ZORII ISTORIEI. CUM A ÎNCEPUT TOTUL

 

ZORII ISTORIEI. CUM A ÎNCEPUT TOTUL 

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia invită publicul, de Noaptea Muzeelor, la deschiderea noii expoziții permanente de Preistorie. După 5 luni de reorganizare, realizată de o echipă formată din arheologi, conservatori, graficieni, tehnicieni și restauratori, istoria veche a județului Alba este prezentată într-un mod nou, prin informații interesante, reconstituiri, grafică digitală, ilustrații și un film original. Vizitatorii vor putea descoperi expoziția alături de arheologi, într-un spațiu complet reamenajat, care aduce preistoria mai aproape de public, într-un format modern și atractiv.

#MuzeulNationalalUniriiAlbaIulia #NoapteaMuzeelor

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Opaiț roman decorat pe bază cu un ciorchine de strugure

 

Opaițul roman decorat pe bază cu un ciorchine de strugure prezintă pe disc principalul motiv ornamental: o acvilă imperială (aquila) cu aripile desfăcute, ținând în cioc o cunună (corona), simbol al victoriei. Pasărea stă pe un fulmen (fulgerul lui Iupiter), sugerând bara transversală a unui stindard militar pe care era fixată acvila legiunii. Piesa a fost descoperită în anul 2023, în timpul cercetării arheologice preventive din situl Apulum, punctul „Altip”, într-o locuință din așezarea civilă a legiunii a XIII-a Gemina.

Asocierea acestor reprezentări pe același obiect creează un contrast interesant: partea vizibilă a opaițului, discul, este dominată de simbolurile autorității imperiale și ale puterii militare romane, în timp ce baza, ascunsă privirii, poartă reprezentarea unui ciorchine de strugure, motiv legat de cultul bahic, de viața domestică și de evadarea din rigorile zilnice.

Începând de miercuri, 3 iunie, ora 11:00, opaițul va fi expus la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în cadrul programului Exponatul Lunii.

concept grafic: Rares Alex

 

Sursa informațiilor Anca Timofan.

Butinăritul pe Valea Anieșului

 

Butinăritul pe Valea Anieșului

Sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud și a Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul „Cuibul visurilor” Maieru vă invită, începând cu data de 29 mai 2026, la expoziția de fotografie și obiect „Butinăritul pe Valea Anieșului”.

Pădurea a reprezentat dintotdeauna una dintre cele mai importante bogății ale Văii Anieșului, iar viața locuitorilor a fost strâns legată de muncile pădurii și de exploatarea lemnului. Dintre ocupațiile tradiționale practicate aici, butinăritul a avut un rol esențial, devenind pentru multe familii o importantă sursă de trai și o tradiție transmisă din generație în generație.

Butinăritul desemna activitatea de exploatare a lemnului în pădure: tăierea copacilor, fasonarea trunchiurilor și transportarea acestora din munte spre locurile de depozitare sau de prelucrare. De la doborârea arborilor cu securea și joagărul, iar mai târziu cu motofierăstrăul, la transportul cu carul tras de boi – mijloc tradițional folosit de oamenii locului – sau prin plutărit, una dintre cele mai spectaculoase forme de transport, apoi prin vagoanele trase de vestita locomotivă cu aburi care a funcționat până în anii ’70, până la depozitul de la Anieș, unde lemnul era depozitat sau prelucrat, munca butinarilor a fost una extrem de grea. Totodată, ea a contribuit semnificativ la dezvoltarea economică a zonei și la valorificarea resurselor pădurii la scară largă.

Butinarii petreceau săptămâni întregi în munți, departe de familie, adăpostiți în colibe sau barăci din lemn construite în apropierea locurilor de muncă. Viața lor era marcată de frig, efort și pericole, dar și de solidaritate, curaj și respect față de pădure. Ei cunoșteau fiecare vale, fiecare drum și fiecare semn al muntelui, iar priceperea lor făcea posibilă desfășurarea acestei ocupații tradiționale.

Expoziția „Butinăritul pe Valea Anieșului” reunește fotografii de epocă, unelte și obiecte specifice muncii forestiere, aducând în fața publicului imagini și mărturii despre viața butinarilor. Fiecare obiect expus vorbește despre truda oamenilor care au muncit în pădure și despre legătura profundă dintre comunitate și bogăția naturală a muntelui.

Prin această expoziție ne propunem să păstrăm vie memoria butinarilor și să aducem un omagiu generațiilor care au contribuit, prin muncă și sacrificiu, la istoria și identitatea Văii Anieșului.

Expoziția poate fi vizitată la Muzeul „Cuibul visurilor” Maieru în perioada 29 mai – 15 august 2026, de miercuri până duminică, între orele 10:00–18:00.

Responsabil proiect: muzeograf,
Viorel-Daniel Partene

Vă așteptăm cu drag!

Manager,
Dr. Alexandru Gavrilaș

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

Restaurarea înseamnă răbdare, precizie și grijă pentru patrimoniul cultural.

 

Restaurarea înseamnă răbdare, precizie și grijă pentru patrimoniul cultural.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, în parteneriat cu Liceul de Arte „Sigismund Toduță”, organizează, începând cu data de 02.06.2026, ora 10.00, la sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, „Școala de vară de restaurare”, ediția a IX-a.

Anul acesta, vor fi prezenți elevi din ciclul liceal, clasa a X-a și a XI-a de la Liceul de Arte „Sigismund Toduță”, coordonați de prof. Ana Iancu și prof. Daniel Bocșe.

Timp de 6 zile, Laboratorul de restaurare al Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, cu cele trei specializări: ceramică, metal și carte veche, va fi gazda acestei acțiuni interactive. Elevii vor primi informații despre fluxul tehnologic, tehnici și etape de lucru, despre tipurile de degradări suferite de artefacte de-a lungul timpului, precum și despre materialele folosite în restaurare.

Demonstraţiile practice ale proceselor de restaurare se vor desfășura sub forma unor participări interactive, în cadrul cărora elevii vor putea realiza, sub îndrumarea specialiştilor, diverse operaţiuni.
Ultima zi va fi dedicată expunerii obiectelor, jurizării şi acordării de diplome şi premii participanţilor. Ca în fiecare ediție, toate intervenţiile vor fi efectuate pe material anorganic comun, nefiind afectat patrimoniul cultural mobil al instituţiei.

Cu această ocazie va avea loc și vernisajul expoziției „RESTITUIRI ISTORICE. PATRIMONIU RĂTĂCIT”, obiectele prezentate fiind restaurate în laboratorul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva și provenind de la deținătorii de detectoare de pe raza județului Hunedoara.

Popițiu Ioana – expert restaurator metal-ceramică

#MCDR #ConsiliulJudeteanHunedoara #ScoalaDeVaraDeRestaurare #Restaurare #Conservare #Patrimoniu #PatrimoniuCultural #EducatiePrinPatrimoniu #LiceulDeArteSigismundToduta #Deva #Hunedoara #CulturaDezvolta #Muzeu #Istorie #RestauratoriDeMaine

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Hecate. O zeiță a lunii, a magiei și a răscrucilor.

 

Trei chipuri care privesc în direcții diferite. Torțe, magie, răscruci și o prezență care pare desprinsă dintr-un film dark fantasy al Antichității. Piesa a fost descoperită la Constanța și face parte din celebrul „Tezaur de sculpturi de la Tomis”, una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din spațiul dobrogean. Sculptura, realizată din marmură și datată în secolele II–III d.Hr., o prezintă pe Hecate în ipostaza sa triplă, cu trei corpuri unite și torțe îndreptate în jos, simboluri ale călăuzirii prin întuneric și ale lumilor ascunse.

În Antichitate, Hecate avea aproape statutul unei divinități a granițelor invizibile. Proteja intrările în case și temple, veghea răscrucile, apărea în ritualuri nocturne și în practicile magice ale lumii greco-romane. Oamenii îi lăsau ofrande la intersecții, sub lumina lunii, în speranța protecției sau a unui semn venit din lumea nevăzută. Câinii, torțele și cheile apar constant în iconografia ei, simboluri ale călăuzirii prin întuneric și ale accesului către teritorii ascunse.

Această reprezentare triplă a zeiței are ceva profund cinematografic chiar și astăzi. Trei corpuri unite într-o singură prezență divină. Trei perspective asupra lumii. Trei direcții ale destinului. În multe sanctuare antice, statuile Hecatei erau așezate exact la răscruci, pentru ca zeița să poată privi simultan fiecare drum. Relieful de la Tomis păstrează eleganța sobră a sculpturii romane, însă atmosfera lui trimite spre ceva mai vechi și mai neliniștitor: fascinația omului pentru magie, destin și semnele ascunse ale lumii. În jurul Hecatei s-au construit secole întregi de mituri despre vrăji, plante ritualice, nopți sacre și formule șoptite în temple sau în apropierea mării.

Expoziția realizată de Muzeul Național al Banatului în parteneriat cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași aduce la Timișoara povești despre frumusețe, seducție, fertilitate, protecție, magie și putere sacră.

 

#mnab #oglindafrumusetii #hecate #antichitate  #mitologie

#timisoara #muzeulnationalalbanatului

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

Portul din zona Branului

 

Portul din zona Branului

Portul popular din zona Branului este un port de munte, cu elemente pastorale specifice regiunii. Deși a suferit de-a lungul timpului anumite influențe, acest port și-a menținut sute de ani specificul unitar. El are trăsături caracteristice ale costumului de bază popular românesc, din zonele de munte sau din imediata lor apropiere.
De-a lungul timpului, în condițiile dezvoltării meșteșugurilor și a industriei țărănești, a folosirii materialelor noi și a coloranților, a conviețuirii cu alte naționalități precum și în virtutea relațiilor cu diferite zone vecine, portul popular din zona Branului a căpătat elementele sale specifice ce-l fac recognoscibil.

Costumul vechi femeiesc s-a menținut, ca structură, din epoca feudalismului până în zilele noastre. Era compus din ștergar purtat peste căița care acoperă capul, iar tinerele căsătorite și fete poartă pălărie. Ia cu croieli deosebite, poalele fixate în talie cu brâul roșu, iar peste acestea fota închisă cu brăcii. Peste ie, femeile tinere foloseau tunica, iar cele vârstnice ”lăibărica” de zeghi. Iile erau, fie cu mânecile lungi (2,5 m) formă unică împrumutată din zona Vrancei, fie cu mâneci cu ”obânzica” întoarsă, iar fota croită din țesătură lungă (5 coți) și lată de 75 cm, cusută cu crețuri în spate, cu două capete bogat ornamentate numite ”pulpene”, petrecute în față una peste alta.

La ii se schimbă cu timpul forma mânecilor (pumnașii sunt mai lați), ornamentația se amplifică, iar motivele sunt brodate cu lânică. Se mai brodează și cu arnici, paiete și mărgele. ”Lăibărica” de catifea ”carachioi” purtată de tinere peste ie, este brodată cu fir de aur și mărgele, iar bătrânele continuă să poarte pieptarul și cojocelul. Fota suportă și ea anumite schimbări prin scurtarea lungimii și se strâmtează în special la Șirnea și Fundata, pe când în celelalte comune se păstrează fota largă.

Dacă doriți să vedeți toate particularitățile costumului tradițional din zona Branului și din alte zone învecinate vă așteptăm la Muzeul de Etnografie Brașov, de miercuri până duminică, de la 10:00 la 18:00.

Sursa: ”Cusăturile și broderiile costumului popular din România”, Ecaterina D. Tomida

Foto: Arhiva Muzeului de Etnografie Brașov

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝐈𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

 

Romanii au avut un rol important în dezvoltarea medicinei și a chirurgiei, iar descoperirile arheologice demonstrează că au perfecționat și folosit numeroase instrumente chirurgicale, precum forcepsul, bisturiul sau acul chirurgical. Astfel de piese au fost găsite, de-a lungul timpului, și în anticul Tomis, ceea ce atestă practica medicală în ținutul vest-pontic.

Cea mai însemnată descoperire, făcută în anii ’70 în anticul Tomis, este reprezentată de un set de patru instrumente lucrate din metal, datate în a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr., descoperite într-un mormânt care a aparținut, cel mai probabil, unui medic. Piesa centrală a ansamblului este un bisturiu cu lama cu tăiș dublu și mânerul ușor pătrat în secțiune, având o lungime de 12 cm și o stare foarte bună de conservare. Ambele fețe ale bisturiului și mânerul sunt decorate cu motive geometrice minuscule, din argint și aur, iar capătul mânerului este modelat asemenea unui capitel decorat cu două volute în extremități. 

Celelalte trei instrumente sunt asemănătoare ca formă și funcționalitate. Primul dintre acestea păstrează încă vârful ascuțit și are o lungime de 15 cm, în timp ce celelalte două au unul sau ambele capete rupte, atingând lungimi de 9,5 cm și respectiv 12,5 cm. Chiar și în această stare, ele pot fi identificate drept mânere pentru fixarea acelor chirurgicale. În general, acele chirurgicale cu mâner erau utilizate în intervențiile oftalmologice, fiind foarte eficiente în operațiile pentru tratarea cataractei – intervenții chirurgicale ai căror pionieri au fost romanii. Cel de-al patrulea instrument, la fel de frumos lucrat și decorat, pare să fi fost un ac specific unui alt tip de operație sau un instrument de cauterizare. Starea sa fragmentară împiedică o identificare certă.

De-a lungul timpului, au mai fost descoperite și alte instrumente sau fragmente, care atestă executarea practicilor medicale în spațiul vest-pontic: un fragment de mâner pentru fixarea acului, o spatulă și un cârlig cu un singur capăt ascuțit, precum și un instrument alungit cu un capăt concav, rotunjit, care poate fi asimilat practicilor ORL.
Irina Sodoleanu – „𝐼𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠 (𝑠𝑒𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒 𝐼𝐼-𝐼𝐼𝐼 𝑝.𝐶ℎ𝑟)”, publicat în volumul „𝑪𝒐𝒎𝒐𝒓𝒊 𝑷𝒐𝒏𝒕𝒊𝒄𝒆. 𝑶𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒐𝒍𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒂 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝑰𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝑵𝒂𝒕̗𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒔̗𝒊 𝑨𝒓𝒉𝒆𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒆 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂❞ (2024)

Reclama zilei: „𝑫𝒆𝒏𝒕𝒊𝒔𝒕 𝑨𝒍𝒆𝒙 𝒁𝒐𝒔𝒎𝒆𝒓 𝒆𝒙𝒆𝒄𝒖𝒕𝒂̆ 𝒄𝒐𝒓𝒐𝒂𝒏𝒆 𝒂𝒍𝒃𝒆 (𝒑𝒐𝒓𝒄𝒆𝒍𝒂𝒏). 𝑳𝒖𝒄𝒓𝒂̆𝒓𝒊 𝒊̂𝒏: 𝒑𝒍𝒂𝒕𝒊𝒏𝒂̆, 𝒂𝒖𝒓, 𝒂𝒖𝒓 𝒂𝒍𝒃 𝒔̗𝒊 𝒄𝒂𝒖𝒄𝒊𝒖𝒄 𝒅𝒖𝒑𝒂̆ 𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒏𝒐𝒊 𝒔̗𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕𝒆 𝒎𝒆𝒕𝒐𝒅𝒆. 𝑬𝒙𝒕𝒓𝒂𝒄𝒕̗𝒊𝒊 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒅𝒖𝒓𝒆𝒓𝒊 – 𝒔𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑴𝒂𝒏𝒈𝒂𝒍𝒊𝒂 48, 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂❞

Sursa foto: Comori Pontice (2024)

https://minac.ro/27-mai-instrumente-medicale-romane.../

 
#MINAC #27mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #medicina #arheologie #Tomis #muzeu #romani #istorie

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Transilvania Crystal & Mineral Show

 

Transilvania Crystal & Mineral Show

Te invitam la cea mai mare expozitie din Transilvania de minerale, cristale, roci si fosile. Curtea Muzeului Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca. Zilnic orele 10-18,30. Intrarea libera.

 

Sursa informațiilor Expozitiile Mineralia Romania.

Cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix) - VIDEO

 

Sursa: Youtube Utilizator: Complexul Muzeal Ion Borcea Bacau

 

Exponatul lunii mai 2026 la Muzeul de Științele Naturii Bacău - Cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix)

Este una dintre cele mai spectaculoase specii de păsări din fauna Europei. Materialul video prezintă informații despre mediul natural în care trăiește specia, evidențiind habitatele preferate: pajiști montane, margini de pădure și zone deschise cu vegetație joasă. 

Imaginile surprind adaptările speciei la condițiile de mediu, precum și aspecte ale comportamentului caracteristic. Informațiile prezentate contribuie la conștientizarea importanței conservării biodiversității. Cunoașterea biologiei și ecologiei speciei ajută la formarea unor atitudini responsabile față de natură.

Material realizat de muzeograf biol. Anca Tudor Andrei

 

Sursa informațiilor Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacău. 

Mătasea în industria textilă locală

 

Mătasea în industria textilă locală

Printre cele mai importante activități casnice din trecut s-au numărat prelucrarea fibrelor textile și confecționarea celor două sortimente de produse: textile de casă și țesături pentru îmbrăcăminte. Torsul și țesutul au fost ocupații milenare pe teritorul țării noastre, atestate de descoperirile arheologice, prin tot mai numeroasele ”fusaiole” sau ”prisnele” din lut ars care îngreunau capetele fuselor de tors, ușurând învârtirea lor, ca și diferitele greutăți din lut, folosite pentru întinsul firelor în războilul de țesut vertical. 

Deși veșmintele de mătase erau larg răspândite, cultura viermilor de mătase a fost adusă în Europa pe la mijlocul secolului al VI-lea, în timpul și din porunca împăratului Iustinian (527-565). Producția mătăsurilor a constituit, până în secolul al X-lea, un monopol al atelierelor din Constantinopol. După aceea, în secolele XI-XII, această producție s-a extins și în unele orașe din Peninsula Balcanică. Astfel, la noi în țară mătasea apare menționată destul de târziu în foile de zestre, când țesăturile ei fine erau folosite pentru confecționarea iilor și maramelor. Mătasea s-a întrebuințat și pentru brodatul și învârstatul lor (învârstat = face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură).

Dimitrie Cantemir menționează țesăturile de mătase în obiceiurile de nuntă și spune faptul că flăcăul care însoțea călare alaiul de nuntă, și care avea calul cel mai iute, primea în dar, ”de la oamenii de rând, o năframă cusută frumos, iar de la cei mai avuți, o bucată de pânză sau de mătase de bun preț”. Pânza fină de mătase a înlocuit-o pe cea mai subțire de in sau de cânepă, nelipsită în trecut din gătelile mireselor din multe zone, maramele de borangic devenind piese obișnuite în ritualurile de sărbătoare.

În zona noastră, industria textilă săceleană s-a remarcat prin țesutul maramelor de borangic de către femei specializate din Purcăreni, Zizin și Satulung. Ele primeau comenzi mai ales de la femeile din Șcheii Brașovului și de la femeile de ceangăi, fiind piesa de podoabă a capului la sărbători. Maramele din borangic erau vândute în târgurile săptămânale din Brașov sau, mai departe, în Țara Românească.

Maramele erau țesute din fire de borangic la un război special, urmărindu-se o diferențiere decorativă, dictată de amplasarea motivelor, care erau fie pe întreaga suprafață, realizată din ață de bumbac sau mătase răsucită, fie erau concentrate la extremități.
Dacă doriți să aflați mai multe detalii despre îndeletnicirile tradiționale ale satului, vă așteptăm la Muzeul de Etnografie Brașov și la Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea.

Sursa: ”Etnografia poporului român”, Valer Butură

Foto: Marame de borangic, fire și gogoși de mătase expuse în expoziția permanentă a Muzeului de Etnografie Brașov

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.