𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮 /𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐗

 

𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮 /𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐗

𝐌𝐞ș𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐥𝐚𝐫: 𝐈𝐨𝐫𝐠𝐚 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐞 (𝟏𝟗𝟒𝟒-𝟐𝟎𝟐𝟑)

Piesa a intrat în patrimoniul Secției de Etnografie Muzeul Olteniei Craiova, prin achiziție în anul 1995.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥: lut, angobă, humă de diferite culori, smalț plumbifer.

 
𝐓𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐚̆: lut obținut prin săpare, îndepărtarea impurităților, lăsat la dospit peste iarnă, frământare prin călcare cu picioarele, modelat la roata mobilă, decorat cu gaița și cornul, smălțuit, două arderi oxidante.

𝐂𝐫𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚: fond alb, brun, verde, ocru.
Farfurie smălțuită, de formă circulară, cu profil tronconic aplatizat, decorată cu motive avimorfe, fitomorfe și geometrice. 

În centrul vasului este reprezentat ,,cocoșul”, motiv emblematic al ceramicii de Horezu, redat într-o manieră stilizată și policromă. 

Motivul central este încadrat de un registru cu elemente #geometrice, delimitat prin #cercuri și #linii ondulate. Pe peretele farfuriei se desfășoară un registru decorativ alcătuit din #triunghiuri și #motive fitomorfe stilizate, ce sugerează #strugurele, alternate cu elemente circulare și linii ondulate, reprezentând ,,𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃𝘂𝗹 𝘃𝗮𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶”.

𝗖𝗼𝗰𝗼𝘀̦𝘂𝗹, prin cântecul său vestește zorii zilei – #trezirea și #renașterea dar are și o funcție apotropaică – alungă duhurile rele, fiind perceput ca o formă de apărare împotriva răului. Este un simbol al #protecției familiei, al #vigilenței și al #speranței.

𝗖𝗲𝗿𝗰𝘂𝗹, prin forma sa închisă sau continuă, simbolizează ciclitatea, armonia existenței sau infinitul. Linia ondulată, asemenea unui drum care nu este întotdeauna drept, simbolizează parcursul vieții, cu momente de împlinire și perioade dificile, cu bucurii și încercări.

𝗦𝘁𝗿𝘂𝗴𝘂𝗿𝗲𝗹𝗲, un motiv frecvent întâlnit în arta tradițională, cu o puternică semnificație creștină. Este un simbol al rodniciei, al comuniunii și al continuității. Vița de vie, trimite la Mântuitorul Iisus Hristos ,,Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele”, sugerând legătura dintre divin și om, dintre rădăcină și rod, dintre credință și viață. 

Aceste ornamente decorative spun, prin forme și simboluri, o poveste despre viață, credință, familie și speranță, păstrând vie memoria și înțelepciunea tradiției.

𝗜𝗼𝗿𝗴𝗮 𝗚𝗵𝗲𝗼𝗿𝗴𝗵𝗲 s-a născut și a crescut într-o familie de olari și a devenit un renumit meșter olar din centrul de olărit de la Horezu. A moștenit acest meșteșug de la tatăl său, care purta același nume, dar și de la bunicul său, Dumitru Iorga. Cu multă dăruire, răbdare și respect, pentru tradiție, Iorga Gheorghe, a păstrat și a transmis mai departe tainele olăritului copiilor și nepoților săi. Astfel, ne bucurăm și astăzi că această îndeletnicire tradițională este dusă mai departe de generațiile următoare, contribuind la păstrarea și promovarea patrimoniulul cultural al Horezului. 

𝗠𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗲: 𝗟𝗼𝗿𝗲𝗱𝗮𝗻𝗮 𝗩𝗮𝘀𝗶𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗗𝘂𝗿𝗮̆𝘂, 𝗺𝘂𝘇𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳 Muzeul Olteniei - 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲.

𝗙𝗼𝘁𝗼: 𝗖𝗼𝗹𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗰𝗲𝗿𝗮𝗺𝗶𝗰ă 𝗮 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗮 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗖𝗿𝗮𝗶𝗼𝘃𝗮

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Vlăduțiu Ion / Creatori populari contemporani din România / București / 1981
Corina Mihăescu / Ceramica de Hurez / Lutul-miracol și devenire / București / 2005

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Ie cu „pumnișori” și altițe „peste umere” din localitatea Bogata Olteană

 

În cadrul expoziției temporare „Cămăși de tezaur” puteți admira această ie cu „pumnișori” și altițe „peste umere” din localitatea Bogata Olteană. 

Cămașa este confecționată din pânză industrială, iar poalele sunt din „pânză demestecată” (bumbac și cânepă). Cămașa este încrețită la gât, deschisă în partea stângă („gura iei”). Partea din față ete realizată dintr-un lat de pânză, iar partea din spate dintr-o jumătate de lat de pânză. Mânecile prinse de la gât sunt croite dintr-un lat de pânză, întoarse la extremități sugerând un volan amplu „pumnași întorși”.

Pe mânecă, altița „peste umere”, cusută „pe dos”cu „ochiul ăl lung” cu arnici; pe mijlocul mânecii, „umbreajă” din dantelă albă, de o parte și de alta „hir ăl înnodat” și „cerceluși” cusuți „în cruci”. Din altiță pornesc două șiruri de „puișori ăi cu două fețe” cusuți „pe fir. Mâneca se termină cu o bentiță îngustă, „pumnișor”, cusută „pe dos”, cu „puișorul ăl mare”.

Vă așteptăm să o admirați la Muzeul de Etnografie Brașov, de miercuri până duminică în intervalul 10:00-18:00.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Ștergar de divăr (Timiș)

 

Exponatul săptămânii: „Ștergar de divăr (Timiș)”

„Divăr” (pronunțat ,,givăr”) este denumirea bănățeană a chemătorului la nuntă, sau cavalerului de onoare, care avea un rol important în cursul ceremonialului nunții tradiționale.

Ștergarul de divăr, având o lungime de peste doi metri, era purtat pe după umeri cu capetele încrucișate în față, în momentul în care, potrivit obiceiului, se ducea mireasa la fântână ca să o stropească cu apă.

Ștergarul de „givăr” prezentat astăzi este țesut din bumbac alb, năvădit în război și ales peste fire cu bumbac roșu, negru, albastru și galben. Mijlocul este străbătut la distanțe egale de șiruri de ornamente liniare.

La cele două capete, pe o suprafață amplă, prezintă motive geometrice organizate in registre, după principiul alternanței și simetriei.
Funcția ceremonială a acestui tip de ștergar este sporită de dantela lată croșetată din bumbac alb, cu motive fitomorfe.

Ștergarul lucrat la sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea, a fost achiziționat de Muzeul de Artă Populară Constanța în anul 1995. 

Prin Ordinul nr. 2259/05.04.2018, poziția 9, emis de Ministerul Culturii, piesa a fost clasată în categoria juridică TEZAUR.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐥ă𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮-𝐕â𝐥𝐜𝐞𝐚, 𝗮 𝗱𝗼𝘂𝗮 𝗷𝘂𝗺ă𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗮 𝘀𝗲𝗰. 𝗫𝗫

 

𝐒𝐞𝐜𝐭𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 - 𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐥ă𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮-𝐕â𝐥𝐜𝐞𝐚, 𝗮 𝗱𝗼𝘂𝗮 𝗷𝘂𝗺ă𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗮 𝘀𝗲𝗰. 𝗫𝗫

 
𝐌𝐞𝐬𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐥𝐚𝐫: 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐕𝐢𝐜ș𝐨𝐫𝐞𝐚𝐧𝐮, (n. 1927 - d. 1993), Horezu, Vâlcea.

 
Piesa a intrat în patrimoniul 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗖𝗿𝗮𝗶𝗼𝘃𝗮, 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 prin achiziție în anul 1983.

 
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥: lut, angobă, humă, smalț plombifer; tehnică: lut, obținut prin săpare, îndepărtarea impurităților, lăsat la dospit peste iarnă, frământare prin călcare cu picioarele, modelat la roata mobilă, decorat cu gaița și cornul, smălțuit, două arderi oxidante.

 
𝐂𝐫𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚: fond alb, brun, ocru, verde, albastru.

 
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞: Farfurie smălțuită de formă circulară cu profil tronconic aplatizat, decor complex stilizat, pe întreaga suprafața a vasului cu motive #geometrice astrale, #scheomorfe și #fitomorfe, structurate astfel: o succesiune de cercuri concentrice iar în centrul vasului un motiv astral, 𝗼 𝘀𝘁𝗲𝗮 𝗰𝘂 𝗼𝗽𝘁 𝗰𝗼𝗹𝘁̦𝘂𝗿𝗶 asociate cu motive spiralate. Urmează un #cerc alternat de un #brâu vălurit format din #linii ondulate. Pe peretele vasului sunt dispuse, într-o succesiune ritmică, motive vegetale și scheomorfe, care sugerează motivul #brăduțului și motive cruciforme asociate simbolic cu #spicul grâului, alternate de #boboci de flori.

 
Prin construcția sa concentrică și prin alternanța motivelor, farfuria ilustrează una dintre trăsăturile definitorii ale ceramicii de Horezu, meșterul olar transformând suprafața vasului într-un adevărat spațiu al semnelor, în care tradiția, simbolul și creația artistică se întâlnesc într-o remarcabilă armonie.

 
Prin motivele decorative transpuse pe suprafața vasului, Victor Vicșoreanu ne arată viziunea sa asupra lumii. #Spirala sugerează continuitatea și mișcarea neîntreruptă a vieții, #crucea poartă semnul credinței și al protecției, #brăduțul evocă viața, #steaua sugerează lumina și ordinea cosmică, motivele #florale exprimă rodnicia și frumusețea. Împreună, aceste semne alcătuiesc un limbaj simbolic prin care meșterul a așezat pe lut credințe, speranțe și rânduieli purtătoare ale memoriei și ale spiritualității comunității.

 
#Horezu este unul dintre cele mai dinamice și inovatoare centre de olărit din România, un spațiu în care tradiția ceramicii populare s-a perpetuat de-a lungul generațiilor, fără să-și piardă forța creatoare. Dezvoltarea olăritului hurezean este strîns legată de ctitorirea Mănăstirii Hurezi, perioadă în care ceramica produsă aici s-a remarcat prin calitate și frumusețe, vasele fiind apreciate și utilizate în casele boierești. 

 
Valoarea ceramicii hurezene rezidă nu doar în frumusețea obiectului, ci și în continuitatea unei tradiții meșteșugărești transmise din tată în fiu. Această #permanență a #meșteșugului, alături de caracterul său viu și de autenticitatea expresiei decorative, a stat la baza 𝗿𝗲𝗰𝘂𝗻𝗼𝗮ș𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗻𝗮ț𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗮 𝗰𝗲𝗿𝗮𝗺𝗶𝗰𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗛𝗼𝗿𝗲𝘇𝘂, 𝗶̂𝗻 𝗮𝗻𝘂𝗹 𝟮𝟬𝟭𝟮, 𝗶̂𝗻 𝗽𝗮𝘁𝗿𝗶𝗺𝗼𝗻𝗶𝘂𝗹 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹 𝗶𝗺𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗨𝗡𝗘𝗦𝗖𝗢.

 
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝗗𝘂𝗿𝗮̆𝘂 𝗟𝗼𝗿𝗲𝗱𝗮𝗻𝗮, 𝗺𝘂𝘇𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳 - 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲, Muzeul Olteniei.

 
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆:
Vlăduțiu Ion/ Creatori populari contemporani din România/București/1981.

 
𝗙𝗼𝘁𝗼: 𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞, 𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫, 𝗱𝗶𝗻 𝗖𝗼𝗹𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗰𝗲𝗿𝗮𝗺𝗶𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗮 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗖𝗿𝗮𝗶𝗼𝘃𝗮.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Costum ceangăiesc de fată cu panglici și ie cu pumnași din Săcele

 

Costum ceangăiesc de fată cu panglici și ie cu pumnași din Săcele, Țara Bârsei, sf. sec. XIX, expus în Muzeul de Etnografie Brașov

Costumul tradițional, prin structura și compoziția sa, a reprezentat întodeauna o expresie a statutului economic și social, o marcă de apartenență la un anumit spațiu cultural și geografic. 

Vă invităm cu drag în muzeele noastre pentru a descoperi mai multe detalii despre costumele din Țara Bârsei și împrejurimi.

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝗣𝗔𝗧𝗥𝗜𝗠𝗢𝗡𝗜𝗨𝗟 𝗢𝗟𝗧𝗘𝗡𝗘𝗦𝗖: 𝗙𝗮𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘀𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗲𝗹𝗲𝗴𝗮𝗻𝘁̦𝗮 „𝗰𝗮𝗺𝗲𝗿𝗲𝗶 𝗰𝘂𝗿𝗮𝘁𝗲”

 

𝗣𝗔𝗧𝗥𝗜𝗠𝗢𝗡𝗜𝗨𝗟 𝗢𝗟𝗧𝗘𝗡𝗘𝗦𝗖: 𝗙𝗮𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘀𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗲𝗹𝗲𝗴𝗮𝗻𝘁̦𝗮 „𝗰𝗮𝗺𝗲𝗿𝗲𝗶 𝗰𝘂𝗿𝗮𝘁𝗲” 

𝗙𝗮𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘀𝗮̆, 𝗱𝗮𝘁𝗮𝘁𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗮 𝗷𝘂𝗺𝗮̆𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗮 𝘀𝗲𝗰𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗮𝗹 𝗫𝗫-𝗹𝗲𝗮, 𝗖𝗼𝗹𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗧̦𝗲𝘀𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗜𝗻𝘁𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿 - 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲, Muzeul Olteniei.

În lumea rurală a #Olteniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, arhitectura interioară cunoaște o transformare subtilă, trecându-se de la măsuța joasă, rotundă, cu trei picioare, la masa înaltă, ceea ce a adus cu sine o nouă piesă în zestrea casei: fața de masă. Din această cauză, fața de masă, așa cum apare astăzi, este și ea de factură recentă. 

𝗙𝗮𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘀𝗮̆ este o țesătură din bumbac, in sau cânepă, în două ițe, care se folosea în diferite ocazii, la sărbători, la nunți sau alte împrejurări. Zilnic se mânca la măsuța cu trei picioare iar fața de masă era spălată după fiecare masă, astfel încât ea se păstra curată.
În sudul și centrul Olteniei, acest gen de țesătură se integra într-un ansamblu vizual unitar, alături de #cearșafuri și „#măsoaiele” ce protejau teancul de pe lada de zestre.

Piesa din imagine, aflată în 𝗽𝗮𝘁𝗿𝗶𝗺𝗼𝗻𝗶𝘂𝗹 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗮 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶, 𝗖𝗼𝗹𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗧̦𝗲𝘀𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗜𝗻𝘁𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿, este datată din prima jumătate a secolului al XX-lea și este o dovadă incontestabilă a măiestriei țesătoarelor din Oltenia. 

Decorul feței de masă se compune din dungi roșii sau albastre, din carouri în aceeași culoare sau cu motive florale doar pe laturile ei. Cromatica este redusă la trei sau patru culori: roșu, negru, albastru, verde. Cele două foi ale feței de masă sunt reunite printr-o dantelă realizată cu croșeta, ori printr-o cheiță lucrată cu acul. Împrejurul ei sau numai pe trei laturi se montează o dantelă albă, croșetată cu colțuri, ca o terminație. 

Piesa are dimensiuni de: 190 cm x 140 cm iar ca tehnică este realizată din pânză de bumbac țesută la războiul orizontal. Cele două foi sunt îmbinate fin printr-o cheiță lucrată cu acul sau dantelă croșetată, fiind brodate de o dantelă albă cu colțuri.
De asemenea, are registre geometrice cu romburi bleu în fiecare colț, adăpostind motive fitomorfe (flori mici grena) în interiorul fiecărui romb.

Tradiția textilă oltenească folosea o cromatică reținută, dar de o mare forță expresivă, bazată pe armonia dintre #roșu, #negru, #albastru, #galben și #verde.

𝗠𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗔𝗻𝗶𝘀̦𝗼𝗮𝗿𝗮 𝗕𝗮̆𝗹𝗮𝗻, 𝗺𝘂𝘇𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳, 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲, Muzeul Olteniei

 
𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

 
𝗔𝗳𝗶𝘀̦ 𝗴𝗲𝗻𝗲𝗿𝗮𝘁 𝗰𝘂 𝘁𝗲𝗵𝗻𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲 𝗔𝗜 (𝗙𝗼𝘁𝗼 𝗻𝗿. 𝟭)

𝗕𝗶𝗯𝗹𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗳𝗲𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆:
G. Stoica, A. Doagă – Interioare românești. Țesături și cusături decorative (1977);
M. Marinescu – Arta populară românească. Țesături decorative (1975);
P. Petrescu – Motive decorative celebre (1971).

#MuzeulOlteniei #SecțiaDeEtnografie #ColectiaDeTesaturi #ArtaPopulara #TraditiiOltenesti #PatrimoniuCultural

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.