Ştiinţă pentru toţi: 𝐅𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐟𝐫𝐮𝐧𝐳𝐚̆ 𝐮𝐬𝐜𝐚𝐭𝐚̆

miercuri, 11 decembrie 2024

𝐅𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐟𝐫𝐮𝐧𝐳𝐚̆ 𝐮𝐬𝐜𝐚𝐭𝐚̆

𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈 - 𝐅𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐟𝐫𝐮𝐧𝐳𝐚̆ 𝐮𝐬𝐜𝐚𝐭𝐚̆

𝐌𝐢𝐦𝐞𝐭𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥, 𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦 𝐝𝐞 𝐚 𝐥𝐮𝐚 𝐢̂𝐧𝐟𝐚̆𝐭̦𝐢𝐬̦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐢 𝐬̦𝐢/ 𝐬𝐚𝐮 𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢̂𝐧𝐜𝐨𝐧𝐣𝐮𝐫𝐚̆𝐭𝐨𝐫, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐢 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞. 𝐏𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐚𝐧𝐢𝐦𝐚𝐥𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐦𝐮𝐟𝐥𝐚𝐣, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐜𝐚𝐩𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐚̆𝐝𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐚𝐮, 𝐝𝐢𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚̆, 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐚̂𝐧𝐞𝐳𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐢 𝐝𝐞𝐭𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞.
Această abilitate extraordinară este cel mai des observată la insecte, însă poate fi întâlnită și la reptile, amfibieni și inclusiv la pești.
Se spune că frumusețea se află în interior, dar pentru 𝑓𝑙𝑢𝑡𝑢𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑛𝑧ă (𝐾𝑎𝑙𝑙𝑖𝑚𝑎 𝑖𝑛𝑎𝑐h𝑢𝑠 (Doyère, 1840)), nu este nimic figurativ în această expresie. Când vine vorba de camuflaj versus extravaganță, această mică insectă nu trebuie să aleagă - are ce este mai bun din ambele lumi.
𝐈̂𝐧𝐜𝐚𝐝𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚̆:
𝐂𝐥𝐚𝐬𝐚: Insecta
𝐎𝐫𝐝𝐢𝐧: Lepidoptera
𝐅𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐞: Nymphalidae
𝐆𝐞𝐧: Kallima
𝐒𝐩𝐞𝐜𝐢𝐞: Kallima inachus (Doyère, 1840)
𝐃𝐞𝐧𝐮𝐦𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆: fluturele frunză uscată
Există între 8 și 10 specii în genul 𝐾𝑎𝑙𝑙𝑖𝑚𝑎 - numărul exact poate fi interpretat, deoarece unii taxonomiști ridică unele "subspecii" la rangul de specii. Există 5 specii care se găsesc doar pe subcontinentul Indian - 𝐴𝑙𝑜𝑚𝑝𝑟𝑎, 𝐻𝑜𝑟𝑠𝑓𝑖𝑒𝑙𝑑𝑖 , 𝐼𝑛𝑎𝑐h𝑢𝑠 , 𝐾𝑛𝑦𝑣𝑒𝑡𝑡𝑖 ș𝑖 𝑃h𝑖𝑙𝑎𝑟𝑐h𝑢𝑠. Celelalte specii seregăsesc din Birmania până în Java.
Colorația de pe partea dorsală a aripilor fluturelui este foarte consistentă, dar modelul de pe partea ventrală (inferioară), camuflajul, variază de la o specie la alta, în special la schimbarea sezonului uscat.
𝐾𝑎𝑙𝑙𝑖𝑚𝑎 𝑖𝑛𝑎𝑐h𝑢𝑠, un fluture originar din Asia tropicală, este cunoscut drept „𝑓𝑙𝑢𝑡𝑢𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑛𝑧𝑎̆-𝑑𝑒-𝑠𝑡𝑒𝑗𝑎𝑟 𝑝𝑜𝑟𝑡𝑜𝑐𝑎𝑙𝑖𝑢” sau „𝑓𝑙𝑢𝑡𝑢𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑛𝑧𝑎̆-𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎̆” dintr-un motiv foarte bine întemeiat: cu aripile strânse, această insectă seamănă până la confuzie cu o frunză uscată.
Cumva, pentru această micuță creatură Natura a reușit să ducă arta camuflajului la asemenea extreme, încât aripile sale au un capăt ascuțit precum cel al frunzelor și un pețiol de frunză pe partea din spate. Tiparul care imită nervurile, diversele nuanțe de maro și portocaliu și chiar și micile imperfecțiuni, precum petele sau rupturile, fac ca fluturele să arate întocmai ca o frunză. Asemenea exemplare există și în „𝐶𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑓𝑙𝑢𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑒𝑥𝑜𝑡𝑖𝑐𝑖 𝐶𝑙𝑎𝑢𝑑𝑖𝑎 𝑆𝑡𝑎̆𝑛𝑜𝑖𝑢” din patrimoniul Secției de Științele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova.
𝐇𝐚𝐛𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞
Această specie locuiește în păduri, grădini suburbane, parcuri urbane și livezi de citrice, la altitudini cuprinse între nivelul mării și până la aproximativ 1000 m. Habitatele comune ale acestor fluturi sunt pretutindeni, inclusiv în curtea din spate și oriunde altundeva unde există o mică populație de 𝑆𝑡𝑟𝑜𝑏𝑖𝑙𝑎𝑛𝑡h𝑒𝑠(Acanthaceae), planta lor preferată.
𝐔𝐧 𝐟𝐞𝐧𝐨𝐦𝐞𝐧 𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐟𝐞𝐧𝐢𝐬𝐦
Strălucirea costumului de fluture ”frunză moartă” constă în faptul că nu are doar culoarea corectă a unei frunze moarte pe partea ventral a aripilor, ci are forma și chiar nervurile goale, iar totul se potrivește perfect. Și ceea ce este deosebit la el este că își schimbă chiar și aspectul în funcție de anotimpuri.
Datorită unui 𝐟𝐞𝐧𝐨𝐦𝐞𝐧 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭 𝐬𝐮𝐛 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐟𝐞𝐧𝐢𝐬𝐦, care descrie modul în care caracteristici sau trăsături distincte pot apărea la o singură specie în condiții de mediu diferite. Nu numai că aceste forme diferă în ceea ce privește culoarea și dimensiunea, dar 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐳𝐨𝐧𝐮𝐥 𝐮𝐦𝐞𝐝 𝐭𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐜𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐳𝐨𝐧𝐮𝐥 𝐮𝐬𝐜𝐚𝐭.
Pe lângă faptul că depășește cu mult abilitățile altor insecte care imită frunze, acest fluture ne uimește și cu cele două forme distinctive ale sale, în funcție de anotimp:
𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐨𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐞𝐜𝐞𝐭𝐨𝐬, când fluturii tropicali sunt mai puțin activi, tiparele de pe partea exterioară a aripilor tind să fie aproape perfect uniforme, ceea ce protejează fluturele de prădători, atâta timp cât rămâne perfect nemișcat.
𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐬𝐞𝐳𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐮𝐦𝐞𝐝, fluturele imită la perfecție o frunză de stejar. Asta îi permite să păcălească păsările, păianjenii și alți prădători, chiar și atunci când se mișcă. Însă trebuie să fie atent și să nu își deschidă aripile…
Fluturele arată ca o frunză moartă când își ține aripile închise, însă, atunci când sunt deschise, culorile lor rivalizează cu cele ale celor mai spectaculoși fluturi. Aripile iridescente ale fluturelui (partea dorsală) sunt o priveliște uimitoare, cu dungi de albastru marin, portocaliu și negru.
Motivul și modalitatea prin care acest fluture se schimbă între cele două forme ale sale – cea pentru sezonul secetos și cea pentru sezonul umed – sunt un mister, dar biologii speculează că este vorba de o modalitate avansată de a scăpa de prădători.
Uimitorul 𝐾𝑎𝑙𝑙𝑖𝑚𝑎 𝑖𝑛𝑎𝑐h𝑢𝑠 îngroașă rândurile altor 𝐦𝐚𝐞𝐬̦𝐭𝐫𝐢 𝐚𝐢 𝐜𝐚𝐦𝐮𝐟𝐥𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢, printre care se numără și alte animale vertebrate și nevertebrate, care arată ca niște frunze, cum ar fi:
- insecta-frunză gigantică, Phyllium giganteum, poate fi întâlnită în sud-estul Asiei și în unele părți din Australia;
- specia de șopârlă (Uroplatus phantasticus) originară din Madagascar;
- o specie de broască (Megophrys nasuta), răspândită în pădurile tropicale din Peninsula Malacca și pe insulele Sumatra și Borneo etc.
Deghizarea este deosebit de eficientă deoarece există o variație intraspecifică considerabilă, ceea ce face ca păsărilor insectivore, prădătorilor în general, să le fie foarte dificil să își formeze o "imagine de căutare" a fluturelui și a altor animale înzestrate cu mimetism.