umbră indica ora. În locul celor trei linii care marcau solstițiile și echinocțiile, cadranul solar din Piața Ovidiu avea însă șase linii, fiecare marcând câte două luni ale anului. Ca o altă particularitate, pe cadran erau scrise abreviat numele lunilor calendarului roman, fragmentul descoperit mai păstrând numele lunilor februarie, martie, aprilie, mai și iunie, scrise însă în alfabetul grec! Cel mai probabil, ne aflăm în fața unei declarații simbolice de autoritate din partea Romei într-o cetate greacă precum Tomisul – «Noi stăpânim timpul» sau, cum am zice noi, cei de azi, «ora exactă se dă de la Roma».

Aflat la Constanța în acele zile, profesorul Alexandru Avram, pe care îl cunoșteam de pe vremea când îmi făceam ucenicia la Histria și care peste ani avea să-mi devină conducător de doctorat, aflând de această descoperire, mi-a propus să o publicăm împreună. Trei ani mai târziu, fragmentul de cadran solar din Piața Ovidiu ajungea la cunoștința specialiștilor în revista „Dacia”, seria nouă, nr. 60. (Arheolog Octavian MITROI)

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐜𝐡𝐦𝐢𝐞𝐝, 𝐒𝐭𝐫. 𝐈𝐂 𝐁𝐫𝐚̆𝐭𝐢𝐚𝐧𝐮 𝟒. 𝐀𝐬𝐨𝐫𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐟𝐥𝐨𝐫𝐢 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞. 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐞𝐬̗𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐍𝐔𝐍𝐓̗𝐈, 𝐋𝐎𝐆𝐎𝐃𝐍𝐄, 𝐁𝐀𝐋𝐔𝐑𝐈, 𝐒𝐄𝐑𝐁𝐀̆𝐑𝐈, 𝐞𝐭𝐜. 𝐂𝐨𝐫𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐨𝐦𝐩𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐞𝐛𝐫𝐞.(𝟏𝟗𝟐𝟔)

https://minac.ro/10-iulie-un-crampei-de-cadran-solar-din.../

#MINAC #calendaristoric #10iulie #cadransolar #muzeu #PiataOvidiu #istorie #arheologie #OctavianMitroi #patrimoniu

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

5. Ace de văl dintr-un mormânt descoperit în necropola bisericii mănăstirii de la Cătălui-Căscioarele

În Evul Mediu, podoabele purtate de femeile din elita Țării Românești și Moldovei reprezentau mult mai mult decât simple accesorii. Acestea exprimau rangul social și prestigiul familiei, iar astăzi ne dezvăluie influențele culturale și legăturile comerciale care modelau gusturile nobilimii locale.

Atât frescele bisericilor medievale, în care sunt reprezentate portretele de ctitori și ale familiei lor, cât și inventarele mormintelor nobiliare cercetate în cadrul săpăturilor arheologice demonstrează atenția deosebită acordată podoabelor purtate în zona capului.

Doamnele și jupânițele își acopereau părul cu năframe din materiale fine – mătase, in sau borangic – împodobite cu fire din metale prețioase ori cu mici paiete metalice, cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea convențională de „fluturi”. Acestea erau completate de diademe, benzi, panglici și ace de văl bogat ornamentate, care transformau acoperământul capului într-un adevărat simbol al statutului social.

Unul dintre cele mai spectaculoase astfel de ansambluri a fost descoperit în anul 1967, în timpul cercetărilor arheologice de la biserica mănăstirii Cătălui, ctitorie ridicată în preajma anului 1577, ale cărei ruine se află astăzi în județul Călărași.
Mormântul este atribuit unei boieroaice de rang înalt, cel mai probabil Maria Corbeanu, soția cărturarului Udriște Năsturel, decedată la nașterea fiului lor, Mateiaș, adoptat ulterior de doamna Elina și de domnul Țării Românești, Matei Basarab.

În jurul capului defunctei, așezat pe o perniță, au fost descoperite nu mai puțin de 17 ace de văl, realizate în același stil, sub forma unor flori cu șase petale ascuțite. Produse cel mai probabil în atelierul unui argintar transilvănean experimentat în realizarea de podoabe delicate, acestea au fost confecționate din argint, cu petalele aurite și decorate cu email albastru de culoarea lapislazuliului.

În centrul fiecărei flori era montată câte o piatră de turcoaz, una dintre cele mai apreciate pietre semiprețioase ale epocii. Provenit din Orient și ajuns în Țările Române prin intermediul rețelelor comerciale ale Imperiului Otoman, turcoazul era considerat un bun de lux și reprezenta un semn al rafinamentului și al statutului social.
Mai multe informații despre descoperirile de la Cătălui-Căscioarele sunt disponibile în link-ul de mai jos:

https://cercetari-arheologice.ro/.../CercetariArheologice...

Pot fi admirate în expoziția permanentă "Tezaurul Istoric".

#MNIR

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

6. 📌 Jurnal de campanie la Glina-Bălăceanca (6-10 iulie 2026) - VIDEO

După o primă săptămână dedicată organizării șantierului și reluării cercetărilor, ritmul de lucru a intrat în normal. Fără întreruperi cauzate de vreme, am reușit să avansăm considerabil în cele trei zone în care cercetăm în această vară tell-ul preistoric de la Glina-Bălăceanca.

În secțiunea S1, începută anul trecut, continuăm cercetarea unor gropi și locuințe eneolitice. Pe măsură ce îndepărtăm ultimele niveluri de umplutură, planul așezării începe să devină din ce în ce mai clar. Structurile identificate se conturează mult mai bine decât în campania precedentă și ne oferă informații importante despre modul în care era organizat spațiul locuit în urmă cu aproximativ 6.500 de ani.

În noua secțiune S3, amplasată în centrul tell-ului, apar deja primele rezultate promițătoare. Sub un nivel de abandon din epoca timpurie a bronzului (cultura Glina) încep să se contureze resturile unor locuințe din aceeași perioadă, inclusiv două vetre de foc, care vor constitui principalele obiective ale cercetării din zilele următoare.

În același timp, am deschis o nouă secțiune în partea de sud a movilei. Primele observații indică faptul că aici depozitele arheologice sunt mult mai reduse, iar intervențiile neautorizate din ultimele decenii au afectat o parte dintre nivelurile de locuire. Cercetarea urmărește stabilirea stratigrafiei naturale și antropice în acest sector și verificarea informațiilor provenite din cercetările mai vechi, potrivit cărora în această zonă ar putea exista o arie funerară aparținând culturii Boian.

Pe șantier, ritmul fiecărei zile este dictat de factori dintre cei mai diferiți. Uneori de soarele arzător al lunii iulie, alteori de numărul surprinzător de mărgele care rămân în sită după cernerea sedimentului. În arheologie, câțiva milimetri de pământ sau un obiect cât un bob de linte pot schimba ritmul întregii zile și pot spune povești vechi de mii de ani.

🎥 Filmul pe care îl postăm astăzi surprinde exact această atmosferă. Privit de sus, șantierul pare un furnicar în continuă mișcare. Apoi camera încetinește și coboară în fiecare dintre zonele cercetate, acolo unde răbdarea, atenția la detalii și munca în echipă transformă, încetul cu încetul, urmele din pământ în istorie.
Noi continuăm să săpăm. Voi rămâneți aproape de noi – urmează două săptămâni care se anunță cel puțin la fel de interesante.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

7. Valută ascunsă în Cetatea Neamț s-ar putea intitula tezaurul de monede medievale descoperit în fortificația mușatină de la Târgu Neamț, în anul 1965. - VIDEO

Atunci, cu prilejul lucrărilor de reabilitare ale monumentului, săpăturile au permis descoperirea unui tezaur compus din 165 de monede de argint, emise în spațiul Europei Centrale, în a doua jumătate a sec. XVII. Spre sfârșitul sec. XVII această acumulare monetară a fost ascunsă în curtea exterioară a cetății, poate într-un context istoric tulbure. Este cel mai consistent tezaur monetar descoperit în cetate, dar nu singurul😉.

De astăzi începe o nouă ediție a Zilelor Cetății Neamț, prilej cu care vă adresăm invitația de a veni să vedeți acest monument deosebit, într-un ținut special, supranumit și Ținutul Zimbrului🦬.

#archaeology #coins #hoard #Neamț #CetateaNeamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Tezaurul de la Lupu (comuna Cergău) poate fi admirat în Capitală: „O poveste sacră a lumii dacice”

279. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea VII

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 12 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea VIII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete