Între Paris și București: povestea unei tinere femei în secolul al XIX-lea

 

Expoziția vă invită să descoperiți o istorie emoționantă, reconstituită din săpături arheologice recente în curtea Bisericii Mavrogheni din București alături de cercetări în arhivele istorice. În centrul expoziției se află un sicriu excepțional din zinc, descoperit în 2024, care păstrează rămășițele unei tinere de doar 19 ani, victimă a uneia dintre cele mai temute boli ale epocii: tuberculoza.

Biserica Mavrogheni, ctitorită în 1787 de domnitorul Nicolae Mavrogheni pe atunci la marginea orașului, lângă Podul Mogoșoaiei, a fost parte a unui vast ansamblu cu mori de vânt, foișor și grădini. Deși înmormântările în interiorul orașelor fuseseră interzise din 1864, cimitirul bisericii a continuat să primească personalități până la începutul secolului XX. Săpăturile arheologice începute în 2018 au condus la identificarea și cercetarea a 137 de morminte datate între sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XX.

Cel mai impresionant complex funerar a fost găsit în fața intrării bisericii: un sicriu trapezoidal din zinc, susținut de șase picioare, cu capac bogat decorat: îngerași la colțuri, cranii, chenare și detalii emailate. Sicriul era prevăzut cu două capace suprapuse: unul exterior etanș, fixat cu nituri, și unul interior prevăzut în zona capului cu un decupaj acoperit de sticlă, care permitea privirea defunctei fără risc de contaminare.

Scheletul tinerei s-a conservat remarcabil: părul și o parte din pielea spatelui au rămas intacte. Analiza antropologică a relevat leziuni extinse la coloana vertebrală, coaste și sinusuri, caracteristice unei tuberculoze multifocale severe, complicată de sinuzită cronică. Deși probabil a beneficiat de tratament în unul dintre puținele sanatorii europene specializate ale vremii, boala i-a fost fatală.

Expoziția reconstituie traseul tragic al acestei tinere femei: pornind din Paris, locul nașterii, trecând prin sanatoriile europene, decesul la Budapesta în 1872 și ajungând, în final, la București, unde a fost înmormântată. Povestea ei ilustrează lupta disperată împotriva „morții albe” într-o epocă marcată de limitări medicale. Prin artefacte, fotografii și documente, vizitatorii vor afla o poveste profund umană despre fragilitatea vieții în secolul al XIX-lea.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului București.

Cercetarea artefactelor din perioada elenistică descoperite vara trecută la Callatis a intrat într-o nouă etapă: documentare digitală și reconstituire virtuală!

 

Cercetarea artefactelor din perioada elenistică descoperite vara trecută la Callatis a intrat într-o nouă etapă: documentare digitală și reconstituire virtuală!

Cercetările arheologice nu se încheie odată cu finalul campaniei de teren. Dincolo de momentul descoperirii parcursul analitic este complex, alcătuit din numeroase etape de documentare și interpretare, esențiale pentru înțelegerea și valorificarea corectă a vestigiilor. Astfel de studii oferă totodată baza desfășurării corecte a activităților de restaurare și conservare.

Documentare digitală de mare precizie a elementelor patului funerar:
Principalul obiectiv al etapei recente de cercetare a fost documentarea digitală fidelă a pieselor ce compun sarcofagul de tip pat funerar recuperat din cavoul din Movila Dulcești.

Acesta a fost demantelat în antichitate de jefuitori și apoi recuperat bucată cu bucată de arheologi. În prezent este recompus în sala Lapidarium a Muzeului Național de Istorie a României. Prin înregistrarea exactă a geometriei și a aspectului suprafețelor vizibile ale blocurilor de calcar și marmură, aceste studii au fost esențiale, mai ales înainte de asamblarea elementelor pentru spațiul expozițional, oferind o bază solidă pentru analize și interpretări viitoare asupra sarcofagului. Documentațiile 3D au fost realizate prin utilizarea fotogrammetriei cu ajutorul partenerilor noștri de la Luthonium Virtual Heritage.

Recompunerea sarcofagului în mediul virtual:
Obiectivul nostru este valorificarea digitală a cavoului de la Dulcești. Prin tehnici de modelare 3D, fragmentele sarcofagului sunt recompuse virtual, astfel încât să poată fi înțeles aspectul său original, anterior dezmembrării cauzate de jefuirile din antichitate. Sarcofagul este apoi repoziționat în locația sa inițială, în cadrul modelului digital 3D al cavoului, realizat pe baza scanărilor efectuate in situ. O astfel de abordare este și o formă de restaurare care permite explorarea diverselor ipoteze.

O privire în interiorul cavoului elenistic:
În etapa finală, modelul reasamblat al sarcofagului va servi drept punct de plecare pentru o reconstituire virtuală completă a interiorului cavoului, așa cum ar fi arătat acesta înainte de intervențiile umane. Rezultatul va permite atât specialiștilor, cât și publicului larg, să exploreze un monument funerar excepțional din epoca elenistică într-o formă cât mai apropiată de realitatea antică.

Onestitate și transparență:
Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care ni le oferă mediul digital este libertatea de a gândi restaurarea ca pe un dialog, nu ca pe un verdict final. În spațiul virtual, putem propune reconstituiri și soluții de restaurare fără a interveni ireversibil asupra originalului, testând diferite variante și scenarii.

Fiecare restaurare este, în fond, o interpretare: o lectură a trecutului realizată cu instrumentele, sensibilitatea și estetica timpului nostru. Modelele digitale ne permit să facem acest lucru transparent, onest și reversibil — să arătăm nu doar ce știm, ci și cum știm și ce presupuneri facem.

Prin îmbinarea cercetării arheologice cu tehnologiile digitale, Muzeul Național de Istorie a României își continuă misiunea de a proteja, studia și face accesibil patrimoniul arheologic și arhitectural de excepție din România, deschizând noi perspective asupra modului în care trecutul poate fi înțeles și valorizat astăzi.

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮-𝐕𝐚̂𝐥𝐜𝐞𝐚

 

𝐒𝐞𝐜𝐭𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 - 𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮-𝐕𝐚̂𝐥𝐜𝐞𝐚

𝐃𝐚𝐭𝐚𝐫𝐞: a doua jumatate a sec. XX

𝐌𝐞𝐬𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐥𝐚𝐫: 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐕𝐢𝐜𝐬̦𝐨𝐫𝐞𝐚𝐧𝐮, (n. 1927 - d. 1993), Horezu, Vâlcea
Piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Olteniei Craiova, Secția de Etnografie prin achiziție în anul 1983.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥: lut, angobă, humă, smalț plombifer; tehnică: lut, obținut prin săpare, îndepărtarea impurităților, lăsat la dospit peste iarnă, frământare prin călcare cu picioarele, modelat la roata mobilă, decorat cu gaița și cornul, smălțuit, două arderi oxidante.
𝐂𝐫𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚: alb, brun, ocru, verde, albastru.
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞: Farfurie smălțuită de formă circulară cu profil tronconic aplatizat, decor stilizat, geometrizat și fitomorf, structurat astfel: în centru, 𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐫𝐜 - ce sugerează soarele stilizat, din care se dezvoltă radial ramuri vegetale, 𝐟𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞 𝐬̦𝐢 𝐟𝐥𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞, ce sugerează ”pomul vieții”, simbol al regenerării și al legăturii dintre lumi. Din structura radială se distinge un motiv străvechi, ”𝐫𝐨𝐦𝐛𝐮𝐥” frecvent întâlnit în ornamentica tradițională, este simbol al fertilității, al pământului roditor asociat cu ogorul sau ciclul agrar. 𝐒𝐞𝐦𝐧𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐮𝐜𝐢𝐢 𝐬𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 simbolizează credința în Dumnezeu iar integrată în compoziția vegetală, are sens atât creștin, cât și cosmologic: marchează cele patru puncte cardinale, echilibrul lumii, legătura dintre cer și pământ sugerând protecție, prosperitate sau ordine universală.

Prin aceste simboluri, meșterul exprimă relația profundă dintre om și lut. Lutul modelat cu măiestrie și artă, transformat prin foc, devine obiect purtător de sens. Astfel că farfuria nu este doar un obiect decorativ, ci și o mărturie a relației profunde dintre om, natură și sacru, o poveste despre lumină, pământ și continuitate.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: Durău Loredana, muzeograf - Secția de Etnografie, Muzeul Olteniei.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆:
Barbu Slătineanu, Paul H. Stahl, Paul Petrecu, Arta populară în Republica Populară Română. Ceramica. București: Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958.

Muzeul Olteniei

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Secția de arheologie a Complexului Muzeal Arad

 

Astăzi vă prezentăm secția de arheologie a Complexului Muzeal Arad!

Complexul Muzeal Arad a inaugurat noua expoziție de arheologie în data de 4 octombrie 2024.

În ceea ce privește expoziția de arheologie, lucrările au vizat amenajarea întregului spațiu expozițional și implementarea noului concept expozițional, în paralel cu realizarea de reconstituiri tridimensionale și integrarea tehnologiei moderne în expoziție (sală imersivă pentru fortificația Epocii Bronzului de la Sântana-Cetatea Veche, masă interactivă pentru copii, proiecții video și reconstituiri grafice).

Curatorii expoziției de arheologie sunt dr. Victor Cristian Sava, dr. Florin Mărginean și drd. Ioan Cristian Cireap, arheologi la Complexul Muzeal Arad.

Linia directoare a conceptului expozițional a fost promovarea descoperirilor arheologice ale județului Arad și dispunerea cronologică a acestora. Circuitul expoziției de arheologie poartă vizitatorul prin toate epocile majore ale preistoriei și ale istoriei.

Program de vizitare: de marți până duminică, între orele 09.00 și 17.00, ultima intrare: 16.30.

Adresa: Piața George Enescu, nr. 1.

 

 

 

Sursa informațiilor Centrul de Turism Arad.

Lansarea volumului "Amprenta unui timp prea scurt. Omagiu lui Liviu Măruia"

 

Luni, 16 februarie 2026, ora 17:30, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Eugen Todoran" din Timișoara, Bulevardul Vasile Pârvan, nr. 4A, are loc lansarea volumului "Amprenta unui timp prea scurt. Omagiu lui Liviu Măruia", care este urmată de o dezbatere la care vor participa:

Invitați speciali:
-prof. univ. dr. Petru URDEA, membru corespondent al Academiei Române;
-lect. univ. dr. Andrei STAVILĂ, arheolog, prodecan Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest din Timișoara;
-dr. Cristian FLOCA, arheolog, Institutul de Studii Banatice "Titu Maiorescu" al Academiei Române, Filiala Timișoara.
Coordonatorii volumului:
-dr. Alexandru BERZOVAN, arheolog, Institutul de Arheologie Iași, Academia Română, Filiala Iași;
-dr. Sorin FORȚIU, istoric.
Moderator: dr. Călin TIMOC, arheolog.

Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!

 

Sursa informațiilor Sorin Forțiu.

Dunărea, fluviul care a modelat o lume. Teritorii romane între Porțile de Fier și Marea Neagră

 

Se deschide expoziția „Dunărea, fluviul care a modelat o lume”

Marți, 17 februarie 2026, ora 13:00, va avea loc vernisajul expoziției „Dunărea, fluviul care a modelat o lume. Teritorii romane între Porțile de Fier și Marea Neagră”, la Muzeul Național de Istorie a României (Holul Central, aripa Franceză).

Realizată de MNIR în parteneriat cu opt instituții muzeale din țară, expoziția propune o lectură actualizată a Dunării romane – nu doar frontieră a Imperiului, ci un spațiu care a modelat peisaje, comunități și istorii.

Pornind de la albumul Limesul dunărean din România, expoziția aduce în prim-plan piese arheologice rezultate din cercetări recente, reinterpretări și proiecte interdisciplinare desfășurate în siturile dunărene. Artefactele sunt prezentate în contextul lor istoric, funcțional și peisagistic, oferind o perspectivă coerentă asupra sectorului dintre Porțile de Fier și Marea Neagră.

Fotografia ambientală și documentară completează discursul științific, iar traseul expozițional urmează cursul Dunării, de la vest la est. Parcursul valorifică spații ale MNIR redeschise publicului, integrând detaliile arhitectonice ale clădirii într-o narațiune despre continuitate și redescoperire.

Ne-ar face o reală plăcere să ne fiți alături la acest moment important. Vă așteptăm să vizitați expoziția până în toamna anului 2026, participând și la evenimentele asociate acesteia.
Detalii:

https://www.mnir.ro/deschiderea-expozitiei-dunarea.../

 
#MNIR #ars2archaeo #united4heritage

 

Sursa informațiilor Ovidiu Țentea.

Povestea unei figurine din lut de acum 7500 de ani

 

Locuință neolitică în timpul cercetării

 Statuetă neolitică feminină, imediat după descoperire

Localizarea descoperirII în zona Arcuș

 

Statueta feminina

 

Statuetă neolitică, desen

 

Într-o zi obișnuită de săpături, pe un teren aflat la marginea orașului Sfântu Gheorghe, echipa de arheologi de la MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a descoperit ceva deosebit: o mică figurină din lut, modelată cu grijă în urmă cu mii de ani. E vorba despre o reprezentare feminină – cu brațele larg deschise, ca într-o rugăciune.

Descoperirea a fost făcută în timpul cercetărilor preventive din zona Arcuș – Platoul Târgului (Vásártető), acolo unde urma să se extindă o zonă de branșamente electrice necesară pentru zona Sepsi Arena. 

Săpăturile au scos la iveală urmele unei așezări neolitice datate între anii 5800 și 5500 î.Hr., aparținând culturii Starčevo-Criș – una dintre cele mai vechi culturi agricole din sud-estul Europei. Într-o locuință veche de peste șapte milenii, printre fragmente de vase, urme de lut ars și cărbune, arheologii au găsit această mică statuetă.

Figurina, înaltă de doar 6 centimetri, a fost modelată dintr-un lut amestecat cu pleavă și nisip, apoi arsă la o temperatură ridicată. Are o culoare cărămizie deschisă, iar pe partea din față se observă nuanțe brun-închise, semn că acolo focul a atins-o mai mult. Chipul ei nu este detaliat, dar detaliile esențiale sunt ochii incizați în formă de „V”, un mic nas oval și linii fine care redau părul lung, probabil prins într-un coc – una dintre cele mai vechi reprezentări de coafură feminină cunoscute în zona nord-dunăreană.

Brațele, modelate lateral, par ridicate, iar în față se disting două mici proeminențe care indică sânii – semn clar că avem de-a face cu o figură feminină. Poziția aceasta, cu brațele deschise, era specifică reprezentărilor din neolitic, simbolizând rugăciunea, invocarea sau comuniunea cu divinitatea.

Astfel de figurine sunt rare în cultura Starčevo-Criș, ceea ce face descoperirea de la Arcuș cu atât mai valoroasă. Majoritatea „idolilor” cunoscuți din aceeași perioadă provin din Banat sau din zona Crișului, iar multe dintre ei au forme accentuate, de tip „Venus” – statuete cu șolduri pronunțate, simboluri ale fertilității. Cea de la Arcuș, însă, este diferită: lipsesc trăsăturile exagerate, fiind mai degrabă o siluetă subțire, simplă, dar plină de expresivitate.

Această mică figurină de lut, veche de peste 7500 de ani, ne oferă o fereastră spre lumea de atunci – o lume în care oamenii începeau să-și clădească sate, să cultive pământul și să caute sensuri spirituale în gesturi și simboluri. Poate că era o ofrandă, poate o amuletă, poate un obiect folosit în ritualuri legate de fertilitate sau protecția casei. Cert este că, prin ea, ne întâlnim astăzi cu gândurile, credințele și sensibilitatea unor oameni de demult, care, la fel ca noi, simțeau nevoia de a se conecta cu ceva mai presus de ei.

Material realizat de: Dr. Dan-Lucian Buzea, arheolog la MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Echipa de cercetare de la MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni: Dr. Dan-Călin Ștefan (responsabil proiect), dr. Dan-Lucian Buzea și dr. Puskás Jozsef.
Colaboratori arheologi independenți: dr. Nicoleta Paula Mazăre, dr. Florentina Mărcuți și dr. Marius Mihai Ciută.

 

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.