𝐒𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 – 𝐒𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐬𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖 𝐎𝐫𝐝. 𝐂𝐚𝐮𝐝𝐚𝐭𝐚, 𝐅𝐚𝐦. 𝐒𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐢𝐝𝐚𝐞 - 𝐌𝐮𝐥𝐚𝐣.

 

𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐃𝐄𝐂𝐄𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄

𝐒𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 – 𝐒𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐬𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖 𝐎𝐫𝐝. 𝐂𝐚𝐮𝐝𝐚𝐭𝐚, 𝐅𝐚𝐦. 𝐒𝐚𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐝𝐫𝐢𝐝𝐚𝐞 - 𝐌𝐮𝐥𝐚𝐣.

Deși asemănarea cu șopârlele este evidentă, salamandra este un amfibian ce face parte din ordinul Caudata (Urodela), care include amfibienii cu coadă.
Se întâlnește în toate regiunile de dealuri și montane, găsindu-se adesea pe malul pâraielor sau în locuri umede cu covoare de mușchi.
Aspectul acesteia este inconfundabil, datorită coloritului său cu pete ce variază de la galben până la portocaliu aprins pe un fond negru, pielea sa având o textură elastică și alunecoasă.
În caz de pericol, pielea salamandrei secretă o substanță toxică datorită prezenței unor glande veninoase situate în spatele ochilor.
Este o creatură retrasă, predominant nocturnă, devine activă în zilele ploioase și deși face parte din categoria amfibienilor, nu este un înotător bun.
Se hrănește cu insecte, râme, melci sau chiar cu broscuțe și șopârle mici.
Iarna intră în hibernare.
Este o specie vulnerabilă din cauza defrișărilor masive și a managementului defectuos al pâraielor.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: Anca Alexandru - muzeograf, Secția de Științele Naturii.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: FUHN I. 1960. „Fauna R.P.R.”, Amphibia. Edit. Academiei Republicii Populare Române. Bucharest. 14(1). 288 pp.
BOTNARIUC N. & TATOLE VICTORIA (Eds). 2005. Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Academia Română. Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”. București. 260 pp.
COGĂLNICEANU D. 2002. Amfibienii din România – Ghid de teren. Edit. Ars Docendi. București. 41 pp.

𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.