Ştiinţă pentru toţi

vineri, 4 septembrie 2026

Cum dispare patrimoniul României: În Munții Apuseni, la Stănija, vuiesc utilajele de foraj într-un sit arheologic vechi de 2000 de ani.

În Munții Apuseni, la Stănija, vuiesc utilajele de foraj într-un sit arheologic vechi de 2000 de ani.

Nimeni nu a cerut voie de la Cultură.

La Stănija, pe Valea Tisei, sunt urmele unor exploatări miniere din vremea romanilor: ceramică, opaițe, râșnițe, bucăți de lemn din galeriile săpate acum aproape două milenii.

În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii „Coțofeni” și chiar un vechi sistem de alimentare cu apă de pe vremea romanilor.

O companie, GEKKO&NEKKA SRL, face foraje de explorare chiar peste acest sit. Am întrebat direct instituția responsabilă: Direcția Județeană pentru Cultură Hunedoara.

Întrebarea: a cerut cineva aviz pentru foraje?

Răspunsul oficial, în scris, de la Direcția Județeană de Cultură Hunedoara:

„Pentru perimetrul minier Stănija, societatea GEKKO&NEKKA S.R.L. nu a solicitat aviz."

„Nu există aviz emis.”

Nu e o bănuială. E confirmare oficială, pe hârtie, cu ștampilă.

Înainte de orice foraj sau excavare într-un sit arheologic, e obligatorie o cercetare arheologică preventivă și un certificat de descărcare de sarcină arheologică.

Niciunul dintre ele nu există aici.

Ce se pierde dacă utilajele continuă?

Urme arheologice unice, imposibil de recuperat odată distruse.
Se creează un precedent periculos: dacă legea e ignorată la Stănija, poate fi la fel oriunde patrimoniul stă în calea profitului.

Cerem verificare imediată la fața locului și sancționarea încălcărilor!

Un sit arheologic nu poate vorbi, dar poți tu, în locul lui!
Distribuie înainte să dispară dovada și situl.

Ce nu vede lumea, nu se oprește.

Fă să se vadă.

Sursa informațiilor Declic.

Țesătură cu modele în tehnica „ajur”

Țesătură cu modele în tehnica „ajur”

Vă prezentăm astăzi o piesă aflată în colecția Textile a muzeului și anume o țesătură tip panama care conține 19 modele - eșantion cusute în tehnica „ajur”, obţinându-se diferite motive.

Ajurul se încadrează în categoria de ornamente realizate pe bază de fire scoase, după un anumit număr, creându-se astfel o rețea de fire suport care se „umplu” trecându-se acul pe sub și peste ele.

Gama cromatică este simplă și constă în alb, bleu și albastru. Intercalat apar pe suprafața țesăturii modele cusute „pe fir”, în cruci simple și duble. Cusătura „în cruci” este cel mai răspândit motiv românesc, format din două linii oblice suprapuse în sens invers.

Aceste modele în tehnica „ajur” erau folosite în atelierele urbane de lenjerie și îmbrăcăminte, cu broderii manuale, unde clientul putea să își aleagă modelul dorit. Este posibil ca aceste modele – eșantion să provină dintr-un atelier din Brașov.

Vă invităm să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov, Bd. Eroilor nr. 21 A unde în cadrul expoziției permanente „Patrimoniul Textil” puteți admira modele de cusături sau țesături.

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿: 𝘏𝘦𝘮𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭𝘢 𝘤𝘩𝘳𝘺𝘴𝘰𝘱𝘳𝘢𝘴𝘢𝘳𝘪𝘢, micul smarald (sau smaraldul curpenului), din familia Geometridae.

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿

Astăzi discutăm despre 𝘏𝘦𝘮𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭𝘢 𝘤𝘩𝘳𝘺𝘴𝘰𝘱𝘳𝘢𝘴𝘢𝘳𝘪𝘢, un fluture de noapte delicat cunoscut popular ca micul smarald (sau smaraldul curpenului), din familia Geometridae.

Specia impresionează prin nuanțele verzi ale aripilor, care îi oferă un camuflaj foarte eficient în vegetație. În natură, culoarea verde ajută adultul să se confunde cu frunzele, mai ales în repaus, când aripile sunt întinse și conturul corpului devine greu de distins.
Adulții zboară în special în lunile de vară și sunt activi noaptea. Ca multe specii de fluturi de noapte, pot fi atrași de sursele de lumină artificială, ceea ce permite observarea lor mai ușoară de către specialiști și pasionați.

Larvele au un ciclu de viață foarte interesant. Se hrănesc pe curpeul de pădure, 𝘊𝘭𝘦𝘮𝘢𝘵𝘪𝘴 𝘷𝘪𝘵𝘢𝘭𝘣𝘢, iar aspectul lor se schimbă în funcție de sezon. Toamna, larvele au un colorit brun, asemănător tulpinilor uscate de curpen. După perioada de diapauză din timpul iernii, larva își continuă dezvoltarea primăvara, când devine verde, imitând mai bine părțile proaspete ale plantei.

Această schimbare de aspect reprezintă un exemplu remarcabil de adaptare și camuflaj. Larva nu este doar „ascunsă” pe plantă, ci se transformă în funcție de stadiul vegetației pe care trăiește.

În colecțiile muzeale, exemplarele verzi pot deveni, în timp, mai palide. Această estompare a culorii este frecventă la unele specii de fluturi verzi și ne amintește că piesele de colecție sunt fragile și trebuie conservate în condiții atent controlate.

#fluturi #sibiu

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturala Sibiu.

Cum păstrau aristocrații din Covasna alimentele și băuturile la rece, pe vremea când frigiderul încă nu exista? Ai auzit de ghețării?

Cum păstrau aristocrații din Covasna alimentele și băuturile la rece, pe vremea când frigiderul încă nu exista? Ai auzit de ghețării?

Ghețăriile de acum aproape două secole sunt o mărturie a ingeniozității oamenilor de odinioară și a modului în care aceștia găseau soluții simple și eficiente pentru a păstra alimentele și băuturile la rece.

La Castelul Mikó din Olteni, gheața era recoltată din râul Olt, cu ajutorul stăvilarelor morii din apropiere. În anumite zone, nivelul apei putea ajunge până la 5 metri, favorizând formarea unor straturi de gheață cu grosimi de cca 30–50 cm. Blocurile de gheață erau apoi tăiate, transportate și depozitate pentru lunile călduroase.

Castelul dispunea de o ghețărie în interior, iar în grădină se păstra și o spectaculoasă ghețărie de tip „iglu”, construită din piatră, situată la aproximativ 20 de metri de vechiul curs al Oltului.

Câtă gheață putea încăpea aici?

Datele culese în timpul cercetării arată că în mica „grotă” de lângă Olt puteau fi depozitate aproximativ 60,3 tone de gheață! Aceasta era așezată în straturi, între care se puneau paie pentru a încetini topirea. În asemenea condiții, gheața putea rezista chiar și 2–3 ani, deși, potrivit mărturiilor locale, ghețăria era aprovizionată anual cu gheață proaspătă.

Povestea acestor ghețării începe odată cu construirea Castelului Mikó, în 1827, și se încheie treptat în deceniile în care frigiderul începe să înlocuiască această ingenioasă metodă tradițională de păstrare la rece, în anii 1970–1980.

Descoperiți povestea completă în articolul „Ghețăriile de la Castelul Mikó din satul Olteni, com. Bodoc, jud. Covasna”, semnat de Bartók Iuliana-Elisabeta, muzeograf MNCR, și publicat în ANGVSTIA 29 (2025).

Articolul va fi disponibil în curând și online, pe website-ul revistei:
ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]
* * *

HU:
Hogyan hűtötték ételeiket és italaikat az oltszemi Mikó-kastély lakói abban az időben, amikor még nem létezett hűtőszekrény?
Ma már természetesnek vesszük, hogy néhány perc alatt lehűthetjük ételeinket és italainkat. Kétszáz évvel ezelőtt azonban egészen más megoldásokra volt szükség. Az egyik ilyen megoldást a jégvermek jelentették.

Az oltszemi Mikó-kastélynál a jeget az Olt vizéből nyerték. Ebben a közeli malom zsilipjei is segítségükre voltak. Egyes helyeken a vízszint akár 5 métert is elérhetett, ami lehetővé tette, hogy a hideg időszakban 30–50 cm vastag jégréteg alakuljon ki. A jeget nagyobb darabokra vágták, majd a kastély jégvermeibe szállították, ahol a nyári hónapokig tárolták.

A kastély épületén belül is volt egy jégverem, a kertben pedig egy különleges, kőből épített, „iglu” alakú jégvermet is kialakítottak. Ez az Olt egykori medrétől mindössze mintegy 20 méterre helyezkedett el.

De vajon mennyi jeget tudtak itt elraktározni?

A kutatás eredményei alapján a folyó közelében kialakított kis „barlangban” mintegy 60,3 tonna jég is elférhetett.

A jeget rétegekben helyezték el, a rétegek közé pedig szalmát tettek. Ez segített lassítani az olvadást, így a jég megfelelő körülmények között akár 2–3 évig is megmaradhatott. A helyi visszaemlékezések szerint ennek ellenére a jégvermet minden évben friss jéggel töltötték fel.

A jégvermek története a Mikó-kastély 1827-es építésének idején kezdődött, és csak jóval később, az 1970–1980-as években ért véget, amikor a hűtőszekrények fokozatosan átvették ezeknek a hagyományos hűtési módszereknek a szerepét.

Hogyan működött pontosan a jégverem? Honnan származott a jég, és hogyan tudták ilyen hosszú ideig megőrizni?

A történet részleteiről Bartók Iuliana-Elisabeta, a Keleti Kárpátok Nemzeti Múzeum muzeológusa ír az ANGVSTIA 29. (2025) számában megjelent tanulmányában:
„A Mikó-kastély jégvermei Oltszemen (Bodok község, Kovászna megye)”

A tanulmány hamarosan online is olvasható lesz a folyóirat honlapján:
ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐒𝐄𝐏𝐓𝐄𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄: monedă emisă de împăratul Traian

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐒𝐄𝐏𝐓𝐄𝐌𝐁𝐑𝐈𝐄

Exponatul lunii septembrie este o monedă emisă de împăratul Traian, concepută ca principal instrument de propagandă vizuală pentru evenimentele ce se desfășurau în această lună a anului în Roma antică. Piesa face parte din tezaurul monetar roman descoperit la Oarța de Sus – Ogrăzi în anii 1985-1986, de către Georgeta Maria Iuga.

𝐃𝐄𝐓𝐀𝐋𝐈𝐈 𝐓𝐄𝐇𝐍𝐈𝐂𝐄

• Monetărie / Nominal: Roma / denar de argint
• Date fizice: Diametru: 18,8 mm | Greutate: 3,20 g | Titlu: 800 ‰ | Axă: 8

𝐀𝐕𝐄𝐑𝐒

Este reprezentat bustul laureat și drapat al împăratului Traian, orientat spre dreapta.

• 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐚: IMP TRAIANO OPTIMO AVG GER DAC P M TR P / 𝐼𝑚𝑝(𝑒𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟) 𝑇𝑟𝑎𝑖𝑎𝑛𝑜 𝑂𝑝𝑡𝑖𝑚𝑜 𝐴𝑢𝑔(𝑢𝑠𝑡𝑢𝑠), 𝐺𝑒𝑟(𝑚𝑎𝑛𝑖𝑐𝑢𝑠), 𝐷𝑎𝑐(𝑖𝑐𝑢𝑠), 𝑃(𝑜𝑛𝑡𝑖𝑓𝑒𝑥) 𝑀(𝑎𝑥𝑖𝑚𝑢𝑠), 𝑇𝑟(𝑖𝑏𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑎) 𝑃(𝑜𝑡𝑒𝑠𝑡𝑎𝑡𝑒).

𝐑𝐄𝐕𝐄𝐑𝐒

Este reprezentat Jupiter stând spre stânga, ținând sceptrul în mâna stângă și fulgerul în mâna dreaptă, deasupra lui Traian, care ține o ramură.

• 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐚: COS VI P P S P Q R / 𝘊𝘰(𝘯)𝘴(𝘶𝘭) 𝘚𝘦𝘹𝘵𝘶𝘮, 𝘗(𝘢𝘵𝘦𝘳) 𝘗(𝘢𝘵𝘳𝘪𝘢𝘦), 𝘚(𝘦𝘯𝘢𝘵𝘶𝘴) 𝘗(𝘰𝘱𝘶𝘭𝘶𝘴)𝘲(𝘶𝘦) 𝘙(𝘰𝘮𝘢𝘯𝘶𝘴).

𝗗𝐀𝐓𝐀𝐑𝐄 𝐒̦𝐈 𝐂𝐎𝐍𝐓𝐄𝐗𝐓 𝐈𝐒𝐓𝐎𝐑𝐈𝐂

Deși Traian este consul pentru a șasea oară din 112 p.Chr., prezența titlului 𝘖𝘱𝘵𝘪𝘮𝘰 𝘈𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵𝘶𝘴 datează denarul între anii 114-117 p.Chr. Acest titlu onorific i-a fost acordat oficial de Senat (S P Q R) în toamna anului 114 p.Chr., probabil chiar de ziua sa de naștere, pe 18 septembrie.

După cum am afirmat la început, moneda a fost bătută cu scopul de a celebra și promova anumite evenimente legate de luna septembrie, astfel:

• 𝟏𝟖 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 – de 𝘕𝘢𝘵𝘢𝘭𝘪𝘴 𝘈𝘶𝘨𝘶𝘴𝘵𝘪, ziua de naștere a împăratului, poporul îi celebra Geniusul și protecția divină. Imaginea lui Jupiter întinzându-și mantia peste silueta lui Traian este elementul-cheie de propagandă, arătând că împăratul s-a născut sub auspicii divine excepționale.

• 𝟰-𝟭𝟵 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 – 𝘓𝘶𝘥𝘪 𝘙𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪 (Jocurile Romane), celebrate în onoarea lui Jupiter Optimus Maximus, fiind cele mai vechi și mai importante jocuri de stat, ce includeau curse de care în 𝘊𝘪𝘳𝘤𝘶𝘴 𝘔𝘢𝘹𝘪𝘮𝘶𝘴, piese de teatru și procesiuni fastuoase. Un moment central era 𝘌𝘱𝘶𝘭𝘶𝘮 𝘐𝘰𝘷𝘪𝘴 (13 septembrie, la idele lunii), un banchet ritualic public oferit zeului pe Dealul Capitoliului. Astfel, moneda cu imaginea monumentală a lui Jupiter devenea piesa perfectă pentru a fi oferită ca soldă militarilor în preajma acestor mari sărbători.

Text: muzeograf Raul Cardoș

Foto: conservator Zamfir Șomcutean

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

joi, 3 septembrie 2026

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE: VAS MINIATURAL DE TIP MONOXILĂ

EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE

VAS MINIATURAL DE TIP MONOXILĂ

Vas miniatural de tip monoxilă, nr. inv. 36.339, aflat în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, aparține culturii Cucuteni, faza A3. Vasul miniatural este de formă dreptunghiulară, lucrat din pastă semifină de culoare cărămiziu deschis. Lipseşte un fragment din vas, fiind reîntregit prin restaurare. Prezintă o apucătoare, perforată orizontal, realizată prin ciupire din pasta vasului. Dimensiuni: H = 2,2 cm, Lmax = 6,2 cm, l = 4,1 cm.

Piesa a fost descoperită prin cercetările arheologice realizate în situl de la Fulgeriș-„La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, campania 2007, secțiunea S VIII, carou 5, locuința L4, la adâncimea de -0,45 m. Piesa a fost restaurată și conservată de colegii restauratori Iulia Voinescu și Petru Voinescu.

Așezarea de la Fulgeriș-La 3 cireși/ Dealul Fulgeriș, com. Pâncești este situată în Colinele Tutovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe partea stângă a Siretului, în nordul satului. Dealul Fulgeriș ocupă partea de vest a Colinelor Tutovei, ca subunitate a Podișului Bârladului, făcând parte din treapta ținuturilor deluroase ale județului Bacău. Limitele care evidențiază cel mai bine contactul unor domenii distincte ale mediului natural sunt, mai ales, cea sudică – pârâul Fulgeriș și cea nord-vestică – pârâul Soci, deci ocupă o zonă de interfluviu. Limita de est este reprezentată de un mic afluent al pârâului Fulgeriș, iar la vest Dealul Cristea aflat în prelungirea Dealului Fulgeriș, care delimitează limita de vest a Podișului Bârladului spre Siret.

Situl arheologic este cunoscut în urma cercetărilor de suprafață întreprinse în anii ’60 ai secolului XX efectuate de arheologii Marilena Florescu și Viorel Căpitanu, sondat în perioada anilor ’80 de Viorel Căpitanu, prin care se menționează că a fost descoperită o bogată stațiune arheologică aparținând culturii Cucuteni.

Cercetările recente au fost realizate în perioada anilor 2003-2015, 2018 și 2021, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, din totalul de aproximativ un hectar și jumătate pe care se întinde situl cucutenian de la Fulgeriș. Suprafața a fost delimitată cu ajutorul scanărilor arheomagnetice realizate pe suprafața sitului în anul 2009, de o echipă din cadrul Platformei ARHEOINVEST (Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași), coordonată de dr. Vasile Cotiugă și dr. Andrei Asăndulesei. Scanarea arheomagnetică a fost reluată în 2015 de o echipă coordonată de Institut für Ur- und Frühgeschichte, Friedrich-Alexander - Universität Erlangen-Nürnberg și Institutul de Arheologie Iași, coordonatorul acestui proiect fiind dr. Carsten Mischka.

Stratigrafia sitului aflat în acest punct se prezintă astfel: nivelul cel mai vechi este datat în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, etapa A3; urmează un nivel datat în epoca bronzului, cultura Monteoru; ultimul nivel de locuire fiind din perioada epocii geto-dacice, sec. I î.Hr.-I d.Hr.

În cadrul cercetărilor arheologice întreprinse între anii 2003-2021 au fost trasate un număr de 19 secțiuni prin care au fost cercetate resturile a 9 locuințe cucuteniene, un număr de 62 de complexe închise (în general gropi menajere), din care 34 sunt datate în nivelul cucutenian, 3 datează din epoca bronzului și 25 aparțin perioadei geto-dace, precum și 3 șanțuri de apărare, datate în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, faza A3.

Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Situl arheologic de la Fulgeriş-„La 3 cireşi/ Dealul Fulgeriş, în Monumente istorice băcăuane, III, Oneşti, Editura Magic Print, 2015, 44 p.; Lăcrămioara-Elena Istina, Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău (2003-2013), în vol.: Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa – in memoriam (Ediderunt V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă), Honoraria 11, Iaşi, p. 379-420; Lăcrămioara-Elena Istina, Așezarea cucuteniană de la Fulgeriș. Catalogul descoperirilor arheologice, Onești, Editura Magic Print, 2016, 110 p.

Dr. Lăcrămioara-Elena Istina

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

Cârpa de gât, podoabă a costumului popular bărbătesc

Cârpa de gât, podoabă a costumului popular bărbătesc

Cârpa de gât se confecționează dintr-o jumătate de cârpă de cap neagră cu motive florale roșii. Se tivește pe margini, iar cu acul se fac colțișori în culorile negru, verde, galben și albastru. Se poartă îndoită punând în interior colțul cel mai mic. La capetele rămase libere se atașează trei ciucuri rotunzi din lână fină, în care predomină culoarea roșu.

Pe vremuri, în portul mirelui, capetele cârpei erau împodobite cu cinci ciucuri. Aceste capete se introduceau printr-un inel sau prin verighetă care se fixa în dreptul pieptului sau mai sus. Bărbații vârstnici purtau o cârpă de gât simplă, fără motive florale și fără ciucuri la capete. Studiile arată ca această piesă de port s-a folosit începând cu anul 1900, adică de când bărbații au început să își tundă chica.

Mai multe obiecte vestimentare de port tradițional puteți vedea la Muzeul de Etnografie Brașov, dar și la Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea.

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

O nouă monedă comemorativă din Portugalia - 03.09.2026

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

Portugal has issued a new commemorative coin dedicated to Amadeo de Souza-Cardoso, one of the leading figures of Portuguese modernism. The coin is part of the "Contemporary Portuguese Visual Artists" series and aims to reflect both the painter's personality and the dynamic, experimental nature of his artistic output.

The coin has a face value of 10 euros and was designed by the Portuguese artist and jeweler Teresa Milheiro. This issue is minted exclusively in 925 sterling silver, measures 40 millimeters in diameter, and features a proof finish with colored accents. Its mintage is limited to 3,000 pieces and it was issued this September.

Coin design

The obverse features a minimalist interpretation of Amadeo de Souza-Cardoso's face. His features are reduced to a stylized representation of an eye, nose, and mouth, distributed across the central surface of the coin.

Around the portrait is a blue ring bearing the name of Amadeo de Souza-Cardoso, accompanied by the dates "1887-1918", the national coat of arms of Portugal and the face value of 10 euros.

On this same side, one can read the statement "eu não sigo escola alguma," which translates as "I don't follow any school." The inscription summarizes the painter's creative independence and his refusal to be confined to a single artistic movement.

The reverse of the coin features eight human figures captured in different poses. The silhouettes convey a sense of continuous movement and reflect the dynamism and freedom present in the artist's work.

On the left side of the design appear the name of the author, Teresa Milheiro, the identification of the Casa da Moeda, the year of issue " 2026" and the legend "Portuguese Republic".

The overall design of the coin is inspired by Souza-Cardoso's well-known statement, " Tenho mais fases que a lua," translated as "I have more phases than the moon." The phrase expresses the multiplicity of languages, influences, and stages that characterized his brief but intense artistic career.

Feature Data

Issuing country Portugal
Year of issue 2026
Series Contemporary Portuguese Visual Artists
Reason Amadeo de Souza-Cardoso
Face value 10 euros
Metal 925 sterling silver
Weight 27 grams
Diameter 40 millimeters
Singing Fluted
Quality Proof
Design Teresa Milheiro
Maximum print run 3,000 coins
Release date September 2026
Official price 142 euros

Sursa informațiilor aici.