Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO

sâmbătă, 11 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea IV

1. Analiza urmelor de uzură pe artefacte din piatră specifice epocii bronzului ne arată clar că unii oameni erau stângaci, iar alții dreptaci.

Toate aceste observații sunt rodul unui studiu amănunțit, din perspective multiple, cu tehnologii noi.

Sperăm că rezultatele vor fi utile.

#archaeology #bronzeage #heritage #3D #technology #flint #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Acest tip de cahlă traforată a fost concepută în a doua jumătate de veac XIV („angevină”; Visegrad - rândul 2/2).

A avut două generații diferite (rândul 2 și 1), apoi s-a dezvoltat în seria cu patru „moriști” (rândul 3). Tipurile de la Bistrița nu s-au mai semnalat în altă parte a Moldovei.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

3. Exponatul lunii - In memoriam Adalbert Cserni

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, împreună cu Consiliul Județean Alba, vă invită la prezentarea unei piese excepționale din patrimoniul roman provincial: statuia zeiței sănătății, Hygieia, recent restaurată.

Descoperită în 1899, sculptura din marmură albă impresionează prin detalii și simbolistică, fiind însoțită de figura lui Hypnos, protector al celor suferinzi. Restaurarea realizată cu minuțiozitate a redat frumusețea și valoarea artistică a acestei opere remarcabile.

Marți, 7 aprilie
Ora 11:00
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia (etajul I)

Evenimentul va fi transmis live pe pagina de Facebook a muzeului.
Prezentarea va fi susținută de dr. Radu Ota și restauratoarea Sidonia P. Olea, care vor oferi detalii despre contextul istoric și procesul de restaurare.

Vă așteptăm!

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

4. 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐚𝐥𝐢𝐚, 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐧𝐚𝐬̗𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞

Duminica Floriilor, celebrată astăzi de creștinii ortodocși, este considerată cea mai importantă sărbătoare din timpul Postului Mare al Paștelui. Întreaga săptămână dinaintea Săptămânii Patimilor stă sub semnul renașterii naturii, iar Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt sărbători ale veseliei, marcate de obiceiuri în care protagoniști sunt, adesea, copiii. Dedicăm fila de 5 aprilie din calendarul istoric „Astăzi la Constanța” sărbătorii renașterii naturii și continuității unor tradiții vechi.

Duminica Floriilor amintește de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, întâmpinat de mulțimea care își așternea hainele în calea lui și ridica ramuri înverzite, aclamând „Osana”. În tradiția românească, simbolul acestei zile este salcia, primul arbore care înverzește. În această zi, în biserici sunt sfințite ramuri de salcie și cele dintâi flori de primăvară, iar apoi sunt duse acasă și păstrate, existând credința că peste an vor oferi protecție, sănătate și belșug.
„𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑟𝑒𝑛𝑎𝑠̗𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑒𝑡𝑎𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑙𝑒𝑛𝑑𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑣𝑒𝑔𝑒𝑡𝑎𝑙𝑒, 𝑎 𝑎𝑟𝑚𝑜𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑠̗𝑖 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑖𝑖, 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑧𝑖 𝑐𝑢 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑡̗𝑖𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑎 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡 𝑓𝑒𝑠𝑡𝑖𝑣 𝑖̂𝑛 𝐴𝑛𝑡𝑖𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒”, puncta Narcisa Alexandra Știucă în lucrarea „𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑐𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑙𝑒. (𝑣𝑜𝑙 𝐼𝐼) – 𝑠𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑒𝑟𝑖𝑖”. Este vorba despre Floralia, sărbătoare dedicată zeiței Flora, divinitatea plantelor înflorite, a fertilității, primăverii și a înmuguririi.

Flora le-ar fi dăruit oamenilor mierea și ar fi alinat mânia Junonei, ajutând-o să îl conceapă, din mireasma unei flori miraculoase, pe zeul Mars (Marte), patronul celei dintâi luni de primăvară. Figură minoră comparativ cu alte zeițe ale Imperiului, ea a fost introdusă în panteonul roman în timpul regelui sabin Titus Tatius. Potrivit unor relatări, ea era căsătorită cu Favonius, zeul vântului, cunoscut și sub numele de Zephyr, și, în unele credințe, era asociată cu Ceres, zeița romană a recoltei și a grâului.

Despre Flora și sărbătoarea ce i-a fost dedicată, Floralia, a scris Atanasie Marian Marienescu în volumul „𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑎̆𝑔𝑎̂𝑛 𝑠̗𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑛. 𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑑𝑎𝑡𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖”: „𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑒 𝑧𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑒 𝑖𝑡𝑎𝑙𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑧𝑒𝑖𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝑇. 𝑇𝑎𝑡𝑖 𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑜𝑠𝑒𝑏𝑖 𝑖̂𝑛 𝐼𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐. 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑧𝑎̂𝑛𝑎 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖𝑟𝑖𝑖; 𝑜𝑟𝑖𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎̂𝑚𝑝 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑜𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑒𝑖 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑠̗𝑖 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑀𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎̆, 𝑠̗𝑖 𝑛𝑎̆𝑠𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑒𝑔𝑒𝑡𝑎𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑒. 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑠̗𝑖 𝑧𝑎̂𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑒 𝑎 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑉𝑒𝑛𝑒𝑟𝑒𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑖̂𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑧𝑎̂𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖”.

Templele dedicate zeiței se aflau în locuri importante ale Romei, precum colina Quirinal sau în apropierea Circului Maxim. Sărbătoarea ei, Floralia, se desfășura inițial într-o singură zi, pe 29 aprilie, iar mai târziu timp de mai multe zile, între 28 aprilie și 3 mai. În cadrul acestor festivități, oamenii se împodobeau cu flori, își decorau locuințele și mesele, iar femeile purtau veșminte viu colorate, celebrând abundența, bucuria și libertatea naturii reînnoite.

Imaginea Florei a traversat secolele și a rămas prezentă în artă, unde apare ca simbol al grației, frumuseții și primăverii. Una dintre reprezentările celebre este o frescă descoperită în Villa Arianna (Vila Ariadna), reședință aristocratică din orașul Stabiae, situat lângă Pompei. Fresca este datată în secolul I d.Hr., iar în prezent este păstrată la Museo Archeologico Nazionale di Napoli. Această operă impresionantă, intitulată „Flora” și considerată una dintre cele mai elegante reprezentări feminine din arta romană antică, a supraviețuit erupției vulcanului Vezuviu din anul 79 d.Hr. Paradoxal, ceea ce a fost o tragedie pentru lumea romană a dus la conservarea acestei opere de artă, deoarece a fost acoperită de un strat gros de cenușă vulcanică.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐈̂𝐧𝐜𝐚̂𝐧𝐭𝐚̆𝐭𝐨𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐨𝐛𝐫𝐚𝐳 𝐟𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐭, 𝐨 𝐢̂𝐧𝐟𝐚̆𝐭̗𝐢𝐬̗𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐞𝐝𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐝𝐚𝐟𝐢𝐫𝐢𝐞, 𝐨 𝐩𝐢𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐛𝐚̆, 𝐜𝐚𝐭𝐢𝐟𝐞𝐥𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐮𝐧 𝐭𝐞𝐢𝐧𝐭 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐥𝐮𝐜𝐢𝐭𝐨𝐫. 𝐓𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐒𝐚̆𝐩𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐋𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐂𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐚𝐝𝐞𝐛𝐞𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐂𝐚𝐬𝐞𝐢 𝐁𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐧 & 𝐂-𝐢𝐞. 𝐁𝐮𝐜𝐚𝐭𝐚 𝐥𝐞𝐢 𝟏.𝟓𝟎 (𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝟐𝟎 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟎𝟑)

Sursa foto: Fresca „Flora” din Stabiae

https://minac.ro/5-aprilie-floralia-sarbatoarea.../

#MINAC #5aprilie #calendaristoric #Flora #Floralia #muzeu #Florii #istorie

Sursa informațiillor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

5. Băile Figa 2025. Ghem de sfoară de cânepă. c. 900-850 cal BC.

Sursa informațiilor Valerii Kavruk.

6. 𝐇𝐞𝐤𝐚𝐭𝐞, 𝐳𝐞𝐢𝐭̗𝐚 𝐦𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐚̂𝐧𝐭𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫

Astăzi, îi dedicăm fila de calendar unei alte divinități antice, prezentă în 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬. Este vorba despre 𝐇𝐞𝐤𝐚𝐭𝐞 𝐓𝐫𝐢𝐟𝐨𝐫𝐦𝐢𝐬, 𝐳𝐞𝐢𝐭̗𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐯𝐫𝐚̆𝐣𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐬̗𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐚̂𝐧𝐭𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫. Era temută și respectată la Tomis, fiind reprezentată pe nu mai puțin de cinci piese (două basoreliefuri și trei statuete) din totalul de 24 descoperite la Constanța în aprilie 1962. Într-unul dintre reliefuri, zeița este înfățișată frontal, în picioare, cu trei capete și trei perechi de mâini, în care, dintre simbolurile caracteristice, ține două făclii (torțe), un mănunchi de fructe, un pumnal, un bici și un vas plat.

Al doilea relief o înfățișează tot în picioare, în atitudine frontală, având în mâini simbolurile sale: făcliile, un șarpe, o cheie, un arc etc. Pe cele trei capete ale zeiței se află câte un 𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡ℎ𝑜𝑠 (coș) îngust și înalt. Corpul principal ține în fiecare mână câte o torță (făclie) cu flacăra îndreptată în jos, spre colțurile plăcii, unde se află, la stânga, un altar paralelipipedic, iar în dreapta, un câine. Figura din dreapta a zeiței ține în mâna dreaptă un șarpe, iar în cealaltă ceva nedeterminabil, poate un animal cu capul în jos, ori un simulacru de bici. Figura din stânga ține în mâna dreaptă o cheie enormă, iar în stânga, un arc.

Funcțiile zeiței Hekate erau multiple. Ea era o zeitate lunară, dar nu întruchiparea lunii strălucitoare, ci a lunii nebuloase. Era mai ales regina răspântiilor, apărând uneori binevoitoare, încurajând sau ocrotind călătorii rătăciți și arătându-le calea pe care trebuiau să o apuce la răscruce de drumuri. De cele mai multe ori însă, ea trimitea înaintea călătorilor fantome și monștri sau apărea ea însăși, cu mare zgomot, sub formă de diferiți monștri, însoțită de câini. Ca să o îmbuneze, credincioșii, mai ales la țară, așezau la răspântii statuile sale, depuneau ofrande și înălțau imnuri. De asemenea, Hekate era 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̗𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧𝐚𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫, asigurând traversarea mărilor în bune condiții. Ca inventatoare a năvodului, era și protectoarea pescarilor. Ea era văzută și ca 𝐳𝐞𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐡𝐭𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚̆, a pământului și a lumii subterane, unde avea diverse îndatoriri. Alături de Hades și de Persefona, era gardianul ce avea cheile infernului, fiind însoțită de câinele cu trei capete Cerber. Pe pământ, în asociere cu Persefona, a ajuns să fie o 𝐳𝐞𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐯𝐞𝐠𝐞𝐭𝐚𝐭̗𝐢𝐞𝐢, care face să renască natura cu tot ce este viață și cu tot ce germinează. Era protectoarea turmelor de oi și de capre, ca și a cirezilor de boi. Legând-o de aceste funcții, tradiția populară făcea din ea o zeitate care cunoștea toate plantele și ingredientele necesare vrăjilor și băuturilor miraculoase. În acest fel, a devenit una dintre zeitățile principale în misterele orfice.

Cele trei statuete de marmură ale zeiței Hekate conțin aceleași simboluri ca și reliefurile. Una dintre piese se remarcă, fiind de o realizare superioară față de celelalte. Monumentul de marmură o înfățișează pe zeița Hekate în triplă reprezentare, cu cele trei corpuri lipite spate în spate. Uneia dintre imagini îi lipsește capul în întregime, precum și o parte din antebraţul drept. În toate cele trei imagini, zeița apare îmbrăcată cu două chitonuri.

Toate figurile poartă 𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡ℎ𝑜𝑠-ul cilindric. Una dintre figuri ține în mâna stângă o făclie lungă, mai subțiată în jos și ajungând de la pământ până la umăr. Flacăra, care trebuia să fi fost îndreptată în sus, lipsește. În mâna dreaptă, zeița ține un vas din care toarnă apă în gura câinelui așezat pe labele dinapoi, la picioarele ei, și ținând botul întins spre vas, astfel încât firul de apă să i se prelingă în gură.

Prin finețea și siguranța cu care sunt tăiate liniile veșmântului, prin poziția capului cu privirea îndreptată înainte, această a cincea statuie a zeiței respiră multă severitate și prestanță, deosebindu-se de toate celelalte monumente cu Hekate ale depozitului de la Constanța. Este o lucrare de o calitate mai bună, executată cu mai multă artă și conștiinciozitate, atât în ceea ce privește tratarea elementelor anatomice, cât și reproducerea veșmintelor, care sunt redate cu minuțiozitate și eleganță. Atât această statuie deosebită, cât și celelalte reprezentări ale sale din Tezaur au fost datate în secolul III d.H., într-o perioadă de toleranță religioasă în Imperiul Roman. Piesele cu Hekate Triformis ne vorbesc despre credințele tomitanilor de acum 1800 de ani, despre speranțele și temerile lor și, evident, despre convingerea că viețile le sunt conduse de către zei...

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐈𝐝𝐞𝐢𝐥𝐞 𝐠𝐞𝐧𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐯𝐢𝐧 𝐧𝐮𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐛𝐞𝐢 𝐥𝐚 𝐂𝐚̂𝐫𝐜𝐢𝐮𝐦𝐚 𝐀𝐫𝐝𝐞𝐥𝐞𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐒𝐮𝐜𝐢𝐮, 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬 𝐧𝐨.𝟓. 𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭 𝐜𝐚 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐦𝐚 𝐚𝐜𝐚𝐬𝐚̆ (𝐆𝐡𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐈𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐓𝐞𝐤𝐢𝐫𝐠𝐡𝐢𝐨𝐥𝐮𝐥, 𝟏𝟗𝟐𝟒)

https://minac.ro/6-aprilie-hekate-zeita-misterelor-si-a.../

#MINAC #6aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #Hekate #tezaur #sculpturi #Tomis #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

7. 𝐃𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥. 𝐃𝐞𝐦𝐨𝐧𝐢, 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭𝐞, 𝐠𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐟𝐮𝐧𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐮𝐫𝐬𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̗𝐞𝐥𝐞 𝐭𝐨𝐦𝐢𝐭𝐚𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫

În urmă cu aproape două milenii, viața tomitanului de rând era foarte mult influenţată de credinţa în zei şi de convingerea că omul este supus unui 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥, căruia nu i se poate opune. Fie că era la origine grec, roman, asiatic, get, trac sau de alt neam, locuitorul era convins că drumul său în viaţă i-a fost stabilit încă dinainte de a se naşte. Om simplu sau persoană publică şi importantă a cetăţii, el se temea şi îi respecta pe zei, le oferea ofrande, le făcea sacrificii şi se ruga lor, încercând să îi îmbuneze pentru a-l ajuta să aibă o viaţă cât mai bună şi mai lungă.

Dincolo de cortegiul de divinități greco-romane, orientale și autohtone, fiecare cu puterile şi atributele sale, existau în imaginarul religios şi tot felul de 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭𝐞, de fiinţe supranaturale, în care tomitanul credea cu tărie. Astfel, pe numeroase altare funerare descoperite de arheologi în ultima sută de ani apar invocaţii sau referiri la demoni, spirite, genii funeste sau mici zeități legate de soartă.

O inscripție descoperită la Palazu Mare are următorul text: „𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛𝑖𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑜 𝑠𝑜𝑡̧𝑖𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆ 𝑒𝑎 𝑚-𝑎 𝑠𝑚𝑢𝑙𝑠 𝑢𝑛 𝑔𝑒𝑛𝑖𝑢 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑠𝑡, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚-𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑖̂𝑛 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑖𝑎 (𝐸𝑔𝑖𝑝𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖), 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑛, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑚-𝑎 𝑟𝑒𝑡̧𝑖𝑛𝑢𝑡. 𝐼𝑎𝑟𝑎̆ 𝑟𝑢𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑢 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡 𝑝𝑒 𝐾𝑎𝑛𝑡𝑎𝑟𝑜𝑠, 𝑝𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑎 𝑝𝑒 𝑢𝑛 𝑒𝑟𝑜𝑢, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑚𝑜𝑠̧𝑖, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑜𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖” (ISM II, 285 (121)). În ce împrejurări a murit Kantaros în Alexandria, inscripția nu ne spune. Observăm însă că epitaful său face referire la un geniu funest care l-a smuls din existenţa liniştită de la Tomis și l-a determinat să plece într-o călătorie care avea să îi aducă moartea. Astăzi spunem că „l-a împins necuratul” sau „l-a pus dracul” să facă ceva ce îi va aduce neajunsuri, suferinţă sau chiar moarte.

Lumea greco-romană era puternic influențată de credința în 𝐳𝐞𝐢𝐭̧𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢, cele ce guvernează viaţa fiecăruia. Grecii le numeau 𝐌𝐨𝐢𝐫𝐞, iar romanii, 𝐏𝐚𝐫𝐜𝐞. Aceste Moire erau cele trei fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei titanide Themis. În secolul al VIII-lea î.Hr., Hesiod scria în opera sa 𝑇ℎ𝑒𝑜𝑔𝑜𝑛𝑖𝑎 că firul vieţii era tors de cea numită Cloto, apoi moira Lachessis îl depăna şi îl lăsa cât de lung dorea. Firul vieţii era apoi tăiat de cea de-a treia moiră, numită Atropos. Spiritul defunctului era apoi luat de Thanatos, zeul înaripat al morţii, zeu care, la rândul său, era văzut de către muritori ca un geniu funest.

O altă inscripţie interesantă, fragmentară din păcate, face de asemenea referire la Moire. Textul ne spune: „𝑇𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑒𝑛𝑢𝑠̧𝑎̆... 𝑈𝑟𝑠𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑢𝑟𝑧𝑒𝑠𝑐 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑢 𝑠𝑎̆𝑣𝑎̂𝑟𝑠̧𝑖𝑡 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙, 𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑙𝑡𝑟𝑎𝑡𝑎𝑡 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑠𝑐𝑢𝑚𝑝...”. Ursitoarele, aici, trebuie văzute sub forma Moirelor antice, şi nu în cea a ursitoarelor moderne, zâne bune care vin la capătul nou-născuţilor pentru a le face daruri în noua lor viaţă. Moirele greco-romane sunt bătrâne, zbârcite şi răutăcioase, însă trebuie spus că ele au servit ca model în crearea Ursitoarelor moderne.

În multe dintre inscripțiile funerare din Tomisul roman precreștin se face referire la spirite și la influența lor nefastă, acestea fiind adesea acuzate de moartea prematură și nedreaptă a unor tomitani. Spiritele rele sunt menționate pe altare, dar foarte rar sunt numite explicit. În credința greco-romană existau numeroase spirite, fiecare cu atributul său îngrozitor, menit să inspire muritorilor teamă și chiar groază. 𝐄𝐦𝐩𝐮𝐬𝐚 era unul din spiritele considerate adesea vinovate de moartea tinerilor. Văzută adesea ca o fantomă (spectru) care avea un singur picior, de aramă (sau papuc de aramă), Empusa putea lua însă forma unei femei tinere și foarte frumoasă. Sub această înfățișare ademenea bărbați tineri, pe care, într-un final, îi omora și le sugea sângele. Legendele vampirilor moderni își au, în parte, originea și în mitul acestei ființe supranaturale, de care anticii erau pur și simplu îngroziți.

Un alt demon de care se temeau grecii și romanii de la Tomis era 𝐋𝐚𝐦𝐢𝐚. Acesta era un spirit nocturn, un demon adesea blamat pentru moartea nedreaptă a copiilor. Potrivit tradiției antice, ea chiar devora copiii. Lamia a fost inițial o muritoare frumoasă, amantă a marelui Zeus. Soția acestuia, geloasa Hera, a pedepsit-o ucigându-i copiii și transformând-o într-un monstru ce ucidea pruncii.
Altarele funerare de la Tomis fac adesea referire la soartă și la faptul că aceasta nu poate fi nicidecum cunoscută sau schimbată de către muritori. O frumoasă stelă funerară (probabil secolul IV d.Hr.) ce face o astfel de referire este cea dedicată copilului Lilas, de către tatăl său Bassianus. Textul ne spune următoarele: “𝐴𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑒. 𝑁𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖, 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̂𝑟𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑢𝑏 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐶𝑎̆𝑐𝑖 𝑠̗𝑖 𝑒𝑢 𝑚-𝑎𝑚 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑑𝑢𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑙 𝑖̂𝑛𝑑𝑟𝑢𝑚 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑜𝑟. 𝐷𝑎𝑟 𝑣𝑜𝑖𝑛𝑡̗𝑒𝑖 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑖-𝑎 𝑙𝑢𝑎𝑡-𝑜 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 ℎ𝑜𝑡𝑎̆𝑟𝑎̂𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡. 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑒 ℎ𝑜𝑡𝑎̆𝑟𝑎̂𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑖, 𝑚𝑖-𝑎𝑚 𝑝𝑙𝑎̆𝑡𝑖𝑡 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑐𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑐𝑢𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎 𝑣𝑎̂𝑟𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎 𝑖̂𝑛 𝑟𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝐹𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑒𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙, 𝑚𝑖𝑐 𝑠̗𝑖 𝑡𝑎̂𝑛𝑎̆𝑟, 𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑎𝑚 𝐿𝑖𝑙𝑎𝑠. 𝐶𝑎̆𝑟𝑢𝑖𝑎 𝑖-𝑎𝑚 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡, 𝑎𝑠̗𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎, 𝑒𝑢 𝐵𝑎𝑠𝑠𝑖𝑎𝑛𝑢𝑠, 𝑡𝑎𝑡𝑎̆𝑙, 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑠𝑜𝑡̗𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝐼𝑎𝑛𝑢𝑎𝑟𝑖𝑎, 𝑐𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑖̂𝑛𝑙𝑎̆𝑐𝑟𝑖𝑚𝑎𝑡𝑎̆, 𝑗𝑒𝑙𝑖𝑛𝑑 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑛𝑎𝑠̗𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝑆𝑎𝑙𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑒, 𝑠̗𝑖 𝑖𝑎𝑟𝑎̆𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑖𝑙𝑎𝑙𝑡̗𝑖” (sursă text - ISM II, 384 (220)).

O pagină tristă, care ne vorbește despre dramele din Tomis și despre credințele locuitorilor - povești de viață și de moarte, vechi de peste 18 veacuri...

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐒̗𝐭𝐞𝐟𝐚𝐧𝐢𝐝𝐢𝐬 & 𝐌𝐞𝐭𝐚𝐱𝐚, 𝐒𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝟐𝟏. 𝐒𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐦𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐞𝐢 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆𝐥𝐭̗𝐚̆𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐁𝐚𝐥𝐥𝐲 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐥𝐯𝐞𝐭̗𝐢𝐚. 𝐓𝐨𝐭𝐝𝐞𝐚𝐮𝐧𝐚, 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐬𝐨𝐫𝐭𝐚𝐭. (𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐦𝐚𝐭𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜𝐚̆, 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟓)

https://minac.ro/7-aprilie-destinul-implacabil-demoni.../

#MINAC #7aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #stelafunerara #inscriptie #spirite #geniufunest #ursitoare #destin #Tomis #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

240. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 11 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea IV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete