luni, 26 octombrie 2026

OLĂRITUL LA ROMÂNI

 

OLĂRITUL LA ROMÂNI


Informațiile despre olarii români din sudul Transilvaniei sunt relativ târzii, deoarece majoritatea lucrau în sate și nu erau organizați în bresle.


Olarii din Făgăraș, atestați ca breaslă în 1614, sunt menționați în urbariile Țării Făgărașului, conscripții și inventarele curții princiare de la Făgăraș și ale celor domeniale de la Porumbacu și Comăna de Jos. Aceștia erau fie aserviți domeniului, fie angajați la curte și plătiți, având posibilitatea să vândă la târgurile săptămânale și anuale surplusul de vase produse. Se lucrau vase pentru ornamentarea caselor, cancee, blide sau farfurii, smălțuite, decorate, cu cornul pe angobă albă, cu motive florale și fitomorfe, în culorile brun, verde și albastru.


La mijlocul secolului al XVII-lea, apar menționați în documente olari în sate precum Bucium, Breaza, Arpaș, Porumbacu sau Comăna, iar în secolele XVIII - XIX și în Cuciulata, Toderița, Șercaia, Cârța și Noul Român, acesta din urmă fiind cel mai renumit.


Prin așezarea sa la jumătatea distanței dintre Sibiu și Brașov, ceramica produsă în Noul Român (străchini mari, adânci, castroane, cancee și farfurii), prezintă influența acestor două centre, păstrând totuși caracterul motivelor românești: central, buchete de flori, stele lucrate cu cornul în culorile albastru și verde pe fondul alb al angobei, iar pe margine, frunze de brad.


Olarii români din Țara Bârsei sunt menționați pentru prima dată într-un document al breslei olarilor sași din Brașov din 1564, în care apare menționat numele unui olar din Tohan; documente mai târzii menționează meșteri olari și la Zărnești. Se produceau vase de uz gospodăresc: vase pentru murături, oale pentru sarmale, ulcioare cu gât îngust sau „ulcele cu chisc”/cioc de turnare, obiecte cumpărate, mai ales, de locuitorii din zonele Bran și Săcele. Potrivit literaturii de specialitate, un cuptor de vase a mai putut fi văzut în Tohanul Nou până în 1955.


Caracteristice acestor vase erau smalțul roșu sau verde și decorul din humă albă, constând în cercuri de linii paralele, motive florale stilizate, poziționate sub gâtul vasului sau brâuri sub formă de palmete, poziționate pe corpul acestuia.

 
Trebuie menționat faptul că în Țara Bârsei, la Cristian exista o „baie de humă”/carieră, de unde se extrăgea humă albă, de calitate bună, care se vindea în cantități considerabile olarilor din Țara Oltului și Țara Românească.


Puteți admira piese ceramice de excepție la Muzeul de Etnografie Brașov în cadrul expoziției temporare „Meșteșugul olăritului. Centre de olari din sudul și centrul Transilvaniei în secolele XVII – XIX”. Program vizitare: miercuri-duminică între orele 09:00 și 17:00.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

O incursiune în lumea patrimoniului ecleziastic de lemn - Bisericile de pe Valea Crișului Alb, județul Hunedoara

 

O incursiune în lumea patrimoniului ecleziastic de lemn
Bisericile de pe Valea Crișului Alb, județul Hunedoara


Asociația Biserici Înlemnite / The Wooden Churches Association în parteneriat cu Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva marchează finalizarea proiectelor de cercetare și inventariere din județul Hunedoara printr-o serie de activități deschise publicului la Castelul Nopcsa.


Vineri, 30 octombrie 2026, începând cu ora 16:00, castelul își deschide porțile pentru a aduce în prim-plan o serie de aspecte ale unui patrimoniu adesea trecut cu vederea. Evenimentul este dedicat prezentării sintetice a campaniilor din acest an de pe Valea Crișului Alb și din împrejurimile orașului Brad.


Programul include prelegeri de specialitate, lansarea publicației cu rezultatele școlii de formare, o instalație de hărți și realitate augmentată și o degustare de produse tradiționale.


În plus, sunteți invitați să aduceți un material textil propriu (tricou sau sacoșă din pânză) pentru a-l imprima cu o imagine pregătită pentru această ocazie, în cadrul unui atelier deschis publicului.


Despre proiecte și finanțatori:
-„Inventarierea bisericilor istorice de lemn din România: biserici din județul Hunedoara” este un proiect finanțat prin Timbrul de Arhitectură al Ordinului Arhitecților din România, sesiunea toamnă 2025.


-„Școala de formare pentru cercetarea multidisciplinară a bisericilor istorice de lemn din România – etapa 2026 – județul Hunedoara” este un proiect cultural co-finanţat de AFCN, Sesiunea Proiecte Culturale 1/2026.


Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.


Accesul este liber. Vă așteptăm cu drag vineri, 30 octombrie, de la ora 16:00, la Castelul Nopcsa, Săcel, județul Hunedoara.


---------------------------
Asociația Biserici Înlemnite a fost fondată în 2021 de câțiva activiști de patrimoniu aplecați profesional spre conservarea structurilor din lemn și a meșteșugului care le înconjoară. Activitatea asociației s-a concentrat pe restaurarea prin școli de vară a bisericilor de lemn din Povergina (județul Timiș) și Vălari (județul Hunedoara), proiecte de inventariere a bisericilor de lemn din Arad (2021), Iași (2022), Gorj (2023), Hunedoara (2025-2026), precum și alte proiecte care gravitează în sfera cercetării pluridisciplinare și a intervențiilor pe structuri de lemn din România.

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Lampa cu ulei – o sursă de iluminat din perioada medievală

 

Lampa cu ulei – o sursă de iluminat din perioada medievală


În perioada medievală, majoritatea spațiilor, fie ele locuințe ale nobililor sau ale oamenilor de rând, fie alt gen de interioare, beneficiau în timpul zilei de lumina naturală, care pătrundea prin ferestre, uși ori alte feluri de deschideri. Odată cu lăsarea întunericului, însă, încăperile erau luminate, în primul rând, de focul ce ardea în vatră, dar și prin intermediul altor surse: lumânări, opaițe, lămpi cu ulei, torțe, sfeșnice, candele, candelabre sau felinare.


În expoziția permanentă a Muzeului Civilizației Urbane a Brașovului este prezentată o astfel de sursă de iluminat, mai precis o lampă cu ulei, tip opaiț, din fier, prevăzută cu dispozitiv pentru reglarea flăcării, având bazinul în formă de pară și fiind înzestrată cu cârlig, pentru a putea fi suspendată. Recipientul opaițului era umplut cu seu topit sau cu ulei vegetal, în orificiul lui introducându-se o feştilă – care reprezenta, de fapt, fitilul –, din in sau din cânepă, careia i se dădea foc.


Lampa cu ulei era un obiect de iluminat accesibil tuturor mediilor sociale. Era uşor de mânuit, astfel fiind extrem de practică în activitatea cotidiană, deși lumina emanată nu era deosebit de puternică. În același timp, ea constituia, în permanență, un real pericol, deoarece flacăra neprotejată şi foarte apropiată de materia combustibilă putea duce, cu ușurință, la izbucnirea unui incendiu.
Vă invităm să aflați cum arăta un astfel de obiect, vizitând Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului, nr. 15, deschis de miercuri până duminică, intre orele 9:00 – 17:00.


Sursă: Cosmin C. Rusu, Iluminatul artificial în Evul Mediu. 

Transilvania – secolele XI–XVI, în „Mediaevalia Transilvanica”, tom II, 1998, nr. 1.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

„Ulcioare de nuntă antropomorfe” (Oboga, județul Olt)

 

Exponatele săptămânii: „Ulcioare de nuntă antropomorfe” (Oboga, județul Olt)


Ulcioarele de nuntă sunt piese ceremoniale consacrate ca simbol al nunții tradiționale românești. Acestea sunt prezente în momentele cele mai importante ale ceremoniei: pețitul, logodna, alegerea nașilor, chemarea la nuntă, cununia, masa mare.


Gestul oferirii și acceptării ulciorului umplut cu vin sau rachiu, din care beau pe rând participanții cu rol activ la nuntă, confirmă întemeierea tinerii familii și integrarea acesteia în viața socială a comunității.


În această săptămână, vă prezentăm două ulcioare de nuntă antropomorfe lucrate la jumătatea secolului trecut de meșterul Ion Răducanu în centrul de olărit Oboga, județul Olt. Piesele pereche sunt lucrate din lut, modelate la roată și cu mâna, pictate cu paiul și cornul cu pământuri colorate, smălțuite și arse în cuptorul de olar.


Siluetele antropomorfe prezintă detalii anatomice realiste, iar decorul surprinde portul popular specific Olteniei. Femeia poartă ie, podoabă de gât, bete și vâlnic, pe care sunt stilizate motive tradiționale, iar bărbatul pantaloni și cămașă cu broderii pe piept. Creatorul popular a adăugat personajului masculin un obiect pe care îl ține în mână, probabil cui, o aluzie la rolul bărbatului, cap de familie, de a ridica o construcție pentru familia sa.


Mâinile personajelor sunt îndreptate spre cap, care este totodată gura ulciorului, având capac din lut modelat sub formă de pălărie.
În partea din spate a fost modelată toarta cu „țâță” a ulciorului, pentru ca acesta să fie funcțional. 


Ulcioarele și ploștile de nuntă sunt cele mai fastuoase obiecte lucrate din lut. Dincolo de funcția lor uzuală, acestea sunt investite cu valențe augurale și apotropaice, considerându-se aducătoare de noroc, fertilitate și protecție pentru tânărul cuplu.
Creativitatea meșterilor olari de la Oboga a avut ca rezultat producția unor exemplare de ulcioare antropomorfe cu o valoare etnografică excepțională, multe dintre acestea fiind achiziționate de muzeele din toată țara. Obiectele prezentate au intrat în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța în anul 1986.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

Campania arheologică Gumelnița | 26–30 octombrie 2026

 




Campania arheologică Gumelnița | 26–30 octombrie 2026


Arheologii reiau cercetările la Gumelnița: noi investigații asupra comunităților umane de acum aproximativ 18.000 de ani


În perioada 26–30 octombrie 2026, o echipă interdisciplinară de cercetători și studenți reia investigațiile arheologice în situl paleolitic de la Gumelnița, descoperit în 2022 în apropierea municipiului Oltenița, județul Călărași. Cercetările urmăresc continuarea documentării unui nivel arheologic cu numeroase artefacte din silex, atribuit comunităților umane din paleoliticul final, asociat cu o depunere sedimentară datată în urmă cu aproximativ 18.000 de ani.


Descoperit accidental în cursul cercetărilor din zona Gumelnița, situl paleolitic nu a făcut parte inițial din planul de cercetare. Importanța vestigiilor a determinat integrarea ulterioară a acestuia în program, iar investigarea sa reprezintă acum o prioritate științifică.


Peisajul din zona sitului Gumelnița.

Cercetările anterioare din 2022–2023 au identificat nuclee, așchii și resturi de debitaj. Din 12 carouri de câte 1 × 1 m, carourile 15A și 15C au prezentat concentrații ridicate de materiale litice. Nuclee înconjurate de așchii, inclusiv fragmente de dimensiuni milimetrice, au fost conservate în depunerile loessoide. Această situație oferă oportunitatea investigării în detaliu a activităților de cioplire și a proceselor de formare a sitului.


Artefactele identificate în teren au fost înregistrate în coordonate absolute cu ajutorul unei stații totale, pentru analiza distribuției lor spațiale.


Detalii ale materialelor litice documentate în teren.

O probă de sediment recoltată în 2022, analizată prin luminiscență stimulată optic (OSL) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a indicat o vârstă de aproximativ 18.000 ± 2.000 de ani. Aceasta datează sedimentul analizat, nu direct piesele din silex. O altă probă OSL, recoltată în 2023, așteaptă rezultatul analizei la aceeași instituție.


În 2024 și 2025 nu au fost efectuate săpături propriu-zise în situl paleolitic. Activitatea s-a concentrat asupra procesării și interpretării datelor, studierii materialelor și probelor, documentării și valorificării științifice a rezultatelor.


În 2026, echipa formată din specialiști ai Muzeului "Civilizației Gumelnița" din cadrul Direcției pentru Cultură, Tineret și Sport Oltenița, Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române, Muzeului Național de Istorie a României și Universității din București, cu suportul colegilor de la Muzeul Municipiului București și Muzeul Dunării de Jos Călărași, își propune să finalizeze, în măsura permisă de condițiile de teren și cele meteo, cercetarea nivelului cu concentrații de piese din silex, să completeze documentația stratigrafică și spațială și să înțeleagă mai bine activitățile umane din această regiune în timpul ultimei perioade glaciare. Cercetătorii speră ca vremea favorabilă să permită îndeplinirea obiectivelor propuse.


Model digital al terenului din zona Gumelnița; săgeata indică sectorul în care au loc cercetările arheologice.

 

Sursa informațiilor Muzeul Gumelnița.

Noi bancnote de pe mapamond CCCXLXIII - 26.10.2026

 I. 100 lei România - comemorativă



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51452

II. 100 lei România

 

Sursa: https://banknotenews.com/?p=51445

III. 200 taka Bangladesh - comemorativă


Sursa: https://banknotenews.com/?p=51457

IV. 5.000.000 rial Iran



  Sursa: https://banknotenews.com/?p=51464

V. 500 peso dominicano Republica Dominicană



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51471

VI. 200 peso dominicano Republica Dominicană



  Sursa: https://banknotenews.com/?p=51479

VII. 20 afghani Afganistan



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51484

VIII. 50 afghani Afganistan 



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51488

IX. 100 afghani Afganistan 



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51492

X. 5 lire Turcia



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51498

XI. 50 lire Turcia 



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=51502

duminică, 25 octombrie 2026

𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐚 𝐖𝐢𝐥𝐥𝐢𝐚𝐦 𝐏𝐡𝐢𝐥𝐢𝐩 𝐏𝐫𝐢𝐜𝐞 – 𝐒̗𝐚𝐬𝐞 𝐦𝐨𝐧𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬, 𝐚𝐟𝐥𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐥𝐚 𝐁𝐫𝐢𝐭𝐢𝐬𝐡

 

Fila de astăzi este dedicată unor antichități tomitane aflate și în prezent în patrimoniul unei mari instituții de cultură din lume, British Museum. Sunt șase monumente cu inscripții, descoperite în anul 1860 la Constanța (Kustendjie la acea vreme), pe vremea în care britanicii de la DBSR (compania Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour) construiau linia ferată Constanța-Cernavoda (Kustendjie – Bogazchioi). În timpul lucrărilor la tronsonul feroviar Kustendjie Port – Kustendjie Oraș, muncitorii au descoperit artefactele iar cu ocazia inaugurării liniei ferate (4 octombrie 1860) ele au intrat în proprietatea vice-președintelui DBSR, William Philip Price, venit în orașul dobrogean pentru a participa la eveniment.


Monumentele au fost apoi urcate pe un vas cu aburi (steamer) și duse în Regatul Unit. Price le-a deținut până în 1865, când le-a donat prestigiosului British Museum. Cele șase artefacte sunt extrem de importante întrucât ne oferă detalii deosebite despre oamenii și viața de la Tomis, de acum aproximativ 1800 de ani.


Primul monument este decretul închinat unui mare demnitar al cetății, Aurelius Priscius Isidorus. În cursul secolului trecut, textul în cauză a fost identificat, tradus și publicat și de către arheologii români. În sursa ISM II (Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II, Tomis și teritoriul său) editorul Iorgu Stoian oferea detalii legate de monument, precum și traducerea textului. Astfel, în lucrarea publicată în 1987 se menționează că textul se află pe un bloc de marmură înalt de 1,168 m și lat de 0,953 m, și că monumentul găsit în Portul Constanța pe 4 octombrie 1860 se găsește în inventarul celebrului British Museum. Editorul oferă următoarea traducere a inscripției pe 16 rânduri: "Noroc bun! Potrivit cu cele hotărâte de prea ilustrul Sfat și de prea strălucitul Popor al prea strălucitei metropole Tomis - lui Aurelius Priscius Isidorus, în calitate de pontarch și ca unul care a exercitat prima magistratură fără pată și ireproșabil, precum și demnitatea de archiereu, [cu care ocazie] nu a neglijat sarcina de a da cu larghețe lupte de gladiatori și fiare, timp de șase zile în șir, de asemenea, și marii preotese, soția sa Ulpia Matrona, ca semn de cinstire întreagă pentru merit; [de asemenea lui] ca unuia care este consilier și printre fruntașii din prea strălucita Flavia Neapolis și Antipatris".
Decretul în cinstea lui Isidorus a fost datat în timpul dinastiei imperiale romane a Severilor (193-235 p.Chr.). Artefactul, scris în limba greacă, se regăsește astăzi în proprietatea British Museum, la numărul nr. de inventar 1864,0331.1.


Cea de-a doua piesă din colecția Price este tot o stelă de marmură (nr.inv. 1864, 0331.6), cu text în limba greacă, datată sec.III p.Chr. și este, de asemenea, un decret emis de Sfatul și Poporul Tomisului. Monumentul are o înălțime de 101,60 cm și lățimea de 83,82 cm. Redăm traducerea textului, așa cum a fost el publicat de editorul britanic B.F. Cook. Traducerea din limba engleză ne aparține: "În numele bunei Tyche, în concordanță cu decretul Înaltului Consiliu și al prea-ilustrului popor al Tomisului, prea ilustra metropolă și întâiul oraș din Vestul Pontului Euxin. Toate onorurile pontarhului Aurelius Priscius Annianus, ce a deținut cu distincție înaltul oficiu al Confederației Elenice și al Metropolei, ce a servit ca Mare Preot, (cel care) cu noblețe nu a ignorat nicio o oportunitate de a oferi spectacole cu oameni înarmați și vânători de animale sălbatice, fiind în plus Membru al Consiliului și unul dintre nobilii lideri cetățeni ai orașului Flavia Neapolis; și Marii Preotese, soția sa Julia Apolauste".


Informațiile din stela de marmură sunt aproape identice cu cele din decretul lui Isidorus iar numele indică o posibilă apartenență familială cu Annianus. Cei doi sunt membri ai familiei Priscius și foarte probabil, tată (Isidorus) și fiu (Annianus). Ambii sunt și cetățeni ai orașului Flavia Neapolis (astăzi Nablus, Cisiordania), dar și pontarhi ai Tomisului. Potrivit lui B.F. Cook, cuvântul pontarchon se traduce ca și "conducătorul mării" și ar putea să își aibă originea în cultul zeului Achilles Pontarchos. Ca și Isidorus, Annianus este și Mare Preot al Cultului Imperial, iar soția sa deține rangul de mare preoteasă. Inscripția este adresată zeiței norocului Agathe Tyche/Fortuna. Epigrafistul român Iorgu Stoian menționează în ISM II că decretul în cinstea lui Annianus a fost descoperit pe 7 iulie 1860 (înaintea celui al lui Isidorus) "cu ocazia săpăturilor din port".


Tot în data de 7 iulie 1860 a fost descoperită și cea de a treia piesă din colecția William Price. Este o stelă funerară de calcar, înaltă de 2,51 m și lată de 85 cm. Înregistrată la British Museum sub numărul de inventar 1864.0331.4, piesa poartă o inscripție în limba greacă, pe șase rânduri, datată de către specialiștii britanici în sec.I p.Chr. Potrivit lui Iorgu Stoian, stela a fost descoperită în partea de apus a zidului de incintă. Traducerea românească a inscripției este următoarea: "Chrestos, (fiu) al lui Holocalos, binefăcător din tribul Aicoreis (Aigicoreis), care a trăit, în mod onorabil, 63 de ani. Salutare, trecătorule!". 


A patra piesă a colecției Price (nr. inv.1864.0331.2) este, potrivit sursei British Museum, baza de marmură a unei statui închinate împărătesei Iulia Mammaea, mama împăratului Severus Alexander. Monumentul are o înălțime de 1,486 m și o lățime de 0,714 metri. Și această piesă a fost descoperită în anul 1860, dar pe 25 octombrie, în apropierea portului Kustendjie, în timpul lucrărilor la calea ferată. Textul inscripției a fost tradus astfel: "Noroc bun! Pentru Iulia Mammaea, Augusta, mamă a Imperatorului Caesar M Aurelius Severus Alexander Pius Felix Augustus, și a prea bravelor sale armate - Sfatul și Poporul prea strălucitei metropole și capitale a Pontului Stâng, Tomis". Inscripția a fost datată între anii 222 p.Chr (anul întronării lui Severus Alexander) și 235 p.Chr, anul în care tânărul Caesar și mama sa sunt asasinați. De altfel, trebuie menționat că pe inscripția de la Tomis, numele celor doi au fost, la un moment dat și după asasinare, martelate (distruse cu ciocanul).


Cel de al cincilea artefact este un monument funerar din calcar, înalt de 2,13 m și lat de 0,82 m, înregistrat la British Museum sub numărul 1864.0331.3. Relieful îl are în prim plan pe tomitanul Teimocrates (Timocrates), un bărbat cu barbă, care în cadrul unui banchet funerar, este servit la masă de un servitor, intenționat prezentat subdimensionat. În aceeași scenă, în fața lui Teimocrates, se află o femeie cu văl. Sub inscripția în greacă se află imaginea unui războinic călare, cel mai probabil Cavalerul Trac, divinitate extrem de populară la acea vreme (sec.II-III p.Chr), în Moesia Inferior. Textul a fost tradus astfel (ISM II, 256 (92)): 

"Teimocrates, (fiu) al lui Alexandros, de fel din Nicomedia, zis și Tomitanul, din tribul romanilor, care a trăit cu cinste la Tomis, fiind încă în viață și în deplinătatea facultăților, a amenajat, pentru el însuși și pentru soția sa Ulpia Casta, și pentru fiul său Ulpius Martinus, din tribul romanilor și dintre binefăcătorii orașului, acest modest monument, împreună cu locul înconjurător pe care îl am în comun cu Kaleinicos, fiu al lui Strophes. Salutare, trecătorule!" 


Ultima piesă din colecția William Price este piatra funerară a Ulpiei Aurelia Valeria (nr.inv. 1864,03331.5), care conține un epitaf în limba latină și un relief ce reprezintă scena banchetului funerar. Ulpia este înfățișată alături de doi adulți și este figurată la aceleași dimensiuni cu aceștia, deși textul ne relevă faptul că ea a fost o copilă decedată la numai trei ani. În contrast cu membrii familiei, servitorii sunt subdimensionați, artistul anonim vrând astfel să scoată în evidență înalta poziție socială a familiei. Monumentul înalt de 2,13 m și lat de 0,91 m, a fost datat undeva în ultimele trei decenii ale sec.III p.Chr (aprox.275-300 p.Chr.). Traducerea textului este următoarea: "Spiritelor Morții (Zeilor Mani), Ulpius Valerius Aurelianus, vir egregius și centenarius, și Titinia Mansueta matroana, au ridicat pentru Ulpia Aurelia Valeria, fecioara din dreapta, care a trăit 3 ani, 9 luni și 17 zile, fiică a lui Aurelius Hercules, vir egregius și ducenarius, care a trăit 13 ani, 8 luni și 16 zile. Mult devotatei strănepoate. Călătorule, oprește și citește asta, pentru ca să vezi că nimic nu este mai crud decât acest monument".


Inscripția conține cel puțin o eroare a pietrarului, în sensul că Aurelius Hercules - tatăl fetei, cavaler de rang mic și ofițer de rang mediu, nu avea cum să fi trăit doar 13 ani și câteva luni.
Și acum, câteva informații despre donator... William Philip Price (1817-1891) a fost un politician britanic și un foarte potent om de afaceri, specializat inițial în exploatarea de cherestea și apoi implicat puternic în industria feroviară, fiind printre conducătorii companiei Midland Railway (acționară DBSR). El a deținut între iulie 1852-august 1859 funcția de parlamentar, fiind membru în Camera Comunelor. În calitate de vice-președinte al companiei feroviare Midland el ajunge să facă parte și din conducerea consorțiului DBSR, alături de alți mari afaceriști englezi.


Pe data de 4 octombrie 1860 la Kustendjie William Philip Price ține discursul de inaugurare al drumului de fier din Dobrogea. Evenimentul coincide cu data descoperirii decretului lui Aurelius Priscius Isidorus, așa cum este ea prezentată pe site-ul oficial al British Museum. Câteva piese din viitoarea colecție Price fuseseră deja găsite și depozitate, dar restul urmau să fie descoperite până la finele acelei toamne.


Cele șase monumente din colecția Price conțin informații deosebite, ce ne pot ajuta să înțelegem mai bine viața oamenilor care au trăit în urmă cu aporximativ 1800 de ani, la Tomis, actualul oraș modern Constanța...


Reclama zilei - Se închiriază pentru baluri, matineuri, ceaiuri dansante, banchete concerte festivaluri, conferințe întruniri nunți etc. Sioanele Hotelului Regina MATINEURI DANSANTE in fiecare Dumnică de la ora 58. Muzică JAZZ BAND (1926)


Explicație foto - Decretele în cinstea lui Aurelius Priscius Isidorus și Aurelius Priscius Annianus (https://www.britishmuseum.org/collection/ object/G_1864-0331-1; https://www.britishmuseum.org/collection/ object/G_1864-0331-6.)


https://minac.ro/25-octombrie-colectia-william-philip.../

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

𝑰𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒓𝒊 𝒂𝒓𝒉𝒆𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒑𝒆𝒓𝒊𝒐𝒂𝒅𝒂 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆ 𝒂𝒖 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒇𝒂̆𝒄𝒖𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒂𝒏𝒖𝒍 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒂 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒅𝒓𝒖𝒍 𝒄𝒂𝒎𝒑𝒂𝒏𝒊𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒔𝒂̆𝒑𝒂̆𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒂 𝑫𝒆𝒔𝒂.

 





Arheologii Muzeul Olteniei din Craiova au încheiat cea de-a XXVI-a campanie de cercetări arheologice sistematice în localitate, în punctul cunoscut sub numele de „La Ruptură”. 


Săpăturile au scos la iveală mai multe morminte de incinerație databile în secolele II-III p. Chr. Cea mai importantă descoperire din punct de vedere științific este un mormânt de incinerație prevăzut cu o amenajare de tip sarcofag, cu acoperiș în două ape, de tip alla cappuccina, în care au fost găsite și oase calcinate. În plus, au fost găsite urcioare, opaițe și monede de bronz, ce făceau parte din ritualul funerar, conform credințelor acelor vremuri.

 
Prin structura și inventarul lor funerar, acestea oferă informații importante despre practicile și credințele funerare ale comunității care a locuit în această zonă în urmă cu aproape două milenii. Amenajarea atentă a mormintelor și depunerea ofrandelor reflectă grija acordată defuncților și păstrării memoriei acestora.


Săpăturile și descoperirile arheologice realizate de-a lungul timpului la Desa sunt deja bine cunoscute. Punctul „La Ruptură” reprezintă un grind aflat pe malul Dunării, unde au fost cercetate, în cursul campaniilor succesive, numeroase morminte de incinerație, dar și de inhumație, aparținând unei necropole din epoca romană. 


Consiliul Județean Dolj finanțează anual aceste cercetări arheologice.

 

Sursa informațiilor Cosmin Vasile.

Noi monede comemorative din Canada - 25.10.2026

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

A blimp flies over a Victorian-looking city while, skimming the water, a submarine approaches a dock. Clues appear among the buildings and machinery, inviting further observation. This scene is featured on Canada's 2026 silver coin, "A Whimsical Tale: Blimp," the second installment in a series that began in 2025 with a steam locomotive. 


The two episodes offer a journey through a world built on memories of the Industrial Revolution and the freedoms of science fiction. To fully appreciate it, it's helpful to understand both the vehicles that inspired their designs and the stories that transformed those machines into symbols of adventure.

A future imagined with the machines of the past

The word steampunk serves to identify this visual language: visible mechanisms, gears, antique-looking metals, and extraordinary artifacts. Its appeal lies in imagining what other forms technology might have taken if the 19th-century industrial world had followed different paths.

A train station can become the entrance to an impossible city; an aircraft, a ship suspended among the clouds. The familiarity of its components makes the scene believable for a moment, even though the combination belongs to the realm of fantasy. This tension between the recognizable and the impossible explains much of the charm of these coins.

This movement has also reached museums. The Oxford Science History Museum dedicated an exhibition to it between October 2009 and February 2010, featuring works by 18 artists. The relationship between art, invention, and historical objects provides a particularly suitable framework for approaching this Canadian series.

2025: the journey begins at a station 
 

The 2025 locomotive begins its journey through this universe. Official image: Royal Canadian Mint.

The reverse side of David Oram 's "A Whimsical Tale: Steam Locomotive" depicts a train set against a backdrop of towers and ornate facades. An airship appears in the sky. The artist started with a generic 19th-century locomotive and transformed its form to fit this setting.

The choice of the railway is significant. During the 19th century, railways brought cities closer together, reorganized trade, and gave a new dimension to travel. The opening of the line between Liverpool and Manchester in 1830, designed to transport both passengers and goods, is one of the milestones that helps us understand that transformation, as the Science and Industry Museum reminds us.

On the coin, that historical experience becomes an invitation to imagine the train's future. The station functions as a threshold: looking at the piece makes one wonder what lies beyond its buildings and how far the tracks will extend. The design opens a story that each observer can continue.

2026: Adventure soars above the city

In the second installment, Joel Kimmel shifts the focus to the sky and water. Beneath the airship, a submarine and a boardwalk appear. In the background, a locomotive crosses a bridge: this is the connection to the first coin that identifies the mint itself. 
 

Detail of the 2026 stage. Official image: Royal Canadian Mint.


Viewing both pieces together allows us to play with their scales. First, we can follow the ground journey; then, imagine the view from the aircraft. This change of perspective expands the narrative space and gives meaning to the series' continuity: each vehicle offers a different way to explore the city.

The abundance of elements demands careful observation. It's best to explore the scene in sections and then return to the whole. In this process, the focus shifts from recognizing a main protagonist to discovering how the smaller figures, the vehicles, and the architecture relate to one another.

Jules Verne and H.G. Wells among the details

The mint confirms two literary references on the reverse of 2026: the tentacles next to the submarine and an armed diver refer to Twenty Thousand Leagues Under the Sea; an extraterrestrial machine located on the left alludes to The War of the Worlds.
 
 

Detail of the engraving and its aged finish. Official image: Royal Canadian Mint.


Jules Verne's novel was published in installments between 1869 and 1870, as documented by the National Library of France. The Nautilus, commanded by Captain Nemo, transforms the ocean into a territory of exploration. The machine allows access to a world that its travelers could scarcely imagine from the surface.

In H.G. Wells's * The War of the Worlds*, published as a book in 1898, technological superiority takes on a threatening character. The coexistence of these two allusions allows us to interpret the coin as a convergence of two aspects of science fiction: the fascination with discovery and the fear of that which surpasses our capacity for control.


The obverse and characteristics of the two issues

The obverse features a portrait of Charles III by Steven Rosati, set against a background of gears. This element extends the industrial theme when the coin is tilted.
 

Obverse of the 2025 issue. Official image: Royal Canadian Mint.

Comparative sheet of «A Whimsical Tale»
 
Feature Locomotive · 2025 Airship · 2026
Country and mint Canada · Royal Canadian Mint
Face value 50 Canadian dollars
Metal 999.9% pure silver
Announced format 3 ounces
Official Weight 94.25 g
Diameter 55 mm
Finish Aged · Antique finish
Singing Fluted
Maximum print run 2,500 coins 1,850 coins
Back design David Oram Joel Kimmel
Portrait on the obverse Steven Rosati


The aged finish reinforces the association with antique tools and mechanisms. Along with the size of the pieces, this contributes to making the experience feel like exploring a small engraved illustration. The appeal of the piece lies in the possibility of returning to the scene: following certain paths, searching for a figure, or imagining the journey from a different perspective.

Between the station and the sky lies a city that each reader can explore in their own way. The two coins provide the vehicles; the rest of the journey is up to the imagination. 
 
 
Sursa informațiilor aici.

O nouă bancnotă comemorativă din Cehia - 25.10.2026

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

 


Czech Republic new 5,000-koruna commemorative note (B134a) confirmed introduced on 22.09.2026

This 5,000-koruna note commemorates the commencement of operations of the central bank. It is the same as the 2013-dated 5,000-korun note (B126), but with a silver metallic foil with nano effects hot-stamped at left front. The main motif of the nanostructure is the CNB’s special logo marking the 100th anniversary of the commencement of operations of the National Bank of Czechoslovakia, designed by graphic designer Jan Solpera, who also designed the lettering on Czech banknotes. The additional print also features two portraits of the first President of Czechoslovakia, Tomáš Garrigue Masaryk, and a QR code linking to the CNB’s webpages dedicated to the anniversary. A total of 200,000 notes were available from 22 September 2026 with a limit of one note per person.

B134 (PNL): 5,000 korun (crown) (US$220)

Dark blue. Front: Czech text; silver metallic foil with 100th anniversary logo, Tomáš Garrigue Masaryk, QR code; cojoined ČR as registration device; linden spray with fruit; red and white ribbon; crowned lion head in green-to-gold OVI; statesman Tomáš Garrigue Masaryk. Back: Czech text; St. Vitus cathedral, Loretto, Vyšehrd, St. Nicolas church, St. Jacob church, and old town hall with astronomical clock; Prague house ornamentations and Jewish tombstones; gothic heraldic shields of Prague and Bohemia; coat of arms; stylized linden leaf. 3-mm puce-to-green windowed security thread with demetalized 5000 Kč. Watermark: Tomáš Garrigue Masaryk and electrotype sitting eagle with 5000. Printer: STATNI TISKARNA CENIN, PRAHA. 170 x 74 mm. Paper.
a. 2023. Sig. 5: Aleš. Prefix W. 200,000 notes. Intro: 22.09.2026.

To complement the 200,000 commemorative notes printed for general circulation, 30,000 unique presentation sleeves were sold for CZK 100 each.


Courtesy of Mikhail Plakhov and Vladimir Buravlev.

 

Sursa informațiilor: https://banknotenews.com/?p=51509