Se afișează postările cu eticheta Sciți. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sciți. Afișați toate postările

joi, 7 noiembrie 2024

Câteva însemne premonetare în Licitația de Artă Istorică: Numismatică, Carte Veche, Militaria, Antichități #571/2024 - 07.11.2024

 I. Însemn premonetar scitic din electrum, de tip ”vârf de săgeată”, regiunea Dobrogea, sec. VII-VI î.e.n., piesă rară

Preț de pornire
€ 75

Descriere
electrum (aliaj aur-argint) l=23 mm

Detalii

Coloniștii din Milet, la sosirea pe țărmurile vest pontice, au găsit populații tracice indigene.

Inițierea schimbului cu aceste populații a luat forma trocului la început și pe măsură ce relațiile comerciale s-au intensificat a fost necesară găsirea unor elemente de schimb.

Astfel, în tezaurele găsite la Enisala și Jurilovca s-au găsit pe lângă capete de săgeți funcționale și multe capete de săgeți folosite doar pentru schimb.

În zona nordică a Dobrogei au fost comune și premonede de forma delfinilor.

Materialul cel mai la îndemână a fost bronzul, variantele de electrum fiind foarte puțin cunoscute.
 
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-scitic-din-electrum-de-tip-varf-de-sageata-regiunea-dobrogea-sec-vii-vi-ien-piesa-rara-ro-97482
 
 
II. Însemn premonetar scitic, de tip ”vârf de săgeată”, regiunea Dobrogea, sec. VI-V î.e.n 



Preț de pornire
€ 75

Descriere
bronz l=75 mm

Detalii

Coloniștii din Milet la sosirea pe tărmurile vest pontice au găsit populații tracice indigene.

Inițierea schimbului cu aceste populații a luat forma trocului la început și pe măsură ce relațiile comerciale s-au intensificat a fost necesară găsirea unor tokeni de schimb.

Astfel în tezaurele găsite la Enisala și Jurilovca s-au găsit pe lângă capete de săgeți funcționale și multe capete de săgeți folosite doar pentru schimb.

În zona nordică au fost comune și premonede de forma delfinilor.

Materialul cel mai la îndemână a fost bronzul, variantele de electrum fiind foarte puțin cunoscute.
 
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-scitic-de-tip-varf-de-sageata-regiunea-dobrogea-sec-vi-v-ien-ro-97476 


III. Însemn premonetar roman Aes Formatum, de tip ”scoică”, sec. VI-III î.e.n.


Preț de pornire
€ 75

Descriere
bronz d=28 mm

Detalii

Înainte ca Roma să dezvolte un sistem uniform de monedă, a setat ratele de schimb pentru boi și oi în bronz. Deoarece bronzul a fost folosit ca referință de greutate în această perioadă, tezaurele de bronz conțin uneori obiecte de zi cu zi, cum ar fi topoare, greutăți și diferite forme de animale, cum ar fi această cochilie. Forma a fost obținută prin turnarea bronzului într-o cochilie de scoică. Nu știm cum se numeau inițial, dar acum ne referim la aceste articole ca Aes Formatum. Aes formatum a început să fie folosit după utilizarea aes rude (bucăți mici de bronz) și au inspirat dezvoltarea primului sistem de monede adevărată al Romei, Aes Grave.
 
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-roman-aes-formatum-de-tip-scoica-sec-vi-iii-ien-ro-97477
 
IV. Însemn premonetar de tip ”roată”, Histria, cca. 420-400 î.e.n.
 
 

Preț de pornire
€ 100

Descriere
bronz d=15 mm

Detalii

În urmă cu peste 2.700 de ani, întemeierea orașelor grecești pe litoralul Mării Negre și creșterea volumului schimburilor cu populația locală au determinat apariția pe scară largă a unor semne premonetare din bronz. Acești precursori ai monedei, de forme diferite, erau produși prin turnare în cetățile grecești, fiind destinați facilitării relațiilor comerciale.
Ele au fost datate de specialiști ca B.Pick (a redactat un catalog al monedelor istriene) sau C.Preda între mijlocul secolului al V-lea şi mijlocul secolului al IV-lea a.Chr.. Se presupune că au fost emise după stoparea din circulaţie a vârfurilor de săgeţi şi cu siguranţă au folosit ca monedă divizionară pentru drahmele de argint. Aceste monede, realizate în marea lor majoritate prin turnare, dovedită de faptul că unele exemplare mai păstrează un mic peduncul rămas de la orificiul de scurgere a metalului în tipar, au variații mari de greutate şi de diametru. Constantin Preda, în lucrarea sa Istoria Monedei în Dacia Preromană, le-a clasificat în cinci grupe, în funcție de diametru şi greutate.
 
Sursa informațiilor: https://www.artmark.ro/ro/licitatie/licitatia-de-arta-istorica-numismatica-carte-veche-militaria-antichitati-5712024/lot/insemn-premonetar-de-tip-roata-histria-cca-420-400-ien-ro-97487

marți, 2 aprilie 2024

Cazanul scitic din bronz de la Răscăieții Noi

 

Exponatul lunii

Cazanul scitic din bronz de la Răscăieții Noi


Cazanele turnate din bronz din perioada scitică (secolele V-III a. Chr.) reprezintă descoperiri relativ rare în zonele de stepă și silvostepă din nordul Mării Negre, în special la limitele sale de vest. În acest context, vasele de acest gen descoperite pe teritoriul Republicii Moldova ocupă un loc special în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei (MNIM). La momentul de față în expoziția arheologică a muzeului sunt expuse două cazane de bronz descoperite în anul 1988 lângă s. Nicolscoe, mun. Tiraspol. Alte două cazane aflate în colecțiile MNIM provin din tumulii de lângă Dubăsari și Răscăieții Noi.
Piesa prezentată în calitate de exponat al lunii reprezintă o descoperire mai puțin cunoscută, documentată în 1979 în tumulul nr. 1 din preajma satului Răscăieții Noi, raionul Ștefan-Vodă. Pe lângă dimensiunile sale remarcabile (aproximativ 10 m înălțime), această movilă funerară este cunoscută și prin descoperirea din anul 1953 a unei terminații din bronz executată în stilul animalier scitic. Ulterior, în contextul deteriorării acestei movile a fost găsit un cazan de bronz turnat atribuit culturii scitice. Cazanul a fost grav afectat mecanic, în urma căruia buza a fost deformată, iar pereții, împreună cu un mâner vertical păstrat, au fost îndoiți. S-au pierdut fragmente din partea superioară a corpului și un mâner. Înălțimea totală reconstituită a cazanului este de 24 cm (fără mânere), diametrul reconstituit al cazanului emisferic este de 30 cm, iar greutatea de 6,5 kg. În 2020, au fost obținute date privind compoziția chimică a aliajului cazanului de bronz, care au arătat că acesta a fost turnat dintr-un aliaj format din aproape 95 % cupru. Mormintele scitice cercetate în tumulul de la Răscăieții Noi au fost datate în secolul al IV-lea a. Chr. În același timp, cazanul cu mânere verticale de la Răscăieții Noi aparține unei perioade mai timpurii, acest fapt fiind demonstrat de terminația din bronz din prima jumătate a secolului al V-lea a. Chr. descoperită în anul 1953. În plus, în mormântul 7 din tumulul 2 de la Răscăieții Noi a fost găsită o placă reprezentând un prădător încolăcit (expusă în expoziția MNIM), datată la mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Astfel, cazanul din tumulul nr. 1 de la Răscăieții Noi, cel m ai probabil, aparține sfârșitului perioadei scitice medii, fiind datat la mijlocul, sau în al treilea sfert al secolului al V-lea î. Chr.
Cazanele de bronz scitice din nord-vestul Mării Negre sunt concentrate în trei regiuni principale: Bucovina-Podolia, Dunărea de Jos și Nistrul de Jos, unde a fost găsit și exemplarul din Răscăieții Noi. Unele cazane scitice au fost găsite în afara unui context arheologic, reprezentând descoperiri fortuite. Cu toate acestea, în asociere cu alte descoperiri „fortuite” (de ex. statui antropomorfe scitice), cazanele scitice marchează o prezență scitică, cel mai probabil, nu mai devreme de finalul secolului al VI-lea a. Chr. Cazanele pătrund în zona Bucovinei și Podoliei în perioada scitică timpurie și sunt cunoscute de la mijlocul secolului al VII-lea a. Chr. Cazanele din bronz turnate împreună cu purtătorii acestora, pătrund în zona de stepă cu 150-200 de ani mai târziu, la fel ca și complexele funerare „militare”, care apar în regiunile de stepă de vest, nu mai devreme de mijlocul secolului al V-lea a. Chr. Marea majoritatea a complexelor funerare cu cazane se încadrează în a două jumătatea a sec. V a. Chr. La începutul secolului al IV-lea a. Chr. aceste cazane se întâlnesc mai rar, iar în al doilea sfert de secolului al IV a. Chr. au dispărut complet din practicile culturale ale populației din stepele nord-vest-pontice.

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.

luni, 12 iulie 2021

Vârful de la Răscăieții Noi este unul dintre articolele realizate în stilul zoomorf scitic

 


#Exponatul_lunii iulie

Acest obiect neobișnuit al perioadei scitice a fost descoperit în 1953 de către un învățător, A.I. Shiryaev, în vârful unui tumul din apropierea satului Răscăieții Noi din raionul Ștefan Vodă. Un sfert de secol mai târziu, săpăturile din 1979 au arătat că această movilă remarcabilă (aproximativ 10 m înălțime și mai mult de 40 m în diametru) a fost construită în epoca bronzului timpuriu, la începutul mileniului 3 î.Hr. Apoi, două mii de ani mai târziu, sciții au fost îngropați în mijlocul tumulului, cu care, aparent, sunt asociate și alte descoperiri - un cazan și un vârf - turnate din bronz.
Vârful de la Răscăieții Noi este unul dintre articolele realizate în stilul zoomorf scitic - un stil special de decorare care s-a răspândit împreună cu cultura primilor nomazi din Europa Centrală până la Marea Neagră și Caucaz, din regiunea Volga până în sudul Siberiei, din Asia Centrală până în Mongolia și nordul Chinei. Cu toate acestea, în ciuda acoperirii generale eurasiatice, vârful de la Răscăieții Noi conține trăsături caracteristice în principal Europei de Est. În primul rând, nomazii est-europeni erau foarte pasionați să descrie atât păsările de pradă din timpul zilei (Falconiformes), cât și părțile individuale ale corpului - capul sau ciocul. În al doilea rând, bestiarul „european” al stilului zoomorf scitic (spre deosebire de „asiaticul” scitic-siberian) include deseori animale fantastice (și diversele „transformări artistice” ale acestora), pătrunse în repertoriu sub influența culturilor Orientului Mijlociu. Astfel, imaginea „fantastică” a vârfului de la Răscăieții Noi are forma unui cioc de pasăre îndoit într-o parte, ceea ce nu se întâmplă în natură. În al treilea rând, însăși forma obiectului este caracteristică doar pentru Caucazul de Nord, stepa Mării Negre și silvostepa ucraineană.
Astfel de piese au fost interpretate ca simboluri ale puterii și/sau decorațiuni pentru catargele navelor. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor le consideră asociate cu procesiuni funerare, cel mai probabil sub formă de decorațiuni pentru baldachin, căruțe sau care funerare. Ultima versiune pare a fi cea mai plauzibilă, mai ales că decorațiuni similare se găsesc pe imaginile carelor din Orientul Mijlociu. Din punct de vedere stilistic, artefactul de la Răscăieții Noi este asociat cu vârfurile din movilele silvostepei ucrainene și din Caucazul de Nord, însă, realizat într-un mod mai realist.
Se pare că o stilizare suplimentară a imaginii poate fi urmărită pe exemplarul de la Răscăieții Noi, atingând stadiul cel mai înalt, când ciocul poate fi intuit doar în buclele din partea superioară a burții, iar ochiul pronunțat subliniază asemănare cu capul unei păsări de pradă. De la mijlocul secolului al V-lea. î.Hr. piesele stilizate în această manieră manieră pătrund în regiunea de stepă a Mării Negre, inclusiv pe malurile Nistrului de Jos, unde a fost descoperită piesa.

Veniți la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei! Descoperiți-i comorile!

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.