Cum poate o meduză să înoate, să detecteze prada și să reacționeze la mediul înconjurător fără să aibă creier?
De Ziua Mondială a Meduzelor, descoperim unul dintre cele mai interesante sisteme nervoase din lumea animală.
Meduzele nu au creier și nici măduva spinării, dar dispun de un sistem nervos funcțional. Acesta este alcătuit din neuroni organizați în rețele răspândite în corp și, la anumite grupuri, în structuri nervoase mai concentrate. Prin intermediul lor, informațiile sunt transmise și sunt coordonate mișcările și reacțiile la stimuli.
Cum reușesc să înoate?
Deplasarea se realizează prin contracțiile musculaturii umbrelei. La multe specii, contracția acesteia împinge apa înapoi, contribuind la propulsarea meduzei înainte. La alte specii, deplasarea implică și mișcări de tip „vâslire” ale marginii umbrelei.
Coordonarea acestor mișcări diferă între grupuri. La multe meduze hidrozoare, neuronii implicați în controlul înotului sunt organizați și în inele nervoase situate la marginea umbrelei. La scifozoare și cubozoare, centrii care generează impulsurile pentru înot sunt localizați în structuri specializate, numite ropalii.
Cum percep lumea din jur?
Ropaliile sunt mici structuri senzoriale situate pe marginea umbrelei. Ele pot conține statociști, care ajută meduza să detecteze poziția corpului în raport cu gravitația, și structuri fotosensibile, care percep lumina.
La cubozoare, sistemul vizual este deosebit de dezvoltat. Unele specii au ochi prevăzuți cu lentile, capabili să formeze imagini. Informațiile vizuale le permit să se orienteze în mediul înconjurător și să evite anumite obstacole.
Dar cum detectează prada? Meduzele dispun și de receptori senzoriali la nivelul tentaculelor și al altor regiuni ale corpului, care le ajută să perceapă stimuli chimici și mecanici proveniți din mediul înconjurător.
Informațiile senzoriale sunt transmise prin rețelele nervoase și contribuie la coordonarea mișcărilor și a comportamentelor, fără ca un creier să controleze central fiecare acțiune.
Lipsa unui creier nu înseamnă lipsa capacității de a percepe și de a reacționa. Meduzele ne arată că un sistem nervos poate coordona mișcări și comportamente complexe și fără un centru de comandă unic.
#ZiuaMondialăAMeduzelor #Meduze #SistemNervos #Neurobiologie #BiologieMarină #ViațaMarină #Biodiversitate #Știință #MuzeulAntipa
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".
Ce povești ascund descoperirile arheologice de la Isaccea?
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită pe 4 noiembrie 2026 la cea de-a XX-a ediție a Conferinței Naționale de Conservare-Restaurare „Doina Darvaș” cu tema “Prezervarea patrimoniului cultural – între știință și practică”.
Întâlnirea reprezintă un prilej pentru specialiştii în cercetarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului de a face schimb de experienţă şi de a prezenta studii de caz precum şi soluţii pentru problemele comune ale ocrotitorilor de bunuri culturale, asupra cărora dorim să atragem atenţia prin contribuţiile ştiinţifice selectate.
Uneori, obiectele descoperite în urma cercetărilor arheologice ne dezvăluie povești surprinzătoare despre viața, credințele și obiceiurile comunităților de odinioară.
Descoperiţi în decursul cercetărilor intensive efectuate de-a lungul anilor în aşezarea geto-dacică de la Poiana, „căţeii de vatră” apar doar în stare fragmentară, uneori în apropierea vetrelor, în locuințe, gropi cu destinații speciale și în unele complexe funerare.
Se presupune că erau atașați la vetrele deschise pentru a servi ca suport lemnelor mari și pentru a asigura tirajul focului. Toate piesele descoperite au fost modelate din lut care, ulterior, a fost întărit prin arderi repetate. 
El era cunoscut ca simbol al forței și fecundității. Relația dintre berbec și foc, fondată pe simbolismul general, avea în vedere că berbecul era și emblemă a unuia dintre zeii căminului, animalul sugerând și fecunditatea familială. 
Muzeograf, dr. Paul Ciobotaru