EXPONATUL LUNII AUGUST LA MUZEUL MUNICIPAL „IOAN RAICA” SEBEȘ: SERVICIU DE MASĂ PENTRU CONDIMENTE FABRICAT LA MANUFACTURA DE FAIANȚĂ FINĂ DE LA BATIZ

 

EXPONATUL LUNII AUGUST LA MUZEUL MUNICIPAL „IOAN RAICA” SEBEȘ: SERVICIU DE MASĂ PENTRU CONDIMENTE FABRICAT LA MANUFACTURA DE FAIANȚĂ FINĂ DE LA BATIZ

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș propune publicului, în luna august, un obiect deosebit din patrimoniul său: un serviciu de masă pentru condimente, realizat la renumita manufactură de faianță fină de la Batiz, județul Hunedoara.

Realizat din faianță cu pastă albă și glazurat în alb-gălbui, obiectul se remarcă atât prin eleganța formelor, cât și prin bogăția ornamentației. Piesa este alcătuită dintr-un suport și două recipiente, cel mai probabil destinate păstrării uleiului și oțetului.

Suportul are o bază ovală, cu lungimea de 19,5 cm și lățimea de 9 cm. În partea centrală se înalță o coloană canelată, stilizată, cu o înălțime de 20,5 cm, terminată sub forma unei cupe ornamentate cu frunze. Acest element central domină compoziția prin înălțime și accentuează caracterul decorativ al ansamblului.

De o parte și de alta a coloanei sunt amplasate cele două recipiente, susținute de suporturi bogat ornamentate prin ajurare. Acestea au o înălțime de 15 cm și un diametru maxim de 5,5 cm. Buzele recipientelor sunt prevăzute cu capace care imită, în maniera specifică obiectelor decorative ale epocii, aspectul unui cap de pasăre. Pentru o manipulare mai sigură, recipientele sunt prevăzute cu două toarte supraînălțate.

Culoarea alb-crem, finisajul lucios și ornamentația în relief conferă obiectului o eleganță aparte. Motivele vegetale se îmbină armonios cu elementele geometrice ajurate și cu cele zoomorfe, transformând un obiect destinat uzului casnic într-o piesă cu o pronunțată valoare decorativă.

Manufactura de faianță fină de la Batiz, din județul Hunedoara, a fost înființată în 1811, când Georg d’André, originar din Trieste și un ceramist deosebit de apreciat, l-a convins pe proprietarul de atunci al localității, József Naláczi, că în zonă există resurse importante de argilă potrivite pentru producerea faianței fine. Astfel a luat naștere cea mai importantă manufactură de faianță fină din Transilvania.

Anul 1832 reprezintă un moment de cotitură în evoluția manufacturii, atât din punct de vedere artistic, cât și tehnic. Georg d’André a introdus noi materii prime și smalțuri, aplicate pe forme de vase tradiționale specifice epocii. Printre inovațiile cu cel mai mare impact s-a numărat introducerea smalțului negru strălucitor, precum și crearea unor forme noi de vase, cu o estetică superioară. Serviciul pentru condimente prezentat în luna august la muzeul sebeșean se înscrie în această categorie de obiecte care ilustrează preocuparea pentru îmbinarea funcționalității cu rafinamentul decorativ.

Manufactura s-a dezvoltat rapid, ajungând ca în 1855 să numere aproximativ 50 de muncitori. Activitatea de la Batiz a avut un caracter de pionierat nu doar în producția de faianță fină, ci și în formarea specialiștilor. Aici s-au pregătit viitori ceramiști care au contribuit ulterior la dezvoltarea primei manufacturi de faianță fină din Țara Românească, înființată la Târgu Jiu, unde au fost aplicate tehnologii specifice Batizului.

Cunoștințele de chimie și experiența practică ale lui Georg d’André au contribuit la dezvoltarea unor smalțuri și amestecuri de pastă care l-au situat printre specialiștii importanți ai domeniului din Imperiul Austriac. La Batiz s-au făcut, de asemenea, încercări de pionierat în producția de porțelan, reușindu-se obținerea acestuia exclusiv din materii prime autohtone.

În 1865, manufactura și-a încetat activitatea, pe fondul neînțelegerilor cu noul proprietar al domeniului, Bethlen Oliviér. Cu toate acestea, numele manufacturii de la Batiz și cel al lui Georg d’André au rămas legate de începuturile și dezvoltarea producției autohtone de faianță fină și de încercările de realizare a porțelanului din materii prime locale.

Prin forma sa elaborată, tehnica de realizare și bogăția decorului, serviciul de masă pentru condimente de la Batiz oferă publicului ocazia de a descoperi nu doar rafinamentul obiectelor de uz cotidian din secolul al XIX-lea, ci și povestea unei manufacturi care a avut un rol esențial în dezvoltarea ceramicii fine din spațiul transilvănean.

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș invită publicul să descopere și să privească această piesă nu doar ca pe un obiect decorativ, ci ca pe o mărturie a ingeniozității tehnice, a gustului artistic și a spiritului inovator care au caracterizat manufactura de la Batiz.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipal “Ioan Raica” Sebeş.

Conferința „De la Morga Orașului la Societatea de Salvare. Frații Minovici și istoria Bucureștiului”

 

Conferința „De la Morga Orașului la Societatea de Salvare. Frații Minovici și istoria Bucureștiului”, la Palatul Suțu

Joi, 3 septembrie 2026
Ora 18.00
Palatul Suțu, Bd. I.C. Brătianu, nr. 2, București
Preț bilet: 20 lei / persoană
Biletele se pot cumpăra de la standul de bilete al Palatului Suțu înainte de începerea conferinței.

În ziua de joi, 3 septembrie 2026, ora 18.00, Muzeul Municipiului Bucureștiului vă invită la #PalatulSuțu, la Conferința „De la Morga Orașului la Societatea de Salvare. Frații Minovici și istoria Bucureștiului”, susținută de Prof.univ.dr. Octavian Buda. Evenimentul este conex expoziției „Societatea de Salvare din Bucureșt. O misiune pentru viață. 120 de ani de la înființare”, pe care o puteți vizita până pe 6 septembrie 2026.

În anul 1892, Mina Minovici a inaugurat oficial, în prezența lui Alexandru Marghiloman, ministrul Justiției de atunci și a edilului Emilian-Pache Protopopescu, primul institut medical din București cu numele de „Morga Orașului”. Construit într-un timp record începând cu sfârșitul anilor 1880, prin inaugurarea acestuia, practic s-au pus bazele științifice moderne ale activității medico-legale din România. Alături de institutul din Budapesta (construit între 1886 și 1889), cel din București a devenit unul dintre primele din Europa de Est și numai.

În 1898, frontispiciul clădirii, pe care era scris „Morga orașului”, va fi schimbat cu cel de „Institutul Medico-Legal”. Mina Minovici a condus Institutul până în 1932. Fiind considerată o adevărată emblemă a medicinei sociale de la noi, morga lui Minovici a fascinat imaginarul urbei bucureștene, asemenea unui „tărâm întunecat” aflat la granițele dramatice ale existenței umane.

Dacă Morga Orașului a fost locul unde urbea bucureșteană a înțeles moartea, Societatea de Salvarea, înființată în 1906, de către fratele fondatorului Institutului de Medicină Legală, Dr. Nicolae Minovici, a fost locul unde se salvau vieți și se prevenea moartea. Fără a avea un sediu propriu-zis și beneficiind ulterior de cai oferiți de poliție și de donații din partea familiei Moruzzi, ambulanța a început să circule pe străzile capitalei, însoțită de sanitari și agenți instruiți special pentru intervenții sub deviza „Totdeauna, tuturor, gata pentru ajutor!”. Trecerea acesteia era semnalată printr-un semnal distinct de goarnă, în timp ce medicul urmărea ambulanța pe bicicletă, având asupra sa trusa medicală acordării primului ajutor.

Pioneratul medical și universul intelectual al fraților Minovici reprezintă un exemplu remarcabil de dedicare față de știință, profesie și societate. Activitatea lor științifică și instituțională a contribuit la dezvoltarea serviciilor medicale într-o societate bucureșteană de început de secol XX, aflată în plină modernizare socială şi afirmare culturală europeană.

Despre autor
Octavian Ioan BUDA este licenţiat în medicină al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” (1992) şi în filosofie al Universităţii din Bucureşti (1997). Medic primar psihiatru. Este doctor în ştiinţe medicale, profesor universitar, titularul catedrei de istoria medicinei şi cultură medicală a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti. Membru al Academia Europaea. Preşedinte (între 2015 şi 2017) al Asociaţiei Europene de Istoria Medicinei şi Sănătăţii, EAHMH, înfiinţată la Strasbourg în 1989. Dintre cărţile sale recente: „Minovici, o sută de ani de pionierat” (în colab. cu Adrian Majuru, 2017), „The Age of Informed Consent: A European History” (coord., în colab. cu Sorin Hostiuc, 2018), „Giudeţul nebuniei. Expertize psihiatrice în trecutul românesc” (2021). A publicat numeroase articole aflate la interferenţa dintre medicină şi cultură în: Observator Cultural, Lettre Internationale, Dilema, Historia, Convorbiri literare, Astra, Cultura, Krisis, Viaţa Medicală, Scena 9 etc. I s-a decernat premiul „Victor Babeş” al Academiei Române 2019, pentru cartea „Autopsii medico-istorice” şi premiul Fundaţiei „Magazin Istoric” 2024, pentru volumul „Privirea lui Thanatos”.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Lansare de carte la Sala Unirii Alba Iulia

 

Lansare de carte la Sala Unirii Alba Iulia

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia invită publicul la un eveniment editorial dedicat istoriei comunităților românești din Statele Unite ale Americii.

Lansarea va avea loc marți, 1 septembrie 2026, de la ora 16:00, la Sala Unirii Alba Iulia și va aduce în atenția publicului două volume consacrate istoriei românilor de peste Ocean și, în mod special, vieții religioase și comunitare a acestora.

Vor fi prezentate volumele:

• Petru Mihail Nicolae Stînea, „The History of the Romanian Greek Catholic Church in the United States of America (1903–2026)”, o amplă cercetare dedicată istoriei Bisericii Române Greco-Catolice din Statele Unite ale Americii;

• Carmen Stînea și Petru Stînea, „Istoria primei comunități românești din S.U.A. – Little Romania din orașul Cleveland, Ohio (1890–2025)”, volum care reconstituie istoria uneia dintre cele mai importante comunități românești formate în Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Cele două lucrări oferă publicului o perspectivă documentată asupra unui capitol important al istoriei emigrației românești. Sunt urmărite formarea comunităților de români, organizarea vieții religioase, construirea bisericilor și instituțiilor comunitare, precum și eforturile depuse de generații succesive pentru păstrarea identității, credinței, limbii și tradițiilor românești în spațiul american.

Un loc aparte îl ocupă comunitatea românească din Cleveland, Ohio, cunoscută sub numele de „Little Romania”, una dintre comunitățile reprezentative pentru istoria românilor din Statele Unite.

Autorii Carmen Stînea, doctor în istorie și Petru Mihail Nicolae Stînea, istoric, preot și doctor în istorie, și-au dedicat o parte importantă a activității cercetării istoriei românilor greco-catolici din diaspora americană. Studiile lor valorifică documente, mărturii și informații referitoare la evoluția comunităților românești și a instituțiilor create de acestea peste Ocean.

Evenimentul de la Sala Unirii reprezintă, astfel, nu doar o lansare editorială, ci și un prilej de a redescoperi destinul românilor plecați în America, modul în care aceștia și-au construit o nouă viață și felul în care au continuat să păstreze legătura cu România.
Publicul albaiulian, iubitorii de istorie și toți cei interesați de fenomenul emigrației românești sunt invitați să participe la această întâlnire cu istoria comunităților românești din Statele Unite.

Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿: fluturii din genul 𝑆𝘵𝑒𝘳𝑟𝘩𝑜𝘱𝑡𝘦𝑟𝘪𝑥

 

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿

Astăzi discutăm despre fluturii din genul 𝑆𝘵𝑒𝘳𝑟𝘩𝑜𝘱𝑡𝘦𝑟𝘪𝑥

Deși adulții sunt fascianti prin dimorfismul lor extrem, stadiul larvar este cel mai interesant!

Larvele își construiesc o teacă protectoare conică din mătase, îmbrăcată cu fragmente de material vegetal . Stadiul larvar este lung, având o perioada de dezvoltare care se întinde din august până în mai (extinzându-se uneori pe parcursul a două sezoane). Acestea au două perioade hrănire, toamna și primăvara, separate de o perioadă de diapauză (stare de repaus).

Larvele sunt polifage, consumând o gamă foarte diversă de plante. Ele se hrănesc cu graminee, ericacee precum iarba neagră, dar și cu frunze de la o multitudine de arbori și arbuști. În meniul lor intră frecvent stejarul, mesteacănul, fagul, alunul, păducelul, scorușul, salcia, precum și diverse specii de prun sălbatic sau mur și zmeur.
Specia prezinta dimorfism sexual accentuat, masculii având aripi de culoare gri-maronie, acoperite cu solzi și antene bipectinate, în timp ce femelele sunt aptere (fără aripi), cu aspect vermiform/de tip omidă.

Masculii zboară din mai până în iulie (zbor activ în special în orele serii) și pot fi atrași de sursele de lumină artificială, in timp ce femelele rămân parțial în interiorul tecii pupale și atrag masculii prin emiterea feromonilor.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturala Sibiu.

A doua etapă a campaniei de cercetare arheologică din acest an de la situl din Băile Figa este în desfășurare!

A doua etapă a campaniei de cercetare arheologică din acest an de la situl din Băile Figa este în desfășurare!

În această perioadă continuă săpăturile la situl arheologic de la Băile Figa, oferind noi perspective asupra modului în care sarea era exploatată aici în urmă cu mii de ani.

Dincolo de săpătura propriu-zisă, această etapă include ample activități de documentare, analiză și scanare 3D a structurilor și uneltelor nou descoperite. Tehnologiile moderne permit înregistrarea detaliată a vestigiilor și contribuie la conservarea și interpretarea lor pentru cercetările viitoare.

Fiecare strat de sol, fiecare urmă de activitate și fiecare obiect descoperit adaugă noi date la povestea comunităților care au lucrat și au trăit în jurul acestei importante resurse.

Cercetarea continuă, iar noile descoperiri ne ajută să înțelegem tot mai bine istoria exploatării sării la Băile Figa.

În curând, aici vor avea loc noi activități dedicate atât publicului larg, cât și specialiștilor. Vă invităm să rămâneți alături de noi și să descoperiți, pas cu pas, ce ne mai dezvăluie situl!

 

 

#BăileFiga #Arheologie #CercetareArheologică #MNCR #Istorie 

#Patrimoniu #Sare #ArheologieExperimentală #Cercetare

 

 

 

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿: fluturii din genul 𝑅ℎ𝑜𝑑𝑜𝑠𝑡𝑟𝑜𝑝ℎ𝑖𝑎

 

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿

Astăzi discutăm despre fluturii din genul 𝑅ℎ𝑜𝑑𝑜𝑠𝑡𝑟𝑜𝑝ℎ𝑖𝑎 

Deși nu sunt fluturi de mari dimensiuni, speciile acestui gen atrag atenția prin desenul delicat al aripilor, în nuanțe deschise, traversate adesea de benzi sau linii roz-roșiatice. Tocmai aceste accente cromatice fine le oferă un aspect aparte, ușor de remarcat în cadrul familiei Geometridae.

Genul 𝑅ℎ𝑜𝑑𝑜𝑠𝑡𝑟𝑜𝑝ℎ𝑖𝑎 aparține familiei Geometridae, un grup de fluturi de noapte cunoscut pentru forma elegantă a aripilor, dar și pentru mersul caracteristic al omizilor. Larvele acestor fluturi par că „măsoară” suprafața pe care se deplasează, înaintând printr-o mișcare arcuită, specifică multor specii din această familie. 

Stadiul larvar este strâns legat de vegetația joasă și de anumite plante erbacee sau arbuști. La unele specii europene din genul Rhodostrophia, larvele se pot hrăni cu plante precum iarba-neagră (𝐶𝑎𝑙𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑣𝑢𝑙𝑔𝑎𝑟𝑖𝑠), drobița (𝐺𝑒𝑛𝑖𝑠𝑡𝑎 𝑠𝑝𝑝.), măturicea (𝐶𝑦𝑡𝑖𝑠𝑢𝑠 𝑠𝑐𝑜𝑝𝑎𝑟𝑖𝑢𝑠), coroniștea (𝑆𝑒𝑐𝑢𝑟𝑖𝑔𝑒𝑟𝑎 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎), porumbarul (𝑃𝑟𝑢𝑛𝑢𝑠 𝑠𝑝𝑖𝑛𝑜𝑠𝑎) sau alte plante joase din habitate deschise.

Adulții zboară în special în perioada caldă a anului, de la sfârșitul primăverii până vara, uneori chiar până la începutul toamnei, în funcție de specie și de condițiile climatice. Sunt activi mai ales în orele serii și pe timpul nopții, dar pot fi deranjați și observați în timpul zilei, atunci când se odihnesc în vegetație.

Ca multe alte specii de fluturi de noapte, adulții pot fi atrași de sursele de lumină artificială. Acest comportament este important pentru cercetători și pasionații de entomologie, deoarece permite observarea și inventarierea unor specii care, altfel, ar trece ușor neobservate.

Fluturii din genul 𝑅ℎ𝑜𝑑𝑜𝑠𝑡𝑟𝑜𝑝ℎ𝑖𝑎 ne arată că frumusețea lepidopterelor nu stă întotdeauna în dimensiuni impresionante sau culori puternice, ci uneori în detalii fine, în adaptări discrete și în legătura strânsă dintre specie, planta-gazdă și habitat.

În expoziția noastră, aceste exemplare completează povestea diversității fluturilor de zi și de noapte, invitând publicul să privească mai atent lumea mică, fragilă și fascinantă a naturii.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturala Sibiu.

Două coifuri romane, mărturii ale confruntărilor dintre daci și romani

 

Două coifuri romane, mărturii ale confruntărilor dintre daci și romani, pot fi văzute în expoziția temporară „Lumea cetăților dacice: Oameni, eroi și zei”, deschisă la Palatul Suțu până la 11 octombrie 2026.

Cele două artefacte au fost descoperite în anul 2015, în zona localității Vinerea, într-un loc aflat între cetatea dacică de la Cugir și castrul roman de marș de la Vinerea și fac parte dintr-un spectaculos depozit al cărui inventar include arme și componente ale echipamentului militar ofensiv și defensiv utilizate de soldații romani, precum și diverse unelte și ustensile specifice unei unități militare aflate în campanie. 

Lotul de artefacte poate fi datat între sfârșitul secolului I și începutul domniei lui Hadrian, însă prezența sa în zona cetății dacice de la Cugir este cel mai probabil legată de conflictele daco-romane de la începutul secolului al II-lea p.Chr. 

Contextul descoperirii sugerează că echipamentul ar putea proveni de la un mic detașament de soldați romani surprins într-o ambuscadă în apropierea cetății dacice de la Cugir, punct strategic care controla accesul spre valea Mureșului și către Sarmizegetusa Regia.
Aceste artefacte, comparabile cu alte descoperiri din lumea romană, permit astăzi reconstituirea și înțelegerea echipamentului ofensiv și defensiv roman, oferind informații valoroase despre pregătirea, organizarea și mobilitatea armatei romane.

O parte dintre artefactele care alcătuiesc acest depozit de echipament militar roman, recuperate și conservate în patrimoniul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, sunt prezentate în cadrul expoziției „Lumea cetăților dacice: Oameni, eroi și zei”, care explorează universul cetăților dacice din sud-vestul Transilvaniei și relația dintre spațiul sacru și cel cotidian, prin intermediul unor descoperiri spectaculoase provenite din siturile de la Cugir, Căpâlna și Piatra Craivii.

Program de vizitare: miercuri–duminică, 10:00–18:00 (ultima intrare la 17:30)
Palatul Suțu, Bd. I.C. Brătianu nr. 2, București
Bilete:
30 lei – adulți | 15 lei – elevi, studenți, pensionari (include vizitarea tuturor expozițiilor de la Palatul Suțu)

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿: 𝐶𝑎𝑙𝑦𝑝𝑡𝑟𝑎 𝑡ℎ𝑎𝑙𝑖𝑐𝑡𝑟𝑖, cunoscut popular drept molia-vampir.

 

Descoperă expoziția 𝗭𝗯𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗳𝗹𝘂𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿

Astăzi vorbim despre un fluture de noapte cu totul neobișnuit: 𝐶𝑎𝑙𝑦𝑝𝑡𝑟𝑎 𝑡ℎ𝑎𝑙𝑖𝑐𝑡𝑟𝑖, cunoscut popular drept molia-vampir.

La prima vedere, pare un fluture modest din familia Erebidae, cu o anvergură de doar 4 cm și un mod de viață aparent banal. Îl găsim în pajiști de stepă, zone stâncoase sau păduri rare din Asia și sudul Europei; deși în ultimii ani și-a extins habitatul și spre nordul continentului. Omizile se hrănesc cu frunze de 𝑇ℎ𝑎𝑙𝑖𝑐𝑡𝑟𝑢𝑚 (rutișor), iar adulții au o perioadă de zbor între mai și septembrie.

Ceea ce face specia cu adevărat remarcabilă este comportamentul neobișnuit de hrănire. Deși specia se hrănește în mod normal cu sucul fructelor dulci, masculii au dezvoltat un obicei bizar: pot trece de la sucul fructelor la sângele vertebratelor. Pentru a străpunge pielea vertebratelor, inclusiv a oamenilor, folosesc o trompa rigidă, prevăzută cu cârlige care acționată prin mișcări antiparalele. Un episod de hrănire poate dura între 20 și 50 de minute, dar din fericire pentru noi, mușcătura lasă doar o mică zonă roșie și neplăcută, fără să prezinte vreun pericol real. 

Miza din spatele acestui comportament este una strict evolutivă. Doar masculii beau sânge, iar scopul lor nu este hrana proprie, ci obținerea sodiului. Extrag sarea din sânge și o transferă femelei în timpul împerecherii, oferind un boost mineral esențial pentru viitoarele omizi, a căror dietă vegetală este foarte săracă în sodiu.

 
Vă așteptăm să descoperiți multe alte specii în cadrul expoziției până pe data de 27 septembrie.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturala Sibiu.

𝐏𝐚𝐧𝐝𝐚𝐧𝐭𝐢𝐯𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐮𝐫 de la Oltenița – Măgura Gumelnița, județul Călărași

 

𝐏𝐚𝐧𝐝𝐚𝐧𝐭𝐢𝐯𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐮𝐫 de la Oltenița – Măgura Gumelnița, județul Călărași poate fi admirat în expoziția „Tezaur Istoric”. Vă invităm să-l descoperiți!

Pandantivul a fost descoperit în 1925, în timpul cercetărilor arheologice conduse de profesorul Vladimir Dumitrescu la Măgura Gumelnița, în apropierea orașului Oltenița – situl care avea să dea numele culturii Gumelnița. La scurt timp după descoperire, Vladimir Dumitrescu nota faptul că pandantivul este lucrat din foiţă de aur tăiată în formă de „coarne sacre” şi că servea probabil ca amuletă protectoare. La vremea respectivă (acum 101 ani!) era al doilea obiect eneolitic din aur descoperit la Gumelnița, după o verigă găsită în anul anterior (1924). 

Realizat dintr-o foiță subțire de aur, prin batere, pandantivul are o formă neobișnuită, asemănătoare unor coarne de animal. Cântărește doar 2,4 grame, are 2,52 cm înălțime și 4,4 cm lățime și este decorat cu șiruri de puncte realizate prin tehnica au repoussé. Două mici perforații aflate la unul dintre capete indică faptul că piesa era, cel mai probabil, destinată suspendării.

O serie de 30 de piese din aur cu o formă similară, dar fără decorul cu puncte, au fost descoperite în necropola de la Varna (Bulgaria), în mormântul nr. 1.

Pandantivul descoperit la Gumelnița este important deoarece se află printre cele mai vechi obiecte de aur descoperite pe teritoriul României, fiind datat în epoca eneolitică (a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr.). De asemenea, este singura piesă de acest tip descoperită într-o așezare gumelnițeană și singura piesă decorată.

Măgura Gumelniţa se află în apropierea locului de vărsare a Argeşului în Dunăre, la cca. 4 km nord-est de oraşul Olteniţa. Cu o arie de cca. 2 ha și cu o înălţime de cca. 20 m faţă de nivelul luncii Dunării, Măgura Gumelniţa este una dintre cele mai mari așezări de tip tell din aria culturii Gumelnița. Aici au fost descoperite câteva din capodoperele artei preistorice din România, printre care amintim statueta-pereche, „Zeița cu vas pe cap” și un vas zoomorf cu figură umană.

Vă așteptăm la #MNIR!

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

O nouă monedă comemorativă din Niue - 30.08.2026 - VIDEO

 Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

A female figure appears to rise slowly from a surface of intense blue. Her face remains serene, with closed eyes and a tilted head, while a complex network of geometric lines runs across her skin and extends to the base as if it were a solidified waterfall.

This original composition gives shape to LADY WATERFALL, a new collector coin presented by Power Coin that explores the relationship between the human figure, water, geometry, and contemporary sculpture. Far from the conventional numismatic format, the head protrudes approximately 3.5 centimeters above the base, transforming the coin into a true miniature sculpture.

The piece inaugurates the " Wireframe Art" series and is minted with two ounces of 999 fine silver, features an antique finish and blue enamel, and has a particularly limited run of only 250 copies worldwide.

When digital geometry is transformed into currency

The concept of wireframe, which literally translates to "wire structure," comes primarily from digital design and 3D modeling. Before a virtual figure is given colors, lights, or textures, its volume can be visualized using a mesh made up of lines and points that define each of its surfaces.

This structure functions as the geometric skeleton of the object and allows us to understand how it was constructed. In digital modeling, it usually remains hidden beneath the final appearance, but it also possesses its own visual language that has extended to design, architecture, and contemporary art.

Wireframe meshes allow you to simultaneously display the exterior and the structure of a figure. In this way, what is normally hidden during the creative process becomes the true protagonist of the work.

A three-dimensional coin that breaks with the traditional format

LADY WATERFALL translates this technological language into a physical and traditional material like silver. The female face retains soft and recognizable features, but appears traversed by a grid that carefully follows its curves, changes direction, and deforms according to the volume of the head.

 Sursa: Youtube Utilizator: Power Coin - Modern Numismatics

The combination creates a striking contrast between the naturalness of the human face and the mathematical precision of the lines. Depending on the viewing angle, the mesh appears to compress, open, or shift across the surface, generating a constantly changing appearance.

The blue enamel completely surrounds the sculpture and acts as a watery surface. Its deep tones and reflections contrast with the antique finish of the silver, visually separating the figure from the base and making it appear to emerge from the water.

The figure's posture itself reinforces this feeling. With her eyes closed and her face turned upwards, the woman conveys calm, introspection, and a certain impression of weightlessness. She seems to be surrendering to the movement of the water or emerging from it in a moment suspended in time.

The design doesn't literally depict a waterfall. Instead, it reinterprets its movement through vertical filaments that descend from the head and continue around the neck. The lines are reminiscent of cascading water that falls and crisscrosses before reaching the blue surface at the base.

From this union the name LADY WATERFALL is born. The female figure and the waterfall do not appear as two separate elements, but are integrated into a single sculptural structure: the face becomes geometry and the geometry ends up flowing into the water.


The antique finish applied to the silver accentuates the deeper areas of the mesh and allows each line to be more clearly distinguished. It also adds greater definition to the facial contours and prevents the structure from losing detail despite the extraordinary complexity of its latticework.

REVERSE

The reverse of the coin features a female face in the center of a blue enameled surface. Viewed from above, the design retains a recognizable circular composition, but perspective reveals how the head gradually emerges from the field.

The woman appears with her eyes closed and a serene expression. Her features remain smooth in certain areas, while the rest of her face is enveloped by a geometric mesh.

OBVERSE 

The obverse of the coin adopts a considerably more sober composition. Its design consists of a succession of concentric waves that originate from the center and extend to the edge.

These lines can be interpreted as the ripples created by a drop falling on water, extending onto this side the aquatic concept developed around the female figure. The composition also provides visual continuity to the whole without competing with the sculptural complexity of the reverse.

The Public Seal of Niue is featured in the center of the coin . Surrounding it are the inscriptions "NIUE", "2026", and "2 DOLLARS", corresponding to the issuing country, the year of issue, and the face value of the coin.

Coin characteristics

Issuing country Niue
Year 2026
Face value $2
Metal 999.9 fine silver
Weight 62.2 g (2 ounces)
Diameter 35 x 45 x 45 mm
Series Wireframe Art
Quality Antique Finish
Print run 250 units
Presentation Case and certificate of authenticity

The issue is currently in pre-sale, with estimated availability on November 30, 2026.

With its extraordinary volume and complex design, LADY WATERFALL takes numismatics beyond its traditional format and turns two ounces of silver into a striking contemporary sculpture. 

 

Sursa informațiilor aici.