Torsul, una din principalele îndeletniciri ale femeilor din mediul rural, este operaţia de bază care realizează firul textil (din lână, bumbac, in sau cânepă) prin răsucire manuală cu ajutorul fusului şi a furcii de tors care susţine caierul sau fuiorul.
Furca de tors era o unealtă nelipsită a femeilor, fiind folosită atât în casă, la câmp sau chiar şi când mergeau pe uliţă.
Odată terminate muncile câmpului, în perioada cuprinsă înainte de postul Crăciunului și până la începerea postului Paştelui, se organizau şezători. Seara, grupuri de fete sau de femei se adunau la un loc, într-o casă apropiată, unde torceau fuioarele de cânepă ori caierele de lână, cântau şi povesteau. Şezătorile erau şi un prilej de întâlnire a tinerilor, unde adesea se puneau bazele viitoarelor căsătorii. În seri dinainte stabilite, feciorii veneau în şezători şi ofereau drăguţelor cadouri, câte o furcă cu oglinzi, o furcă crestată sau pictată. Astfel, din obiecte funcţionale, furcile căpătau un rol social.
Vă invităm la Muzeul de Etnografie Brașov unde puteţi observa detalii privind decorarea furcilor de tors, dar şi alte activităţi din cadrul industriei casnice textile, cum ar fi „răşchiatul”, „urzitul”, „năvăditul” sau ţesutul firelor.
Foto 1: Tineri saşi din Cristian la şezătoare, 1885, foto Leopold Adler, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Brașov
Foto 2: Furcă de tors cu talpă, colecţia Muzeul de Etnografie Braşov
Foto 3: Furci de tors cu decor crestat şi pictat (detaliu), expoziţia permanentă „Patrimoniul textil”
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu