În perioada 𝟏𝟕-𝟐𝟐 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟖𝟔, pe bulevardul Ferdinand – numit la acea vreme bulevardul Republicii – din municipiul Constanța, cu ocazia executării fundațiilor pentru noi blocuri de locuit, regretatul arheolog Constantin Chera cerceta unul dintre cele mai valoroase morminte de epocă romană, cunoscut astăzi drept „𝐦𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐨𝐚𝐦𝐧𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐛𝐮𝐥𝐞𝐯𝐚𝐫𝐝𝐮𝐥 𝐅𝐞𝐫𝐝𝐢𝐧𝐚𝐧𝐝❞.
Mormântul de inhumație conținea un bogat inventar funerar, compus din aproape 200 de piese, dintre care peste o 100 erau realizate din aur și pietre semiprețioase și prețioase. Alături de defunctă au fost depuse și numeroase vase de sticlă, care păstrau uleiuri parfumate sau produse cosmetice, opaițe din ceramică și bronz, precum și un suport-candelabru din bronz, menit a-i lumina drumul spre lumea de dincolo. Inventarul mai cuprindea un platou mare din bronz, multe și diverse obiecte din bronz, plumb sau fier, casete cosmetice sau de bijuterii, frumos ornamentate cu aplice din os, instrumente de cusut și țesut - indispensabile pentru o femeie din eșalonul superior al societății provinciale romane și, mai ales, pentru o mamă de familie. Nu în ultimul rând, mormântul adăpostea numeroase podoabe din aur.
Pe baza încadrării cronologice a acestor obiecte, specialiștii au putut data înmormântarea în secolul al II-lea d.Chr. Studiul inventarului funerar mai relevă și informații importante cu privire la viața și moartea membrilor elitei tomitane în secolul al II d.Chr., dar și despre viața de zi cu zi din acest important oraș roman, capitală provincială și port bogat la Marea Neagră.
Povestea doamnei de pe bulevardul Ferdinand începe în al doilea secol al stăpânirii romane la Tomis. Născută, cel mai probabil, într-o familie bogată și influentă, dintre cele mai vechi ale orașului, ea a fost căsătorită într-o altă familie de vază din urbe. O alianță benefică din punct de vedere social și economic pentru ambele părți.
Am spune că, până acum, povestea doamnei noastre este una fericită. Însă soarta avea alte socoteli cu această tomitană! Destinul crud a răpit-o când încă era în floarea vârstei, iar familia îndoliată a trebuit să o conducă pe ultimul drum. Soțul, poate și copiii rămași orfani, au petrecut-o cu plânsete și jale, ca pe o soție și mama iubită. Părinții și frații, dacă mai erau în viață, s-au prăbușit și ei sub povara durerii. Triști, cei apropiați s-au îngrijit să nu-i lipsească nimic în lumea de dincolo și au înconjurat-o cu lucrurile dragi din timpul vieții, precum și cu obiecte trebuincioase, târguite anume din piața cetății pentru ritualul îngropăciunii.
După perioada de doliu și pregătiri, înconjurată de familie, plânsă de toți cei cunoscuți, defuncta a fost condusă pe ultimul ei drum pământesc. Procesiunea funerară a pornit încet din casa familiei, a urcat pe străzile în pantă ușoară și a ieșit pe una dintre porțile sudice ale vechii cetății, pe drumul care ducea de la Tomis la Callatis, acolo unde familia îndoliată cumpărase un lot funerar.
Mormântul era deja pregătit cu mult înainte, iar celor vii nu le-a mai rămas decât să o așeze în locul de odihnă, împreună cu toate bunurile considerate trebuincioase pentru lumea de dincolo. Au fost puse în mormânt casetele pline cu parfumurile, cosmeticele și fardurile atât de îndrăgite de tânăra soție, iar ustensilele de cusut, atât de trebuitoare unei mame de familie, pentru a coase veșmintele soțului și copiilor săi, au urmat-o și ele. Toate acestea au devenit martori tăcuți ai tragediei care i-a lovit pe cei dragi.
Alături de ea au fost puse și casetele pline de bijuterii din aur, pietre prețioase și semiprețioase, demne de o familie importantă și grăitoare pentru puterea financiară a acesteia dar și pentru importanța ei printre concetățeni.
Trebuie precizat că o parte dintre aceste podoabe sunt mai vechi decât înmormântarea în sine, fiind, probabil, o moștenire de familie sau achiziții personale ale defunctei, indiciu al originii sale într-o familie la fel de puternică și bogată. Obiecte rafinate și scumpe au fost cumpărate special pentru această zi, pe bani mulți. Printre ele se numără și un candelabru cu picior din bronz, menit să asigure o ultimă lumina pentru întunericul veșnic.
Și totuși, după sigilarea mormântului și stingerea ultimei lumini, întunericul s-a așternut, iar timp de aproape 2000 de ani nimeni nu a mai șoptit numele celei îngropate acolo, pierdut pe vecie în stihiile timpului.
Astăzi însă, ea continuă să trăiască, pentru că orice locuitor al cetății moderne o cunoaște pe „doamna de pe bulevardul Ferdinand”, a cărei memorie este păstrată vie la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța.
Iar pentru tine, privitorule, povestea doamnei trebuie să fie plină de învățăminte și speranță! Ea ne învață pe toți că moartea nu este finalul, ci începutul poveștii, iar dragostea...
Dragostea rămâne și ne însoțește pretutindeni! Chiar și în întuneric!
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐃𝐨𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐄. 𝐋𝐨𝐜𝐚𝐫 – 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐜 𝐚𝐥 𝐒𝐚𝐧𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐭𝐢𝐦 𝐝𝐞 𝐓𝐮𝐛𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥𝐨𝐳𝐞 – 𝐒𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐥𝐚 𝐏𝐚𝐫𝐢𝐬 – 𝐏𝐥𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐢, 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆, 𝐬𝐭𝐨𝐦𝐚𝐜 – 𝐓𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐛𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥𝐨𝐳𝐞𝐢 𝐩𝐮𝐥𝐦𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐏𝐧𝐞𝐮𝐦𝐨𝐭𝐡𝐨𝐫𝐚𝐱 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥 – 𝐓𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧 𝐚𝐥 𝐯𝐚𝐫𝐢𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 – 𝐬𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝟗𝟎 (𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐂𝐢𝐧𝐞𝐦𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬), 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭 𝟗 – 𝟏𝟏 𝐝𝐢𝐦., 𝟑-𝟕 𝐩.𝐦. (𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐚 𝐉𝐮𝐧𝐚̆, 𝟐𝟐 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟐𝟖)
Sursă foto: „Aurul și Argintul Antic al României” – Catalog de expoziție MNIR (2014)
