Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO

duminică, 1 decembrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea II

1. Una dintre descoperirile cele mai interesante de pe teritoriul județului Botoșani este vatra cruciformă de la Ștefănești, sat Stânca, situl arheologic Stânca Doamnei.

#piesazilei #arheologie #vatră #culturaCucuteni #colecții #Ștefănești

Una dintre descoperirile cele mai interesante de pe teritoriul județului Botoșani este vatra cruciformă de la Ștefănești, sat Stânca, situl arheologic Stânca Doamnei. Cercetat în anii 70 ai secolului XX, situl a fost distrus aproape în totalitate de construcția barajului Stânca-Costești. De cercetarea sitului se leagă numele arheologului botoșănean Paul Șadurschi și a lui Anton Nițu, de la Institutul de Arheologie din Iași. Locuința 3 cuprindea o vatră cruciformă de mari dimensiuni. Mai mult de trei decenii s-au scurs până când a fost descoperită o vatră cruciformă (de dimensiuni mai mici), în Sanctuarul de la Poduri, jud. Bacău. Se cunosc descoperiri similare atât pe teritoriul României, dar și în aria ucraineană a culturii Cucuteni, atât miniaturi, cât și vetre descoperite in situ, la Vladimirovka și Nebelivka. Digitizarea arhivei de imagini din cadrul colecției Arheologie, de către Eugen Ipate, au scos la lumină imaginile din 1974 când vatra cruciformă se afla în cercetare, de către arheologi și câțiva tineri din Ștefănești.
Vatra a fost prelevată bucată cu bucată din teren și a fost reconstituită la Muzeul Județean Botoșani, fiind ulterior expusă în expoziția permanentă.
Având în vedere materialele asociate acestei vetre, precum și descoperirile similare din epocă, putem afirma faptul că Locuința 3 care adăpostea vatra cruciformă de la Stânca Doamnei era o clădire cu destinație specială.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

2. AȘEZAREA CULTURII CUCUTENI DE LA DRĂGUȘENI-OSTROV, JUD. BOTOȘANI: NOI CERCETĂRI ȘI INFORMAȚII

Imagine aeriană cu situl arheologic Drăgușeni-Ostrov, jud. Botoșani, România (foto-C. Mischka).

Interpretarea anomaliilor rezultate pe magnetograma sitului Drăguşeni-Ostrov (grafică: C. Mischka).

Reconstituire grafică a două dintre locuinţele de la Drăguşeni-Ostrov (după Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000, p. 43)

Prelevarea datelor în anul 2018, luna martie, în timpul vortexului polar

A doua campanie de scanare, luna martie 2020.

#muzeuljudeteanbotosani #cercetare #arheologie #șasemilenii #CulturaCucuteni #valorificare #geofizică #magnetometrie #informații #reconstituire #DrăgușeniOstrov #AristotelCrîșmaru #Botoșani

AȘEZAREA CULTURII CUCUTENI DE LA DRĂGUȘENI-OSTROV, JUD. BOTOȘANI: NOI CERCETĂRI ȘI INFORMAȚII

Așezarea de la Drăgușeni-Ostrov a fost descoperită de către directorul școlii din comună, profesor de istorie, respectiv Aristotel Crîșmaru, în anul 1962. Așezarea este cunoscută și datorită unei piese spectaculoase, respectiv Venus de la Drăgușeni, statuetă feminină unicat, aflată în colecțiile Muzeului de Istorie Botoșani.
Descoperirea sitului a fost urmată de un istoric lung al săpăturilor, dar și de distrugere prin lucrări agricole. Cele mai recente cercetări efectuate până acum sunt cele cu caracter geofizic, non-invaziv, desfășurate pe parcursul a două campanii, respectiv 2018 și 2020.

Ca urmare a unui protocol de colaborare încheiat între Muzeul Județean Botoșani și Friedrich-Alexander-Universität din Erlangen-Nürnberg, au fost desfășurate două campanii de cercetare geofizică. Aceste campanii de cercetare derulate de Institutul de Pre- și Protoistorie din Erlangen (UFG-FAU) reprezintă cea mai recentă etapă de cercetare pentru momentul actual. Cel puțin 68 de structuri din magnetogramă pot fi clasificate ca suprafețe ale locuințelor.

Clasificarea unei anomalii sau a unui grup de anomalii ca suprafață aparținând unei locuințe este destul de dificilă în grupul dens de anomalii parțial suprapuse – gropi și grupuri arse – în partea centrală a sitului. În această zonă, doar anomaliile clar delimitate, spațioase și puternice pot fi considerate ca zone de locuințe.
În special în partea de est a sitului, sunt vizibile și rânduri paralele de găuri de stâlp, îndreptate spre structuri de case nearse. Chiar și structurile clar arse din zona centrală a sitului au uneori anexe, care arată ca structuri dreptunghiulare de șanțuri.

Uneori, aceste șanțuri și gropi de stâlp conturează suprafețele locuințelor suficient de clar pentru a dezvălui întreaga structură primară a fostelor clădiri. Dacă aceste structuri reprezintă case nearse sau doar zone în care eroziunea a îndepărtat straturile de suprafață de material ars, rămâne totuși neclar.

Conform imaginii tipice a majorității siturilor din cultura Cucuteni, limita exterioară a sitului este delimitată de un sistem de șanțuri. Acest sistem este, totuși, doar destul de vag vizibil în magnetogramă. Două șanțuri paralele, cu distanța dintre ele 10 m sunt vizibile pe o distanță de cca. 25 m la capătul sudic al aşezării. La capetele de sud-est și de est, sistemul de șanțuri rămâne invizibil, cel mai probabil acoperit de sedimente coluviale și ascuns de suprafețele neclare de locuințe și gropi. Doar în partea de nord-est se poate identifica un singur șanț, care înconjoară așezarea până în punctul în care platoul se ridică suficient de mult peste fundul văii pentru a construi un sistem de șanțuri sustenabil.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte planimetrii ale culturii Cucuteni, nu este vizibilă o amenajare spațială clară pentru situl Drăgușeni-Ostrov. Locuințele sunt grupate în jurul clădirii centrale mari, dar nu pot fi observate nici rânduri, nici o ordine clar circulară. Doar locuințele aflate pe zona exterioară din capetele de sud-est ale sitului par a fi aranjate într-o ordine aproximativ centripetă. Acestea urmează sistemul de șanțuri, dar și aici aranajarea este întreruptă de mai multe case cu orientare diferită. Sistemul de șanțuri nu apare ca o limită masivă clară între interior și exterior, așa cum se știe din alte situri din cultura Cucuteni. Probabil că albia râului Podriga din partea de sud și de est, precum și panta abruptă a terasei din celelalte zone, au îndeplinit suficient nevoile locuitorilor așezării de a marca și securiza limitele așezării lor.

Pentru așezarea de la Ostrov sunt disponibile câteva date radiocarbon care datează situl: Bln-1195: 5430±100 BP; Bln-1060: 5355±100BP; Bln-1194: 5205±100 BP.

Datele obţinute până acum plasează aşezarea în intervalul 4300-4050 cal. BC (GOVEDARICA, B., Zepterträger – Herrscher der Steppen. Die frühen Ockergräber des älteren Äneolithikums…, Verlag Philipp von Zabern, Mainz am Rhein).

Mai multe informații au fost publicate în noua revistă de arheologie a Muzeului Județean Botoșani, respectiv „Hierasus. Serie Nouă” , vol. I, ed. Mega, 2024.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

3. O altă voinicie arheologică moldoveană: Mirăuți. Cercetată pe rând de arheologi selectivi (soții Bătrâna), senzaționaliști (Mircea D. Matei) și decedați (Florin Hău, Paraschiva-Victoria Batariuc) s-a publicat, doar cu acest plan, de Ion Mareș (2009). Cui aparține prima biserică? „Nu cerceta aceste taine!”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Turnul de epocă romană de la Perişor - Păltiniş, comuna Zagra, BN, Cod RAN: 35456.06 - Turnul se găseşte la aproximativ 1,3 km nord-vest de localitatea Perişor, pe malul drept al pârăului Dumbrăviţa.

Avea legătură vizuală doar cu cele câteva turnuri de veghe situate în apropiere. Astfel, cel mai probabil rolul său s-a limitat la supravegherea acestei văi. Movila formată de ruinele turnului are în prezent o formă circulară, cu un diametru de 14 m la bază. Acoperă rămăşiţele unui turn de veghe dreptunghiular, de 7,5 × 7,2 m. A fost construit din piatră, părţi din zid fiind vizibile în colţul de nord-est al sitului. La suprafaţă, se poate observa un şanţ înconjurător de mică adâncime. La est de turnul se află o altă movilă circulară de dimensiuni mai mici şi mai aplatizată (aproximativ 8 × 9 m), care cel mai probabil era o clădire anexă. Pietrele descoperite pe suprafaţa ambelor movile demonstrează în continuare că acestea aveau structuri de piatră.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

5. Colecţia Arheologie de la Muzeul Judeţean Botoşani cuprinde o serie de descoperiri din categoria vaselor antropomorfe (vase care reprezintă corpul uman sau părți din acesta), unele dintre ele publicate în literatura de specialitate sau în diferite cataloage de expoziţie.

#MuzeulJudețeanBotoșani #piesazilei #Arheologie #CulturaCucuteni #Cucuteni #șasemilenii #Drăgușeni #Ostrov #vas #antropomorf #colecții

Colecţia Arheologie de la Muzeul Judeţean Botoşani cuprinde o serie de descoperiri din categoria vaselor antropomorfe (vase care reprezintă corpul uman sau părți din acesta), unele dintre ele publicate în literatura de specialitate sau în diferite cataloage de expoziţie.

De cele mai multe ori ceramica cu decor antropomorf este analizată ca o categorie separată a reprezentărilor plastice, având o tipologie proprie şi moduri de reprezentare specifice.
În ceea ce priveşte Cultura Cucuteni, vasele speciale s-au bucurat de o largă atenţie din partea a numeroşi cercetători, accentele fiind puse atât pe modurile de reprezentare, cât şi pe tehnologia de realizare.

În general, cercetătorii care au abordat această temă sunt de acord cu privire la faptul că vasele antropomorfe reprezintă veriga de legătură între recipientele de lut şi reprezentările sculpturale ale corpului uman, observând conexiunea puternică între acestea, mai ales în ceea ce priveşte aspectul general. Remarcăm faptul că în perioada Neolitică, în general în Europa, vasele cu trăsături feminine sunt cu mult superioare, atât numeric, cât şi ca formă, față de cele cu trăsături masculine, dintre care au fost descoperite foarte puține până în prezent.

În ceea ce priveşte utilitatea acestor vase, regretatul specialist D. Monah consideră că acestea ar fi avut un rol redus, fiind folosite „în special în cadrul ceremoniilor magico-religioase”. Până în momentul de faţă nu cunoaştem să se fi efectuat analize asupra conţinutului vaselor de acest tip, drept urmare este foarte dificil să discutăm modul în care acestea au fost folosite în cadrul ritualurilor, sau ce fel de materie sau substanţă ar fi conţinut. Desigur că doar pentru un scop direct funcţional, gosopodăresc, nu era nevoie de o reprezentare laborioasă a corpului uman, prin transfigurarea recipientului în femeie, iar femeia să fie metamorfozată în vas.

#piesazilei este Vasul antropomorf descoperit la Drăguşeni-Ostrov, în anul 1964, în condiții neprecizate, de către Aristotel Crîșmaru, directorul școlii din Drăgușeni. Încadrat în cultura Cucuteni, faza A4.

Vasul reprezintă jumătatea inferioară a corpului feminin. Buza vasului cuprinde un registru decorativ format din ove umplute cu cercuri, limitat de o bandă orizontală. Pe linia orizontală au fost realizate două mici torţi, străpunse orizontal, amplasate în zona frontală a centurii. Şoldurile au fost amplificate prin modelaj. Zona mediană cuprinde reprezentarea unei centuri formate din câte două spirale cu spirele în sus şi câte un cerculeţ în partea de îmbinare a feselor. Vasul a fost decorat cu pictură tricromă. Motivele ornamentale sunt realizate cu bandă albă îngustă, conturată cu negru, având linia mediană roşie. Pe şolduri sunt motive spiralice cu buclele răsucite triplu. Vasul este uşor asimetric. A fost modelat din pastă fină, ars oxidant. Dimensiuni: I: 210 mm, DG: 150 mm. Nr. inv. 17324. Restaurat. Vasul este clasat în patrimoniul cultural național.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Botoşani.

6. „Ricoșeuri” de la Bistrița.

Așa mi-am intitulat câteva slide-uri din prezentările de săptămâna viitoare. Aici mă explic, pentru cei interesați și care nu vor ajunge la conferințele de la Piatra Neamț ori Iași. Am fost mereu intrigat cum de biserica primară a Neamțului a fost „mutată”. Pentru că știu foarte bine (și bănuiesc că există o sumă întreagă de alții, care știu că altarul, odată sfințit, nu se mută așa facil). Am analizat din nou planurile publicate și am descoperit că doar un singur fragment de fundație (încercuit) poate sugera o absidă. M-am dumirit total când am văzut cine a fost „creatorul” acestei prime biserici „lepădate”. Este același arheolog de la DMI care ne-a procopsit cu o altă fantomă de biserică la Alba Iulia. Acum cred cu fermitate că biserica primară a Neamțului este sub cea actuală, iar perechea de clădiri ruinate din sud, nu sunt decât „anexele” mănăstirii, doar puțin altfel ordonate decât la Bistrița.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

7. Vestigii arheologice de acum 1.500 de ani, găsite în timpul lucrărilor la noua cale ferată din Timiș

8. Descoperire arheologică foarte importantă pe șantierul autostrăzii Sibiu–Pitești

9. FOTO | Cetatea dacică de la Căpâlna, un ansamblu extins ale cărui taine se dezvăluie: Fortăreața din vremea lui Decebal, cocoțată pe vârf de munte, inclusă în 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO

10. La 3 grade Celsius alături de colegii arheologi Gabriel Stăicuț și Cătălin Dinu la Râmnicu Sărat.

Zilele trecute au debutat lucrările primei etape ce vizează reabilitarea fostului penitenciar de la Râmnicu Sărat, monument istoric înscris în LMI (cod: BZ-II-m-B-02462). Unul dintre momentele premergătoare lucrărilor de consolidare și restaurare este reprezentat de cercetarea arheologică.

Sursa informațiilor Costache Daniel.

11. Piața înfloritoare a monedelor de aur Koson. Galbenii furați din Sarmizegetusa Regia, căutați prin Interpol, au ajuns în toată lumea

12. De ce își ardeau oamenii culturii Cucuteni – Tripolia casele și plecau? Problema lor nu diferă de cele de azi, arată o explicație inedită dintr-un recent studiu

13. Petale de portocali, flori de bun rãmas

Povestea tinerei de 19 ani, al cãrei drum în viaţã s-a sãvârşit la mijloc de veac XIX, fiind înmormântatã în cimitirul de atunci al parohiei Mavrogheni, continuã cu un detaliu nou.

Între capacul interior al sicriului şi cel exterior au fost descoperite resturi vegetale de Citrus Aurantius, flori de portocal din Sevilla, fapt destul de neobişnuit pentru aceastã parte de Europa.

Simbol al vârstelor foarte tinere, al puritãţii şi al despãrţirii înainte de vreme, florile de portocal au rãmas pânã astãzi o imagine greu de prins, a durerii tãcute, îndelungate, care a urmat anilor de dupã, pentru familia îndureratã.
Suntem în plin proces de identificare a acestei familii, a poziţiei sale profesionale şi sociale pentru mijlocul de veac XIX bucureştean. Pânã atunci, vã oferim în câteva imagini şi o fişã analiticã, o imagine completã despre florile de Citrus Aurantius. Tânãra şi povestea ei, altfel spus, poate fi asemuitã cu florile mici şi sidefate ale unui portocal din Andalusia.

Fișă analitică

Identificarea plantelor de pe sicriu: ramuri tinere de portocal (*Citrus aurantium), flori de portocal și fructe imature și uscate (ovare fecundate).
Denumire populară: Portocalul de Sevilla; Portocalul sălbatic; Portocal amar
Gen: Citrus L.
Familia: Rutaceae
Subfamilie: Aurantioideae
Ordinul: Rutales
Clasa: Magnoliatae (Dicotyledonatae)
Încrengătura: Magnoliophyta (Angyospermatophyta)
Denumire științifică: *Citrus aurantium L.
Origine: Asia de Sud
Distribuție / răspândire generală: Europa și Asia de Sud (regiuni tropicale și subtropicale ale lumii). Se cultivă rar, în sere (România).
Descriere / Caracterele speciei: Arbust sau arbore de 3-12 m, cu ramuri de regulă spinoase. Frunzele sunt eliptice, slab dințate, acuminate, cu pețioli evident aripați, obovați (în formă de ou cu vârful în jos, cu lățimea cea mai mare deasupra mijlocului).
Florile sunt lungi de 2-2,5 cm, puternic mirositoare, solitare sau în corimbi pauciflori, cu caliciul păros și petale albe. Fructe globuloase, aspre, portocalii, cu pulpa amărui-acidă.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

139. Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 1 decembrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2024 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete