𝗙𝗶𝗴𝘂𝗿𝗶𝗻ă 𝘇𝗼𝗼𝗺𝗼𝗿𝗳ă 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗠â𝗻𝗱𝗿𝗲ș𝘁𝗶, 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗮 𝗩𝗮𝗹𝗲𝗮 𝗠ă𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶

 

𝗘𝘅𝗽𝗼𝗻𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗻𝗶𝗶 𝗳𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟲
𝗙𝗶𝗴𝘂𝗿𝗶𝗻ă 𝘇𝗼𝗼𝗺𝗼𝗿𝗳ă 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗠â𝗻𝗱𝗿𝗲ș𝘁𝗶, 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗮 𝗩𝗮𝗹𝗲𝗮 𝗠ă𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶

Comuna Valea Mărului, formată din localitatea omonimă și satul Mândrești, este situată aproximativ în zona mediană a județului Galați, la o distanță de 71 km nord-vest de municipiul reședință. Din punct de vedere administrativ, se învecinează la nord și nord-vest cu UAT Corod, la est cu UAT Smulți și Corni, la sud cu UAT Cudalbi, iar la vest cu UAT Matca.

Poziția geografică a satelor Mândrești și Valea Mărului este deosebit de importantă. Zona reprezintă, practic, o platformă care face trecerea dintre Dealurile Fălciului și Dealurile Tutovei și Câmpia Covurluiului, fiind mărginită la sud de lunca inundabilă a Siretului inferior.

Regiunea a fost foarte prielnică locuirii, fapt dovedit de descoperirile arheologice variate, aparținând mai multor perioade istorice. Cea mai mare parte a artefactelor arheologice descoperite pe teritoriul comunei Valea Mărului se află în colecția găzduită de Școala Generală din Mândrești. Aceasta păstrează materiale care se datează din epoca pietrei până în perioada modernă, dintre care se evidențiază câteva lame din silex, două topoare din piatră șlefuită, fragmente ceramice, dar, mai ales, o figurină zoomorfă din lut.

În anul 2020, această figurină, împreună cu alte piese de fier, a intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie „Teodor Cincu”.
Figurina are o lungime de 10,7 cm și o lățime de 7,8 cm și este lucrată din pastă de culoare roșie, degresată cu nisip și arsă complet, oxidant. La exterior este acoperită cu slip de culoare roșie, în care au fost trasate incizii fine ce reproduc blana. Poziția figurinei este interesantă, ursul fiind reprezentat în picioare, cu capul întors spre stânga. Se mai păstrează piciorul dreapta-față și urechea stângă, celelalte picioare și urechea dreaptă fiind rupte. De asemenea, pe partea din spate a figurinei sunt evidente spărturi ușoare. Trăsăturile anatomice sunt redate realist, figurina fiind o reprezentare veridică a unui urs. Realismul reprezentării constituie cea mai importantă caracteristică a piesei.

Conform cercetătorului și arheologului Costin Croitoru (actualmente manager al Muzeului „Brăilei”), cel care a identificat piesa în colecția școlară și apoi a studiat-o și publicat-o, atribuirea culturală și cronologică a acestei figurine reprezintă un demers dificil, din cauza lipsei informațiilor referitoare la contextul descoperirii.

În ciuda lipsei surselor directe, figurina zoomorfă, ce reprezintă un urs, este considerată a aparține culturii Cucuteni. Argumentele care au condus la această încadrare cronologică sunt prezentate în continuare.

Pasta din care a fost modelată figurina este caracteristică ceramicii cucuteniene, fiind omogenă, fină și amestecată cu nisip. Suprafața este acoperită cu slip, care este utilizat și ca suport pentru decor. Arderea este completă și oxidantă. Culoarea roșiatică îi conferă acestei figurine aspectul specific ceramicii cucuteniene. Toate elementele descrise mai sus sunt considerate caracteristice pentru ceramica cucuteniană, iar modelarea figurinelor din pastă fină, similară pastei vaselor pictate, este o realitate.

Prezența figurinelor zoomorfe constituie o caracteristică a epocii eneolitice. Însă reprezentările de urs se întâlnesc aproape exclusiv în mediul cultural Cucuteni B – Tripolie C I–II. Mai există și vase zoomorfe care reprezintă urși, însă acestea sunt foarte rare, iar din punct de vedere stilistic sunt diferite de figurine.
Cea mai mare parte a figurinelor de urs a fost descoperită la mare distanță de Mândrești, în așezări de pe cursul superior al Prutului, ori de pe cursul superior al Nistrului și în marile așezări tripoliene din interfluviul Bug–Nipru.

Din punct de vedere tehnic, figurina de la Mândrești se apropie de figurinele de urs identificate la Tomashivka și Sushkivka, iar din punct de vedere stilistic, cele mai apropiate analogii se regăsesc în figurinele de la Ripiceni. Cu toate acestea, piesa de la Mândrești se individualizează prin dimensiuni și, mai ales, prin calitățile artistice.

Datele prezentate mai sus arată că prezența figurinei de urs la Mândrești se leagă de existența, în sudul Moldovei, în mileniul IV î.Hr., a unei zone împădurite, adică a unui mediu natural propice pentru existența ursului.
Toate indiciile prezentate conduc spre încadrarea acestei figurine în cultura Cucuteni (faza Cucuteni B).

Muzeograf Dr. Paul CIOBOTARU 

#muzeulteodorcincu #arheologie #tecuci

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci.

Seminar demonstrativ Microscopic Insights into Cultural Heritage. 3D Digital Imaging for Conservation Practice.

 

Seminar demonstrativ Microscopic Insights into Cultural Heritage. 3D Digital Imaging for Conservation Practice.

Pe 12 februarie 2026, la Muzeul Național de Istorie a României, va avea loc un seminar demonstrativ dedicat științei conservării - Microscopic Insights into Cultural Heritage. 3 D Digital Imaging for Conservation Practice. Acesta se adresează specialiștilor și se va desfășura în limba engleză.

În cadrul evenimentului, participanții vor avea oportunitatea de a descoperi capabilitățile imagisticii digitale 3D pentru cercetarea și conservarea patrimoniului cultural.

Pe lângă demonstrațiile practice pe obiecte din colecția muzeului, precum manuscrise și picturi, seminarul include și dezbateri interdisciplinare dedicate metodelor de investigare non-invazive și de protejare a patrimoniului.

Având în vedere numărul limitat de locuri, persoanele interesate sunt rugate să transmită fișa de înregistrare completată până la data de 6 februarie 2026, la adresa de email criscarsote@yahoo.com.
Programul activității și fișa de înscriere pot fi consultate și descărcate de la următorul link: https://www.mnir.ro/seminar-demonstrativ-microscopic.../.

Vă așteptăm cu drag!

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

𝐓𝐨𝐫𝐪𝐮𝐞𝐬 𝐝𝐚𝐜𝐢𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐭 𝑨 𝒅𝒐𝒖𝒂 𝒆𝒑𝒐𝒄𝒂̆ 𝒂 𝒇𝒊𝒆𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 (𝒔𝒆𝒄. 𝑰 𝒑. 𝑪𝒉𝒓.)

 

𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

𝐓𝐨𝐫𝐪𝐮𝐞𝐬 𝐝𝐚𝐜𝐢𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐭
𝑨 𝒅𝒐𝒖𝒂 𝒆𝒑𝒐𝒄𝒂̆ 𝒂 𝒇𝒊𝒆𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 (𝒔𝒆𝒄. 𝑰 𝒑. 𝑪𝒉𝒓.)

Piesa ilustrată, descoperită la 𝗠𝗼𝘁̦𝗮̆𝘁̦𝗲𝗶, 𝗷𝘂𝗱𝗲𝘁̦𝘂𝗹 𝗗𝗼𝗹𝗷, face parte din 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 – 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚. Încadrarea cronologică se bazează pe analogii cu piese similare descoperite în 𝑎𝑟𝑒𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑢𝑛𝑎̆𝑟𝑒𝑎𝑛, datate în secolul I p. Chr., ceea ce permite includerea obiectului în repertoriul podoabelor caracteristice 𝑐𝑒𝑙𝑒𝑖 𝑑𝑒-𝑎 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑖 𝑎 𝑓𝑖𝑒𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖.

Torques-ul este realizat din bară de argint răsucită, subțiată progresiv spre capete. Corpul piesei este marcat de patru nervuri în relief, între care se află șiruri de elemente rotunjite, conferind un ritm decorativ echilibrat. Capetele sunt plate și ornamentate prin trei registre: registrul central continuă șirul de elemente reliefate de pe corp, iar cele laterale sunt gravate cu linii în zigzag, un motiv frecvent întâlnit la podoabele dacice din această perioadă.

Cu un 𝐝𝐢𝐚𝐦𝐞𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐞 𝟏𝟔,𝟑 𝐜𝐦 și o 𝐠𝐫𝐞𝐮𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝟕𝟓 𝐠, torques-ul era cu siguranță un obiect de prestigiu, purtat probabil de membri importanți ai comunității. Forma și ornamentele sugerează că funcția sa nu era doar estetică, ci și simbolică, indicând 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑙, 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑙𝑎 𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑠̦𝑖 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖.
Prin calitatea execuției și atenția la detalii, piesa ilustrează nivelul avansat al meșteșugului metalurgic dacic și contribuie la înțelegerea gusturilor estetice și a simbolismului social din a doua epocă a fierului.

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Dorel Bondoc, 𝑇𝑒𝑧𝑎𝑢𝑟𝑢𝑙 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎. 𝐴𝑛𝑡𝑖𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 / 𝑇ℎ𝑒 𝑇𝑟𝑒𝑎𝑠𝑢𝑟𝑒 𝑜𝑓 𝑡ℎ𝑒 𝑀𝑢𝑠𝑒𝑢𝑚 𝑜𝑓 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑎, 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎. 𝑇ℎ𝑒 𝐴𝑛𝑡𝑖𝑞𝑢𝑖𝑡𝑦, Craiova, 2007, p. 35.

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

CATARAMĂ BIZANTINĂ

 

EXPONATUL LUNII FEBRUARIE 2026
CATARAMĂ BIZANTINĂ

Cataramă descoperită prin cercetările arheologice din anul 1990, în localitatea Ștefan cel Mare, județul Bacău, în locuința 17. Obiectul se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău cu nr. de inventar 34.707, este datat în secolul al VI-lea și are următoarele dimensiuni: Lungimea = 4,5 cm; lățimea = 3 cm.

Este o cataramă care face parte din seria pieselor de tip ,,Sucidava" și este realizată din bronz prin turnare în tipar bivalv și prezintă o buclă fixă. Placa scutului este de formă dreptunghiulară și rotunjită la capete, iar sub cruce se regăsește un ornament semilunar. Pe partea interioară are trei urechiușe de prindere, turnate odată cu piesa. Două urechiușe mai mari, perforate, sunt situate lângă lăcașul de prindere a spinului, iar a treia, mai mică, este situată înspre capătul alungit și respectiv rotunjit al scutului. Pe partea exterioară, catarama a fost ornamentată cu două linii în relief. După turnare, piesa a fost finisată prin pilire și șlefuire. 

Fie prin cruciulițe incizate pe vase de lut, sculptate din os sau metale prețioase, fie prin reprezentarea peștelui, amplu atestat în iconografia paleocreștină, fie prin vase de cult, lingurițe pentru euharistie cu reprezentări umane cu nimb, fie prin tipare sau fibule, toate aceste obiecte de factură sau influență creștină amintesc, în special odată cu secolul al VI-lea, o consolidare a creștinismului și o existență a unor comunități creștine care își afirmă identitatea.
Descoperirea obiectelor paleocreștine, în teritoriile la est de Carpați, denotă o puternică influență și legătură între acest spațiu și civilizația bizantină. În lipsa unor dovezi scrise, pentru secolele V-VII mărturiile arheologice surprind importanța răspândirii creștinismului în zonele de la est de Carpați, care cel mai probabil a avut loc prin activitatea unor preoți, prin comercianți creștini și obiectele comercializate sau prin mișcările de populații de credință creștină. Prezența acestora și dezvoltarea comunităților creștine în aceste zone va contribui în mod decisiv la consolidarea romanității în aceste teritorii și la o diferențiere clară dintre aceștia și populațiile migratoare.

Bibliografie:
Dan Gh. Teodor, Creștinismul la Est de Carpați. De la origini până în secolul al XIV-lea, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1991.

Ioan Mitrea, Secolul al VI-lea în istoria creștinismului la est de Carpați. Date arheologice și concluzii istorice, Carpica XXIX, Editura Magic Print, Onești, 2000.

Ioan Mitrea, Din arheologia și istoria Moldovei în primul mileniu creștin, Editura Babel, Bacău, 2012.

Dr. Popovici Elena-Brîndușa

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

𝐏𝐢𝐬𝐭𝐨𝐥 𝐛𝐚𝐥𝐜𝐚𝐧𝐢𝐜 𝐜𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐩 𝐏𝐞𝐜́ - 𝐨 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐞𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐈𝐗-𝐥𝐞𝐚

 

𝐄𝐱𝐩𝐨𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐋𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐅𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 

𝐏𝐢𝐬𝐭𝐨𝐥 𝐛𝐚𝐥𝐜𝐚𝐧𝐢𝐜 𝐜𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐩 𝐏𝐞𝐜́ - 𝐨 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐞𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐈𝐗-𝐥𝐞𝐚

În colecțiile Muzeul Național al Banatului se păstrează un exemplar de pistol cu cremene de tipul Peć, un obiect care vorbește despre întâlnirea meșteșugului local cu echilibrul tehnic și simbolic al lumii militare otomane din Balcani.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub influența direcțiilor tehnice aduse din Orient, meșteșugul armelor portative cu cremene s-a consolidat în orașe ca Peć (în actualul Kosovo și Metohia). Aici, traficul cultural și militar dintre Imperiul Otoman și meșteșugarii locali a generat o sinteză tehnică distinctă: mecanismul cu arc exterior, cunoscut în sursele contemporane drept mecanismul spaniol sau miquelet, a devenit norma în Balcani, contrapunct tehnic la mecanismul francez cu arc interior, preferat în Occident încă din secolul al XVII-lea. 

Kuburele de tip Peć, așa cum sunt denumite în documentele și inventarele epocii aceste pistoale de cobur, au evoluat rapid de la obiecte meșteșugite de mână până la instrumente de uz larg, accesibile în Balcanii secolului al XIX-lea. Primele mențiuni legate de armurierii din Peć apar în catastihul Mănăstirii Sfintei Fecioare, cu donații semnate de Dmitar tuvekčia în 1769 și Jovo tufekčija în 1776, dovadă a existenței unei tradiții deja formate. Abia în deceniile următoare, orașul devine un centru renumit pentru producția de kubure pećanke - pistoale recunoscute pentru liniile lor masive, bulbul rotund și mânerul din lemn, uneori încheiat cu un bumb din alamă cu secțiune octogonală.

Aspectul acestor pistoale spune mai mult decât tehnica lor: ele sunt o punte între tradiția europeană a armelor și simbolismul islamic al meșteșugului. Pe mâner, în interior, apar deseori simboluri sugestive: sabia Dhu al-Fiqar, cu bifurcațiile sale distincte, semn al liderului islamic Ali și simbol al curajului și autorității, asociată cu potcoava, emblemă a norocului și protecției. Aceste semne, încrustate cu argint sau aplicate cu precizie, reflectă o estetică locală care îmbină funcționalul cu semnificațiile culturale ale meșteșugarilor din Peć.

Atelierele consacrate acestor pistoale erau concentrate în proximitatea cartierului Okolj, iar frații Mula Ibro și Mula Ali sunt remarcați în cronici ca primii producători sistematici de kubure pećanke. În epocă, o pereche de astfel de pistoale putea fi achiziționată cu 10 ducați, o sumă apreciabilă, indicând valoarea socială și economică a acestor instrumente. Țevile acestor pistoale provin din regiuni precum Prizren sau Taslidža și chiar din Italia, adesea reutilizate prin tăierea longitudinală și adaptarea lor la forma specifică a kuburelor. Modelul își trage inspirația din pistoalele din Brescia ale secolului al XVIII-lea, reinterpretate local, cu accente balcanice vizibile în manieră și ornamentație.
Piesa prezzentată are țeava realizată în 1814, cu o lungime totală de 46 cm și un calibru de 17 mm. Este o mărturie palpabilă a transferului tehnic și cultural care a traversat Balcanii, o relicvă care surprinde dinamica meșteșugului și simbolurilor dintr-o regiune aflată la confluența lumilor.

Vă invităm să descoperiți textul complet semnat de dr. Zoran Markov și contextul detaliat al acestei piese pe site: https://mnab.ro/ro/

 

 
#mnab#exponatullunii#pistolbalcanic

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

Statuetă zoomorfă

 

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐈𝐄

Săptămâna 02-08.02.2026
În prima săptămână a lunii februarie, 02-08.2026, Muzeul Județean Olt aduce în atenția publicului o figurină zoomorfă care a fost descoperită întâmplător în orașul Slatina, zona Crișan II, jud. Olt. Piesa se încadrează în perioada neolitică, respectiv în cultura Vădastra. Artefactul se păstrează în expoziția de arheologie din cadrul instituției muzeale.

𝐓𝐢𝐩: 𝐒𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐚̆
𝐒𝐮𝐛𝐭𝐢𝐩: 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐚̆ 𝐳𝐨𝐨𝐦𝐨𝐫𝐟𝐚̆
Descriere: Statueta zoomorfă este realizată din lut și reprezintă un bovideu (taur) cu patru picioare. Coarnele și picioarele din spate au fost rupte din vechime, fiind ulterior completate prin restaurare (restaurator: Ion Marinică). Piesa este lucrată manual, iar compoziția lutului include nisip fin și cuarț măcinat. Arderea figurinei este parțial oxidantă, iar pe suprafața acesteia se observă urme lăsate de la flecurile de foc. Cromatica exterioară este cărămizie, în timp ce în spărtură este cenușie, cu o textură aspră la atingere. Corpul statuetei are o formă cilindrică și este modelat dintr-o singură bucată de lut.
Acest tip de piese zoomorfe au fost utilizate în practicile magico-religioase pentru înmulțirea animalelor, succes la vânătoare, fertilitate, forță și abundență, reflectând totodată relațiile om-animal.
Dimensiuni: L= 64,23 mm; l (max. 27,71 mm; H (păstrat înainte de restaurare)= 42,60 mm.
Masă = 55 g.

𝐎𝐁𝐉𝐄𝐂𝐓 𝐎𝐅 𝐓𝐇𝐄 𝐌𝐎𝐍𝐓𝐇 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐘
February 2nd – 8th, 2026
This week, the Olt County Museum highlights a zoomorphic figurine discovered incidentally in the Crișan II area of Slatina, Olt County. The artefact dates to the Neolithic period, specifically the Vădastra culture, and is displayed in the museumʼs archaeology exhibition.

𝐓𝐲𝐩𝐞: 𝐒𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐭𝐞
𝐒𝐮𝐛𝐭𝐲𝐩𝐞: 𝐙𝐨𝐨𝐦𝐨𝐫𝐩𝐡𝐢𝐜 𝐟𝐢𝐠𝐮𝐫𝐢𝐧𝐞
Description: This clay statuette depicts a four-legged bovine (bull). Its horns and hind legs, missing since prehistory, were later restored (Restorer: Ion Marinică). The piece is handmade from a single lump of clay, with a paste containing fine sand and ground quartz. Firing was partially oxidising, leaving visible fire flecks on the surface. The exterior colour is brick-red, while the core is grey; the texture is rough to the touch. The body has a cylindrical form.
Such zoomorphic figurines were likely used in magico-religious practices related to animal husbandry, hunting success, fertility, strength, and abundance. They reflect the profound symbolic relationship between humans and animals in Neolithic societies.
Dimensions: Length: 64.23 mm; Max. Width: 27.71 mm; Preserved Height (pre-restoration): 42.60 mm.
Mass: 55 g.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Olt.

Expoziție la Muzeul Cetatea Neamț: ,,Cetatea Neamț în presa vremii (1890–1950)”

 

Expoziție la Muzeul Cetatea Neamț:
,,Cetatea Neamț în presa vremii (1890–1950)”

Marți, 3 februarie 2026, la Muzeul Cetatea Neamț, publicul este invitat la expoziția temporară „Cetatea Neamț în presa vremii (1890–1950)”, organizată în semn de comemorare a 631 de ani de la prima atestare documentară a monumentului.

Proiectul propune o incursiune documentară în istoria unuia dintre cele mai importante monumente medievale ale Moldovei, surprinsă prin filtrul presei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului XX. Într-o perioadă marcată de transformări politice și sociale profunde, presa a contribuit decisiv la felul în care publicul și elitele culturale au înțeles, au interpretat și au valorizat patrimoniul.

Expoziția reunește articole de ziar, pasaje scrise, ilustrații, dar și fotografii de epocă, care reconstituie modul în care Cetatea Neamț a fost prezentată de-a lungul deceniilor: ca simbol istoric, reper identitar și martor al unui trecut glorios. 

Vizitatorii vor descoperi, totodată, limbajul și sensibilitatea specifică epocii, precum și valorile cu care jurnaliștii și intelectualii vremii priveau istoria și monumentele.

Loc: Muzeul Cetatea Neamț
Data: Marți, 3 februarie 2026
Curator: Ionuț-Dumitru Stigleț

 

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.

𝐂𝐢𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥 este o mașină tradițională folosită la prelucrarea firelor de borangic (mătase naturală)

 

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 # 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐈𝐄, 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞, Muzeul Olteniei

 
𝐂𝐢𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥 este o mașină tradițională folosită la prelucrarea firelor de borangic (mătase naturală), întâlnită mai ales în spațiul românesc, în contextul sericiculturii (creșterea viermilor de mătase și obținerea firului). Își are originea în Asia de Est, mai precis în China antică, unde sericicultura este atestată de peste patru milenii. 

Primele dispozitive de depănare a mătăsii erau simple mecanisme din lemn, acționate manual, utilizate pentru reunirea și uniformizarea firelor extrase din gogoșile viermilor de mătase. Tehnologia s-a răspândit treptat către India, Persia și Imperiul Bizantin, ajungând ulterior în Europa medievală, unde a fost perfecționată în centrele de producție a mătăsii.

În spațiul românesc, această tehnologie a fost adaptată sub forma Ciricului, utilizat în special în secolele XVIII–XIX, în gospodării și ateliere meșteșugărești, reprezentând o expresie a continuității unor tehnici textile cu origini foarte vechi.

𝐶𝑢𝑚 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎 𝑐𝑖𝑟𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆? 𝐺𝑜𝑔𝑜𝑠̦𝑖𝑙𝑒 𝑣𝑖𝑒𝑟𝑚𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑚𝑎̆𝑡𝑎𝑠𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑝𝑢𝑠𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑎𝑠𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑚𝑒𝑡𝑎𝑙, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑝𝑎̆ 𝑐𝑎𝑙𝑑𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑖̂𝑛𝑚𝑢𝑖𝑎 𝑠𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑛𝑎 (𝑠𝑢𝑏𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̦𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑖𝑝𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑓𝑖𝑟𝑒𝑙𝑒), 𝑎𝑝𝑜𝑖 𝑐𝑎𝑝𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑜𝑟 𝑓𝑖𝑟𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑠𝑒 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑖𝑡𝑒, 𝑖𝑎𝑟 𝑐𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑛𝑖𝑣𝑒𝑙𝑒𝑖 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑢𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠̦𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑜𝑎𝑡𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑔ℎ𝑖𝑑𝑎 𝑓𝑖𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑢𝑛 𝑎𝑥 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑜𝑠𝑜𝑟. 𝑃𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑚𝑖𝑠̦𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑓𝑖𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑢𝑛𝑖𝑓𝑜𝑟𝑚𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒, 𝑟𝑎̆𝑠𝑢𝑐𝑖𝑡𝑒 𝑢𝑠̦𝑜𝑟 𝑠̦𝑖 𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑠𝑒, 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑛𝑑 𝑚𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡𝑒.

𝐂𝐢𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐕𝐚̂𝐥𝐜𝐞𝐚, 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐁𝐮𝐠𝐢𝐮𝐥𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐚𝐭𝐚𝐭 𝐜𝐚 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐝𝐢𝐧 𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐚𝐥 𝐗𝐗-𝐥𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 „𝐎𝐜𝐮𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞” 𝐬̦𝐢 𝐬𝐞 𝐚𝐟𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐞𝐱𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐳𝐚̆ 𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚.

𝐓𝐞𝐱𝐭 𝐬̦𝐢 𝐅𝐨𝐭𝐨: 𝐀𝐧𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐁𝐚̆𝐥𝐚𝐧, 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟, 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Paul Petrescu – Arta populară și decorativă , editura Meridiane, 1981;

Roxana Vetu – Unelte, mașini și instalații textile și de pielărie, Catalog, Muzeul Național al Agriculturii, 2003.

 

#Oltenia #VisitDolj #patrimoniu #România #CasaBăniei

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Ce este un „brâu”?

 

Ce este un „brâu”?

„Brâul” este o piesă prezentă în portul tradițional, purtat atât de femei, cât și de bărbați, care marchează talia. În unele zone este cunoscut sub denumirea de „cingătoare” sau „bată”.

„Brâiele” erau fie împletite cu mâna, fie țesute la război, din lână sau bumbac, în culori simple sau combinate. Brâiele împletite se realizau cu ajutorul unui suport din lemn prins în grindă și al unor bâte/bețe care ajutau la împletirea firelor. Această tehnică arhaică este cunoscută sub denumirea de „împletitul cu bâte”. Lungimea „brâielor”, fie împletite, fie țesute ajungea chiar și până la 3 metri, la capete terminându-se cu franjuri sau ciucuri.

„Brâiele” țesute puteau fi late (10-20 cm), într-o singură culoare, cum au fost cele albe purtate pe sub „chimirele” din piele la costumul bărbătesc al mocanilor din Săcele sau puteau fi roșii cum au fost cele din costumul femeilor din Avrig sau Rupea. Cele mai răspândite au fost brâiele înguste (5-10 cm), cu decor obținut prin alternarea culorilor firelor de urzeală.

Brâiele împletite de culoare roșie, albastră sau neagră apar menționate în regulamentele de îmbrăcăminte impuse în orașele transilvănene din secolul al XVIII-lea. Regăsim brâiele la începutul secolului XX în componența unor costume de sărbătoare din zona rurală cum ar fi cele purtate de femei în Țara Oltului.

Vă invităm să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov și Muzeul Etnografic “Gheorghe Cernea” Rupea unde puteți observa atât varietatea brâielor, modalitatea de decorare a acestora, cât și modul cum erau purtate în ansamblul pieselor de costum.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Pernă dobrogeană

 

Exponatul săptămânii: „Pernă dobrogeană” 

Pernele din lână, numite în Dobrogea „căpătâie”, sunt piese cu rol funcțional și decorativ definitoriu pentru alcătuirea interiorului locuinței țărănești dobrogene.

Căpătâiele lungi din lână au, de regulă, o față bogat ornamentată și o parte simplă, monocromă sau decorată numai cu vărgi înguste.
În mod obișnuit se țesea o foaie lungă de doi metri și îngustă de 40-50 cm, jumătate nedecorată, jumătate cu alesături, care se petrecea și se prindea pe lungime cu feston sau „colțișori” lucrați cu iglița (croșeta), din lână. Gura pernei se afla pe dosul acesteia.
Perna prezentată, lucrată în primul sfert al secolului al XX-lea, este țesută din lână în culoarea naturală și este decorată prin două tehnici de broderie: peste fire și în punct de lănțișor, cu lână roșie, bleumarin, verde și neagră.

Compoziția decorativă elaborată are în centru un motiv supradimensionat: păunul, asociat cu ramuri având frunze și flori.
Registrele superioare și inferioare prezintă motive avimorfe (lebede, păuni, cocoși) și motive geometrice, dispuse după principiile simetriei, repetiției și alternanței, ce caracterizează arta populară românească.

Perna dobrogeană a fost achiziționată în anul 1972 din localitatea Gârliciu, județul Constanța. Aceasta poate fi admirată în expoziția „Tezaur dobrogean” deschisă la Muzeul de Artă Populară Constanța până pe 15 februarie 2026.

Piesa a fost clasată în categoria juridică TEZAUR, prin Ordinul nr 2173/31.03.2017, poziția 1, emis de Ministerul Culturii.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.