O fibulă de aur. Insignă, diplomație și tehnologie

 

O fibulă de aur. Insignă, diplomație și tehnologie 

 
Cele trei „morminte princiare” de la Apahida, datate spre sfârșitul secolului al V-lea p.Chr. și descoperite în proximitatea vechii Napoca, se grupează într-un perimetru restrâns, sugerând existența unui nucleu de putere local, definit prin raportarea simultană la tradiții romane sau „barbare” și la un orizont politic în plină transformare.

 
Inventarul primului mormânt, descoperit în 1889, include și o fibulă „cu butoni în formă de ceapă”. Departe de a fi un simplu accesoriu vestimentar, aceasta trebuie înțeleasă ca o insignă.

 
În Imperiul Roman Târziu, acest tip de fibulă funcționa ca semn vizibil al rangului înalt al purtătorului în ierarhia administrativă și militară. Rolul lor practic, de fixare a veșmintelor pe modelul acelor de siguranță din ziua de astăzi, a fost dublat și în cele din urmă dominat de funcția simbolică. Asocierea constantă cu elitele imperiale este confirmată de reprezentarea puternicului Stilicon, patricius și conducător al tuturor armatelor din Occident, sau de cea a unor personaje din suita imperială, așa cum le vedem pe missorium-ul împăratului Teodosius sau pe mozaicurile parietale din Basilica San Vitale din Ravenna, în imediata apropiere a împăratului Justinian.

 
Exemplarul de la Apahida ilustrează una dintre cele mai elaborate forme ale acestui tip și a fost realizat într-un atelier central, integrat sistemului oficial de producție a însemnelor Imperiului Roman Târziu. Nu doar aurul îi conferă valoare, ci și performanța tehnologică: un sistem de închidere cu șurub, o raritate în orfevrăria timpului, în care acul, introdus în picior și prins în brațul transversal, era blocat printr-un buton lateral mobil al cărui ax era înfiletat și fixa întregul ansamblu. În același timp, traforajul fin (opus interrasile) transformă, aproape paradoxal, absența într-o componentă activă a decorului.

 
Funcționarea acestui sistem de închidere complica purtarea fibulei și putem presupune existența unui protocol asociat, așa cum sugerează și imaginile pictate în frescă pe pereții criptei unui mormânt din Silistra (anticul Durostorum). 

 
Integrarea crucii în decor, atât în poziție centrală, cât și disimulată în restul câmpului ornamental reflectă ideologia oficială a Imperiului și afirmă apartenența piesei la un univers politic și religios bine definit.

 
Contextul descoperirii amplifică semnificația piesei. Inventarul funerar sugerează o interconectare culturală complexă, reunind elemente mediteraneene, răsăritene, scandinave și merovingiene, cea mai apropiată analogie fiind mormântul lui Childeric I de la Tournai. Această convergență devine inteligibilă în contextul reconfigurărilor politice care au succedat bătălia de la Nedao, într-o perioadă de intensă activitate diplomatică, în care gepizii apar ca parteneri relevanți ai Imperiului în această regiune.

 
Privită din multitudinea de perspective sugerate, fibula de la Apahida se situează la intersecția dintre putere, autoritate, diplomație și reprezentare, la care se adaugă o deosebită performanță tehnică. Ea nu este doar un obiect de prestigiu, ci un indiciu al integrării într-un sistem extins de relații politice și culturale.

 
Text: dr. Rodica Oanță-Marghitu (secția CNTI)

 
Surse și informații suplimentare:
1) Henrik Finály, Az Apahidai sírlelet, Erdély Múzeum 1889, p. 403-423 (https://api.eda.eme.ro/.../3786df14-af46-4541.../content)
2) Barbara Deppert-Lippitz, A Late Antique Crossbow Fibula in the Metropolitan Museum of Art, Metropolitan Museum Journal 2000, 35, p. 39-70 (https://www.metmuseum.org/.../a-late-antique-crossbow...)
3) Barbara Deppert-Lippitz, Überlegungen zur Goldenen Zwiebelknopffibel aus dem Gepidischen Fürstengrab Apahida I, Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 2007, 11/I, 28-43 (http://diam.uab.ro/.../annales_11/3%20barbara_lippitz.pdf).
4) Rodica Oanță-Marghitu, Metalele prețioase în Antichitatea Târzie și Evul Mediu Timpuriu, în Rodica Oanță-Marghitu (ed.), Aurul și Argintul Antic al României. Catalog de expoziție, Muzeul Național de Istorie a României, București, 2014, p. 138-175 (https://mnir.ro/.../aurul-si-argintul-antic-al-romaniei/).

 
Ilustrație:
1 - Fibulă cu butoni în formă de ceapă din inventarul primului mormânt princiar de la Apahida (jud. Cluj)
2 - Fibula de la Apahida cu butonul mobil deșurubat.
3 - Imagine de ansamblu cu inventarul primului mormânt princiar de la Apahida (jud. Cluj)
4 - Sugestie de reconstituire a costumului în care puteau fi integrate accesoriile și podoabele recuperate din inventarul primului mormânt princiar de la Apahida, jud. Cluj; desen Andi Cârligianu (Aurul și Argintul Antic al României. Catalog de expoziție, Muzeul Național de Istorie a României, București, 2014, p. 158).
Vă așteptăm la muzeu să descoperiți această piesă în vitrinele expoziției Tezaur Istoric!

 
#MNIR #TezaurIstoric #Arheologie #FibulaDeLaApahida #ImperiulRomanTarziu #IstoriaAurului #AntichitateaTarzie

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.