Meduza Gorgona pe un pandantiv din "Tezaurul Istoric"
În celebra noastră expoziție permanentă, puteți admira și un pandantiv montat cu o camee din onix, pe care se reliefează capul Meduzei Gorgona. Datorită puterii sale de a transforma în piatră pe cei care o priveau, această mică bijuterie poate fi interpretată drept un scut în fața spiritelor malefice care-l puteau amenința pe posesor.
Origini:
Fiică a zeităților Phorcys și Keto, Meduza locuia la granița dintre lumea celor vii și cea a morților, alături de cele două surori ale sale, Stheno și Euryale.
De la victimă la monstru:
Cea mai frumoasă și singura muritoare dintre surorile ei, devine victima lui Poseidon, chiar în templul Atenei. Deși a fost o victimă, din cauza pângăririi spațiului sacru, zeița se răzbună transformând părul Meduzei în șerpi.
Decapitarea Meduzei:
Una dintre cele mai cunoscute legende care o înconjoară este tăierea capului Meduzei de către Perseus. Astfel, acesta cu ajutorul Atenei, al lui Hermes și Hades pornește în căutarea Meduzei pe care o decapitează în somn.
Privirea care „dă moarte de piatră”:
La întoarcerea sa, Perseus o salvează pe Andromeda, cu care se și căsătorește. Banchetul nunții este întrerupt de către Phineus, unchiul și logodnicul acesteia, care este transformat, într-un final, cu ajutorul capului Meduzei, în stană de piatră. Disperarea lui Phineus este surprinsă în următorul fragment: „O Perseu, ai învins; depărtează / Chipul vrăjit, ce dă moarte de piatră...”(Ovidius, Metamorfoze, V 216-217).
Armele Atenei:
Capul Meduzei, transformat într-o armă foarte puternică, îi este oferit la final Atenei. Din acel moment, Gorgoneionul decorează scutul și platoșa zeiței.
Evoluție iconografică:
Figură monstruoasă în perioada arhaică, aceasta devine în reprezentările din perioada clasică și elenistică o apariție armonioasă, feminină, în concordanță cu idealul de frumusețe al perioadei.
Text: dr. Alis Dumitrașcu (secția CNTI - MNIR)
Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.
