A apărut volumul „Așezarea medievală din zona lacului Cernica pe baza cercetărilor profesorului Gheorghe Cantacuzino din anii 1960–1976”, semnat de George Trohani și colega noastră Camelia-Mirela Vintilă, publicat la Editura Muzeului Municipiului București (2026).
Bazată pe documentații arheologice esențiale și ilustrată amplu, monografia aduce o contribuție majoră la studiul așezărilor și necropolelor medievale din zona Cernica, valorificând cercetările realizate între anii 1960–1976 de profesorul Gheorghe Cantacuzino.
Cartea va fi disponibilă în curând la standurile muzeelor #MMB, iar lansarea va avea loc pe 6 mai 2026, la #PalatulSuțu.
Trecerea de la Paleoliticul Mijlociu la Paleoliticul Superior în România și locul Vrancei în discuțiile actuale
Muzeul de Arheologie și Istorie Medievală Vineri, 24 aprilie 2026, ora 11:00
Vă invităm la o conferință de excepție susținută de Marian COSAC, profesor univ. dr. la Universitatea ,,Valahia" din Târgoviște, Facultatea de Științe Umaniste, Departamentul de Istorie, și arheolog expert, care va aduce în prim-plan o temă cunoscută și dezbătută pentru arheologia Paleoliticului european, respectiv dispariția Neanderthalienilor și apariția lui Homo sapiens. Teoriile sale sunt susținute de rezultatele obținute pe șantierele arheologice din zona Carpaților românești, regiunea subcarpatică a Vrancei ocupând un loc aparte. Muzeul Vrancei a fost prezent la aceste cercetări arheologice, prin participarea arheologului Mădălina Stănescu.
„Căiţa cu reţe” era folosită la găteala capului femeii, și împreună cu „fruntarul” şi „polmesenicul”, cum numeau femeile din Şercăiţa ştergarul pentru îmbrobodit, creează un ansamblu elegant şi impunător care scoate în evidenţă chipul purtătoarei.
Acest ansamblu, „fruntarul”, „căiţa cu reţe” împreună cu „polmesenicul”, a mai fost purtat în Ţara Oltului până în perioada interbelică, însă şi atunci doar de femeile în vârstă, care cereau să fie înmormântate cu el.
La hotarul dintre lumi, zeii vechi încă vegheau, iar o nouă credință începea să prindă contur. Cavalerii Danubieni, protectori ai luminii, vieții și destinului, erau obiectul rugăciunilor oamenilor de pe malurile Dunării.
În 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒔𝒖𝒑𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓, Marea Zeiță este reprezentată între Soare și Lună, vegheată de cei doi cavaleri care înaintează în galop, simbol al triumfului asupra întunericului. În 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒊𝒏𝒇𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓 se disting simboluri ale forței și renașterii – altar, cap de urs, coloană răsucită și crater pentru libații.
Această compoziție votivă, cu ecouri din Orient și influențe romane, vorbește despre sincretismul religios din secolul al III-lea – o epocă în care vechile credințe păgâne se sting, iar lumina creștinismului începe să se întrevadă.
Piesa face parte din 𝒆𝒙𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕̦𝒊𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒎𝒂𝒏𝒆𝒏𝒕𝒂̆ #RedescoperăIstoria, Sala „ 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑛𝑡̦𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒. 𝐴𝑝𝑎𝑟𝑖𝑡̦𝑖𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖”, Muzeul Olteniei Craiova – 𝑺𝒆𝒄𝒕̦𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝑰𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆-𝑨𝒓𝒉𝒆𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒆.
Monumentul pe care îl prezentăm astăzi este unul dintre cele mai frumoase artefacte din patrimoniul 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, fiind și el parte a 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬. Este o aediculă, un mic templu, un altar de dimensiuni reduse, în care se află dublu reprezentată zeița răzbunării din panteonul greco-roman, 𝐍𝐞𝐦𝐞𝐬𝐢𝐬. Aceasta era, în același timp, și întruchiparea geloziei, a invidiei și a mâniei zeilor și se credea că ea pedepsește orice exces al muritorilor.
Nemesis era și cea care pedepsea crimele și aroganța muritorilor, conserva și supraveghea ordinea și menținea echilibrul în univers. Ea era cea care cântărea riguros fericirea și nenorocul, în acest sens apărând uneori însoțită de o balanță. Într-adevăr, Nemesis reprezenta justiția divină (la Homer), cea care împărțea echitabil binele și răul. În perioada Romei imperiale, ea era adorată și de către gladiatori, știut fiind faptul că aceștia i se închinau zeiței în templele ridicate în apropierea amfiteatrelor.
Micul templu din patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța este foarte frumos executat din punct de vedere artistic și este realizat din marmură albă, fină, de foarte bună calitate. Forma micului templu (nefinisat și plat la spate) sugerează expunerea (rezemarea) piesei pe un perete ceea ce conduce la o posibilă existență la Tomis a unui templu închinat zeiței răzbunării.
Statuile ce o reprezintă pe Nemesis sunt încadrate de două coloane corintice. Piesa are un fronton artistic lucrat și o bază pe care se vede inscripția bilingvă, în latină și greacă. Inscripția este pe două rânduri, iar literele, îngrijit scrise în piatră, conțin o dedicație. Textul este același și se traduce: „C(aius) Herennius Charito și-a împlinit făgăduința” sau „a pus acest monument”. Fiecare reprezentare ține în mâna stângă câte un instrument de măsurare a faptelor oamenilor. Acest lucru arăta că zeița putea fi bună cu cei care o respectau și rea cu sfidătorii legilor, iar dubla reprezentare este simbol al dualității. Ea măsura faptele tuturor și putea decide cine trebuie pedepsit și trimis în infernul lui Hades - Pluto sau cine merită să meargă pe câmpiile edenice Eleusine.
Evenimentele din anul 1300 au determinat îngroparea unor tezaure de dirhemi şi hyperperi bizantini, precum cel de la Mihail Kogălniceanu, unde s-au descoperit, pe dealul Uzum Baiîr, şapte tezaure ascunse în acelaşi timp. Descoperit întâmplător şi recuperat în mare parte datorită săpăturilor sistematice din anii 1962 şi 1963, acest tezaur reprezintă unul dintre cele mai importante şi complexe tezaure medievale descoperite în Dobrogea.
Tezaurul este compus din 195 de hyperperi bizantini, 23.440 dirhemi ai Hoardei de Aur, 92 sommi (lingouri de argint sub formă de bare), 11 turte din argint (lingouri de argint, forme neregulate), cinci obiecte de podoabă (brăţări, inele din aur şi argint). Folosirea lingourilor din argint ca mijloace de schimb era o practică curentă pe întreg teritoriul Hoardei de Aur, în zonele controlate de tătari în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi până la mijlocul secolului al XV-lea.
𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, sub egida Consiliului Județean Constanța și în parteneriat cu 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐀𝐫𝐡𝐢𝐯𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐒𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢𝐢, vă invită 𝐥𝐮𝐧𝐢, 𝟐𝟎 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟑:𝟎𝟎, la vernisajul expoziției foto-documentare „𝑺𝒄𝒓𝒊𝒔𝒐𝒓𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝒅𝒆𝒕𝒆𝒏𝒕̗𝒊𝒆. 𝑷𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒕𝒂̂𝒏𝒂̆𝒓 𝒊̂𝒏𝒄𝒉𝒊𝒔 𝒍𝒂 𝑪𝒂𝒏𝒂𝒍: 𝑵𝒊𝒄𝒐𝒍𝒂𝒆 𝑽𝒐𝒊𝒄𝒊𝒍𝒂̆❞. Evenimentul va avea loc la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7, municipiul Constanța.
Expoziția urmărește destinul lui Nicolae Voicilă (1931-1999), care a trecut prin experiența detenției politice în primii ani ai regimului comunist. În 1949, acesta nu împlinise încă 18 ani când a fost arestat, fiind acuzat de apartenență la o organizație considerată subversivă și condamnat la patru ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Anii de detenție i-a petrecut, în mare parte, în lagărele de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, iar între anii 1951 și 1953 s-a numărat printre cei 100 de deținuți politici anticomuniști care au lucrat la restaurarea Cazinoului din Constanța.
Proiectul expozițional reunește documente din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, alături de documente și fotografii inedite, provenite din fondul personal al familiei Voicilă, puse la dispoziția muzeului prin bunăvoința fiicei sale, doamna 𝐋𝐚𝐮𝐫𝐚 𝐕𝐨𝐢𝐜𝐢𝐥𝐚̆. Materialele prezentate ilustrează condamnarea, perioada de detenție, precum și anii care au urmat eliberării, caracterizați de constrângeri și interdicții.
O încărcătură emoțională aparte au cărțile poștale trimise familiei din închisoare, mărturii simple, dar tulburătoare, ale unei existențe marcate de suferință. În rândurile adresate mai ales tatălui și fratelui său, tânărul Nicolae Voicilă vorbește despre dorința de a-și vedea familia la „vorbitor”, întâlniri permise o dată pe lună, și îi roagă să îi trimită pachete cu alimente și haine. Detaliile aparent mărunte lasă să se întrevadă dorul de casă, neliniștea și speranțele unui tânăr care încearcă să rămână legat de lumea de dincolo de zidurile închisorii.
Perioada petrecută la restaurarea Cazinoului ocupă un loc aparte în cadrul expoziției, fiind evocată prin mesajele rămase peste timp, ascunse în pereții monumentalului edificiu. Numele lui Nicolae Voicilă apare pe bilețele descoperite în stucatura clădirii, precum și într-o inscripție de pe spatele unui fragment de ornament decorativ – o urmă discretă, dar grăitoare, a trecerii sale prin acest loc.
La eveniment vor fi prezenți Laura Voicilă, fiica deținutului politic român anticomunist, care a îndurat cu demnitate anii detenției, precum și reprezentanți ai instituțiilor partenere.
Manifestarea culturală este organizată ca un gest de recunoștință față de cei care au îndurat persecuțiile regimului totalitar și ca un îndemn pentru generațiile de astăzi de a păstra vie memoria celor care, prin suferință și curaj, au apărat libertatea și credința. 𝐏𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐯𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚 𝐞𝐱𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝟐𝟎 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 – 𝟖 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐥𝐚 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐢𝐞𝐢 𝐧𝐫. 𝟕.
Acest splendid eșantion de rodocrozit de la Cavnic, păstrat la Muzeul Geologic Național, surprinde prin nuanțele sale roz, cu aspect aproape floral, delicat și luminos, asemenea unor petale mineralizate.
Rodocrozitul este un carbonat de mangan, mineral recunoscut pentru nuanțele sale de roz până la roșu-zmeuriu, culoare datorată prezenței manganului. Exemplarul de la Cavnic s-a format în cadrul proceselor hidrotermale, prin circulația soluțiilor bogate în elemente minerale în fisurile și cavitățile rocilor, unde, în timp geologic, cristalele au crescut lent, strat cu strat.
Fiecare eșantioan poartă amprenta unui proces desfășurat pe parcursul a milioane de ani — o întâlnire între chimie, presiune, temperatură și răbdarea Pământului.
Natura nu creează doar roci; uneori, creează poezie în cristal
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
Some anniversaries are celebrated. Others are commemorated. Uruguay has decided to do both. After marking the centenary of its first Olympic gold medal in 2024, the country has just taken another step: turning that feat into a coin. Not as a one-off souvenir, but as a lasting memory.
Because in 1924, at the Colombes stadium, on the outskirts of Paris, something more than a football final happened. Europe discovered—with astonishment—that on the other side of the Atlantic, the game was played differently. Faster. More technical. Freer. That Uruguayan team didn't just win: it changed the game.
And now, more than a century later, that moment fits in the palm of your hand.
A team that has become a symbol
The coin's obverse eschews abstraction. There are no dominant coats of arms or classical allegories. What there is is a team. Eleven players. The true protagonists of the feat.
They appear aligned with the national flag as a backdrop, in a composition that blends pride and memory. At the top, it reads “Eastern Republic of Uruguay,” while at the bottom is the face value: 2,000 pesos.
The choice is not accidental. Uruguay is not celebrating the idea of victory, but rather those who made it possible. The coin is not about football in general: it's about that specific team that dazzled the world in 1924.
A ball that contains a century
The reverse side changes register. If the obverse is coral, here everything is concentrated on a single object: a vintage leather ball, closed with a lace, of those that today seem almost like sporting archaeology.
Above it, the keys to the memory: the inscription commemorating the first Olympic gold medal, the dates 1924-2024 and a name that resonates like a distant echo: Colombes.
That detail is revealing: although the coin is issued in 2026, its visual narrative remains anchored in the centenary celebrated in 2024. It does not look to the year of minting, but to the historical moment that gives meaning to everything.
An invisible bridge with Spain
For the Spanish reader, this story has a familiar prologue. Before conquering Paris, that team passed through Spain. They landed in Vigo in April 1924 and played several matches that left a deep impression.
She wasn't yet an Olympic champion, but something different was already in the air. Those matches were, in a way, the first sign of what was to come. Weeks later, all of Europe would witness it.
More than a coin
Issued now, in 2026, by the Central Bank of Uruguay, the coin arrives slightly late to the anniversary it commemorates. But far from diminishing its value, this gap reinforces its character: it is not an ephemeral object tied to a specific date, but a piece designed to last.
Minted in 900 silver, weighing 12.5 grams and 33 millimeters in diameter, it has a face value of 2,000 pesos and a limited edition that clearly places it in the realm of collecting.
But reducing it to its specifications would be to remain on the surface.
Because this coin is not just a numismatic object. It's a capsule of identity. A reminder that there was a time when a small country changed the history of a global sport.
And also a gesture towards the present: a way of saying that that memory is still alive, even when the calendar has already turned the page.
Sursa: Youtube Utilizator: Banco Central del Uruguay (BCU)
Technical specifications of the issue
Feature Detail
Denomination Commemorative coin marking 100 years since the first Olympic gold medal Issuing country Uruguay Body Central Bank of Uruguay Face value 2,000 Uruguayan pesos Year of issue 2026 Metal 900‰ Silver Weight 12.5 g Diameter 33 mm Shape Circular Singing Smooth Authorized print run Up to 5,000 units Print run presented 1,500 units Obverse 1924 championship team with national flag Reverse Vintage leather ball, legends and dates 1924-2024, “Colombes” Mint Royal Dutch Mint (Netherlands)
Este mic, agil, pescar formidabil și foarte colorat, iar lunca Cibinului din Sibiu îi este casă. Unde mai pui că pescărașul albastru (Alcedo atthis), căci despre el e vorba, este și specie protejată Natura 2000.
Îi facem o vizită sâmbătă, 18 aprilie, de la ora 8:00 (păsările sunt mai active dimineața), în cadrul unui tur ghidat susținut de ornitologul Bogdan Federeac. Turul va începe la Baza Sportivă "Pompierul".
Cum lunca Cibinului din Sibiu este loc de cuibărire sau hrănire și pentru alte specii, e posibil să întâlnim și berze, lișițe, rațe mari, sticleți, florinți, vânturei, silvii, pițigoi, lăstuni, rândunele, cinteze ori măcălendri.
Dat fiind că plimbarea va avea loc într-o arie naturală, nu într-o grădină zoologică, e posibil ca lista speciilor întâlnite să fie mai lungă sau mai scurtă (“you never know what you're gonna get”, vorba lui Forrest Gump).
Ne vom plimba într-o zonă spectaculoasă, cu sălcii și stuf, în care natura a supraviețuit în mijlocul unui oraș de peste 130.000 de locuitori. Lunca Cibinului este o arteră verde-albastră esențială pentru sănătatea sibienilor, lucru despre care o să mai vorbim la fața locului.
Turul este gratuit, va dura aproximativ două ore și este deschis oricui, în limita a 20 de participanți. Vă rugăm să completați formularul următor: https://forms.gle/EBovQ58Z3gm2gw8v9
Nu uitați acasă binoclul sau aparatul foto (dacă aveți, desigur). Credit foto și mii de mulțumiri: Gabriel Herlo. …. Evenimentul este organizat în cadrul programului 𝘊𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪 𝘳𝘶𝘳𝘢𝘭𝘦 𝘴̦𝘪 𝘶𝘳𝘣𝘢𝘯𝘦 𝘪̂𝘮𝘱𝘳𝘦𝘶𝘯𝘢̆ 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘦𝘳𝘷𝘢𝘳𝘦 𝘴̦𝘪 𝘥𝘦𝘻𝘷𝘰𝘭𝘵𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘶𝘳𝘢𝘣𝘪𝘭𝘢̆, susținut de BRD Groupe Société Générale.
Noutate editorială #MMB
Cartea va fi disponibilă în curând la standurile muzeelor #MMB, iar lansarea va avea loc pe 6 mai 2026, la #PalatulSuțu.
𝑹𝒆𝒍𝒊𝒆𝒇 𝒗𝒐𝒕𝒊𝒗 𝒅𝒊𝒏 𝒎𝒂𝒓𝒎𝒖𝒓𝒂̆, 𝒔𝒆𝒄. 𝑰𝑰𝑰 𝒑. 𝑪𝒉𝒓.
La hotarul dintre lumi, zeii vechi încă vegheau, iar o nouă credință începea să prindă contur. Cavalerii Danubieni, protectori ai luminii, vieții și destinului, erau obiectul rugăciunilor oamenilor de pe malurile Dunării.
În 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒔𝒖𝒑𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓, Marea Zeiță este reprezentată între Soare și Lună, vegheată de cei doi cavaleri care înaintează în galop, simbol al triumfului asupra întunericului. În 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒊𝒏𝒇𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓 se disting simboluri ale forței și renașterii – altar, cap de urs, coloană răsucită și crater pentru libații.
𝐷𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖: 15,5 × 15 × 2 cm
Bibliografie: Dorel Bondoc, „𝐶𝑖𝑜𝑟𝑜𝑖𝑢 𝑁𝑜𝑢. 100 𝐷𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑖 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒”, Craiova, 2010, p. 34
𝑻𝒆𝒙𝒕/𝑭𝒐𝒕𝒐: Camelia Săvescu, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.
