Conferința intitulată „Mănăstirea Bistrița în veacul său de aur. Cultura materială a Moldovei în secolul al XV-lea” susținută de dr. Adrian Andrei Rusu.

 

Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași vă invită, vineri, 15 noiembrie, 2024, ora 16:00 la Palatul Braunstein, etaj 2, la conferința intitulată „Mănăstirea Bistrița în veacul său de aur. Cultura materială a Moldovei în secolul al XV-lea” susținută de dr. Adrian Andrei Rusu. Conferința va fi moderată de Mihai Covaliuc.

Adrian Andrei Rusu (n. 1951) este istoric și arheolog medievist. Scrisul său istoriografic se grupează în peste 20 de vol. tipărite și circa 160 de studii și articole publicate. Deși născut și format la școli din Transilvania, în anii din urmă a realizat lapidariul Mănăstirii Putna și un masiv volum dedicat culturii materiale din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Între anii 2017-2024 a supravegheat cercetarea arheologică a Mănăstirii Bistrița. Materialul rezultat, aflat în stadiul finalizărilor, va face obiectul a două volume masive, propuse pentru tipar, în anul 2025.

Alexandru cel Bun a clădit biserica cu hramul Maicii Domnului, alături de un foarte probabil turn, judecat prea des drept clopotniță, un grup întreg de „case domnești”, cu valoare de palate autentice la scara timpurilor, alături de formule de protecție ale ansamblului, care nu erau ziduri de incintă. Ea a dispus de mirabile podoabe, pe care le-am detecta cu greu în alte locuri (fresce aparte, imitând vechi mozaicuri, podele smălțuite cu decupaje curbe, ochiuri de geam aurite, fără moșteniri ulterioare).

Înainte de a discuta despre producția ceramică proprie, trebuie precizat că a existat aici cel mai mare procent de importuri pe care arheologia le-a înregistrat până în prezent în Moldova contemporană. Prezența importurilor de mare calitate, din ceramică, și mai ales din sticlă, demonstrează că, în primul rând domnia le-a avut în „casele” ei. Aceeași capitol al produselor obținute prin vitrifiere, a arătat o direcție de curgere italiană, neatestată pentru prima jumătate de veac XV, dar a lămurit convingător ideea că realizările locale nu se datorau vreunei unice direcții de influențare, ci dimpotrivă, demonstrau o remarcabilă focusare concentrică spre Moldova. Întăreau mesajul cahlelor care nu se puteau revărsa decât din cel mai apropiat vest. Dar arhitectura sugerează elemente sârbești, iar ceramica, complicate sinteze nord-pontice. Din acea zestre s-au detașat, pentru simpla funcționalitate ori pentru a servi drept modele, piese care au intrat în averea mănăstirii.

Veacul s-a rotunjit pentru ceea ce a adus la Bistrița Ștefan cel Mare, probabil doar după 1476. O nouă biserică (până acum foarte neclară), o clopotniță cu paraclis, o stăreție, alte construcții ambițioase, rămase neterminate. Marea epocă a ceramicii de semilux s-a oprit, iar cahlele de sobă au intrat într-o altă istorie, până recent nedivizată de mijlocul veacului.

O prezentare foarte schematică... Noutățile aduse de arheologie sunt de-a dreptul copleșitoare. Modifică conținutul domniei primului domn și rotunjesc pe cel al următorului.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași.