Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România

Se afișează postările cu eticheta Descoperiri arheologice din România. Afișați toate postările

miercuri, 7 octombrie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2026 - VIDEO - Partea III

1. Cărămizi cu ștampila legiunii a XIII-a Gemina din palestra castrului de la Apulum. - VIDEO

#GatesOfTheMillennia #palaestra

Sursa informațiilor Anca Timofan.

2. Gherăseni-Grindul Cremenea: un nou început

Muzeul Județean Buzău a reluat cercetările arheologice sistematice în situl de la Gherăseni-Grindul Cremenea, un loc cu o importanță deosebită pentru cunoașterea istoriei comunităților care au locuit de-a lungul văii Călmățuiului.

Situl este cunoscut, în special, datorită descoperirii unei diademe datate în secolul al V-lea d. Hr., o piesă de o valoare arheologică remarcabilă. Dincolo de această descoperire spectaculoasă, însă, Grindul Cremenea păstrează numeroase alte informații despre comunitățile umane care au trăit în această zonă, din preistorie și până în perioada medievală.

Primele cercetări sistematice au fost desfășurate aici în 1961 și 1965, fiind reluate în perioada 1989–2008. Rezultatele acestor campanii au fost doar parțial valorificate, astfel că cercetările actuale își propun, totodată, să reconstituie planul săpăturilor arheologice de până acum și să reconsidere materialele și informațiile rămase încă inedite.

Reluarea cercetărilor reprezintă, astfel, un nou început. Echipa Muzeului Județean Buzău, în colaborare cu specialiști de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, își propune să aprofundeze cunoașterea comunităților care au locuit în această zonă și să reconstituie modul în care acestea s-au adaptat și au evoluat de-a lungul timpului.

Pentru atingerea acestor obiective, metodele clasice de cercetare arheologică, precum săpătura, sunt completate de metode și tehnici moderne, printre care magnetometria și analiza modelului digital al terenului, datarea cu radiocarbon, analize antropologice și arheozoologice.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.

3. STATUETĂ ANTROPOMORFĂ (FRAGMENT)

În anul 2005, în așezarea de la Fulgeriș-„La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, a fost descoperită passim o statueta antropomorfă feminină, aflată în stare fragmentară, care face parte dintr-o categorie aparte a plasticii eneolitice prin prezența decorului mixt.

Statueta feminină a fost modelată în poziţie şezândă, din pastă fină, arsă oxidant, miezul fiind cenuşiu-închis. În compoziţia pastei au fost adăugate resturi de cereale tocate mărunt, rezultând mici perforaţii circulare. Este decorată cu incizii adânci, după care a fost pictată cu roşu-închis. Doar partea superioară a spatelui nu a fost incizată, ci doar pictată cu linii oblice de culoare roşu-închis. Decorul bustului e realizat dintr-o spirală şi două semiove. Piciorul e decorat cu linii orizontale, pe laterală prezentând patru cercuri concentrice (care întrerup şirurile de incizii orizontale). Prezintă o perforaţie foarte subţire amplasată în dreptul umărului. Dimensiuni: H = 5,2 cm, L = 8,5 cm, l = 2,9 cm.
Statueta antropomorfă feminină face parte din colecțiile Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău și are numărul de inventar 34.915. Restaurarea piesei a fost realizată de către restauratorii Iulia Voinescu și Petru Voinescu.

Artefactul face parte din bogatul patrimoniu descoperit în așezarea de la Fulgeriș-La 3 cireși/ Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, așezare situată în Colinele Tutovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe partea stângă a Siretului, în nordul satului. Situl arheologic este cunoscut în urma cercetărilor de suprafață întreprinse în anii ’60 ai secolului XX efectuate de către arheologii Marilena Florescu și Viorel Căpitanu. Sondat în perioada anilor ’80 de către Viorel Căpitanu, în acest areal geografic se menționează descoperirea unei bogate stațiuni arheologice aparținând culturii Cucuteni.

Cercetările recente au fost realizate în perioada anilor 2003-2015, 2018 și 2021, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, din totalul de aproximativ un hectar și jumătate pe care se întinde situl cucutenian de la Fulgeriș. Stratigrafia sitului aflat în acest punct se prezintă astfel: nivelul cel mai vechi este datat în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, etapa A3; succedat de un nivel datat în epoca bronzului, cultura Monteoru; ultimul nivel de locuire fiind din perioada epocii geto-dacice, sec. I î.Hr.-I d.Hr.

Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Situl arheologic de la Fulgeriş-„La 3 cireşi/ Dealul Fulgeriş, în Monumente istorice băcăuane, III, Oneşti, Editura Magic Print, 2015, 44 p.; Lăcrămioara-Elena Istina, Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău (2003-2013), în vol.: Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa – in memoriam (Ediderunt V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă), Honoraria 11, Iaşi, p. 379-420; Lăcrămioara-Elena Istina, Așezarea cucuteniană de la Fulgeriș. Catalogul descoperirilor arheologice, Onești, Editura Magic Print, 2016, p.31.

Muzeograf Marina-Mihaela Bărbieru

Sursa informațiilor Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău.

4. Descoperiri arheologice importante la Alba Iulia. Noi informații despre orașul roman Apulum - VIDEO

5. Se învață la școlile superioare de arheologie că un meseriaș este OBLIGAT să înregistreze tot ceea ce găsește, nu doar ce-i place ori convine.

Cu toate acestea, mai rar cât de strepeziți pot fi scumpii mei confrați a publica materiale medievale care „le-au căzut la drum de seară”. Cel mai simplu este să cred că habar n-au ce să facă/scrie cu/despre ele. Dar „cazul clasic” de nesimțire profesională a fost atins de un prof. univ. de Cluj care preda cursuri de arheologie, dar inventase pe seama lui personală, ca să nu se ocupe și de Epoca bronzului, că a săpat un castru roman până la „steril din punct de vedere al arheologiei romane”. Același mutilant de viitori arheologi susținea (când nu mă vedea), că „nu există arheologie medievală”! În imagine, altar roman și colonetă romană galbată de la Teiuș.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

6. CAPODOPERE MNIR: COIFUL UNEI CĂPETENII CELTICE DESCOPERIT LA CIUMEȘTI

Sursa: Youtube Utilizator: Muzeul Național de Istorie a României

Mormântului căpeteniei militare celtice din necropola de incinerație de la Ciumești (jud. Satu Mare), datând din a doua jumătate a secolului al III-lea – începutul secolului al II-lea a. Chr., este o descoperire de o importanță excepțională pentru cunoașterea civilizației celtice în Europa Centrală și de Sud-Est și a raporturilor sale cu lumea elenistică. Mormântul a fost descoperit întâmplător în vara lui 1961, cu ocazia nivelării unei dune de nisip.

El face parte dintr-o necropolă mai mare din care s-au cercetat 32 de morminte (șapte de inhumație și 25 de incinerație). Inventarul funerar, recuperat parțial, consta din piese de armament – un coif de fier, o cămașă de zale din fier (fragmentară) și două aplici de zale din bronz, două cnemide de bronz și un vârf de lance, accesorii de îmbrăcăminte – o fibulă de fier și pafta de centură din fier, precum și două vase ceramice (un vas bitronconic și un castron). Unele piese recuperate prezentă urme de ardere, dovada faptului că a fost vorba de o incinerație cadavrului care a avut loc în groapă. Coiful din fier, este, desigur, piesa cea mai spectaculoasă. Calota acestuia, lucrată prin batere la cald, avea două apărătoare de obraz mobile, fixate cu balamale și apărătoare de ceafă fixă, decorat cu protuberanțe în zona temporală și pe obrăzare. Protuberanțele aveau și funcția de a suplimenta capacitatea de protecție a coifului a părților mai vulnerabile la lovituri – respectiv tâmpla și obrazul. Coiful era surmontat de reprezentarea unei păsări de pradă, cu aripile larg deschise, realizată din tablă de bronz, cu ochii încrustați cu email alb și roșu-coral. Aripile erau fixate de corpul păsării cu balamale, ceea ce permitea mișcarea lor continuă în timpul deplasării purtătorului coifului, fapt ce putea sugera zborul.

Identificarea speciei din care face parte pasărea de pradă redată pe coiful de la Ciumești este dificilă; totuși, considerăm că ar putea fi vorba despre un corb, unul dintre animale sacre în mitologia celtică. Reprezentări de coifuri celtice decorate cu păsări de pradă sau alte animale se întâlnesc pe cazanul de la Gundestrup, din Danemarca, dar piese ca atare, cu excepția celui de la Ciumești nu au fost descoperite în cursul cercetărilor arheologice, ceea ce face ca această piesă să fie un unicat. Dincolo de utilitatea sa ca piesă de armament defensiv, coiful de la Ciumești poate fi considerat și ca un simbol al autorității unui șef militar celtic. Cercetările întreprinse asupra pieselor descoperite în mormântul căpeteniei militare celtice au permis reconstituirea unor detalii atât din viața lui personală, cât și a ritualului de înmormântare. Membru de vază a comunităților celtice din vestul Transilvaniei, înainte de a muri la locul de baștină, acesta a servit ca mercenar în lumea elenistică din estul Mediteranei, de unde s-a întors piese de armament tipice lumii grecești – cnemidele. Detalii păstrate pe suprafața unor obiecte descoperite în mormântul său indică faptul că atât coiful, cămașa de zale și cnemidele au fost depuse în groapă, după ce procesul de incinerare a avut loc. În cazul cămășii de zale s-a putut stabili că aceasta a fost amplasată în mormânt împăturită. Și în cazul mormântului căpeteniei militare celtice de la Ciumești, ca și în cazul aceluia getic de la Popești din Câmpia Română, frapează lipsa totală a pieselor din metale prețioase în cadrul ofrandelor funerare ale unor personaje de excepție a comunității lor, fapt ce ținea, fără îndoială, de o concepție religioasă și ideologică comună epocii „principilor de fier”, care s-au succedat epocii „principilor de aur și de argint” din secolele V-IV a. Chr.

7. Scoatem la lumină trecutul îndepărtat cu ajutorul tehnologiei.

Cu sprijinul colegului dr. Marian Lie, de la Institutul de Arheologie Iași, a fost realizată o scanare magnetometrică a unei fortificații din județul Neamț, aflată într-o zonă împădurită.

Datorită vegetației arboricole, scanarea magnetometrică nu a fost deloc simplă.

Dar vom reuși în acest fel să avem o imagine de detaliu a ceea se se află în sol, iar în momentul continuării săpăturilor vom ști cu precizie care sunt zonele cele mai promițătoare.

Mulțumim colegului Marian Lie pentru ajutor și implicarea în proiectul nostru.

#archaeology #geophysics #science #technology #Neamț #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Situl din pădure ne surprinde plăcut. - VIDEO

O frumoasă lamă de silex a apărut printre frunze, scoasă din straturile arheologice preistorice.

In timp ce se realiza scanarea magnetometrică a sitului, o cercetare atentă a suprafeței acestuia a permis descoperirea unui artefact vechi de mii de ani, lucrat cu grijă, dar cu evidente urme de utilizare.

Ce poate fi mai plăcut decât să te bucuri de descoperiri arheologice în mijlocul naturii tomnatice.

Au trecut decenii bune de când nu mă mai plictisesc.

#achaeology #Neamț #nature #autumn #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. Acum doi ani făceam o cercetare arheologică care a adus niște informații științifice foarte valoroase.

Am cercetat un sit arheologic vechi de aproape 7800 de ani, din neoliticul timpuriu. Este un sit foarte important, fiind legat de exploatarea apelor sărate.

Ca în multe alte situații, cercetarea aceasta s-a făcut cu puține resurse, dar cu o mână de oameni dedicați.

Totuși, ca să ne putem asigura ,,energia" de care aveam nevoie, am beneficiat de sprijinul domnului Codrin Alexianu, prin intermediul profesorului nostru Alexianu Marius. Le mulțumim pentru tot sprijinul oferit!

#archaeology #prehistory #salt #team #heritage #neolithic #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

10. Turnul de epocă romană de la Valea Leşului - Piciorul Andreichii 1 (comuna Lozna, județul Sălaj) - Cod RAN: 141928.04 - Turnul se află la aproximativ 1,1 km est de localitatea Valea Leşului, pe dealul Piciorul Andreichii, la 400 m sud de terminaţia coamei dealului Ţiclăului, între Ţiclău şi Faţa Prisăcii în Spate. Ruinele turnului sunt păstrate intacte.

Apare sub formă inelară cu mijlocul puternic adâncit. Zidrul turnului este construit în tehnica opus incertum din piatră de calcar. Este integral păstrat. Se observă pietrele prinse între ele cu mortar. Pe alocuri apar fragmente ceramice și chirpic. În partea vestică se observă intrarea în turn păstrată integral. Are un diametru păstrat de 7,5 m. În partea estică se observă o serie de anexe și amenajări. Din păcate un drum forestier utilizat recent intensiv afectează latura vestică a acestuia.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

319. Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2026 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

luni, 5 octombrie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2026 - VIDEO - Partea II

1. Noi cercetări arheologice la Turnul roman de la Valea Negrilești (Picioru Vreniciori)

În luna august, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a continuat cercetările arheologice începute în anul 2025 la Turnul roman de la Valea Negrilești (Picioru Vreniciori), comuna Negrilești. Identificat recent, acest element de fortificație al graniței romane nordice se dovedește a fi unul deosebit de interesant, oferind noi informații despre prezența și organizarea militară romană în această zonă.
Cercetările din acest an s-au concentrat asupra dezvelirii ruinelor turnului, investigării interiorului acestuia, precum și asupra unor complexe identificate în imediata sa apropiere.

Turnul are o formă circulară, întâlnită destul de frecvent pe limesul nordic dacic, cu un diametru de aproximativ 5,30 m. Cercetările au permis identificarea unor noi date privind tehnica de construcție și modul de acces în turn, dar și a unor indicii referitoare la existența unei probabile pivnițe în interior.

Un aspect deosebit de important îl reprezintă starea de conservare a zidăriei. Pe anumite porțiuni, aceasta s-a păstrat excelent, elevația atingând până la 1,20 m înălțime.

Inventarul arheologic descoperit este bogat și divers, cuprinzând elemente de echipament militar – ținte de sandale (caligae), catarame, cuțite și verigi –, dar și fibule și monede. O piesă deosebită este reprezentată de un posibil sigiliu de marfă cu inscripție, care necesită restaurare și cercetări suplimentare pentru o identificare cât mai precisă.

Au fost descoperite, de asemenea, proiectile de piatră, care atestă utilizarea unor mașini de război, precum și fragmente de cute pentru ascuțit. Bogatul material ceramic, în special ceramica destinată servirii și consumului de băuturi, indică o locuire intensă a turnului.

Resturile osteologice descoperite în interior provin în principal de la animale domestice consumate pentru hrană, fără a putea fi exclusă, în această etapă a cercetării, și prezența unor fragmente provenite de la animale vânate.

Pe baza materialului arheologic recuperat, turnul poate fi încadrat cronologic, la acest moment, ca fiind funcțional din a doua jumătate a secolului al II-lea p. Chr. până cel puțin în prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr. Până în prezent, nu au fost identificate urme care să ateste existența unei faze anterioare de construcție din lemn. Fiecare campanie arheologică aduce noi piese într-un puzzle istoric complex. Cercetările de la Valea Negrilești contribuie la documentarea dovezilor materiale directe ale prezenței romane în această parte a Daciei și oferă o perspectivă tot mai clară asupra modului în care era organizată și utilizată frontiera romană.

Prin cercetarea acestui element inedit al Limesului dacic, comuna Negrilești se conturează tot mai clar ca un punct de referință pentru patrimoniul roman din județul Bistrița-Năsăud și pentru viitoare proiecte de amenajare și valorificare culturală și turistică.

Mai mult, pe teritoriul comunei Negrilești se află deja alte cinci turnuri romane, incluse în anul 2024 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Noile cercetări aduc astfel un plus de valoare acestui patrimoniu și deschid noi perspective pentru punerea sa în valoare și apropierea de comunitatea locală și de publicul larg.

Cercetările arheologice au fost realizate cu fonduri primite de la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și cu sprijinul Primăriei Negrilești. Mulțumiri speciale domnului primar Bugnar Daniel, a cărui implicare a contribuit la desfășurarea în condiții optime a cercetărilor arheologice.

Echipa de cercetare:
Radu Zăgreanu – Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud
Matyas Joszef – Centrul Muzeal de Istorie Gherla
Ronald Pataki – masterand, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
Paul Moldovan – masterand, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
Cercetarea continuă. Iar fiecare descoperire ne apropie de înțelegerea unei lumi vechi de aproape două milenii.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

2. Descoperiri arheologice la Partoș, cu dr. Radu Ota, în Colonia Aurelia Apulensis, la Alba Iulia

Sursa: Youtube Utilizator: ziarul unirea

Arheologii de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia au continuat, în 2026, săpăturile pe terenul din cartierul Partoș, unde, în urmă cu aproape 2.000 de ani, a existat orașul roman Colonia Aurelia Apulensis, una dintre cele mai importante și mai bogate așezări urbane din Dacia romană. Zona respectivă era destinată construirii unei autobaze pentru transportul urban de călători, însă, în urma descoperirilor realizate, s-a renunțat la proiect în această parte a orașului.

În 2026, cercetările au avut loc pe o suprafață de circa 1.000 de metri pătrați, care se adaugă celor 5.000 de metri pătrați cercetați anul trecut. Potrivit arheologului Radu Ota, coordonatorul lucrărilor de cercetare, au fost descoperite drumuri (străzi) romane, piațete, ziduri și obiecte cu inscripții.

Cercetarea de aici este cea mai amplă investigație urbană romană realizată până acum la Apulum, denumirea romană a orașului Alba Iulia. Noile descoperiri aduc informații despre ultimele decenii de stăpânire romană în Dacia și pot rescrie parțial istoria orașului.

Arheologii au dezvelit în acest an clădiri, mai ales din secolul al III-lea, precum și străzi, intersecții și artere pavate cu dale de gresie de bună calitate. Dalele au fost amplasate mai ales după ce așezarea a primit statutul de colonie, în timpul împăratului Commodus, adică după anul 180.

Pe teren se pot observa mai multe etape de construcție. Romanii resistematizau orașele, demolau uneori clădirile mai vechi și reconstruiau. Orașele erau organizate în cvartale, formate din străzi paralele care se intersectau. Arheologul a precizat că și orașele americane sunt construite astfel și astăzi, după un model preluat de romani din Grecia Antică.

Printre descoperirile din acest an se numără o statuetă votivă a zeului Esculap, care poate fi legată de faptul că, foarte aproape de locul săpăturilor, exista un Asclepieion, adică un templu-spital unde oamenii veneau pentru tratament.

3. Noi descoperiri arheologice la Turnul roman de la Valea Negrilești, județul Bistrița-Năsăud

4. Primarul de la Lerești își dorește la castrul și termele romane din Voinești un muzeu după modelul celui care se va construi la Jidova

5. Vremea bună din această parte a anului a permis derularea în bune condiţii a săpăturilor arheologice de la Cioroiu Nou, jud. Dolj. Exceptând duritatea neobişnuită a solului, avem parte de descoperiri.

Sursa informațiilor Gabriela Cristescu.

6. "Adunate" (recent) de prin ruralul medieval timpuriu.

Arheologia așezărilor medievale timpurii nu încetează să surprindă. De altfel, în general, cercetare arheologică face asta!

Dificulatea colectării de date științifice este sporită și de faptul că multe din structurile arheologice au fost bulversate de lucrările agricole derulate în timp, la care se adaugă și duritatea solului în care acestea au fost amenajate. În fotografii, urmele unor locuințe (și a instalațiilor de foc aferente) împreună cu câteva frumuseți (datare sec. 7 - "smulse" din solul dur care s-a încăpățânat să dea "bătăi de cap" cercetării!

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

7. „Orașul bogat în aur” de la Apulum își dezvăluie secretele: La Alba Iulia, descoperiri arheologice care pot rescrie istoria Daciei romane