𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬̗𝐭𝐢𝐥𝐞 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜. 𝐌𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐚̂𝐧𝐚̆𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐭𝐥𝐞𝐭 𝐀𝐠𝐚𝐭𝐡𝐚𝐧𝐝𝐫𝐨𝐬
Astăzi, fila de calendar este dedicată uneia dintre cele mai interesante inscripții antice descoperite la Constanța și care, de mai bine de un veac, se află într-un depozit al prestigiosului British Museum din Londra.
Se cunoaște faptul că piesa a fost descoperită în jurul anului 1860, în Valul de piatră (unul din cele trei valuri ce traversează Dobrogea de la vest la est), la aproximativ 5 kilometri de Constanța, de către medicul englez 𝐖𝐢𝐥𝐥𝐢𝐚𝐦 𝐇𝐞𝐧𝐫𝐲 𝐂𝐮𝐥𝐥𝐞𝐧. Acesta a găsit stela de marmură cu inscripție în limba greacă, piesa fiind ulterior datată de către specialiști în secolul II d.H., în epocă romană. Artefactul a fost ridicat și trimis la British Museum. La acea vreme, firma britanică DBSR (Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour) obținuse de la Imperiul Otoman concesiunea pentru construirea căii ferate Kustenge - Bogazchioi (Constanța - Cernavoda), precum și concesiunea asupra portului Kiustenge. Cele două concesiuni și exploatarea lor a fost efectuată de către DBSR între anii 1857 -1882, iar dr. Cullen, un pasionat de arheologie, era medicul comunității britanice ce opera aici. Vorbim despre o perioadă în care supușii Regatului Unit, aflați în diverse zone ale lumii cu diverse afaceri, au „rechiziționat” numeroase vestigii antice, pe care le-au trimis în patrie. De la Tomis, pe lângă monumentul la care ne referim astăzi, britanicii au mai ridicat câteva inscripții, printre care și dedicațiile în cinstea sponsorilor de lupte de gladiatori, membri ai familiei Priscius, despre care am vorbit într-o mai veche filă de calendar.
Să vedem însă la ce se referă efectiv monumentul înstrăinat, așa cum a fost el tradus de epigrafiștii români în lucrarea „𝐼𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̗𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑆𝑐𝑦𝑡ℎ𝑖𝑎 𝑀𝑖𝑛𝑜𝑟 𝐺𝑟𝑒𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖 𝑠̗𝑖 𝐿𝑎𝑡𝑖𝑛𝑒,𝑣𝑜𝑙 𝐼𝐼 - 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠 𝑠̗𝑖 𝑇𝑒𝑟𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑢”. Iată traducerea: „𝐸𝑟𝑎𝑚 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑎𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝐼𝑢𝑙𝑖𝑎𝑛𝑢𝑠 𝑠̗𝑖 𝑎𝑙 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑛𝑒𝑖, 𝑒𝑢, 𝐴𝑔𝑎𝑡ℎ𝑟𝑎𝑛𝑑𝑜𝑠, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑚 𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑣𝑎̂𝑟𝑠𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 17 𝑎𝑛𝑖 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑢𝑖. 𝐴𝑚 𝑚𝑢𝑟𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎 𝑆𝑚𝑦𝑟𝑛𝑎, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑚-𝑎𝑚 𝑔𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑖̂𝑛𝑣𝑖𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎 𝐽𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑃𝑦𝑡ℎ𝑖𝑐𝑒 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑜𝑏𝑡̗𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑟𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑖𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑟𝑜𝑎𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑚𝑒𝑙𝑒, 𝑟𝑢𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑎𝑢 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑜𝑎𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒, 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠𝑒 𝑠𝑢𝑏 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑟𝑎̆ 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑟𝑎𝑟𝑎̆. 𝑆𝑎𝑙𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑒!”
Aparent, doar câteva rânduri despre o moarte prematură, dar studierea lor aduce o bogăție de informații! În primul rând, inscripția este în greacă, iar tristul ei erou poartă de asemenea un nume grecesc, Agathrandos. Surprinzător, părinții săi au nume romane, latinizate: Iulianus și Regina. Părinții nu au însă 𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎 (cele trei nume), ceea ce ne arată că nu erau cetățeni romani în sensul juridic al cuvântului, ci doar supuși ai marelui Imperiu.
Vorbim despre locuitorii unui Tomis, vechi oraș grecesc, care însă, în secolul II d.H., se afla în plină epocă romană. Părinții au nume latine, ceea ce arată că grecii de pe coasta vest-pontică se aflau, alături de băștinașii geți și de traci, în plin proces de romanizare. Dar de ce fiul unor greci romanizați poartă un nume clasic elen? Poate că tânărul Agathrandos a fost numit astfel după unul dintre străbunii lui (poate după un bunic), pentru a-și arăta astfel originea. Este o supoziție, dar una destul de probabilă.
Inscripția ne dezvăluie că Agathrandos a murit la Smyrna, în timpul Jocurilor Pythice, dar că osemintele sale au fost aduse la Tomis și inhumate aici. În acea perioadă, în ritualul funerar al lumii romane se foloseau deopotrivă inhumarea și incinerarea. Cum și-a pierdut viața Agathrandos, un tânăr sportiv de numai 17 ani? Acest mister nu ne este dezlegat de către rândurile scrise în piatră. El a plecat, probabil, împreună cu mai mulți tineri ce formau o delegație a Tomisului. Cetatea a trimis deci un sportiv sau mai mulți la Smyrna, vechi polis grecesc din Asia Mică (azi Izmir, Turcia). Agathrandos, probabil un campion al urbei sale natale, a plecat să participe la Jocurile Pythice ce se desfășurau și în acel oraș de pe coasta Mării Egee.
Jocurile acelea presupuneau, în primul rând, desfășurarea unor competiții sportive, însă tot în cadrul lor se organizau și întreceri de artă și de dans. Presupunem, totuși, că tânărul tomitan a mers la Smyrna pentru a participa la întrecerile sportive. Poate că a murit în urma unui accident, în timpul unei întreceri. Nu este însă imposibil ca el să fi decedat și din alte motive, poate naturale, de vreo boală anume, contactată pe timpul călătoriei.
Jocurile Pythice erau celebre în lumea greacă și se organizau la doi ani după Jocurile Olimpice. Se desfășurau în primul rând la Delphi, dar în epocă romană mai multe polisuri grecești au organizat și ele astfel de întreceri, sub titulatura de Jocuri Pythice. În lumea întreagă au fost descoperite mai multe inscripții care atestă acest lucru și este foarte probabil ca ele să fi avut loc și la Smyrna. Această localitate a fost mai întâi un polis ionian grecesc de epocă arhaică, extrem de important în secolul VI î.H. Două veacuri mai târziu, orașul a fost mutat de Alexandru cel Mare într-o nouă locație, fiind învecinat la nord cu Pergamum (Pergam, Pergamon) și la sud cu Ephesus (Efes). Era un oraș foarte bogat, care exporta în toate colțurile lumii smirnă, mir...
Se știe că în secolul al II-lea, în timpul împăratului roman Hadrian (117-138 d.H.), la Smyrna a fost construit un mare gymnasium, instituție de educație a tinerilor, unde aceștia se antrenau și pentru jocuri sportive publice. Acest gymnasium a făcut probabil ca Smyrna să devină o gazdă normală pentru desfășurarea unor etape regionale a Jocurilor Pythice. Smyrna și orașul vest pontic aveau categoric strânse relații culturale. Agathrandos din Tomis a mers astfel la Smyrna, cel mai probabil după ridicarea acestui gymnasium.
Campionii jocurilor pythice primeau ca recompense cununi de laur (laurul, mirtul era plantă sacră a zeului Apollo), iar acest premiu și-l dorea și tânărul nostru, așa cum se vede și în inscripție („a obține pentru patria mea coroana întrecerii”). La jocurile pythice aveau loc concursuri de alergare, de lupte, de pankration (un precursor al boxului modern) și de pentathlon, o competiție complexă ce se desfășoară și astăzi în cadrul Jocurilor Olimpice Moderne. Victoria la Jocurile Pythice, la Delphi sau într-un alt mare oraș elen, era visul oricărui tânăr al epocii greco-romane. Era și visul lui Agathrandos din Tomis, dar speranțele și viața lui s-au sfârșit în mod nedrept și mult prea timpuriu. Inscripția lui ne vorbește despre speranțe, despre familie, despre oraș, despre soartă...
Agathandros a fost un luptător. Foarte probabil, abia trecut de juniorat, a vrut să își măsoare forțele cu adversari mult prea experimentați, înainte de a fi pregătit (unde m-am grăbit să merg). Luptele erau foarte dure, antrenamentele la fel, fiind consemnate în epocă multe decese ale unor luptători, așa că ne putem imagina că tânărul tomitan a sfârșit în arenă, sub privirile a mii de spectatori.
Deși au ajuns să se desfășoare și la Smyrna și în alte orașe, ideea Jocurilor Pythice pornea de la Delphi. Vechii greci credeau că aici este centrul pământului, Omphallos, buricul Pământului. Numele jocurilor nu vine însă de la celebrul oracol, de la preoteasa Pythia ale cărei vorbe stranii erau interpretate de către muritori în fel și chip. În spatele numelui stă o legendă legată de zeul luminii, al Soarelui și al artelor, Apollo. Potrivit mitului, mama lui Apollo, frumoasa zeiță Leto era însărcinată cu Artemis, viitoarea zeiță a vânătorii. Atât Apollo - fiul cel mare, cât și Artemis erau copii făcuți de Leto cu Zeus, Marele Stăpân al Olimpului, Zeul Suprem.
Soția lui Zeus, geloasa Hera, s-a hotărât să o pedepsească pe Leto și l-a trimis asupra ei, ca să o chinuiască, pe Șarpele Python, un monstru uriaș, un dragon. Auzind asta, Apollo a decis să își salveze mama și a pornit în urmărirea lui Python. L-a prins pe muntele Parnasus (Parnas) și l-a săgetat de moarte. Apoi, pentru că Python fusese animalul sacru al Herei, Apollo a trecut printr-un ritual de purificare, iar la finalul acestuia a decis să instituie Jocurile Pythice și Templul din Delphi...
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐢 – 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐒𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞 𝐆𝐡 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥, 𝐙. 𝐙𝐚𝐦𝐟𝐢𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 & 𝐂𝐨, 𝐁𝐢𝐫𝐨𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐞𝐢 – 𝐒𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝐧𝐨. 𝟑𝟕, 𝐓𝐞𝐥𝐞𝐟𝐨𝐧 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝟓𝟗.𝟑. 𝐒𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚𝐭 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐭 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐬̗𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞. 𝐒𝐞 𝐬̗𝐥𝐞𝐟𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐠𝐞𝐚𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐬𝐭𝐚𝐥. (𝐀𝐧𝐮𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐆𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐢 – 𝟏𝟗𝟐𝟓)
https://minac.ro/28-aprilie-povestile-tomisului-antic.../
#MINAC #28aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #Tomis #BritishMuseum #Agathandros #WilliamHenryCullen #muzeu #istorie
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
𝐕𝐢𝐛𝐫𝐚ț𝐢𝐢 𝐜𝐫𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐩𝐞 𝐚𝐫𝐢𝐩𝐢 𝐝𝐞 𝐟𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢! 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫ă 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐜𝐭𝐮𝐫𝐧𝐞 𝐥𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢!
𝐒𝐞𝐜ț𝐚 𝐝𝐞 Ș𝐭𝐢𝐢𝐧ț𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 - 
Vizitatorii vor avea ocazia să admire aproximativ 𝟓𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐞𝐱𝐨𝐭𝐢𝐜𝐢 𝐧𝐨𝐜𝐭𝐮𝐫𝐧𝐢, colectați din medii fascinante precum pădurea amazoniană sau junglele luxuriante din 
𝐂𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐨𝐥𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞 - Attacus atlas (molia cap de șarpe); 
𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐟𝐥𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐞𝐱𝐨𝐭𝐢𝐜𝐢 „𝐂𝐥𝐚𝐮𝐝𝐢𝐚 𝐒𝐭ă𝐧𝐨𝐢𝐮” însumează peste 1.200 de exemplare provenite din regiuni geografice diverse: neotropicală, etiopiană, indo-malaeză, australiană și holarctică, fiind constituită prin eforturile regretatului profesor dr. Ioan Stănoiu, în urma unor schimburi riguroase de material entomologic cu specialiști internaționali.
Curatorul expoziției temporare este 𝐝𝐫. 𝐋𝐢𝐥𝐚 𝐆𝐢𝐦𝐚, muzeograf Secția de Științele Naturii - 
