Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2025 - VIDEO

sâmbătă, 28 iunie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2025 - VIDEO - Partea I

1. Brățară de aur antică

Sursa informațiilor Silviu Daniel Cordea.

2. Căpuitor de nituri

Obiectul după restaurare – restaurator: Mihaela Beceanu (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Victor și Vlad la sită (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Obiectul are atașat un bilet (o etichetă) pe care sunt consemnate locul și momentul descoperirii. (Foto: Iosif Vasile Ferencz)

Elementele componente ale căpuitorului pentru nituri. (Desen: Otilia Bocăniciu).

Dornuri descoperite în contexte dacice (după Ioan Glodariu și Eugen Iaroslavschi 1979).

Nituirea manuală astăzi (autor: profesor Tanase Viorel, în V. Tănase, Lăcătușerie generală mecanică, http://www.scribd.com/.../LACATUSERIE-GENERALA-MECANICA, vizualizat în 28.11.2013).

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce.
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.

Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.

Căpuitor de nituri
Cum ați proceda în situația în care ați găsi un obiect vechi, care la o primă vedere pare banal, neimportant Multe, probabil că cele mai multe dintre artefactele descoperite de arheologi pot să fie descrise în acest fel. Cel puțin așa este situația în momentul descoperirii. Să ne gândim ca exemplu la fragmentele unor vase din ceramică. Dar dacă le acorzi puțină atenție … situația se schimbă cu totul. Cu cât le analizezi mai profund, cu atât afli mai multe detalii.

Așa s-a întâmplat și cu artefactul pe care îl voi prezenta cu acest prilej. A fost descoperit ,,la sită”, adică în timp ce pământul excavat era cernut printr-o sită pentru a fi recuperate chiar și cele mai mici obiecte, cele care de multe ori nu sunt zărite în săpătură de ochiul ,,format” al arheologului. Trebuie să precizăm că prin cernerea pământului, la Ardeu și în numeroase alte situri au fost recuperate numeroase artefacte, între care unele cu totul deosebite, așa cum vom vedea că este și piesa pe care o vom prezenta.
Primul contact cu obiectul l-au avut cei doi tineri care îndeplineau sarcina: Victor și Vlad. Cei doi au selectat obiectele care au apărut după ce pământul s-a scurs printre ochiurile sitei. Apoi, le-au depozitat în pungi, în funcție de materialul din care sunt confecționate: fier, bronz, os și corn, ceramică sau sticlă. Apoi am venit noi, arheologii și am verificat fiecare obiect, le-am depozitat pe fiecare în parte în câte o pungă și am atașat bilete pe care sunt consemnate datele cu privire la locul și momentul descoperirii. A fost și momentul în care a fost pentru prima oară descris și s-a încercat înțelegerea funcționalității lui. Era evident că avem în față o mică unealtă, sau ustensilă, iar forma trimitea către aceea a unui dorn. Dar studiul și interpretarea lui au urmat în muzeu, pas cu pas, în laboratorul de restaurare, apoi pe masa de lucru și la bibliotecă.

La o primă privire se observă că piesa arheologică este păstrată în întregime. În plus, bavura (sau floarea), vizibilă la unul dintre capete ne arată că exemplarul a fost folosit. Se mai observă că este realizat din fier și are forma unei bare cilindrice. Doar bavura menționată anterior îi modifică forma generală. Nu sunt prea multe de spus în privința descrierii. Aspectul general este acela al unui dorn, de mici dimensiuni (înălțime: 3,23 cm; diametrul tijei: 0,91 cm; diametrul bavurii: 1,38). Însă după restaurare, în capătul opus celui cu bavură s-a putut observa o alveolare, având formă de calotă, cu pereţii subţiaţi de la interior spre extremităţi.

În literatura arheologică cu referire la epoca dacică au fost prezentate mai multe dornuri de diferite dimensiuni. Ele au fost descoperite în număr mare în Munţii Orăştiei, dar şi într-o largă serie de aşezări şi cetăţi răspândite într-o arie geografică întinsă. Dimensiunile le sunt cuprinse între 6 şi 20 cm lungime, se caracterizează printr-o morfologie simplă și sunt considerate componente ale instrumentarului fierarilor sau bronzierilor.

Însă exemplarul descoperit la Ardeu se distinge prin … dimensiunile mici. Să fi fost oare o jucărie Eu cred că nu putem să luăm în considerare o astfel de ipoteză. Iar misterul funcționalității piesei descoperite cred că poate să fie elucidat datorită alveolării practicate în extremitatea tijei. Am remarcat faptul că are formă de calotă, iar acest detaliu mi-a amintit de adolescență, când tatăl meu m-a învățat să unesc cu nituri două bucăți de tablă. Mai târziu, la atelierul de lăcătușerie, în liceu, am repetat experiența. După alți câțiva ani, ,,în câmpul muncii”, la Temocentrala Mintia mi-a prins bine și această deprindere. Iar cunoștințele acumulate s-au dovedit a fi utile și atunci când arheolog fiind, am fost pus în situația să recunosc o unealtă și să disting funcționalitatea ei.
Mi-am amintit, deci că nitul avea deja o extremitate, un ,,cap” gata conturat, iar celălalt urma să fie modelat și să arate la fel. Operațiunea se realiza cu un instrument de mici dimensiuni, care avea la un capăt … o alveolare.

Extremitatea încă nemodelată al nitului era suprapusă de alveolarea respectivă, iar mai apoi se lovea cu putere, cu un ciocan, partea opusă a uneltei, unde adeseori se forma bavură. Pentru ca întreaga imagine să fie completă, ar trebui să mai menționăm și că pentru a nu deteriora capătul inițial se folosește un ,,contracăpuitor”, iar pentru apropierea celor două elemente care urmau să fie unite se folosea un ,,trăgător”, care astăzi are formă de bară scurtă, cu un orificiu cilindric la unul dintre capete.

Am remarcat destul de ușor asemănarea piesei descoperite de noi cu o unealtă pentru nituit. De fapt, până în prezent uneltele utilizate pentru nituire în epoca regatului dac nu sunt foarte bine cunoscute. Dacă ciocane, utilizate pentru diferite operaţiuni sunt cunoscute în număr destul de mare, celelalte unelte par să lipsească din instrumentarul fierarilor sau bronzierilor. În ceea ce priveşte ,,contracăpuitorul”, ne putem închipui că el putea să fi fost realizat din lemn. În acest fel el proteja capul iniţial şi era realizat dintr-un material aflat la îndemână, dar care datorită naturii sale perisabile nu s-a păstrat. Operatiunea de apăsare a pieselor, una peste alta, care astăzi se execută cu ,,trăgătorul”, putea, probabil să fi fost efectuată cu un dorn, sau poate tot cu ajutorul unei unelte din lemn.

Pentru cea mai importantă etapă a acestui proces tehnologic, aceea de formare a capului de închidere a nitului era nevoie de o unealtă din fier, de un căpuitor. Iar piesa descoperită la Ardeu corespunde descrierii uneltelor folosite pentru nituire, chiar și a celor din ziua de astăzi. Mai mult, dimensiunile sale foarte reduse în comparaţie cu dornurile cunoscute până în prezent (3, 23 cm, în comparaţie cu lungimea de 6 cm a celor mai mici dintre cele cunoscute) pledează pentru o altfel de utilitate. De aceea cred că piesa descoperită la Ardeu este de fapt un căpuitor utilizat în procesul nituirii.

În ceea ce privește biografia căpuitorului de la Ardeu, descrierea ne-a ajutat să-i remarcăm utilitatea și anumite detalii ale modului în care a fost realizat. Pe baza lor putem să precizăm că exemplarul a fost realizat cu o destinație precisă, de un artizan care a mai realizat astfel de obiecte și care avea experiență. Piesa provine dintr-un atelier, astfel că probabilitatea ca meșterul să își fi realizat unealta de care avea nevoie este foarte mare, prezența ei devenind o dovadă a abilităților personajului respectiv. În acest fel oferim un răspuns la întrebări firești în procesul de cercetare: Cine a realizat obiectul Pentru cine a fost realizat Cine l-a utilizat

Și dacă am găsit atâtea răspunsuri, cred că este timpul să ne gândim și la artefactele care urmau să aibă componente fixate cu nituri. Ele puteau să fie diverse, însă primul exemplu care îmi vine în minte este cel al plăselelor aplicate pe mânerele cuțitelor. Un fragment de astfel de plăsea, realizată din corn de cerb, frumos decorată, a fost găsită și la Ardeu. Însă varietatea obiectelor care trebuiau să fie unite cu nituri putea să fie foarte mare.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil
Cercetător consacrat

Dr. Iosif Vasile Ferencz
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Sursa informațiilor Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva.

3. Rămăşiţele unor soldaţi din Primul Război Mondial, descoperite de un arheolog amator. „Probabil urmele unei bătălii sau ambuscade!”

4. Cu prilejul Sesiunii Naționale de Rapoarte Arheologice de la Constanța a fost lansată și Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2024.

Din punctul de vedere al rezultatelor de anul trecut, ne declarăm mulțumiți. Am reușit să publicăm un număr consistent de rapoarte arheologice, care arată că arheologia la Neamț chiar este activă.
Colegii mei și cu mine am avut săpături arheologice diverse (sistematice, preventive, diagnostice, cercetări geo-fizice), iar datele publicate pot fi consultate și aici:
https://neamt.academia.edu/Diaconu.../Archaeological-Reports

Cercetările de anul trecut nu ar fi fost posibile dacă nu aveam colaborări interne și externe dintre cele mai fructuoase.

#archaeology #prehistory #LiDAR #geophysics #Neamț #heritage #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

5. Nouă intrare în „Catalogul artiștilor medievali din Țările Române”. Titlul de identificare: „Desenatorul ambițios”. Artist făcut de domnul (voievod)!

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

6. Marți, 3 iunie 2025, la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia va fi vernisat exponatul lunii iunie: O figurină antropomorfă eneolitică descoperită la Micești-Cigașe.

Piesa supusă atenției provine din cercetarea arheologică preventivă desfășurată în situl arheologic de la Micești-Cigașe în luna octombrie a anului 2024.
Este vorba de o figurină antropomorfă descoperită într-un context ritualic. Prezența consistentă a unui strat de arsură într-o groapă ce are o umplutură rapidă după utilizare (astupare intenționată), puținătatea fragmentelor ceramice, fragmentarea piesei (situație cunoscută în epocă) și prezența unui fragment de rocă incendiat ce nu pare a fi de origine locală ne determină să emitem ca ipoteză de lucru că acest complex a fost funcțional doar în cadrul unui posibil ritual legat de ideile religioase ale epocii neolitice.
Figurina are partea dreaptă a feței precum și partea inferioară rupte din vechime. Înălțimea piesei este de 6,3 cm iar lățimea, variază între 2,4 cm și 2,5 cm spre partea inferioară. Secțiunea, de formă ovală, are o grosime de 1,3 cm. Piesa este confecționată dintr-un lut fin ce are în amestec, pentru degresare, nisip cu bob mare. Arderea este foarte bună, oxidantă cu miezul foarte compact. Este bine finisată.
Redarea atributelor umane este simplist realizată. În partea superioară, ochii și urechile sunt aplatizate prin tragerea, din pasta moale a acestora și perforarea lor. Aceeași tehnică, tragerea și aplatizarea din pasta moale, este folosită și pentru realizarea nasului ce este redat schematizat dar bine proporționat în raport cu ansamblul feței. Creștetul capului este drept și simplu. Piesa nu prezintă ornamente pe ea.
În concordanță și cu fragmentele ceramice identificare poziționăm complexul ritualic în eneoliticul dezvoltat și, parțial, final (3750 -2700 b.c.), respectiv orizontul torților pastilate.
Este prima semnalare a acestui orizont cultural în situl arheologic de la Micești-Cigașe.
Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia și Direcția Județeană pentru Cultură Alba.

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

7. Marți, 3 iunie: O figurină antropomorfă eneolitică descoperită la Micești-Cigașe, exponatul lunii iunie la Muzeul din Alba Iulia

8. Descoperirile arheologice din anticul Tomis sunt surprinzătoare, mai ales când sunt puse în valoare într-o manieră modernă, cu respectarea unor înalte standarde de conservare și etalare.

Recenta vizită prilejuită de reuniunea arheologilor din țară, desfășurată la Constanța, mi-a oferit privilegiul de a vizita mormântul pictat de tip hypogeu, datat în sec. IV p. Hr.
Am văzut cu acest prilej un monument unic, foarte frumos pus în valoare datorită priceperii colegilor constănțeni, care ne-au și explicat pe îndelete detalii despre acest complex funerar.
Dacă ajungeți în Constanța este imperios necesar să vizitați acest obiectiv arheologic și turistic, aflat pe faleza înaltă, la intersecția str. Mircea cel Bătrân cu str. Ștefan cel Mare.

#archaeology #Tomis #Antiquity #heritage #museum #Romania

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. 𝐌𝐀𝐍𝐒̦𝐎𝐍 𝐃𝐈𝐍 𝐎𝐒 𝐂𝐔 𝐑𝐄𝐏𝐑𝐄𝐙𝐄𝐍𝐓𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐔𝐍𝐎𝐑 𝐃𝐈𝐕𝐈𝐍𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐆𝐑𝐄𝐂𝐄𝐒̦𝐓𝐈

O piesă de excepție a fost descoperită prin cercetările arheologice realizate către arheologul Viorel Căpitanu în anul 1991, în cetatea dacică de la Răcătău, secțiunea XXXIV, groapa nr. 1. Obiectul se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, cu nr. de inventar 33.054, este datat în secolul I î.Hr. și are următoarele dimensiuni: Înălțime = 13 cm; diametru bază = 6,5 cm;
Este un manșon din os care prezintă un decor deosebit, în relief, cu două reprezentări antropomorfe și una zoomorfă. Primul personaj este zeul Dionysos, realizat în picioare, în poziție contrapposto, cu mâna dreaptă deasupra capului, iar cu cea stângă ține un thirsus, un baston ritualic, iar o mantie drapată pornește de la bust, acoperindu-i piciorul drept. În partea dreaptă a divinității regăsim și reprezentarea unui kantharos, ușor deteriorat, din vechime.
Cea de-a doua divinitate reprezentată este Hermes, sculptat sub forma unei herme, care la bază prezintă în relief trei linii orizontale. O panteră cu gura deschisă, capul întors spre spate și cu coada în tensiune este reprezentată pe ultima parte a manșonului. Aceasta este dispusă pe un soclu care prezintă linii orizontale incizate.
Dintre obiectele din os, acest manșon este unicat printre descoperirile realizate la cetatea Răcătău, atât în ceea ce privește tehnica de realizare cât și însemnătatea sa. Cel mai probabil reprezintă o piesă de import grecească al cărei scop este cel religios sau cultic. Alături de amfore, opaițe, vase din firnis etc., regăsite în dava de pe Siret, manșonul din os cu reprezentările divinităților grecești atestă pe de o parte importanța cetății de la Răcătău atât ca centru strategic al Siretului pentru comerțul cu lumea romană și grecească cât și ca punct de desfacere pentru hinterandul dacic. De asemenea, obiectul poate fi și un exemplu grăitor al sincretismului religios prezent în cadrul davei de la Răcătău.
Obiectul este expus în cadrul expoziției de artă comparată „ArteFact”, organizată la Galeriile „Alfa” din Bacău și deschisă publicului în perioada 22 mai – 23 iunie 2025. Expoziția cuprinde bunuri culturale din patrimoniile Muzeului de Arheologie-Istorie și a Muzeului de Artă din Bacău.
Cetatea Tamasidava este cunoscută în literatura de specialitate ca „Cetatea de la Răcătău”, fiind amplasată în comuna Pâncești, județul Bacău.
Aceasta este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Punctul „Cetățuie” a fost semnalat încă din secolul al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Alexandru Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997 și au permis datarea nivelurilor de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și a celei de-a doua perioade a epocii fierului (sec. IV î.Hr. – II d. Hr.).

Bibliografie:
Viorel Căpitanu, Noi contribuții la cunoașterea civilizației geto-dacice în bazinul Siretului mijlociu, Cetatea dacică de la Răcătău, în „Carpica”, XXIII, Bacău, 1992, p. 131-192.
Dr. Popovici Elena-Brîndușa

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

10. Rezultatele unui proiect care îmi este foarte drag au fost în sfârșit publicate!

Cercetările noastre asupra castrului roman de la Ungra (în apropierea orașului Rupea) au apărut în prestigioasa revistă internațională Journal of Field Archaeology, Routledge, Taylor and Francis Group.
Acest mic proiect a însemnat pentru mine, dincolo de partea de cercetare, o lecție despre oameni: despre comunitatea locală din Rupea, care s-a implicat activ și ne-a susținut în fiecare etapă. De la ei am învățat ce înseamnă dedicarea și cum o mână de oameni pasionați poate transforma un orășel aparent mic într-un reper pe hartă. Pentru asta, le sunt recunoscător în primul rând. Astfel, mulțumiri speciale Asociatia Ramidava Rupea, condusă de Ana Hristea (director al Școlii Gimnaziale Homorod), precum și membrilor Olimpia Gridan, Raluca Hristea Borcoman, Cosmin Hristea, Radu Ioan Danciu, Ciprian Vaida și Dragos Borcoman pentru sprijinul lor generos și esențial pentru succesul cercetării. De asemenea, mulțumim Muzeul Tarii Fagarasului Valer Literat – în mod special Elena Bajenaru și lui Horia Pirău – pentru suportul logistic acordat în campania de teren.
Vreau să subliniez contribuția imensă a lui Gridan Silviu, care a fost motorul din spatele acestui proiect și s-a implicat în toate etapele cercetării, punându-și la dispoziție timpul, resursele și chiar casa de la Comana de Sus, pe care a transformat-o rând pe rând în tabără arheologică. Fără el nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile.
Am înțeles încă de la început că rezultatele trebuie să ajungă la publicul larg și am avut șansa deosebită ca Laurențiu Marian Angheluță să fie interesat de acest proiect și să centralizeze toate informațiile științifice într-un demers complicat de reconstrucție digitală a fortului, producând câteva vizualizări care să prezinte mai ușor rezultatele tehnice din spate.
Proiectul a fost cu adevărat multidisciplinar: nimic nu ar fi fost posibil fără colegii noștri din diverse domenii și de la diferite instituții precum: Universitatea de Vest din Timișoara (ICAM UVT și Departamentul de Geografie - Universitatea de Vest din Timişoara, Petru Urdea, Alexandru Onaca, Aurora Pețan), Arheovest Association Timișoara (Silviu Gridan), Institutul de Arheologie din Iași (Ștefan Honcu, Sever Boțan, Adelina Picior), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică (INOE 2000, Laurențiu Angheluță), Muzeul Național al Banatului (Cristi Ardelean, Adriana Sărășan), SZTE - Szegedi Tudományegyetem (Diaa Seishah), Institutul Național de Astronomie și Geofizică din Cairo (المعهد القومي للبحوث الفلكية والجيوفيزيقية, (Diaa Seishah), Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud (Radu Zăgrean) și Fundația Dacica (Aurora Pețan).
Nu în ultimul rând aș vrea să mulțumesc frumos și lui Andrei Asăndulesei și profesorului Jörg W.E. Fassbinder pentru timpul investit în feedback-ul esențial pentru îmbunătățirea articolului.

Vă invit să citiți articolul nostru integral aici: https://www.tandfonline.com/.../10.../00934690.2025.2505818

sau aici (versiunea pdf): https://www.tandfonline.com/.../00934690.2025.2505818...

Sursa informațiilor Alexandru Hegyi.

165. Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2025 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 28 iunie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2025 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete