„Tezaurul de la Dobrotești” (jud. Teleorman), un tezaur medieval datat în sec. XVI compus din obiecte de podoabă și port și monede de argint

 

Muzeul Județean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Teleorman, prezintă în luna aprilie 2026 un nou exponat în cadrul ciclului expozițional „Exponatul Lunii”. Astfel, este propus vizitatorilor „Tezaurul de la Dobrotești” (jud. Teleorman), un tezaur medieval datat în sec. XVI compus din obiecte de podoabă și port și monede de argint.
Acesta este „Exponatul cu numărul 200” din cadrul ciclului care a debutat cu 19 ani în urmă, exponat care va marca, totodată, și finalizarea proiectului expozițional.

* * *

Tezaurul de la Dobrotești a fost descoperit la începutul anului 2025 în punctul „Pădurea Luncă - Berindei”, cu ajutorul unui detector de metale, de către un deținător autorizat. Ulterior, a fost predat în condițiile legii și a intrat în patrimoniul Muzeului Județean Teleorman. Locul de descoperire se află în partea de est a teritoriului comunei Dobrotești, în vecinătatea comunei Beuca.

Tezaur este compus din obiecte de podoabă, accesorii vestimentare (15 piese și trei fragmente) și opt monede, greutatea totală fiind de aproape 73 grame. În urma constatării făcută la locul descoperiri de către specialiști de la Muzeul Județean Teleorman și de la Direcția Județeană pentru Cultură Teleorman a mai fost recuperată, de la suprafața solului, o a 19-a piesă, o mărgică de sticlă.

Piesele de podoabă și port, confecționate în cea mai mare parte din argint, unele aurite, dar și din pastă vitroasă, sunt pentru cap (ace de păr sau văl și cercei), mâini (un inel), gât (mărgele) și haină (o copcă tip „moș și babă”).

Acele de păr (sau văl), mai precis plăcuțele ornamentale ale acestora, în număr de două, sunt în formă de calotă sferică, cu baza plată, pe care se fixa acul. Ambele sunt decorate cu cercuri simple sau dispuse în motive florale realizate din sârmă de argint răsucită și cadre de sârmă spiralată, cu monturi de sticlă sau piatră colorată.

Cerceii sunt cele mai numeroase piese de podoabă din tezaur, șase la număr, aparținând unor tipuri diferite: un cercel poliedric, un cercel cubic și patru cercei în formă de lunulă (de tipul kolt). Sunt lucrați din plăcuțe de argint pe care au fost lipite elementele de decor realizate în tehnicile filigranului și granulației: cadre și tuburi de sârmă simplă sau filigranată, șiruri de granule de argint, cerculețe de sârmă dispuse tangent sau constituind motive florale, triunghiuri și piramide din granule de argint, cupole din sârmă simplă, îndoită în formă de petale.

Inelul are veriga semicirculară în secțiune și este suprapusă parțial de o piesă intermediară pe care se află o plăcuță relativ ovală - chatonul, cu un decupaj rotund în centru, unde a fost montată o bucată plată de sticlă colorată. Decorul este realizat prin incizare și elemente reliefate de tip pseudo-filigran.

Cele patru mărgele sunt confecționate din pastă vitroasă și au forma sferică, ușor aplatizată. Una este de culoare albastru-deschis, alta turcoaz, o a treia de culoare maro-închis spre negru, cu aspect opac, iar ultima de culoare cărămiziu-vișinie, decorată cu cinci linii albe, verticale, paralele, dispuse echidistant.

Două elemente componente ale unei perechi de copci de tip „moș și babă” au fost realizate prin turnare din argint, ajurate și aurite. Decorul, identic pentru ambele piese, constă dintr-o crenguță cu două ghinde centrale, în jurul cărora se află dispuse radial altele cinci ghinde ce alternează cu frunze de stejar. Una dintre piese are lipit pe spate un cârlig din sârmă simplă, constituind partea de „moș” a copcilor, în timp ce elementul de tip „babă” nu se mai păstrează, fiind rupt din vechime.

Monedele sunt reprezentate de trei denari de argint puși în circulație de Regatul Ungariei în sec. XV și de cinci akçele (aspri) de argint emiși în Imperiul Otoman în sec. XVI. Toți denarii ungurești au fost bătuți în timpul regelui Matei Corvin (1458-1490). Monedele otomane poartă numele sultanilor Süleyman I (1), Selim II (1) și Murad III (2) la care se adaugă o piesă puternic uzată pentru care nu s-a reușit identificarea precisă a emitentului. Cea mai recentă monedă identificată, un aspru de la Murad III, bătut în atelierul de la Canca în anii 1574-1595, sugerează ascunderea tezaurului, cel mai devreme la sfârșitul ultimul deceniu al sec. XVI sau în primii ani ai sec. XVII, foarte probabil în jurul anilor 1600-1601, în contextul vremurilor tulburi și al luptei pentru putere de la sfârșitul domniei lui Mihai Viteazul.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.