Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2024 - VIDEO

1. #Obiectul_lunii | Apa care vindecă | Povestea unui recipient din secolul al XIX-lea

Utilizarea apelor minerale pentru tratarea bolilor este una dintre cele mai vechi practici terapeutice. Interesul pentru proprietățile tămăduitoare ale apelor minerale a fost revitalizat în secolul al XVII-lea, într-o perioadă cu opțiuni restrânse pentru tratarea bolilor. Pe măsură ce stațiunile termale au câștigat popularitate datorită beneficiilor curative, vizitatorii au început să colecteze apele medicinale și să le aducă acasă, pentru a continua să profite de efectele lor vindecătoare.
Procesul de îmbuteliere și vânzare a acestor ape în recipiente ceramice, concepute special, a devenit o practică răspândită în decursul secolului al XVIII-lea. Piesele erau realizate manual pe roata olarului și arse în cuptoare de mare capacitate. Majoritatea recipientelor aveau gâtul scurt, cu buza îngroșată și erau dotate cu un dop, ce avea scopul de a preveni eliminarea bulelor de aer. De obicei, pe zona umărului sticlei erau ștampilate marca producătorului și denumirea izvorului de unde provenea conținutul.
În secolul al XIX-lea, drogheriile bucureștene preferau să comercializeze în principal produse de import, apreciate pentru calitatea și reputația lor. Un recipient ce conținea un astfel de produs a fost descoperit anul trecut în timpul cercetărilor arheologice realizate pe un teren de pe strada Șelari. Pe piesă era imprimată ștampila „FÜRSTLICH LOBKOWITZ SAIDSCHITZER BITTERWASSER”, ceea ce ne indică faptul că sticla conținea apă medicinală din Saidschitz (Boemia), renumită pentru efectele sale laxative și purgative.
Sursele de apă din această localitate au fost exploatate încă din secolul al XVIII-lea de către familia princiară Lobkowitz, care mai deținea și celebrele izvoare și centrul spa din Bílina.
Recipientul provine cel mai probabil din drogheria Economu, care a funcționat la sfârșitul secolului al XIX-lea pe acest teren.

Dr. Raluca Moței, arheolog,
Secția #Arheologie_Preventivă - #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

2. STRACHINA CU GRÂU CARBONIZAT DE LA ZORLENȚU MARE - ICLELIȘTE

În cadrul săpăturilor arheologice, vasele ceramice reprezintă obiectele cel mai bine păstrate și des întâlnite, care oferă importante date privind evoluția comunităților umane. Atunci când vasele ceramice descoperite conțin și resturilor organice, devin un instrument foarte important în interpretarea unor aspecte legate de activitățile comunităților străvechi. Pentru obiectul lunii octombrie propunem o strachină tronconică de la Zorlențu Mare, în care s-au păstrat în formă carbonizată, semințe de grâu.
Așezarea preistorică de la Zorlențu Mare – Icleliște se întinde într-un peisaj deluros, pe un platou întins, cu o așezare centrală și mai multe secundare (așezări satelit în imediata vecinătate așezării principale din punctul Icleliște). Așezarea este încadrată cronologic ca aparținând culturii Vinča, unde în primele faze ale așezării, oamenii acestor comunități locuiau în bordeie (5200 – 5000 BC), iar mai apoi, în dinamica evoluției așezării (5000 – 4500 BC) s-a ajuns la construirea de locuințe mari, cu structuri masive din lemn și stâlpi cu fundație adâncă (0,90m).
Cercetările de specialitate au arătat faptul că în această parte a Europei, în perioada 5000 – 4800 BC, predomina un climat cald, fapt ce a permis oamenilor din comunitățile preistorice să continue practicarea vânătorii, dar și să completeze necesarul pentru subzistență prin creșterea animalelor și agricultură.
Strachina de la Zorlențu Mare este tronconică, din pastă semifină, cu slip cafeniu-roșcat, iar gura vasului a fost căpătuită cu un strat subțire de lut, pentru a păstra semințele de grâu. Cercetările arheobotanice au concluzionat că semințele din conținutul vasului sunt de grâu de tip Triticum dicoccum Schrank, fiind specia de grâu cea mai răspândită în așezările culturii Vinča din Banat. Triticum dicoccum este una din cele mai timpurii şi frecvente specii de grâu, fiind descoperite în preistoria Orientului Apropiat, atestată înaşezările de la Beidha din sudul Iordaniei, la Catal Hüyük în Anatolia, la Hacilar din partea centrală a Anatoliei şi în periodele timpurii de la Ali Kosh din Iran. Cele mai vechi mărturii asupra cultivării sale datează şi din fazele timpurii ale așezărilor de la Ghediki şi Achilleion din Tesalia, între 6200 – 5300 BC.

dr. Cristian Oprean

Gheorghe Lazarovici, Zorlențu Mare: 5200 – 4500 î.Ch., Ed. Eurostampa, Timișoara, 2021.
Eugen Comșa, Ocupațiile comunităților culturii Vinča din Banat și din Oltenia, în Analele Banatului, S.N., VI, 1998, p. 121-128.
Marin Cârciumaru, Marin Pleșa, Monica Mărgărit, Omul și Plantele. Manual de analiză carpologică, Seria Cercetări Pluridisciplinare, VIII, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2005.
Hans Helbaek, How farming began in the Old World, în Archaeology, 20, 3, p. 15-19.
Hans Helbaek, Domestication of food plants in the Old Word, în Science, 130, p. 365-372.
Peter J. Ucko, G. W. Dimbleby, The domestication and exploitation of plants and animals, Gerald Duckworth&CO LTD, London, 1969.

Sursa informațiilor Muzeul Banatului Montan Reșița.

3. Dieta locuitorilor din Apulum, reconstituită cu ajutorul unui obiect banal. Mojar de 2.000 de ani, expus la Muzeul din Alba Iulia

4. Cercetări arheologice în centrul istoric din Satu Mare! Dr. Szőcs Péter-Levente, arheolog, director, Muzeul Județean Satu Mare. - VIDEO

5. Colegii noștri participă la numeroase proiecte de arheologie preventivă, prilejuite de mari proiecte de dezvoltare economică și a infrastructurii de transport a României, care au generat bunuri de mare valoare istorică și materială.

Cercetările arheologice realizate de către specialiștii #MNIR, atât cele preventive cât și cele sistematice, au o importantă contribuție la creșterea patrimoniului muzeului, precum și la îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor referitoare la diverse aspecte ale preistoriei, istoriei antice, perioadei migrațiilor, istoriei medievale și istoriei moderne a României. - VIDEO

Situl nr. 10, lot 4 CFR Arad-Timișoara! Până acum, cea mai mare provocare profesională ce mi-a fost hărăzită. O suprafață absolut imensă, 1800 m ×70-80 m! Plin, dens, cu complicații stratigrafice. Un sat medieval abandonat cândva după 1526, cu locuințe de suprafață, anexe, gropi de extracție, aproape sistematizat! Casele au curți circulare, delimitate de anexele frumos și matematic amplasate. Satul a deranjat o necropola sarmatică. Ce provocare, aproape sa reconstitui mormintele, din capete de gropi păstrate, câte un craniu bărbierit de intervențiile medievale, câte un defunct cu stâlpi de casa în cap...și tot așa. Iar ca puzzle-ul sa fie și mai complex, acolo unde evul mediu și antichitatea au mai lăsat spațiu neumblat, apar structuri de epoca bronzului târziu, "câmp de urne, dar și gropi "sacralizate"! Un complex spectaculos-Cx 171-o groapă "căptușită" și "sigilată" cu fragmente masive de pereți de cuptor-furnal, cu oase umane disparate în umplutura, ceramică și un "Vas", de fapt o componentă a unei astfel de instalații metalurgice depus. Este foarte greu, dar e un privilegiu! - VIDEO

6. “Astăzi, 3 octombrie 2024, am început operațiunea de recuperare și relocare în Muzeul în aer liber din cadrul CNM Astra Sibiu, a celor doua cuptoare din epoca romană (sec. II d. Ch.), descoperite la Șura Mare, Str. Atelierului/Șoseaua Sibiului.

Această descoperire este importanta pentru istoria zonei în contextul în care discuțiile în jurul Cedoniei romane nu au ajuns la un rezultat definitiv sau măcar la o variantă mai larg răspândita. Cuptoarele respective sunt relativ comune pentru secolele II-III dar deosebit de importante în contextul discuțiilor despre Cedonia, deoarece ele demonstrează existența unei așezări în imediata vecinătate a Cibinului.
Operațiunea de relocare este susținuta logistic de către CNM Astra și științific de echipa de arheologi care a cercetat situl.
Today, October 3, 2024, we began the operation of recovering and relocating two Roman-era kilns (2nd century AD) at the Open-Air Museum within the CNM Astra in Sibiu. These kilns were discovered in Sura Mare, Sibiu County. This discovery is significant for the history of the area, especially considering that discussions around Roman Cedonia have not yet reached a definitive conclusion or even a more widely accepted version. This type of kilns are relatively common for the 2nd-3rd centuries but are particularly important in the context of discussions about Cedonia, as they demonstrate the existence of a settlement in the immediate vicinity of the Cibin River, near Sibiu City. The relocation operation is logistically supported by CNM Astra and scientifically backed by the team of archaeologists from CCPISC who researched the site.”
Text oferit de Prof.univ.dr.habil Ioan Marian Tiplic coordonatorul cercetării arheologice.
Credit foto: Ioan Marian Țiplic.

Sursa informațiilor Istorie și Patrimoniu - Sibiu.

7. Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud în parteneriat cu Muzeul Județean Satu-Mare au efectuat în perioada 2022-2024 în cadrul proiectului de investiții "Extindere SZAA Satu Mare către Medieșul Aurit, Românești, Băbești, Odoreu, Decebal, Doba și a sistemului de canalizare în aglomerările Dorolț, Satu Mare, Vetiș, Doba și Medieșul Aurit" o serie de cercetări de teren pe traseul respectivei rețele de canalizare.

În urma acestor cercetări au fost repertoriate o serie de situri arheologice cunoscute dar și unele noi ce interferau cu traseul rețelei de canalizare. Din partea Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud au fost implicați arheolog - Radu Zăgreanu și muzeograf - Stancu Adriana. Mulțumim colegilor de la Muzeul Județean Satu-Mare pentru colaborarea și sprijinul acordat.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud.

8. Situl arheologic de la Urlați - urme din neolitic la 60 de kilometri de București

9. Povestea impresionantă din spatele vasului de cult din epoca romană, de la MINAC

Sursa: Youtube Utilizator: focuspress

10. Povestea impresionantă din spatele unui vas de mari dimensiuni, în care se pregătea vinul în Antichitate: ornamentele au în prim-plan pe zei și copii acestora

11. Cuptoare din epoca romană, descoperite lângă Sibiu, mutate în Muzeul Astra. Ciprian Ștefan: Este o colaborare în premieră între arheologi și etnografi

12. Cea mai veche peşteră locuită de om din România ascunde vestigii unice în lume, cu datări de 54 de mii de ani

13. Piesa zilei este o oglindă cu tamga descoperită la Vorniceni - Pod Ibăneasa de Maria Diaconescu în anul 2007.

Forma piesei este circulară, fiind prevăzută cu orificiu de prindere, cu diametrul de 42 mm și a fost realizată din argint. Oglinda a fost distrusă în vechime și a fost descoperită fragmentată. Pentru moment este o piesă unicat în colecţiile de arheologie de la Muzeul Județean Botoşani.
Sarmaţii au fost un neam de origine iraniană care a lăsat urme arheologice pe teritoriul județului Botoșani, datând din sec. III-IV. d. Hr. Inventarul mormintelor acestora cuprind deseori mărgele de sticlă și chihlimbar, precum și oglinzi din metal.
O tamga sau tamgha (în turcă cu denumirea de Damga) reprezintă „ștampila, sigiliu”, fiind o formă abstractă folosită de popoarele nomade eurasiatice și de culturile influențate de acestea. Tamga era emblema unui anumit trib, clan sau familie.

#muzeuljudeteanbotosani #tamga #sarmati #piesazilei

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoşani.

14. Secretul uriașei comori de la Peștera Cioclovina. Unde s-ar afla ascuns aurul căutat intens în secolul al XIX-lea

15. Lucrările de cercetare arheologică continuă la Capela Sf. Cruci din Sibiu.

Responsabilul științific al lucrării este dr. Anca Nițoi, muzeograf la Muzeul de Istorie Casa Altemberger iar membrii colectivului sunt: Mihail Chideșa, Karl Zeno Pinter, Claudia Urduzia și Cristian Constantin Roman.
Lucrările se desfășoară cu autorizația Misterului Culturii.

Sursa informațiilor Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal.

16. Comoară descoperită în pădurile din nordul Moldovei. Ce căutau monedele tatălui lui Alexandru Macedon în teritoriile traco-geților

17. Descoperire extraordinară făcută la Botoșani! Doi tineri au găsit o comoară într-o pădure din județ. Valoarea este uriașă

18. Tezaur antic, descoperit de doi arheologi de ocazie într-o pădure din Botoșani: „A fost ziua noastră norocoasă”

19. This sestertius from Marcus Aurelius is probably the find of the month at our excavation! (But who knows what other surprises wait for us in the upcoming weeks? We'll keep you posted )

#archaeology #archaeologylife #romanheritage #adayinthelife #sliceoflife #calugareniarchaeologicalpark #coins #romancoins #marcusaurelius #sestertius #romanarchaeology #romanfort #romanempire #roman #romans #smallfinds #worldheritage #régészet #regeszet #rómaibirodalom #arheologie #imperiulroman #világörökség #patrimoniuunesco

Sursa informațiilor Centrul de Cercetare a Limesului Roman MJM / Római Limeskutató Központ MMM.

20. Podoaba din mormânt, descoperită în Perioada interbelică (încercare de reconstituire a ansamblului de componente). Nici aceasta nu se potrivește la Alexandru cel Bun. Ba mai mult, se potrivește mai mult la un mormânt de sec. XVI(-XVII?)

Șiragul de coral/mărgean veritabil are peste 1.200 de bucăți. Ar da o lungime aproximată la 5 m.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

21. Descoperire incredibilă făcută de un jandarm, pe malul Siretului. Este al doilea tezaur găsit în câteva zile la Botoșani

134. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2024 - VIDEO - Partea V

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 3 noiembrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2024 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete