Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO

1. O descoperire arheologică și mitul lui Attis

2. Cununile funerare se individualizează în mediul elenistic printr-un rafinament aparte, fiind adesea lucrate sub forma unor ramuri completate cu flori și fructe, evidențiate de multe ori prin aplicarea unor mici elemente din pastă de sticlă. Răspândirea acestei categorii de artefacte s-a produs pe mai multe direcții, probabil, ca urmare a contactelor între civilizația elenă și etrusci, romani sau cu populațiile din Peninsula Balcanică și zona Mării Negre.

Cu timpul aspectul cununilor se simplifică pentru ca în perioada romană – imperială acestea să fie, în general compuse dintr-o succesiune de foițe de aur decupate în formă de frunze aplicate pe diferite materiale.

Depunerea lor în morminte poate lăsa loc unor interpretări variate corelate de-a lungul timpului cu diferite practici funerare sau cu încununarea defunctului care și-a încheiat viața în mod glorios.
Cele nouă foițe ilustrate au făcut parte dintr-o cunună funerară și au fost descoperite într-un mormânt din necropola orașului antic Romula, actualmente Reșca, comuna Dobrosloveni, județul Olt. Din păcate nu se cunosc detalii despre cercetarea acestora dar faptul că au făcut parte din colecțiile Muzeului Național de Antichități indică o descoperire mai veche posibil prilejuită de săpăturile arheologice desfășurate în necropola tumulară a orașului de banul Mihalache Ghica, în anul 1836. Cu acest prilej este amintit și un mormânt din al cărui inventar făceau parte mai multe fragmente de cunună unele în forma frunzelor de dafin prinse pe o legătură de piele, iar altele de forma frunzelor de stejar risipite în zona capului.

Apariția acestui tip de material arheologic într-un mormânt de pe teritoriul Romulei nu este singulară. În anul 1969, cu prilejul săpăturilor arheologice din necropola tumulară a orașului, au fost găsite mai multe foițe fragmentare și una întreagă în formă de romb, iar în prima parte a anilor `70 au fost identificate alte 11 frunze de aur provenite, de asemenea, de la o cunună funerară.

Șapte dintre cele nouă foite prezentate sunt actualmente expuse în Expoziția Tezaur Istoric, în secțiunea dedicată perioadei romane. Vă invităm să le descoperiți!

Informație științifică: Alis Dumitrașcu, MNIR

Bibliografie selectivă:
V. Blaremberg, Mormânt vechiu găsit în România cea Mică, Muzeul Național Gazetă Literară și Industrială, nr. 24, anul I, 1836.
A. Dumitrașcu, Cununi funerare de aur. Tradiții și simboluri în perioada romană, în Oltenia. Studii și Comunicări. Arheologie – Istorie, vol. XXII-XXIII, 2015-2016, pp. 91-112.
V. Leahu, Cercetări arheologice în necropola tumulară de la Romula, în Cercetări Arheologice I, 1975, pp. 191-216.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

3. 𝐄𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐥𝐨𝐫

În august 2014, într-un mormânt de înhumație vechi de aproximativ 2700 de ani din necropola tumulară de tip 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐃𝐞𝐬𝐚 – „𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚𝐯𝐢𝐭̦𝐚”, situată pe malul românesc al Dunării, arheologii de la Muzeul Olteniei au descoperit această 𝒔𝒕𝒓𝒂𝒄𝒉𝒊𝒏𝒂̆ 𝒅𝒆𝒑𝒖𝒔𝒂̆ 𝒍𝒂 𝒑𝒊𝒄𝒊𝒐𝒂𝒓𝒆𝒍𝒆 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒅𝒆𝒇𝒖𝒏𝒄𝒕.

Datat în prima epocă a fierului (mijlocul sec. VIII – mijlocul sec. VII a. Chr.), mormântul făcea parte dintr-un peisaj funerar marcat de 𝑡𝑢𝑚𝑢𝑙𝑖 – 𝑚𝑜𝑣𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎 𝑚𝑒𝑚𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡̦𝑖.

Poziția în care a fost găsit vasul nu pare întâmplătoare.
În multe contexte funerare preistorice, această zonă a corpului are o semnificație aparte: 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐜𝐡𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥, punctul unde se încheie drumul prin lumea celor vii și începe călătoria către lumea de dincolo.

Decorul incizat înainte de ardere pare simplu, aproape grăbit.
Liniile, deși ferme, tremură ușor, iar hașurile sunt inegale, prezentând mici variații. Și totuși, tocmai în această imperfecțiune pare să se ascundă intenția.
Nu este nepricepere, ci mai degrabă un 𝑔𝑒𝑠𝑡 𝑟𝑎𝑝𝑖𝑑, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑔𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆𝑟𝑐𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑒, ca și cum semnele ar fi trebuit trasate înainte ca uitarea și tăcerea să se aștearnă definitiv.

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐬𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞.
Pe margine – 𝑜 𝑏𝑎𝑛𝑑𝑎̆ ℎ𝑎𝑠̦𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎̆, 𝑜 𝑙𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎̆.
Pe pereții interiori – 𝑡𝑟𝑖𝑢𝑛𝑔ℎ𝑖𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑠𝑒 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑙.
În centrul vasului – 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣 𝑎𝑥𝑖𝑎𝑙 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑧𝑖𝑔-𝑧𝑎𝑔.
Acesta din urmă poate fi interpretat ca un arbore al vieții schematizat sau ca o reprezentare simbolică a unei axe cosmice.
Împreună, aceste elemente creează imaginea unei lumi organizate în jurul unui centru.

Privită în ansamblu, strachina pare să redea 𝐨 𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐜𝐨𝐬𝐦𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐚̆ – 𝐨 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐢𝐢 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢.

Locul necropolei adaugă însă o dimensiune și mai profundă acestei imagini.
𝐃𝐮𝐧𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆𝐬̦𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥 – o frontieră naturală și simbolică între teritorii, între lumi, între aici și dincolo. Un loc al trecerii, al limitelor și al transformării.

Depus la picioarele defunctului, 𝑣𝑎𝑠𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑟𝑐ℎ𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑟𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑎𝑙 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑒𝑎𝑛𝑎̆, dar și 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑎𝑙𝑡 𝑑𝑟𝑢𝑚 – 𝑐𝑒𝑙 𝑎𝑙 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑒𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒.
𝐎 𝐡𝐚𝐫𝐭𝐚̆ 𝐭𝐚̆𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐭 𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐟𝐢𝐧𝐢𝐭𝐢𝐯𝐞. 𝐔𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.
𝐎 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚̆ 𝐦𝐚̆𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐞 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐨 𝐜𝐚̆𝐥𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐭𝐢𝐦 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐩𝐮𝐭̦𝐢𝐧.
Poate că pentru cei care își îngropau morții aici, viața nu se termina în pământul udat de Dunăre.
𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐛𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞𝐚…

Material realizat de: 𝐝𝐫. 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐚̂𝐬𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei.

Bibliografie: Marius-Cristian Bâsceanu, „𝑁𝑒𝑐𝑟𝑜𝑝𝑜𝑙𝑎 𝑡𝑢𝑚𝑢𝑙𝑎𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑝 𝐵𝑎𝑠𝑎𝑟𝑎𝑏𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐷𝑒𝑠𝑎 (𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑢𝑙 𝐷𝑜𝑙𝑗) 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑥𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑖𝑚𝑖𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑒𝑐𝑖𝑛𝑎𝑡𝑒”, Teză de doctorat, București, 2017, p.67, pl. 60

𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

𝑫𝒆𝒔𝒆𝒏: Violeta Margareta Dan, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei.

Restaurator - Viorel Cojocaru-Bichea, Laboratorul de Restaurare-Conservare, Muzeul Olteniei.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

4. Puzzle de cahle cu cercuri decupate (Bistrița)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

5. Micul nostru proiect de digitalizare a unei părți din patrimoniul arheologic al Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț s-a încheiat.

Implementarea lui s-a datorat echipei Vatrion, care ne-a oferit rezultate foarte bune, destinate deopotrivă publicului larg, dar și cercetătorilor.

Cel mai important deziderat al nostru a fost acela de a oferi publicului acces, prin intermediul modelelor 3D, la o parte a patrimoniului muzeului nostru, din dorința de a păstra un bun contact mai ales cu generația tânără și iubitoare de tehnologie.

În acest sens, colaboratorii noștri au generat și coduri QR pentru fiecare piesă scanată, astfel încât să poate fi accesat modelul și datele tehnice ale fiecărui artefact.

Al doilea deziderat a fost obținerea unor informații științifice, care se dovedesc a fi mulțumitoare și pe care le vom folosi în studiile și cercetările viitoare.

Cei interesați pot iniția, la rândul lor, colaborări cu echipa Vatrion, pentru digitalizarea bunurilor de patrimoniu și nu numai.

#archaeology #3D #digital #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Turnul de epocă romană de la Brebi - Comorâşte, comuna Creaca, jud. Sălaj (Cod RAN: 140707.08). Turnul se află la nord – nord-vest de sat, pe panta ce urcă spre Dealul Mănăstirii.

Acesta este situat pe un vârf înalt, izolat, dominând creasta dealului Comorâşte şi supraveghează o zonă mare atât în interiorul, cât şi în afara provinciei. Fortificaţia afce parte din clusterul care grupează nouă turnuri de veghe şi o barieră liniară dispuse pe o serie de dealuri dominante care se ridică la est de Pasul Poarta Meseşului şi continuă până în Valea Agrijului, acoperind o distanţă de aproape 8,5 km. Este ultima componentă a segmentului nord-vestic al limesului şi prezintă încă caracteristicile sistemului de frontieră centrat pe Munţii Meseş.Aici a fost efectuată doar o cercetare arheologică la scară mică şi nu a putut determina planul complet şi dimensiunile turnului. Cu toate acestea, pe imaginile LiDAR mai recente este vizibil. Mormanul de ruine măsoară 10 x 11 m. Au fost identificate doar câteva materiale arheologice, precum pietre cu mortar şi fragmente de ceramică.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

7. Turnul de epoca romană de la Surduc - Deasupra Văii Hrăii, comuna Surduc, județul Sălaj (Cod RAN: 142783.02; Cod LMI: SJ-I-s-B-04962.02).

Când a fost cercetat pentru prima dată în secolul XX de către I. Ferenczi, planul circular al turnului de veghe era încă vizibil în teren, având un diametru de 7-8 m, cu zid din piatră și un șanț ce îl înconjura. În timpul acestei cercetări au fost recuperate și alte materiale romane, în mare parte fragmente de ceramică. Cu toate acestea, din cauza săpăturilor repetate și jafurilor, situl este complet aplatizat astăzi și nu mai există urme vizibile ale zidăriei. (Foto Ist. Ferenczi 1970).

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

8. Regele. Doar atât și mai bine. Doar ca să se observe calitatea fostului negativ.

Revenirea la finalizarea cahlelor de la Mrea Bistrița m-a deturnat într-o cu totul altă lume/orizont cultural. Cine nu-l va accepta drept unul „de epocă”, în care Moldova și-a căutat locul în geografia Europei de Est, va merita regretul meu

Capul Sf. Ladislau din scena urăriri Cumanului.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

234. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO - Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

marți, 17 martie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO - Partea IV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete