Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2025 - VIDEO

1. 𝐅𝐢𝐠𝐮𝐫𝐢𝐧𝐚̆ 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐦𝐨𝐫𝐟𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐏𝐚𝐝𝐞𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐥𝐣 (𝐞𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐧𝐞𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆, 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐕𝐢𝐧𝐜̌𝐚-𝐃𝐮𝐝𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐈𝐕, 𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐦𝐢𝐥𝐞𝐧𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟓 𝐚. 𝐂𝐡𝐫.)

Piesa, modelată din lut, prezintă o formă stilizată a corpului uman în poziție șezândă, cu trăsături schematizate, fața fiind ușor profilată, de tip „ 𝑏𝑒𝑐 𝑑'𝑜𝑖𝑠𝑒𝑎𝑢”, iar brațele sub forma unor monturi. În zona trunchiului, prezintă o perforație ce ar fi putut avea un rol funcțional (suspendare, atașare) sau simbolic (legat de practici religioase sau magice).
𝑃𝑖𝑒𝑠𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑟𝑒𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔 𝑀𝑎𝑟𝑖𝑛 𝑁𝑖𝑐𝑎 (1933-2014) 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑟𝑐𝑒𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 1968-1969, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑠̦𝑒𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑒𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑃𝑎𝑑𝑒𝑎 (𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑎 𝐷𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑐, 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑢𝑙 𝐷𝑜𝑙𝑗), 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑢𝑙 „𝐷𝑒𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑉𝑖𝑒𝑖”.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐚̂𝐬𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie, #MuzeulOlteniei
𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

2. „Pă Bănat”, dar pentru o altfel de recoltă!

Dacă odinioară oamenii de aici mergeau „pă Bănat” pentru muncile agricole, colegii noștri arheologi ajung tot acolo, dar pentru o altfel de „recoltă” – una a trecutului!
Pentru al treilea an consecutiv, colegii noștri sunt pe teren în Banat, lucrând la cercetarea preventivă din cadrul proiectului de modernizare a infrastructurii feroviare. În aceste zile, se află la Vinga, județul Arad, pe situl 12, unde ploaia a îngreunat avansul lucrărilor, dar echipa continuă să exploreze straturile istoriei cu aceeași pasiune.
Orice descoperire ne aduce mai aproape de poveștile trecutului, iar noi suntem aici să le scoatem la lumină!

#Arheologie #MuzeuZalău #CercetarePreventivă #Vinga #Banat #IstorieLaDrum

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

3. În urmă cu aproape 2000 de ani, două capace ceramice cu o toartă au fost lăsate pe o vatră de foc la #Porolissum, Măgura Moigradului. Descoperite în 2010, aceste piese lucrate manual, dintr-o pastă de bună calitate și bine arsă, au rezistat trecerii timpului, păstrând urme ale vieții cotidiene din lumea romană.

Restaurarea acestor artefacte a fost un proces meticulos, menit să redea integritatea formelor și să ne ofere o fereastră spre trecut. Funcționalitatea lor este încă subiect de interpretare, dar una dintre ipoteze sugerează că ar fi fost utilizate ca țesturi pentru coacerea pâinii, o tehnică veche păstrată și astăzi în unele gospodării tradiționale.

Acum, aceste piese restaurate sunt expuse la Muzeul Satului Bănățean Timișoara Oficial, în cadrul expoziției „Miros de pâine caldă”, unde spun povestea unui obicei esențial: coacerea pâinii.
Restaurarea nu înseamnă doar conservare, ci și readucerea la viață a istoriei. Vă invităm să descoperiți aceste obiecte și să vă imaginați momentul în care, în urmă cu două milenii, cineva pregătea pâinea sub ele, într-un cotidian ce astăzi prinde din nou contur.
În imagini, puteți vedea procesul de restaurare: de la forma descoperită de arheologi la intervențiile specialiștilor restauratori, până la forma finală, pregătită pentru a fi expusă publicului.

#Restaurare #Arheologie #Porolissum #MuzeuZalău #PâineaÎnIstorie #ExpozițieTimișoara

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

4. O altfel de istorie. Povestiri romane de pe Valea Mureşului

5. „Apologia” simplităților uitate... (fragmente din textul definitiv)

„Criteriul dimensiunilor nu ne este util pentru a delimita loturi cronologice. Dovada primară, foarte clară, a venit dintr-o relicvă autentică, respectiv amenajarea ocniței/nișei de la colțul sud-estic al Palatului 2. Consecvența s-a păstrat mai mult la dimensiunile generale ale dreptunghiului (16 x 8 cm), nu însă și la grosimi. În compoziția nișei au intrat module de cărămizi cu grosimi oscilând între patru și șase cm (cără 1). Devine cert că grosimea a fost aleatorie și doar lemnele plane (de tipul scândurilor, șipcilor, riglelor), folosite la modelaje, au dat dimensiunile constante. Dimensiunea mai mică a cărămizilor de la Palatul 2 a fost depășită de cărămizile din clădirea P (cără 2-3, 8-11). În aceeași clădire s-au găsit cărămizi cu lungimi de 25, 27 și 30 cm. În alte sectoare de descoperire, cărămizile nu sunt identice (areal de curte – cără 4-5; zona parcării – cără 6-7). O demonstrare elocventă a lipsei tiparelor o dă și podeaua atelierului de la sud de Palatul 2 (cără 16). În mod sigur – poate mai târziu decât din vremea începuturilor (?), - au fost utilizate mai multe loturi de cărămizi dreptunghiulare, cu dimensiuni generos variabile: lungimi între 24 și 30 cm, lățimi între 12 și 15 cm, cu grosimi mai consecvente/medii de șase cm. Nu sunt singurele sectoare unde constatăm aceleași neuniformități de cărămizi în lucrări realizate unitar și fără plombe ulterioare.
Ideea extinderii utilizării cărămizilor în vremea lui Ștefan cel Mare este argumentată și de aranjarea cărămizilor ori mărimile care au clădit hornul șemineului sau sobei care a funcționat la primul nivel al clopotniței din 1496. Cărămizile măsurate acolo au trei categorii de lungime (între 26 și 27 cm), dar la o grosime unitară de șase cm. Variabilitatea și numărul mic, chiar în componența unor zidării foarte târzii, arată și folosiri restrânse, niciodată pentru construcții de mare anvergură.
Iar ultimul exemplu de combinare în cităm în continuare. Platforma de la sudul Palatului 2 aranjează cărămizi dreptunghiulare cu format relativ neglijent, care nu au permis o poziționare riguroasă (cără 16).
................................................
Se poate postula că s-au folosit concomitent mai multe formate ori altele au fost confecționate într-un număr variante de fiecare dată când s-a simțit nevoia. Se puteau produce concomitent, tot așa cum se puteau reîntrebuința din mai multe construcții anterioare. Lipsa de rigoare s-a compensat mereu cu mortar mai mult ori goluri nefericite între componente și reducerea posibilităților de a utiliza multiplu valența decorativă a cărămizilor. Folosirea de colțuri, în șiruri/brâie decorative, ascunde imperfecțiunea și inconsecvența lor de paralelipipede.
Informațiile asociate ne indică modul de producere al cărămizilor cel puțin până către începutul secolului al XVI-lea. Reperul final de utilizare al cărămizilor istorice îl dă lotul de cărămizi din fundațiile casei/chiliei adosate de zidul care unește curtina de nord cu latura de est a turnului-clopotniță. Acolo există un amalgam care a refolosit multe fragmente descinse din construcții anterioare. Dar și combinate cu cărămizi mai riguroase, care sunt neîndoielnic rezultatul unor șabloane de manufactură. Lungimile lor au dat grosimea unor pereți despărțitori. Iar amestecul este ilustrat la fel de bine de baza de sobă din același amplasament, cu multe fragmente diferite.
Cărămizile se clasifică și pe baza unor forme aparte ori a urmelor secundare care se înregistrează pe ele. Evident, prezența urmelor de mortar arată descinderea lor din ziduri dărâmate. Există și câteva cărămizi specializate care provin toate din clădirea P (2022). Au câte o latură scurtă retezată oblic (cără 13-14). În acest caz, fosta lor poziționare s-a legat de ancadramente de ferestre ori nișe evazate (cără 15). O altă modelare, are un colț rotunjit (cără 2), ceea ce, într-un alt bloc de zidărie, oferă un sfert de baghetă ori colț rotunjit. Numai în acest edificiu am putea bănui cum s-au utilizat cărămizile speciale.”

Să nu uit a menționa: „frații mei moldoveni” nu au socotit cărămizile de construcție demne de vreo analiză istorică.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

6. „Răstigniri” transprovinciale: Moldovița, Vințu de Jos și plachetă de pe un clopot ardelean.

Răposata mea dragă prietenă, Victoria Batariuc, era aproape convinsă că Moldova și-a creat singură „patrimoniul” de cahle. Nu am apucat să-i fac o demonstrație sistematică adversă... Să-mi scrie acum cineva că „Răstignirea” de la Moldovița este o emanație de artă ortodoxă...

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

7. În perioada 26-28 martie 2025, a avut loc Sesiunea anuală a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan- In memoriam Eugen Nicolae - organizată în colaborare cu Biblioteca Academiei Române - Cabinetul Numismatic și Muzeul Municipiului București, unde am prezentat comunicarea “Cercetări arheologice la Curtea Domnească din Târgoviște (1961-2024).

Contribuții recente privind secvența cronologică preaulică” (Florin Gabriel Petrică, Minodora Cârciumaru, Adrian Ioniță, Ovidiu Cîrstina, Mihai Claudiu Năstase).
Mulțumim pentru invitație și eveniment!

Sursa informațiilor Arheologie medievală în Târgoviște.

8. În cadrul parteneriatului internațional dintre Muzeul Județean Botoșani și universitatea Friedrich Alexander din Erlangen-Nürnberg, Germania, se desfășoară o campanie de cercetare arheologică prin scanarea așezărilor cucuteniene din zona comunei Vaculești, jud. Botoşani.

Rezultatele interesante nu au întârziat să apară. Concomitent cu scanarea geofizică, studenții colectează materialele de la suprafața terenului, cu scopul de a realiza harta cu zonele cele mai afectate de agricultură.

#muzeuljudeteanbotosani #arheologie #cercetare #culturacucuteni #cucuteni

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

9. Archebuzele descoperite în Turnul Spart de pe Valea Oltului pot fi admirate în centrul Sibiului

10. De ce soba din cetatea Sucevei este ireală. Pentru că este „un monstru” la dublul sobelor care funcționau în epocă.

Toate piesele proveneau dintr-o clădire din lemn și făceau parte dintr-un „depozit” al domniei. Cu piese diverse, moștenite și dinainte de Ștefan cel Mare.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

11. Un ornament de vas arhaic din bronz descoperit în sanctuarul grec de la Histria, prezentat de Liviu Iancu la Sesiunea de comunicări a Institutului de Arheologie din București

Colegul nostru, Liviu Iancu, a susținut prezentarea «Un ornament de vas arhaic de bronz în formă de sfinx din sanctuarul de la Histria», la Sesiunea anuală de comunicări științifice „Metodă, teorie și practică în arheologia contemporană” organizată în perioada 26-28 martie 2025, de Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu și cu Biblioteca Academiei Române.

Liviu a aratat că acest obiect fragmentar, provenit de la un vas de cult ori de la o dedicație votivă în sanctuarul de la #Histria are o vechime de circa 2550 de ani, fiind produs cel mai probabil într-un atelier dintr-o cetate a grecilor răsăriteni, precum Samos. Colegul nostru a mai aratat că este primul astfel de artefact semnalat în sanctuarele din cetățile grecești din vestul și nordul Mării Negre.
Obiectul a fost descoperit în anul 2020 în timpul săpăturilor arheologice organizate în sectorul Templu de la cetatea Histria de către Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, săpături la care a participat și Liviu.

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

157. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2025 - VIDEO - Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 6 aprilie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2025 - VIDEO - Partea IV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete