𝐓𝐑𝐀𝐃𝐈𝐓̦𝐈𝐀 𝐒̦𝐈 𝐈𝐒𝐓𝐎𝐑𝐈𝐀 BORDEIULUI (𝐙𝐎𝐍𝐀 𝐎𝐋𝐓𝐄𝐍𝐈𝐀)

 

𝐒𝐔𝐁 𝐏𝐄𝐂𝐄𝐓𝐄𝐀 𝐏𝐀̆𝐌𝐀̂𝐍𝐓𝐔𝐋𝐔𝐈: 𝐓𝐑𝐀𝐃𝐈𝐓̦𝐈𝐀 𝐒̦𝐈 𝐈𝐒𝐓𝐎𝐑𝐈𝐀 BORDEIULUI (𝐙𝐎𝐍𝐀 𝐎𝐋𝐓𝐄𝐍𝐈𝐀)

𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞

𝐁𝐨𝐫𝐝𝐞𝐢𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐢 𝐬̦𝐢 𝐢𝐧𝐠𝐞𝐧𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐨 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬𝐞𝐦𝐢𝐢̂𝐧𝐠𝐫𝐨𝐩𝐚𝐭𝐚̆, 𝐚𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜𝐭 𝐜𝐥𝐢𝐦𝐞𝐢 𝐚𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐞𝐩𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞𝐜𝐞𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞. Deși adesea asociat cu lipsurile materiale, bordeiul oltenesc oferea un confort termic surprinzător (𝑟𝑎̆𝑐𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑎𝑟𝑎 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆𝑙𝑑𝑢𝑟𝑎̆ 𝑖𝑎𝑟𝑛𝑎) și a fost locuința de bază în Câmpia Dunării până în prima jumătate a secolului XX. 

Construcția acestuia se baza pe resurse locale și pe o structură solidă, parțial excavată în sol. Ca și construcție de bază, bordeiul era construit de obicei din lemn de stejar, cu pereți îngropați la adâncimi cuprinse între 0,80 și 1,50 metri. Ca și materiale de construcție se foloseau bârne din lemn pentru structură, iar acoperișul era format dintr-un strat gros de paie, stuf și lut, integrându-se discret în peisaj ca o movilă de pământ.
„𝐿𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖, 𝑙𝑎 𝑓𝑒𝑙 𝑐𝑎 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎 𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑎𝑟𝑒, 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑐𝑎𝑡𝑒𝑔𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖: 1) 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 2) 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑛𝑡̦𝑒 𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒.“

Planul bordeiului a evoluat de la o singură cameră la structuri complexe în formă de „L” sau „T”, având până la șase încăperi.
„Bordeiul, casă pe jumătate îngropată în pământ (1-1, 5 m sub nivelul solului), răspândit în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea în zona silvo-stepă din sudul Olteniei și Munteniei, în Podișul Moldovei și Dobrogea, reprezintă supraviețuirea unei vechi tradiții arhitectonice a omenirii. Bordeiul, termen autohton, cert preroman, este un arhetip al locuirii. El a fost un adăpost trainic: o casă îngropată, construită cu bârne masive de stejar, cu două, trei sau patru camere. Denumirea camerelor, amenajarea interiorului și funcționalitatea încăperilor sunt asemănătoare cu ale locuinței la nivelul solului. În sudul României au existat biserici-bordei și cârciumi-bordei.“

În urma cercetărilor noastre pe teren, am aflat de existența unui bordei în nord-vestul județului Dolj, mai precis în localitatea Gogoșu. Cu toate acestea, bordeiul pe care vi-l prezentăm în fotografiile materialului de față a suferit de-a lungul timpului anumite transformări, devenind în prezent pivniță tradițională.

𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐒𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 „𝐃𝐢𝐦𝐢𝐭𝐫𝐢𝐞 𝐆𝐮𝐬𝐭𝐢“ găzduiește bordeiul din Castranova (Dolj, sec. XIX), un model reprezentativ cu patru încăperi, și cel din Drăghiceni (Olt), Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești expune un bordei adus din satul Puțuri (Dolj), iar Muzeul Câmpia Boianului „Traian Zorzoliu“ din Drăgănești-Olt, este prezentat bordeiul ca o „𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐦𝐢𝐥𝐞𝐧𝐚𝐫𝐚̆”.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐋𝐢𝐯𝐢𝐮 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐚𝐧𝐮, muzeograf Muzeul Olteniei, Secția de Etnografie.

𝐅𝐨𝐭𝐨: Cercetare și documentare teren, 07.02.2022, Gogoșu, Dolj.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯ă:

***, Academia Română Institutul de Etnografie și Folclor „𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛 𝐵𝑟𝑎̆𝑖𝑙𝑜𝑖𝑢“, Atlasul Etnografic Român, coordonator: dr. Ion Ghinoiu, Vol. I, Habitatul, București, Editura Academiei Române, Regia Autonomă Monitorul Oficial, 2003.
Vlăduțiu, Ion, Etnografia Românească, București, Editura Științifică, 1973.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.