Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO

1. O descoperire unică până acum pe teritoriul județului Neamț o constituie această ,,înmormântare" simbolică a unui cal, deci un cenotaf (mormânt fals/simbolic), care aparține evului mediu timpuriu (sec. X-XIII).

Complexul funerar a fost descoperit și cercetat în toamna anului trecut, pe traseul autostrăzii A8, pe teritoriul UAT Târgu Neamț.
Ce are spectaculos această descoperire?
- au fost depuse în pământ segmente din trupul unui cal, respectiv capul și picioarele.
- alături de rămăsițele animalului au fost depuse și piese de harnașament: zăbală și scările de șa
- lângă craniul calului a fost găsit un pumnal de fier și un set de săgeți de fier.
Aceste descoperiri sunt asociate populațiilor nomade, de obicei turanici, venite din zona nord-pontică.
Complexe arheologice de acest fel sunt cunoscute pe un spațiu vast, dar pentru județul Neamț este prima descoperire de acest fel.
Urmează procesul de restaurare a pieselor metalice și apoi valorificarea lor stiințifică.

Cercetarea s-a făcut cu frumoasa colaborare a unei echipe de tineri arheologi: Constantin Emanuel Azoiței, Vladimir Iamandi, Vlăduț, Drob Sebastian Andrei.

#archaeology #nomads #grave #weapons #warior #heritage #amazing #share

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Celebrăm frumusețea și feminitatea la Muzeul Național de Istorie a României

Vă invităm să descoperiți un obiect rar și deosebit de valoros din patrimoniul nostru: #Venus Pudica pe o furcă de tors din os, o descoperire remarcabilă din campania arheologică din 2016 de la #Capidava. Această piesă, alături de alte artefacte excepționale, este expusă în cadrul expoziției „Dunărea, fluviul care a modelat o lume. Teritorii romane între Porțile de Fier și Marea Neagră”.
Zeița Venus, în ipostaza Pudica, este fin sculptată pe o furcă de tors cu inel, confecționată din os, datând din secolul al VI-lea p. Chr. Obiectul face parte dintr-o serie de descoperiri importante realizate în cadrul cercetărilor cetății romano-bizantine de la Capidava, situată pe limes-ul Dunărean.

Un studiu detaliat, dedicat acestui artefact, publicat de către colegul nostru, Alexandru Rațiu în Cercetări Arheologice XXIII, 2016, p. 137-150, este disponibil pe site-ul muzeuluiꓽ https://cercetari-arheologice.ro/articol/ca23_06/.

#Martie la #MNIR.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

3. Fragment de molar de mamut

Mammuthus primigenius sau Mamutul lânos este o specie de Mamut ce face parte din aceeaşi familie cu elefanţii actuali (ordinul Proboscidea al clasei Mammalia, din familia Elephantidae).

A apărut în Asia cu aproximativ 200.000 de ani în urmă (Pleistocen), evoluând din specia Mammuthus trogontherii. Spre deosebire de elefanții actuali, mamutul avea o blană lungă și deasă ce se îngroșa pe abdomen și în zona membrelor, astfel că putea rezista climei reci.
Era înzestrat cu o pereche de colți lungi cu o curbură pronunțată, cu care putea căuta prin zăpadă crengi și lăstare. Capacitatea de adaptare la temperaturi scăzute se datora și grăsimilor acumulate, mai ales în zona gâtului.

Ca rudele sale actuale, Mamutul era destul de mare. Cel mai mare specimen aparţinând ordinului Proboscidea a ajuns la înălţimea de 4m în zona umerilor şi cântărea în jur de 8 tone (masculii putând ajunge până la 12 tone). Totuşi, majoritatea speciilor nu erau mai mari decât elefanţii asiatici, în jur de 2,5 – 3 m înălţime, rar depăşind greutatea de 5,4 tone.

Mamutul lânos a fost ultima specie din acest gen. Majoritatea populaţiilor din America de Nord şi Eurasia au dispărut în timpul ultimei glaciaţiuni, ca parte a dispariţiei megafaunei (rinocerul lânos, ursul de peşteră etc.). Ultimii mamuţi din Eurasia au dispărut acum 10.000 de ani. Acesta a coexistat cu speciile de Homo Sapiens şi Homo Neanderthalensis, mamuţii fiind o sursă de hrană şi materie primă pentru unelte.

Fragmentul prezentat face parte din colecţia veche a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, cu locul descoperirii necunoscut.

Staţiuni paleolitice din Maramureş, de unde ar fi posibile astfel de descoperiri sunt la Buşag, Remecioara, Vadu Izei, Arduzel, Bârsana etc.

Text: Monica Ghiman, Conservator

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

4. Vă putem prezenta acum o descoperire arheologică excepțională din Dobrogea - această piatră de inel de acum 1700 de ani.

O cornalină cu siluetele a două divinități, Victoria și Fortuna, incizate frenetic de un maestru. Scena asta pur păgînă e însoțită, lucru neatestat nicăieri în Imperiu, de inscripția „VIAȚĂ”, în greacă. Culmea, e un tip de inscripție care poate să aibă implicații creștine sau gnostice. Gema a fost descoperită în 2015 la Capidava în săpăturile conduse de Irina Achim, de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan. Orice iubitor de geme antice știe că imensa lor majoritate sînt azi complet separate de contextul original, fiind parte din colecții vechi sau achiziționate de pe piața neagră, proveniența fiind limitată la indicații cețoase ca „Antiohia” sau „Italia”. A descoperi o gemă cu toate artefactele asociate, într-o săpătură modernă, e incredibil de rar. M-am bucurat mult pentru Irina – și mă bucur și că m-a invitat să publicăm împreună această piesă. Mie mi-a încredințat partea de iconografie și de epigrafie (studiul imaginii și al inscripției), iar ea a prezentat contextul istoric și arheologic, inclusiv stratigrafia, și a centralizat datele despre descoperirile ceramice asociate și analizele arheometrice (fluorescență de raze X, difracție de raze X, microscopie), discutînd și descoperirile epigrafice relevante din Scythia. Cred că nu am publicat niciodată o piesă într-un mod atît de amănunțit – nu că n-aș mai fi vrut, dar foarte rar poți controla toate lucrurile de care depinzi. Las în comentarii linkul la articolul nostru, cu toate pozele, apărut în Journal of Ancient History and Archaeology 4/2025 (ISI/Web of Science). Dar aș mai adăuga ceva. Practic nici unul dintre marile cataloage de geme care îmi erau absolut necesare pentru a găsi analogiile imaginii nu se află în bibliotecile publice din țară. Și, pentru că sînt publicații rare și scumpe, nu există nicăieri scanate pe internet. Cum, evident, nu am putut să plec în străinătate în mijlocul semestrului două-trei săptămîni „ca să mă documentez”, am reușit să rezolv problema numai și numai cu ajutorul prietenilor români și străini aflați la Roma, Bamberg, Liège, Frankfurt și Hamburg, care mi-au fotografiat pagină cu pagină cărțile necesare. Știu că cercetarea este ceva organizat și finanțat de stat, dar pentru cercetători, acești prieteni sînt statul.

VICTORIA-FORTUNA INTAGLIO INSCRIBED “ZOH” FROM CAPIDAVA (SCYTHIA) IN ITS ARCHAEOLOGICAL CONTEXT - PDF

Sursa informațiilor Cătălin Pavel.

5. Tartrul dentar, arhivă microscopică a unor povești de secole!

Iulie 2025. Colega mea, Ozana Maria Petraru, m-a contactat: observase urme de uzură pe incisivi și era aproape sigură că provin din prelucrarea fibrelor textile. Dar era nevoie de dovada clară: fibrele!

Provocare acceptată: preparat, analizat, identificat. Unde le-am găsit? În tartru, la indivizi descoperiți în necropola de la Biserica Sf. Athanasius din Niculițel (secolele XV–XIX).
Martie 2026: publicat (https://www.mdpi.com/2571-550X/9/2/25)! Articol semnat de: Ozana-Maria Ciorpac-Petraru, Mihaela Danu, Ana Drob, Paul-Iulian Donciu, Aurel-Daniel Stănică și Luminița Bejenaru.

Sursa informațiilor Mihaela Danu.

6. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a anunțat descoperirea a 34 de morminte din perioada romană, în timpul cercetărilor arheologice efectuate la situl Spitalului Municipal Constanța, o zonă situată în necropola antică Tomis.

Spitalul Municipal Constanța este amplasat în perimetrul sitului arheologic „Necropola orașului antic Tomis”, precum și în zona de protecție a monumentului istoric „Cavoul cu orant de la Egreta”, secolul IV d.Ch., epocă romană.

Ceea ce a început ca o evaluare arheologică de rutină, legată de modernizarea infrastructurii, s-a transformat într-una dintre cele mai semnificative descoperiri urbane recente.

Arheologii MINAC au descoperit aici 34 de morminte din perioada romană, unele dintre ele cu înhumări multiple, în catacombe. O mare parte dintre acestea conțineau piese de inventar funerar, precum obiecte de port, bijuterii, vase de sticlă, monede și o cantitate impresionantă de ceramică (amfore africane). De asemenea, au fost descoperite două piese excepționale: o inscripție în limba greacă, ce atestă o asociație religioasă la Tomis în secolul III, precum și un umbo - partea centrală a unui scut de paradă, extrem de rar.

Descoperirile făcute constituie noi mărturii arheologice, ce indică faptul că porțiuni substanțiale din orașul antic sunt încă păstrate sub Constanța modernă.

Sursa informațiilor Poveștile Mării Negre.

7. Chiar și cele mai mici fragmente de lut ars aduc informații prețioase despre viața oamenilor de acum șase milenii.

Cuiburi de viespe, Stăuceni-Holm, com. Stăuceni.

Analogii pentru descoperirile de la Stăuceni-Hol, jud. Botoșani. C. Beldiman, ARHEOLOGIE ŞI ENTOMOLOGIE. CUIBURI DE VIESPI (HYMENOPTERA: SPHECIDAE, SCELIPHRON SP.) DESCOPERITE ÎN AŞEZAREA APARŢINÂND CULTURII NOUA DE LA ZOLTAN, JUD. COVASNA, Memoria Antiqvitatis, 2023.

#muzeuljudeteanbotosani #arheologie #descoperiri #cooperare #international #cultura #cucuteni #viespi #piesazilei

Chiar și cele mai mici fragmente de lut ars aduc informații prețioase despre viața oamenilor de acum șase milenii.

Prelucrarea materialelor ceramice descoperite pe parcursul cercetărilor de la Stăuceni-Holm, comuna Stăuceni, jud. Botoșani, a adus în atenție două fragmente deosebit de interesante, de lut durificat prin ardere, care prezentau perforații. Clădirea pe care o cercetăm începând cu anul 2023, aparține Culturii Cucuteni, are o vechime de 6000 de ani și este una dintre cele mai mari din situl de la Stăuceni. Cercetările se efectuează de către arheologii din cadrul Muzeului Județean Botoșani, în parteneriat cu o echipă internațională, cuprinzând specialiști și studenți de la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen-Nuremberg, Germania.

Analiza amănunțită a obiectelor a condus la concluzia că fragmentele de lut ars, durificat cel mai probabil deodată cu incendiul care a cuprins clădirea, fac parte din cuiburi de viespe care se aflau alipite clădirii pe care arheologii o cercetează sistematic.

Există foarte puține analogii cu privire la aceste cuiburi de viespi, descoperiri de acest fel fiind publicate recent de la Zoltan-Nisipărie, jud. Covasna, de către C. Beldiman, rezultatele fiind publicate în articolul Arheologie şi entomologie. Cuiburi de viespi (hymenoptera: sphecidae, sceliphron sp.) descoperite în aşezarea aparţinând culturii Noua de la Zoltan, jud. Covasna, Memoria Antiqvitatis, 2023.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

8. O cătușă descoperită în castrul roman de la Buciumi, județul Sălaj

9. Descoperire rară lângă Botoșani: Cuiburi de viespi vechi de 6.000 de ani, găsite într-o locuință din Cultura Cucuteni la Stăuceni

232. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 8 martie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete