𝐍𝐀𝐔𝐓𝐈𝐋𝐔𝐋 - 𝐔𝐍 𝐂𝑨̆𝐋𝑨̆𝐓𝐎𝐑 𝐏𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐌𝐈𝐋𝐄𝐍𝐈𝐈

 

𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈

𝐍𝐀𝐔𝐓𝐈𝐋𝐔𝐋 - 𝐔𝐍 𝐂𝑨̆𝐋𝑨̆𝐓𝐎𝐑 𝐏𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐌𝐈𝐋𝐄𝐍𝐈𝐈

𝐂𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚̆𝐦 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐥𝐮𝐬̦𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧𝐞 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐨𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐬̦𝐭𝐢 𝐩𝐚𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐛𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐜𝐮 𝐨 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐞 𝐚𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐧𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐞𝐥𝐞𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐥𝐮𝐬̦𝐭𝐞, 𝐜𝐞𝐟𝐚𝐥𝐨𝐩𝐨𝐝𝐞𝐥𝐞, 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐠𝐥𝐨𝐛𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐜𝐮 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐩𝐭̦𝐢𝐚 𝐌𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐍𝐞𝐠𝐫𝐞, 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐩𝐢𝐞 (𝐒𝐞𝐩𝐢𝐚 𝐨𝐟𝐟𝐢𝐜𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐬), 𝐬𝐞𝐩𝐢𝐨𝐥𝐚̆ (𝐒𝐞𝐩𝐢𝐨𝐥𝐚 𝐫𝐨𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞𝐭𝐢), 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐚𝐭𝐢𝐭̦𝐚̆ (𝐎𝐜𝐭𝐨𝐩𝐮𝐬 𝐯𝐮𝐥𝐠𝐚𝐫𝐢𝐬), 𝐜𝐚𝐥𝐦𝐚𝐫 (𝐋𝐨𝐥𝐢𝐠𝐨 𝐯𝐮𝐥𝐠𝐚𝐫𝐢𝐬), 𝐧𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥 (𝐍𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥𝐮𝐬 𝐩𝐨𝐦𝐩𝐢𝐥𝐮𝐬).
În acest sens, aducem în atenția publicului, 𝐧𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥𝐮𝐥, care face parte din colecția de malacologie.
𝐍𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥𝐮𝐬 𝐩𝐨𝐦𝐩𝐢𝐥𝐢𝐮𝐬 𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖
𝐈̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐧𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐌𝐨𝐥𝐥𝐮𝐬𝐜𝐚; 𝐂𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐂𝐞𝐩𝐡𝐚𝐥𝐨𝐩𝐨𝐝𝐚 𝐂𝐮𝐯𝐢𝐞𝐫, 𝟏𝟕𝟗𝟕
𝐒𝐮𝐛𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐨𝐢𝐝𝐞𝐚 𝐁𝐚𝐭𝐡𝐞𝐫, 𝟏𝟖𝟖𝟖; 𝐎𝐫𝐝𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐝𝐚 𝐀𝐠𝐚𝐬𝐬𝐢𝐳, 𝟏𝟖𝟒𝟕;
𝐅𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐍𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐝𝐚𝐞 𝐁𝐥𝐚𝐢𝐧𝐯𝐢𝐥𝐥𝐞, 𝟏𝟖𝟐𝟓; 𝐆𝐞𝐧𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐮𝐭𝐢𝐥𝐮𝐬 𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖.
Vine din adâncurile mărilor paleozoice şi mezozoice, străbătând parcă netulburat şi aproape neschimbat erele geologice, de vreo 600 de milioane de ani! Martor tăcut la apariţia, dispariţia şi transformarea a mii de specii, el a fost contemporan cu amoniţii şi dinozaurii, „a văzut” zborul primelor păsări şi mamiferele adaptându-se la mediul acvatic... Numele ştiinţific Nautilus vine de la grecescul nautilos = navigator, marinar. Nautilii sunt cefalopode, ca şi sepiile, calmarii şi caracatiţele, dar mult diferiţi de acestea (DEWING R. 1995. Coquillages. Nathan Publishing. Paris. 80 pp.).
Răspândiţi mai ales în Pacificul de Sud-Vest, unde coboară până la 600 m adâncime, sunt cefalopode pelagice datând din antichitate. Deloc pretenţioşi la hrană, mănâncă peşti, crustacee, dar şi animale moarte şi detritus.
Cochilia, care creşte după un model matematic perfect, are zeci de camere, cu rol hidrostatic; animalul locuieşte în cea mai mare, legat mereu de toate celelalte, printr-un sifon. În interiorul cochiliei se află lichid şi gaz, care, printr-un mecanism complicat de excreţie şi reabsorbţie, permit nautilului să coboare şi să urce la adâncimea dorită. „Este una dintre cele mai extraordinare invenţii ale Naturii” afirma cândva J. Y. Cousteau, numind nautilul „batiscaf viu”.
Au sexe separate și se reproduc prin depunerea ouălelor, iar numărul tentaculelor variază între 50 – 90 în funcție de sex și mărimea individului. Tentaculele sunt împărțite în 3 categorii: oculare (în jurul ochilor), digitale și bucale dispuse în jurul gurii. În timpul copulării, masculii își transformă ultimele 3 tentacule bucale în spadice, care furnizează spermatofori femelei. Tentaculele oculare nu prezintă capacitate de aderență, dar funcționează ca organe senzoriale. Atât tentaculele oculare, cât și cele opt tentacule digitale laterale prezintă abilități chemoreceptive; tentaculele preoculare detectează mirosul îndepărtat, iar tentaculele digitale laterale detectează mirosul din apropiere.
Sistemul digestiv are o radulă lată, cu nouă dinți distincți, iar gura asemănătoare unui cioc de papagal este formată din două fălci care se întrepătrund, capabile să smulgă hrana animalului. Alimentele traversează tractul digestiv, trec în micul stomac muscular pentru a fi zdrobite, apoi pe lângă un cecum digestiv înainte de a intra în intestinul relativ scurt.
Specific cefalopodelor, sângele nautilului conține hemocianină, o substanță de culoare albastră (***. Fauna Europaea. Version 1.6. 2023. www. Faunaeur.org.; ***. https: //ro.wikipedia.org Nautil; WoRMS-World Register of Marine Species).
O serie de factori, printre care fecunditatea scăzută, maturitatea târzie, perioada lungă de gestație și durata mare de viață a nautilului au determinat scăderea populației. În ceea ce privește starea de conservare specia este vulnerabilă prin supraexploatare (fiind pescuiți pentru vânzare ca animale vii) și folosirea cochiliei ca obiect de podoabă, unele țări asiatice, respectiv Indonezia solicitând protecție sporită pentru a limita amenințările provocate de comercializarea acestei specii la nivel internațional.
Exemplarul din colecție provine din Oceanul Indian, fiind donat de inginerul arhitect A. Vincenz, care începând din 1928 a fost conservator (coordonator) al Secției de Etnografie din cadrul Muzeului Regional al Olteniei (CIOBOIU OLlVIA. 2000. Catalogul moluştelor exotice din Muzeul Olteniei I. Oltenia - Studii şi comunicări - Ştiinţele Naturii. Muzeul Olteniei Craiova, vol. XVl: 116-122).
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: dr. Olivia Cioboiu, muzeograf - Secția de Științele Naturii.
𝐅𝐨𝐭𝐨: Colecția de malacologie – moluște marine din patrimoniul Secției de Științele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova, https://en.wikipedia.org/wiki/Nautilus.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.