Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO

1. 𝐃𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐬̗𝐭𝐢𝐧𝐞: 𝐛𝐚𝐬𝐢𝐥𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐚𝐥𝐞𝐨𝐜𝐫𝐞𝐬̗𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬 𝐬̗𝐢 𝐇𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚

O serie întreagă de scrieri dezvăluie faptul că, pe teritoriul actual al României, primii creștini au apărut în Dobrogea. De altfel, această provincie a fost numită „Bethleemul românesc”, fiind considerată unul dintre cele mai vechi spații de răspândire a creștinismului pe actualul teritoriu al României. Așa cum arată istoricul Virgil Lungu în volumul „Creștinismul în Scythia Minor în contextul vest-pontic”, „de la început religia lui Christos a avut o dezvoltare rapidă, atât orizontală (întinderea pe care a cuprins-o), dar și pe verticală în sensul câștigării unor largi straturi sociale ale timpului”.

Una dintre cele mai clare dovezi ale evoluției creștinismului pe aceste meleaguri o reprezintă basilicile paleocreștine, edificii religioase care marchează atât afirmarea noii credințe, cât și organizarea instituțională în primele secole. Construite în special în secolele V-VI d.Hr., aceste monumente reflectă transformarea orașelor în centre episcopale și comunități bine structurate. Basilici au fost descoperite în întreaga Dobroge, la Tropaeum Traiani, Callatis, Axiopolis, Sucidava etc, dar în această filă de calendar ne oprim atenția asupra celor de la Tomis și Histria.

În anticul Tomis au fost descoperite numeroase basilici, semn al unei vieți religioase intense. Două dintre cele mai importante se află în zona centrală a orașului, între bulevardul Ferdinand și strada Traian. Așa-numita „Basilică Mare”, cu o lungime de aproximativ 48 de metri și o lățime de peste 23 de metri, impresionează prin dimensiuni și complexitate. Edificiul era împărțit în trei nave și avea o absidă amplă (nișă semicirculară, unde este amplasat altarul) la răsărit. Sub altar a fost identificată o criptă în formă de cruce, compartimentată în mai multe încăperi, care adăpostea, cel mai probabil, relicve de martiri. Toate aceste elemente sugerează că basilica a avut, în secolele V–VI, rolul de catedrală a orașului, notează Virgil Lungu în lucrarea menționată.

În apropiere se află „Basilica Mică”, de dimensiuni mai reduse, dar construită după același plan. Alte edificii de cult au fost descoperite în diferite puncte ale orașului. În curtea actualului Colegiu Național „Mihai Eminescu” au fost descoperite fragmente din zidurile de la răsărit ale unei basilici, precum și un culoar cu scări care duc către cripta aflată la 2,5 metri sub nivelul pardoselii. „Acoperișul este boltit, pereții laterali fiind pictați cu figuri geometrice și florale în chenare mai mici sau mai mari. S-a emis ipoteza că această bazilică reprezenta, la sfârșitul secolului al IV-lea, episcopia orașului”, a mai arătat istoricul Virgil Lungu.
Alte basilici au fost descoperite în zona Porții 1 a portului Constanța, în apropierea hotelului Palace, pe faleza de nord-est a peninsulei și o alta, la intersecția străzilor Revoluției din Decembrie 1989 și 9 Mai. „Elementul care individualizează această bazilică este existența pe pereții de est, nord, probabil și sud, a unor nișe amplasate central și aflate la înălțimea de 0,78 m de la nivelul pardoselii. Nișa din peretele de est era acoperită cu o olană de ceramică, cioplită circular la partea de sus. Deasupra nișei era pictat cu vopsea roșie o «crux latina». După înlăturarea olanei s-a descoperit un vas de sticlă, tip ploscă, cu două toarte. Este un vas reliqvar, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de «ampoules a eulogie» sau «eulogies de Saint Menas» și care păstra probabil sfântul mir”, a descris Virgil Lungu.

Dacă Tomisul impresionează prin numărul basilicilor, la Histria se remarcă monumentalitatea uneia dintre ele. Basilica episcopală de aici este considerată cea mai mare descoperită în Dobrogea, având peste 60 de metri lungime și aproximativ 30 de metri lățime. Această construcție domină centrul cetății târzii și reflectă importanța orașului ca sediu episcopal. Studiile arheologice au arătat că sub această mare basilică se află urmele unei construcții mai vechi, databile în epoca împăratului Theodosius cel Mare, ceea ce indică o continuitate a vieții creștine. De asemenea, în apropiere au fost identificate și alte basilici, unele construite peste vechi spații sacre sau necropole, ceea ce ilustrează transformarea peisajului religios al orașului.

În articolul „Histria 1990 – 2000”, publicat în revista științifică Pontica 45, istoricul Alexandru Suceveanu plasa începutul construcției basilicii episcopale în vremea împăratului Anastasius: „În ceea ce privește bazilica episcopală, cercetată de o echipă formată din subsemnatul, Octavian Bounegru şi Crişan Muşețeanu, a cărei construcție începe în vremea lui Anastasius, trebuie spus că prin dimensiuni, amplasament și eleganță ea nu face decât să confirme informația din «Notitia Episcopatuum», potrivit căreia în perioada sus‐numitului împărat 12 cetăți dobrogene acced la rangul de episcopate, în vreme ce Tomis‐ul la cel de mitropolie. Măcar la fel de importantă se arată a fi ipoteza ultimilor cercetători ai cartierului rezidențial de la Est de bazilica episcopală (Oct. Bounegru și Virgil Lungu), după care acesta ar fi reprezentat un episcopium, desigur noul sediu al cartierului oficial din secolul al VI‐lea p. Chr.”.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐀𝐯𝐢𝐳 𝐧𝐞𝐠𝐮𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐚𝐭𝐞 𝐬̗𝐢 𝐨𝐫𝐚𝐬̗𝐞 – 𝐂𝐚̆𝐫𝐭̗𝐢 𝐩𝐨𝐬̗𝐭𝐚𝐥𝐞 𝐢𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐏𝐚𝐬̗𝐭𝐞 – 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐫𝐩𝐫𝐢𝐳𝐚̆ – 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞, 𝐣𝐮𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢 – 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐨𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐡𝐚̂𝐫𝐭𝐢𝐞 – 𝐆𝐚̆𝐬𝐢𝐭̗𝐢 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐭̗𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐞𝐧𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐚 𝐃𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐄𝐧 𝐠𝐫𝐨𝐬𝐬 – 𝐏𝐚𝐩𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐚𝐧𝐚̆ – 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐌𝐚𝐧𝐠𝐚𝐥𝐢𝐞𝐢, 𝐍𝐨 𝟒𝟒 𝐋𝐢𝐛𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐞, 𝐏𝐚𝐩𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐞, 𝐌𝐚̆𝐫𝐮𝐧𝐭̗𝐢𝐬̗𝐮𝐫𝐢.

Sursă foto: MINAC – reconstituire Basilica episcopală de la Histria

https://minac.ro/13-aprilie-din-inima-dobrogei-crestine.../

#MINAC #13aprilie #basilica #Tomis #Histria #antichitate #muzeu #istorie #crestinism

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

2. 𝐈𝐬𝐢𝐬, 𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐳𝐞𝐢𝐭̗𝐚̆ 𝐚 𝐄𝐠𝐢𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐚𝐝𝐨𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬 𝐢̂𝐧 𝐞𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆

Astăzi prezentăm o nouă divinitate a 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 antic: 𝐈𝐬𝐢𝐬. Bustul său din marmură albă, datat în a doua jumătate a secolului III p.Chr., este una dintre cele mai frumoase piese ale Tezaurului de Sculpturi, descoperit la 1 aprilie 1962. Piesa s-a păstrat exemplar și conține toate elementele care contribuie la identificarea divinității. Astfel, părul foarte bogat este pieptănat într-o manieră specifică, fiind despărțit la mijloc de o cărare care se prelungește în spate până aproape de ceafă. Pe creștet se află unul dintre simbolurile specifice zeiței - semiluna, frecvent întâlnită în reprezentările sale din antichitate.

Zeița poartă un ℎ𝑖𝑚𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛 (manta), ale cărui colțuri sunt legate laolaltă într-un nod cunoscut sub numele de „nod isiac”. Divinitate de origine egipteană, populară și în epocă romană imperială, Isis era soția Marelui Osiris (ulterior numit și Serapis), zeiță a vieții și a morții, magică vindecătoare a suferinzilor și a muribunzilor, patroană a dragostei pure, a căsătoriei și a armoniei matrimoniale, dar și divinitate a fecundității, a vegetației și a grânelor.

Popularitatea ei a depășit granițele Egiptului, fiind adorată în întreaga lume greco-romană. Adorarea sa la Tomis este dovedită de monumente și inscripții și este una firească, ținând cont de faptul că în orașul vest-pontic locuiau, în secolele I-III p. Chr., numeroși orientali: negustori, soldați, coloniști și sclavi. O inscripție atestă chiar existența la Tomis a unui 𝑜𝑖𝑘𝑜𝑠 (casă de comerț, companie) format din armatori egipteni, originari din Alexandria și stabiliți în orașul vest-pontic. Cultul zeiței Isis, acceptat într-o lume romană tolerantă din punct de vedere religios, a fost preluat însă și de persoane de alte origini decât cele orientale. Se cunoaște astfel faptul că la Tomis aveau loc sărbători isiace, în cinstea zeiței, adevărate festivaluri publice în cadrul cărora aveau loc procesiuni, banchete, parade și spectacole.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐏𝐞 𝐁𝐮𝐥𝐞𝐯𝐚𝐫𝐝, 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐭̗𝐢-𝐯𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐜𝐥𝐢𝐩𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐇𝐚𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐁𝐞𝐫𝐞 𝐍𝐢𝐜𝐮 𝐈𝐨𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐫𝐮𝐦 𝐝𝐞 𝐂𝐚𝐳𝐢𝐧𝐨, 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐭̗𝐢 𝐂𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐞 𝐟𝐫𝐢𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐢 𝐬̗𝐢 𝐥𝐚 𝐠𝐫𝐚̆𝐭𝐚𝐫, 𝐁𝐞𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐠𝐡𝐢𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐛𝐚̆𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐠𝐮𝐬𝐭𝐚̆𝐫𝐢. (𝐆𝐡𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐢𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐓𝐞𝐤𝐢𝐫𝐠𝐡𝐢𝐨𝐥𝐮𝐥, 𝟏𝟗𝟐𝟒)

Mențiune – Hala de bere funcționa în clădirea de mai târziu a Acvariului Constanța. Bulevardul menționat era General Averescu (în anii 20), astăzi Faleza Cazinoului.

Sursă foto: MINAC

https://minac.ro/14-aprilie-isis-marea-zeita-a-egiptului.../

#MINAC #14aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #Isis #Tomis #Egipt #zei #antichitate #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

3. Cruce relicvariu, Colecția Pongrácz

Marțea din Săptămâna Luminată

Crucea aceasta vine dintr-un secol îndepărtat și rămâne întreagă în semn. În Săptămâna Luminată, ea deschide o linie directă spre sensul Învierii.

„Crucea este cheia Raiului.” Efrem Sirul

Cruce relicvariu, Colecția Pongrácz, Planșa XVa.8; nr. inv. MNBT 2179; găsită în Serbia, cel mai probabil la sudul Dunării, în zona Porțile de Fier; datare: sec. X–XI. Piesa a fost realizată din bronz, prin presare, batere și gravare.

Crucea relicvariu din care se mai păstrează doar o jumătate, o verigă de la balamaua din partea superioară și balamaua inferioară. Partea păstrată este reversul, pe care este reprezentată Maica Domnului orantă, cu brațele îndoite din cot, îmbrăcată cu o mantie cu falduri, ornamentată cu o floare la brâu. Dimensiuni: L: 5,35 cm; l: 2 cm
Crucile relicvariu (engolpioane), datate în secolele X–XI, sunt de proveniență bizantină, sunt alcătuite din două jumătăți prinse cu balamale, în interior fiind păstrate relicve (așchii de lemn, tămâie). Pe acestea sunt reprezentați Iisus Hristos răstignit (pe o jumătate – fața/aversul) și Maica Domnului în ipostază rugătoare (orantă) (pe cealaltă jumătate – reversul). Se găsesc în descoperiri arheologice atât pe teritoriul Imperiului Bizantin (Dobrogea, Peninsula Balcanică), cât și în regiunile aflate sub influența culturală a acestuia (mai rare la nordul Dunării); sunt produsul unor ateliere locale.

Imre Pongrácz (1849–1903), militar de carieră în armata honvedă austro-ungară, a activat și în garnizoana de la Orșova, între 1890–1895; s-a pensionat cu gradul de maior, iar după pensie a locuit în Orșova între 1895–1903, unde a strâns o colecție impresionantă de antichități. Cruciulița i-a fost adusă de furnizorul sârb Vasa, care locuia în Serbia, pe malul sudic al Dunării, la Kladovo; de la acesta a cumpărat foarte multe dintre obiectele arheologice din colecție.
Imre Pongrácz a desenat numeroase obiecte din colecția sa pe planșe, iar trimiterea de mai sus indică atât planșa, cât și poziția piesei în desen.

În aceste zile, Crucea se citește ca trecere și legătură, ca formă care poartă în sine drumul spre viață.
Îi mulțumim colegei noastre, dr. Daniela Tănase, pentru prețioasele informații.

Hristos a înviat!

#mnab #saptamanaluminata #crucerelicvariu #arheologie

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

4. Noi descoperiri la Castelul Corvinilor!

Hunedoara, și în special zona din jurul Castelului Corvinilor, este una bogată în descoperiri arheologice, fiind intens locuită încă din Paleolitic. Cercetările arheologice în curs de desfășurare, ca urmare a etapei a doua de restaurare a castelului, ca urmare a unui proiect accesat de Primăria Hunedoara prin PNRR, au scos la lumină contexte arheologice și obiecte din prima epocă a fierului (Hallstatt).

In imagine, vas din prima epocă a fierului.

Sursa informațiilor Muzeul Castelul Corvinilor.

5. Noi descoperiri arheologice în apropierea Castelului Corvinilor

6. Evenimentele din anul 1300 au determinat îngroparea unor tezaure de dirhemi şi hyperperi bizantini, precum cel de la Mihail Kogălniceanu, unde s-au descoperit, pe dealul Uzum Baiîr, şapte tezaure ascunse în acelaşi timp.

Descoperit întâmplător şi recuperat în mare parte datorită săpăturilor sistematice din anii 1962 şi 1963, acest tezaur reprezintă unul dintre cele mai importante şi complexe tezaure medievale descoperite în Dobrogea.

Tezaurul este compus din 195 de hyperperi bizantini, 23.440 dirhemi ai Hoardei de Aur, 92 sommi (lingouri de argint sub formă de bare), 11 turte din argint (lingouri de argint, forme neregulate), cinci obiecte de podoabă (brăţări, inele din aur şi argint). Folosirea lingourilor din argint ca mijloace de schimb era o practică curentă pe întreg teritoriul Hoardei de Aur, în zonele controlate de tătari în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi până la mijlocul secolului al XV-lea.

Foto: Valeriu Leonov

#MuzeulVirtual #MuzeulDeIstorieȘiArheologieTulcea #ICEM

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea.

7. 𝐃𝐮𝐛𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐳𝐞𝐢𝐭̗𝐞𝐢 𝐍𝐞𝐦𝐞𝐬𝐢𝐬, 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̗𝐢 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐢𝐢

Monumentul pe care îl prezentăm astăzi este unul dintre cele mai frumoase artefacte din patrimoniul 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, fiind și el parte a 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬. Este o aediculă, un mic templu, un altar de dimensiuni reduse, în care se află dublu reprezentată zeița răzbunării din panteonul greco-roman, 𝐍𝐞𝐦𝐞𝐬𝐢𝐬. Aceasta era, în același timp, și întruchiparea geloziei, a invidiei și a mâniei zeilor și se credea că ea pedepsește orice exces al muritorilor.

Nemesis era și cea care pedepsea crimele și aroganța muritorilor, conserva și supraveghea ordinea și menținea echilibrul în univers. Ea era cea care cântărea riguros fericirea și nenorocul, în acest sens apărând uneori însoțită de o balanță. Într-adevăr, Nemesis reprezenta justiția divină (la Homer), cea care împărțea echitabil binele și răul. În perioada Romei imperiale, ea era adorată și de către gladiatori, știut fiind faptul că aceștia i se închinau zeiței în templele ridicate în apropierea amfiteatrelor.

Micul templu din patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța este foarte frumos executat din punct de vedere artistic și este realizat din marmură albă, fină, de foarte bună calitate. Forma micului templu (nefinisat și plat la spate) sugerează expunerea (rezemarea) piesei pe un perete ceea ce conduce la o posibilă existență la Tomis a unui templu închinat zeiței răzbunării.
Statuile ce o reprezintă pe Nemesis sunt încadrate de două coloane corintice. Piesa are un fronton artistic lucrat și o bază pe care se vede inscripția bilingvă, în latină și greacă. Inscripția este pe două rânduri, iar literele, îngrijit scrise în piatră, conțin o dedicație. Textul este același și se traduce: „C(aius) Herennius Charito și-a împlinit făgăduința” sau „a pus acest monument”. Fiecare reprezentare ține în mâna stângă câte un instrument de măsurare a faptelor oamenilor. Acest lucru arăta că zeița putea fi bună cu cei care o respectau și rea cu sfidătorii legilor, iar dubla reprezentare este simbol al dualității. Ea măsura faptele tuturor și putea decide cine trebuie pedepsit și trimis în infernul lui Hades - Pluto sau cine merită să meargă pe câmpiile edenice Eleusine.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐋𝐚 𝐎𝐫𝐚𝐬̗𝐮𝐥 𝐋𝐨𝐧𝐝𝐫𝐚 – 𝐀𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐨𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐛𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐂 𝐇𝐚𝐠𝐢𝐨𝐩𝐨𝐥, 𝐒𝐭𝐫. 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐧𝐨.𝟓. 𝐒𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐡𝐚𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐮𝐧𝐢𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞, 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐣𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥 (𝟏𝟗𝟐𝟒)

Sursă foto: MINAC

https://minac.ro/15-aprilie-dubla-reprezentare-a-zeitei.../

#MINAC #15aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #Nemesis #tezaur #Tomis #aedicula #muzeu #arheologie #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

8. 𝑹𝒆𝒍𝒊𝒆𝒇 𝒗𝒐𝒕𝒊𝒗 𝒅𝒊𝒏 𝒎𝒂𝒓𝒎𝒖𝒓𝒂̆, 𝒔𝒆𝒄. 𝑰𝑰𝑰 𝒑. 𝑪𝒉𝒓.

La hotarul dintre lumi, zeii vechi încă vegheau, iar o nouă credință începea să prindă contur. Cavalerii Danubieni, protectori ai luminii, vieții și destinului, erau obiectul rugăciunilor oamenilor de pe malurile Dunării.

În 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒔𝒖𝒑𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓, Marea Zeiță este reprezentată între Soare și Lună, vegheată de cei doi cavaleri care înaintează în galop, simbol al triumfului asupra întunericului. În 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒊𝒏𝒇𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓 se disting simboluri ale forței și renașterii – altar, cap de urs, coloană răsucită și crater pentru libații.
Această compoziție votivă, cu ecouri din Orient și influențe romane, vorbește despre sincretismul religios din secolul al III-lea – o epocă în care vechile credințe păgâne se sting, iar lumina creștinismului începe să se întrevadă.

Piesa face parte din 𝒆𝒙𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕̦𝒊𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒎𝒂𝒏𝒆𝒏𝒕𝒂̆ #RedescoperăIstoria, Sala „ 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑛𝑡̦𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒. 𝐴𝑝𝑎𝑟𝑖𝑡̦𝑖𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖”, Muzeul Olteniei Craiova – 𝑺𝒆𝒄𝒕̦𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝑰𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆-𝑨𝒓𝒉𝒆𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒆.

𝐷𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖: 15,5 × 15 × 2 cm
Bibliografie: Dorel Bondoc, „𝐶𝑖𝑜𝑟𝑜𝑖𝑢 𝑁𝑜𝑢. 100 𝐷𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑖 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒”, Craiova, 2010, p. 34

𝑻𝒆𝒙𝒕/𝑭𝒐𝒕𝒐: Camelia Săvescu, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

#MuzeulOlteniei #Craiova #IstorieRomânească #CavaleriiDanubieni #ReliefVotiv #Patrimoniu #DescoperăRomânia #ViziteazăMuzeul #CulturăȘiArtă

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

9. A apărut volumul „Așezarea medievală din zona lacului Cernica pe baza cercetărilor profesorului Gheorghe Cantacuzino din anii 1960–1976”, semnat de George Trohani și colega noastră Camelia-Mirela Vintilă

Noutate editorială #MMB

A apărut volumul „Așezarea medievală din zona lacului Cernica pe baza cercetărilor profesorului Gheorghe Cantacuzino din anii 1960–1976”, semnat de George Trohani și colega noastră Camelia-Mirela Vintilă, publicat la Editura Muzeului Municipiului București (2026).

Bazată pe documentații arheologice esențiale și ilustrată amplu, monografia aduce o contribuție majoră la studiul așezărilor și necropolelor medievale din zona Cernica, valorificând cercetările realizate între anii 1960–1976 de profesorul Gheorghe Cantacuzino.

Cartea va fi disponibilă în curând la standurile muzeelor #MMB, iar lansarea va avea loc pe 6 mai 2026, la #PalatulSuțu.

Vom reveni cu detalii în curând.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

10. Trecerea de la Paleoliticul Mijlociu la Paleoliticul Superior în România și locul Vrancei în discuțiile actuale

Trecerea de la Paleoliticul Mijlociu la Paleoliticul Superior în România și locul Vrancei în discuțiile actuale

Muzeul de Arheologie și Istorie Medievală
Vineri, 24 aprilie 2026, ora 11:00

Vă invităm la o conferință de excepție susținută de Marian COSAC, profesor univ. dr. la Universitatea ,,Valahia" din Târgoviște, Facultatea de Științe Umaniste, Departamentul de Istorie, și arheolog expert, care va aduce în prim-plan o temă cunoscută și dezbătută pentru arheologia Paleoliticului european, respectiv dispariția Neanderthalienilor și apariția lui Homo sapiens. Teoriile sale sunt susținute de rezultatele obținute pe șantierele arheologice din zona Carpaților românești, regiunea subcarpatică a Vrancei ocupând un loc aparte. Muzeul Vrancei a fost prezent la aceste cercetări arheologice, prin participarea arheologului Mădălina Stănescu.

Vă așteptăm cu drag!

Sursa informațiilor Muzeul Vrancei.

243. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea VI

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 17 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea VII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete