Ştiinţă pentru toţi

duminică, 3 mai 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea I

1. De „călărețul fără cap” au auzit măcar amatorii de povești și narațiuni filmografice.

Dar de „călărețul fără trup”, mai puțini. Adevărul este că a rămas o provocare: nu știm ce a reprezentat. Că a făcut parte din seria veche de cahle moldovene, este sigur. Dar, nici o analogie nu decriptează subiectul reprezentat, cu partea superioară pierdută în viața monastică a Bistriței.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

2. Cele mai frumoase vase ceramice ștampilate pe care trebuie să le vezi!

În diversitatea artei ceramice romane, vasele ștampilate reprezintă o valoare remarcabilă, atât din punct de vedere tehnologic, cât și estetic.
Ceramica ștampilată din epoca romană a devenit semnificativă în a doua jumătate a secolului al II-lea și în secolul al III-lea, în principiu din cauza dificultăților de import și a încetării ulterioare a producției de terra sigillata, considerată un articol de lux.

Aceste vase serveau la satisfacerea nevoilor locale și, deși calitatea lor era inferioară celor importate din Gallia, au constituit o parte importantă a economiei provinciei.
Curiozitatea lor constă în faptul că imitau formele de terra sigillata, însă, în locul decorului în relief, vasele erau ornamentate cu ștampile.

Cunoaștem mii de motive care reprezentau adesea motive geometrice, elemente vegetale sau figuri mai simple.
Deoarece este vorba de forme standard, de multe ori dintr-un fragment mic se poate reconstitui aspectul vasului.

Cei interesați în curând vor avea șansa să vadă piesele din expoziția Limesparcului de la Călugăreni.

A legszebb pecsételt kerámiaedények, melyeket látnod kell!

A római kerámiaművészet sokszínűségében a pecsételt edények technológiai és esztétikai szempontból is kiemelkedő értéket képviselnek.

A római kori pecsételt kerámia a 2. század második felében és a 3. században vált jelentőssé, elsősorban a luxuscikknek számító terra sigillata importjának akadozása és későbbi megszűnése miatt.

Ezek az edények a helyi igények kielégítésére szolgálnak, és bár minőségükben elmaradtak a galliai importtól, fontos részét képezték a tartomány gazdaságának.

Érdekességük abban rejlik, hogy utánozzák a terra sigillata formákat, a reliefdísz helyett azonban pecséttel díszítik az edényt.

Több ezer motívumot ismerünk, amelyek gyakran geometrikus mintákat, növényi otívumokat vagy egyszerűbb alakokat ábrázoltak.
Mivel standard formákról van szó, egyes esetekben rekonstruálhatjuk az edény kinézetét.

Az érdeklődők hamarosan megtekinthetik a mikházi Limespark kiállításában megtalálható darabokat.

#CeramicăRomană #PatrimoniuMureș #Limesparc #RómaiKerámia #LimesPak
#MuzeulJudeteanMures #MarosMegyeiMuzeum

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Mureş / Maros Megyei Múzeum.

3. O lume veche de 4.000 de ani, găsită sub pașii noștri

Ce-ar fi dacă, sub locurile prin care trecem zilnic, s-ar ascunde povești dintr-o lume dispărută? În județul Botoșani, lângă orașul Flămânzi, arheologii au scos la lumină mai multe schelete care ar putea aparține unei comunități de acum aproximativ 4.000 de ani.

Descoperirea vine dintr-un proiect comun al specialiștilor din Botoșani, Iași și Cehia. Iar primele indicii arată că mormintele aparțin unor persoane importante din acea civilizație preistorică.

Detalii, în reportajul Ginei Poenaru, la Radio România Actualități #RRA, de la 9.40.

#Arheologie #Descoperire #Botoșani #IstorieVie #Flămânzi

Sursa informațiilor România Actualităţi.

4. Un aflux tradițional: din Secuime, până la Iași, trecând prin mănăstirea Bistrița (sec. XVII).

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

5. Curtuiușu Mare – Maramureș - o nouă pagină de istorie.

La data de 28 aprilie, Muzeul de Istorie și Arheologie Maramureș, împreună cu membrii Asociației Detecție Nord, a desfășurat săpături arheologice în zona de sub Dealul Curtuiușului.

Această incursiune arheologică a avut loc ca urmare a unei descoperiri importante făcute în data de 6 martie, când doi colegi detectoriști, pasionați de istorie, au identificat întâmplător un depozit de bronz. Depozitul este alcătuit din ace, seceri, un celt și inele crestate, toate fiind depuse într-un vas, fapt ce sugerează o practică specifică epocii.

Descoperirea a fost predată Primăriei Valea Chioarului, iar ulterior, conform procedurilor legale, a fost direcționată către Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș, ajungând mai apoi în custodia Muzeului de Arheologie din Baia Mare.

În urma acestei descoperiri, s-a decis efectuarea unor cercetări amănunțite în zona respectivă. În cadrul săpăturilor au fost identificate fragmente ceramice, precum și bucăți mici de bronz, răspândite pe întreaga suprafață cercetată.

Ca urmare a importanței descoperirilor, zona a intrat automat sub protecție arheologică, urmând ca în perioada următoare să fie desfășurate noi săpături și investigații de specialitate. De asemenea, întreaga suprafață va fi scanată cu echipamente ultraperformante de tip geoscanner, pentru a identifica eventuale alte vestigii ascunse în subsol.

Mulțumim domnilor Dan Marius și Nelu Seling, pasionați de istorie și arheologie, pentru informațiile oferite cu privire la locul descoperirii.

Această descoperire poate reprezenta începutul unei noi file de istorie pentru comuna Valea Chioarului și pentru patrimoniul istoric al județului Maramureș.

Sursa informațiilor Vlad Sarmași.

6. Descoperire arheologică de senzație în nordul României. Construcție impresionantă cu 11 morminte, similară la nivel simbolic, dar și contemporană cu piramidele egiptene

7. Fundația unei biserici despre care se crede că ar fi fost ridicată în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân

#ObiectivRomânia Fundația unei biserici despre care se crede că ar fi fost ridicată în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, care ar putea fi chiar ctitorul ei, a fost descoperită recent de arheologi sub o biserică din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, într-o zonă în care istoricii presupun că ar fi fost și curte domnească.

Detaliază la radio Ana Maria Cârstea.
Sursa foto: Ion Tuţulescu

248. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea XI

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

O nouă monedă comemorativă din Peru - 03.05.2026

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

The Central Reserve Bank of Peru (BCRP) issued a commemorative silver coin on April 30, 2026, celebrating 200 years of the establishment of diplomatic relations between Peru and the United States of America, a historical milestone reflecting two centuries of political, economic, and cultural ties between the two nations.

A bicentennial of historical relations

Diplomatic relations between Peru and the United States date back to 1826, a few years after Peruvian independence. Since then, both countries have developed a multifaceted relationship based on cooperation, trade, and cultural exchange.

The United States has historically been one of Peru's main trading partners, especially since the signing of the Free Trade Agreement in 2009. Beyond economics, the relationship has also strengthened in areas such as education, science, security, and migration.

The issuance of this coin not only commemorates a date, but also symbolizes the continuity of a bond that has evolved over two centuries, adapting to geopolitical changes and strengthening bilateral cooperation.

Coin description

The obverse of the coin features the Coat of Arms of Peru, accompanied by the inscription “BANCO CENTRAL DE RESERVA DEL PERÚ” (Central Reserve Bank of Peru). It also includes the year of minting (2026) and the denomination “UN SOL” (One Sol).

This design follows the traditional line of coins issued by the BCRP, highlighting national identity and the issuing authority.

Reverse

The reverse of the coin stands out for its strong symbolic and binational significance. It depicts two emblematic elements:

Machu Picchu, an icon of the Inca legacy and a symbol of the high level of development in engineering, architecture, and astronomy of this civilization.

The Freedom Tower in Miami, associated with the memory of migrants and considered a symbol of hope and freedom.

Below Machu Picchu is the year 1826, while next to the tower is the year 2026, establishing a temporal bridge between the beginning of diplomatic relations and its bicentennial.

At the top is the inscription:
“200 YEARS OF DIPLOMATIC RELATIONS”, and at the bottom:
“PERU – USA”.

This design integrates representative elements from both countries, reinforcing the message of historical union and cooperation.

Technical specifications

Feature Detail

Denomination S/ 1.00
Alloy Silver 0.925
Fine weight 1 troy ounce
Diameter 37.00 mm
Quality Proof
Singing Fluted
Year of minting 2026
Maximum emission 5,000 units

Sursa informațiilor aici.

sâmbătă, 2 mai 2026

Titanozaurii – giganții care au stăpânit uscatul

Titanozaurii – giganții care au stăpânit uscatul

În Cretacic, acum aproximativ 145–66 milioane de ani, pe uscat trăiau unele dintre cele mai mari animale care au existat vreodată. Titanozaurii – dinozauri erbivori cu gât și coadă foarte lungi – au împins limitele dimensiunii în rândul vertebratelor terestre.
Deși astăzi balena albastră este cel mai mare animal de pe planetă, în mediul terestru aceștia au reprezentat limita extremă a dimensiunii în rândul vertebratelor.

Hai să vedem cine au fost acești giganți și cum arătau unii dintre cei mai impresionanți titanozauri descoperiți până acum…

Argentinosaurus (Argentinosaurus) – Argentina
Unul dintre cei mai mari dinozauri cunoscuți. Estimările îl plasează la aproximativ 37–40 m lungime și până la ~100 tone, deși este cunoscut din fosile fragmentare.

Patagotitan (Patagotitan mayorum) – Argentina
Un gigant descoperit relativ recent, estimat la ~37 m lungime și ~70 tone. Este considerat frecvent unul dintre cei mai mari dinozauri documentați.

Dreadnoughtus (Dreadnoughtus) – Patagonia, Argentina
Unul dintre cei mai bine conservați titanozauri, cu aproximativ 26 m lungime și ~59 tone, cunoscut dintr-un schelet relativ complet.

Saltasaurus (Saltasaurus) – Argentina
Un titanozaur mai mic, de 12–13 m lungime, dar cu o adaptare interesantă: plăci osoase (osteoderme) în piele, posibil ca protecție împotriva prădătorilor.

Paralititan stromeri (Paralititan stromeri) – Egipt
Un uriaș adaptat zonelor mlăștinoase din Cretacic, cu lungimi estimate între 25 și 30 m și mase de până la ~75 tone.

Titanozaurii au ilustrat una dintre cele mai spectaculoase direcții ale evoluției: gigantismul extrem. De la forme colosale de zeci de metri până la specii mai mici și specializate, acești dinozauri au ocupat ecosisteme de pe aproape toate continentele și au definit limitele dimensiunii vieții pe uscat.

#MuzeulAntipa #Dreadnoughtus #Titanozaurii

Foto: Pexel, Edgar Arroyo

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

SUPORT DE VATRĂ

EXPONATUL LUNII MAI

SUPORT DE VATRĂ

Suport de vatră (cățel de vatră) descoperit prin cercetările arheologice de la Răcătău-„Cetățuie”, com. Horgești, jud. Bacău, datată în secolele I î.Hr.-I d.Hr. Cercetări efectuate de arheologul Viorel Căpitanu, campania din 1979, secțiunea S XX, groapa Gr. 13 (nr. inv. 25.177).

Suportul de vatră este confecționat din pastă poroasă, grosieră, cu ceramică pisată grosier în pastă, de culoare brun-cărămizie, cu arderi secundare. Prezintă o protomă de berbec, care are la baza gâtului, de jur împrejur, un brâu crestat. Prezintă un alt brâu crestat orizontal la partea superioară a gardinii vetrei, precum și alte două brâie crestate verticale, amplasate pe laturile gardinei vetrei. Capul de berbec are reprezentate coarnele, ochii și gura.
Are următoarele dimensiuni: H = 16 cm; L max = 15,2 cm; l max = 9 cm.
Pe teritoriul actual al comunei Pâncești se află și cunoscuta așezare geto-dacă Tamasidava, cunoscută în literatura de specialitate ca fiind așezarea de la Răcătău-Cetățuie, com. Horgești, jud. Bacău, azi figurând pe teritoriul localității Pâncești, com. Pâncești, jud. Bacău.

Situl arheologic Cetățuie, cod LMI BC-I-s-A-00737 (BC-I-s- A-00737.01 – Latène, secolele IV î.Hr-II î.Hr., cultura geto-dacă; BC-I-s-A-00737.02 – Latène, secolele I î.Hr-II d.Hr., cultura geto-dacă; BC-I-s- A-00737.03 – epoca bronzului, cultura Monteoru), cod RAN 24196.01, este situat la circa 2 km NV de satul Pâncești, pe malul stâng al Siretului, pe terenul fostei livezi a fermei Răcătău.

Așezarea a început să fie investigată prin cercetări arheologice sistematice începând din anul 1968, de arheologii specialiști în domeniu Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi, fiind întreprinse peste treizeci de campanii arheologice pentru acest sit. O sinteză, relativ recentă, a fost publicată pentru cercetările efectuate în această importantă davă de pe Siret de către arheologul Vasile Ursachi, care a creionat o situație a rezultatelor cercetărilor arheologice.

Situl din punctul Cetățuie este pluristratigrafic și este situat pe terasa înaltă de pe stânga Siretului, reprezentând o prelungire spre vest a Dealului Şoimului. Situat la aproximativ 2 km de satul Pânceşti şi la 4 km de Răcătău, aşezarea dacică din punctul Cetăţuie domină întreaga vale a Siretului pe o distanţă de câteva zeci de km în aval şi amonte, cu o vizibilitate ce atinge zonele de vărsare ale Bistriţei şi Trotuşului. Ocupând un promontoriu din terasa înaltă, ce intră mai adânc în această vale, fiind săpată la bază de apa acestui râu, care în decursul timpului a risipit o bună parte din aşezare, rămânând din acropolă doar o formă alungită pe direcţia văii Siretului cu o lungime de 170 m şi o lăţime maximă de 50 m.

Aici au fost începute cercetările în anul 1968 şi continuate până în 1997. Aşezarea apare menţionată pentru prima dată în Chestionarul către învăţători, din anii 1871-1873 al lui Alexandru Odobescu.

Stratigrafic au fost identificate depuneri aparţinând epocii bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt-ului (grupul Cozia-Brad) şi Latène-ului (sec. IV î.Hr.-II d.Hr.). În ceea ce priveşte stratul din epoca bronzului acesta este format din două niveluri de locuire (Monteoru Ic3 şi Ic2), care se pare că au fost deranjate în mare parte de gropile din perioada ulterioară. Se mai consemnează faptul că pentru epoca bronzului au fost documentate locuinţe de suprafaţă şi gropi menajere. Așezarea monteoreană de la Răcătău a fost fortificată, pe lângă şanţul de apărare (adânc de -6,70 m), cu o palisadă şi val cu structură de piatră. Între descoperirile epocii bronzului se remarcă un tezaur cu un număr de 48 de obiecte de aur (mărgele, inele de buclă şi o spirală din sârmă masivă) tezaurizate într-un vas specific monteorean.

Nivelul de cultură materială aparţinând primei epoci a fierului (Hallstatt) din staţiunea din punctul Cetățuie este destul de subţire şi nu are o grosime constantă pe toată suprafaţa aşezării, iar principalele materiale arheologice descoperite aici, în special ceramică, se aflau în câteva gropi sau locuinţe sumar construite, care au lăsat puţine urme materiale. Mai consistent pare a fi nivelul din zona fortificaţiei, care continuă pe cea din epoca bronzului, fiind nu numai întreţinută ci şi completată în unele zone. Se remarcă, în special, fortificaţia de lemn, acea palisadă, care a fost bine surprinsă în zona din mijlocul întărit al acropolei.

În ceea ce privește situaţia stratigrafică a epocii geto-dacice, respectiv sec. IV î.Hr.-începutul sec. II d.Hr. ce cuprinde, mai întâi, de jos în sus, un nivel destul de subţire care în unele locuri ajunge la 0,3 m grosime iar în alte zone dispare cu totul, cu o culoare galben nisipoasă. Acest nivel este reprezentat de câteva complexe închise, în special gropi cu resturi menajere şi foarte puţine resturi de la locuinţe, care conţin în special ceramică şi câteva obiecte din metal, os sau piatră. Atât ceramica lucrată la mână, identică cu cea descoperită în alte aşezări, cum ar fi la: Satu Nou, Teliţa, Murighiol, Cernavodă, Poiana, Zimnicea, cât şi unele obiecte, printre care şi o fibulă de tip trac, datează din sec. IV-III î.Hr. La acestea se adaugă un fragment de la o amforă din Heracleea Pontica, cu ştampilă, din aceeaşi perioadă. Trebuie să menţionăm faptul că nivelul arheologic din sec. IV-III î.Hr. a fost frecvent străpuns de multitudinea gropilor sau a diferitelor amenajări ulterioare, ceea ce a făcut ca multe din locuinţe să fie în cea mai mare parte distruse. Doar cantitatea relativ mare de ceramică sau resturi de la vetre ori pereţii locuinţelor poate să demonstreze o oarecare intensitate de locuire în această perioadă.

Cel de-al doilea nivel dacic, sec. III-II î.Hr., reprezentat de un strat de pământ galben-cenuşos, dat de infiltraţiile şi numărul mare de gropi din nivelurile superioare, cu o grosime ce nu depăşeşte 0,4 m. Şi acestui nivel îi aparţin un număr relativ mic de gropi sau resturi de la locuinţe, în schimb fragmentele ceramice sunt destul de numeroase şi provin, în special, de la vasele lucrate cu mâna, de culoare cărămizie caracteristice, din punct de vedere al formei, acestei perioade. Pe lângă această ceramică autohtonă au mai apărut fragmente sau chiar vase întregi sau întregibile de import, cum ar fi amfore de tip Cos, una din ele ştampilată, ceramică fină de factură elenistică, vase de tip oenochoe, platouri cu firmis negru, fragmente de cupe megariene şi o fibulă de tip celtic. La acestea se adaugă încă multe obiecte şi forme de vase, descoperite în campaniile următoare anului 1975, care nu au fost publicate şi nici cercetate până în prezent.

Nivelului următor – sec. II-I î.Hr., îi aparţin unele fragmente ceramice lucrate la roată sau cu mâna de tip Ciolăneşti, precum şi câteva monede dacice de tip Vârteju-Bucureşti, denari romani republicani din locuinţe sau chiar din tezaure, care datează acest nivel până la limitele sec. I î.Hr. Către sfârşitul acestui nivel începe deja să se observe un proces de înmulţire a resturilor materiale provenite de la locuinţe şi o abundenţă din ce în ce mai mare a materialelor arheologice, dovadă a intensităţii locuirii şi a unui proces demografic din ce în ce mai dezvoltat.

Cel mai complicat şi bogat nivel arheologic de pe Cetăţuia de la Pâncești/Răcătău este reprezentat de un strat de cultură materială din perioada secolelor I î.Hr.-II d.Hr., cu o grosime ce depăşeşte uneori 1-1,20 m de culoare cenuşie cu multă pigmentaţie cărămizie provocată de numeroasele urme de la locuinţele incendiate, care se succed, uneori, câte 3 până la 5 niveluri de lutuială, marcate de vetrele deschise care se mai păstrează, de cele mai multe ori, destul de bine. Straturile de nivelare, bogate în resturi de cărbune de lemn şi mai ales de cenuşă fină provenită de la arderea construcţiilor de lemn, care se dovedeşte a fi fost numeroase, ondularea lor provocată de multitudinea gropilor din nivelurile inferioare, dau un aspect cu totul deosebit stratigrafiei. Ultimele rămăşiţe ale distrugerii aşezării sunt destul de bine păstrate, fiind poate singura aşezare de tip dava de pe cuprinsul ţării noastre unde locuirea acestui platou se opreşte la nivelul începutului sec. II d.Hr.

Bibliografie: Căpitanu, Viorel, Obiecte cu semnificație culturală descoperite în dava de la Răcătău, județul Bacău, „Carpica”, vol. XVIII-XIX, 1986-1987, Bacău, pp. 75; 98, fig. 3/11; Viorel Căpitanu, Vasile Ursachi, O nouă cetăţuie dacică pe Valea Siretului, în „Carpica”, II, Bacău, 1969, p. 93-130; Vasile Ursachi, Scurtă prezentare a descoperirilor arheologice din perioada primei epoci a fierului – Hallstatt – şi din epoca geto-dacică, sec. IV î.Hr-sec. I d.Hr. în judeţul Bacău, în „Carpica”, XXXVI, Bacău, 2007, p. 42-127.

Dr. Elena-Lăcrămioara Istina

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău.

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 3 mai 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea I

O nouă monedă comemorativă din Peru - 03.05.2026

sâmbătă, 2 mai 2026

Titanozaurii – giganții care au stăpânit uscatul

SUPORT DE VATRĂ

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete