𝗦𝗮𝗿𝗰𝗼𝗳𝗮𝗴𝘂𝗹 𝗰𝘂 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹𝘂𝗿𝗶

 

𝗦𝗮𝗿𝗰𝗼𝗳𝗮𝗴𝘂𝗹 𝗰𝘂 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹𝘂𝗿𝗶

Mormântul marelui Ovidius nu a fost descoperit încă… Se știe că poetul latin a fost depus cu mare fast, lângă una dintre porțile orașului Tomis, „ante oppidi portam”, așa cum scriau umaniștii medievali italieni din sec. XV, citând la rândul lor surse antice. Poate că a fost înmormântat lângă poarta ale cărei ruine se găsesc astăzi pe strada Dragoș Vodă, într-o epocă în care Tomisul de sec. I p.Chr., nu depășea, potrivit specialiștilor, limita de nord a Pieței Ovidius. Nu se știe nici dacă Ovidius a fost inhumat sau incinerat, pentru că în vremea sa ambele rituri funerare coexistau. S-au vehiculat numeroase variante legate de locația posibilă a mormântului său, dar taina nu a putut fi deslușită. Cert este însă că, mereu, această enigmă a mormântului lui Naso a trezit maxim interes, spiritele s-au înflăcărat, creând fel și fel de povești, mai mult sau mai puțin adevărate, dar care i-au menținut vie amintirea lui Ovidius.

Unul dintre sarcofagele aflate în lapidariumul de lângă Edificiul Roman cu Mozaic are legătură cu dorința orașului de a afla taina morții lui Ovidius. Este Sarcofagul cu Simboluri, un monument impresionant, care poate fi admirat și astăzi. Artefactul are și o poveste foarte interesantă, pentru că în anii 30, pentru scurtă vreme, s-a crezut că ar fi sarcofagul marelui Ovidius, lucru ce a declanșat un mare scandal al vremii…

În vara anului 1931, în capătul străzii Avram Iancu, la intersecția cu drumul ce ducea spre Vii și chiar lângă Spitalul Municipal (astăzi Spitalul de Boli Infecțioase) s-au efectuat lucrări de întărire și terasare. Cu ocazia acestor lucrări a fost descoperit acest sarcofag uriaș de marmură, care cântărea aproximativ 8 tone și jumătate. Descoperirea sa a atras imediat atenția publicului. Lumea era impresionată de monumentul de marmură grecească, albă-vineție, lung de 2 metri și 70 de centimetri, lat cam 1,5 m și înalt de 2 metri și 40 de cm. Sarcofagul a atras din prima și grație simbolurilor cu care era împodobit.

La data descoperirii, în 1931, acest monument era unul dintre cele mai mari descoperite vreodată în Europa, iar desenele sale misterioase au incitat imediat imaginația publicului. Nu exista o inscripție care să lămurească identitatea celui ce fusese depus în acel mormânt. Era o descoperire inedită mai ales grație celor 7 simboluri misterioase, frumos lucrate în relief: în dreapta fațadei – o balanță cu 2 talere, un cap de taur, legat pe frunte cu o panglică, o secure și o suliță; în stânga fațadei – alte trei simboluri: un bici șerpuit, un clopot, iar sub ele, un clește. Un alt element foarte interesant este reprezentarea pe lateralul sarcofagului a Medusei, ființa legendară a cărei privire împietrea orice muritor și care a fost decapitată de eroul Perseu. Simbol al metamorfozei, această Gorgonă era și protectoare, gardian al mormintelor, așa cum chiar numele ei o spune, în greaca veche.

Toate elementele prezentate mai sus au servit de minune entuziaștilor care de mult timp așteptau descoperirea mormântului lui Ovidius. Nu se știe exact cine a fost primul care a vehiculat ipoteza că sarcofagul ar fi al poetului exilat, se zice că a fost un avocat pasionat de istorie și care a scris un articol, pe această temă, într-un ziar al urbei. Cert este că ideea a prins din prima clipă și a fost îmbrățișată cu mare entuziasm de multă lume. Profanii spuneau că simbolurile ar fi avut legătură cu meseriile și calitățile pe care le-ar fi avut Ovidius, balanța fiind pusă în legătură cu activitatea sa juridică. În zadar au încercat unii să tempereze majoritatea: acești sceptici erau reduși la tăcere sau chiar luați la rost dacă aveau tupeul să afirme că sarcofagul nu îi aparține marelui poet.
Arheologii români au început să cerceteze cu atenție monumentul, aceasta fiind singura soluție pentru a pune capăt extazului general. 

Pe fir au intrat și specialiștii din Vest. Problema devenise una continentală: așa zisa veste a descoperirii mormântului lui Ovidius atrăsese atenția întregii Europe și nu numai… Italienii din Sulmona, orașul natal al poetului, erau și ei foarte interesați…Treptat, a devenit tot mai clar că sarcofagul cu simboluri trebuia datat cu cel puțin două veacuri după moartea lui Ovidius, în perioada secolului III, sau chiar IV, după Hristos. Cercetarea laborioasă a specialiștilor din România și din alte țări europene a lămurit în mai puțin de un an problema datării. Cu părere de rău, entuziaștii și vânătorii de senzații tari au trebuit să accepte, într-un final, că acel monument nu avea nicio legătură cu locul de veci al lui Ovidius.
Astăzi, specialiștii înclin să creadă că Sarcofagul cu Simboluri i-a aparținut, foarte probabil, unui archigal, mare preot al zeiței Cybele, Marea Mamă a Zeilor, divinitate adorată de mulți locuitori ai Tomisului antic. Enigma mormântului lui Publius Ovidius Naso nu a fost nici până astăzi dezlegată, dar nu putem ști niciodată ce ne va oferi viitorul…

𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑷𝒆𝒕𝒓𝒖 𝑮. 𝑴𝒂𝒏𝒕𝒂 – 𝑬𝒙𝒑𝒆𝒅𝒊𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊, 𝑽𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒊, 𝑻𝒓𝒂𝒏𝒔𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒓𝒊 – 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑫𝑨 𝑺𝒕𝒖𝒓𝒅𝒛𝒂 𝒏𝒐.13. 𝑪𝒐𝒏𝒄𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒆𝒙𝒄𝒍𝒖𝒔𝒊𝒗 𝒂𝒍 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒗𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒐𝒍𝒆𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒐𝒔̗𝒕𝒂𝒍𝒆 𝒆𝒙𝒕𝒆𝒓𝒏𝒆. 𝑨𝒖𝒕𝒐𝒓𝒊𝒛𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒂̆𝒕𝒓𝒆 𝑫𝒊𝒓𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒂 𝑮𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑽𝒂̆𝒎𝒊𝒍𝒐𝒓. 𝑰̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒑𝒓𝒊𝒏𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒔𝒐𝒊. (1924)

Sursă foto: Delia Cornea, Corina Apostoleanu – Istoria pe un clișeu, Dobrogea multiculturală în colecția fotografului Virgil Nicolau (2018) – Descoperirea sarcofagului cu simboluri, 1931, clișeu 131.

https://minac.ro/19-iulie-dale-urbei-orasul-fara-turisti.../

 

 
#MINAC #20iulie #calendaristoric #AstazilaConstanta #sarcofag #simboluri #Ovidius #muzeu #istorie #arheologie #patrimoniu #Constanța #Tomis

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Cămașă de mire Muscel (Argeș)

 

Exponatul săptămânii: „Cămașă de mire Muscel (Argeș)”

Zona etnografică Muscel (Argeș) este definită în principal de somptuozitatea portului popular. Piesele ansamblului vestimentar – cămăși, fote, marame – sunt împodobite cu alesături și cusături de o rară frumusețe și rafinament artistic, la care sunt folosite din abundență firul metalic și mătasea, materiale asociate fastului.

Piesa prezentată astăzi este o cămașă de mire din Muscel, lucrată din pânză subțire de bumbac, cu un croi deosebit: mâneci largi, tăietură rotundă la baza gâtului, bentiță și poale plisate.

Cămașa este decorată la mâneci și poale cu câte un registru lat de motive geometrice, la care s-au folosit pentru broderie fire de mătase crem și fir metalic auriu.

Un element decorativ în sine îl reprezintă dantelele croșetate cu care sunt îmbinate foile cămășii.

Cămașa de mire din Muscel a fost lucrată la jumătatea secolului al XX-lea și a fost achiziționată de Muzeul de Artă Populară Constanța în anul 2018.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

De ce fluturii au aripi atât de colorate?

 

Copiii întreabă...

De ce fluturii au aripi atât de colorate?

Răspunsul este mai interesant decât pare! Culorile fluturilor îi ajută să se camufleze, să își găsească un partener sau, dimpotrivă, să îi avertizeze pe prădători că nu sunt o pradă ușoară. Unele culori provin din pigmenți, iar altele sunt create de structura microscopică a solzilor care acoperă aripile și reflectă lumina în mod spectaculos.

Data viitoare când vedeți un fluture, priviți-l cu atenție. Fiecare desen de pe aripile lui are un rol în povestea supraviețuirii sale.

 

#MCDRDeva #ExpozițiaDeFluturi #Fluturi #PatrimoniuNatural

#Muzeu #EducațiePrinCultură #DescoperăHunedoara #Natura 

#Entomologie #ViziteazăMuzeul

 

 
Fiecare exemplar spune o poveste despre natură, adaptare și frumusețe. Descoperiți Expoziția de Fluturi la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Teghaza 001 ar putea fi cel mai vechi meteorit marțian descoperit până acum

 

Teghaza 001 ar putea fi cel mai vechi meteorit marțian descoperit până acum, cu o vechime de cel puțin 4.1 miliarde de ani (de obicei meteoriții marțieni sunt mult mai tineri decât cei care provin din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter), similar ca vârstă cu celebrul ALH 84001.

De ce este interesant acest lucru? Pentru că ne poate oferi informații cu privire la structura și compoziția scoarței marțiene de acum 4.1 miliarde de ani, când se crede că Marte era o planetă caldă, care putea susține apă lichidă.

Teghaza 001 a fost descoperit în urma unei expediții a populației locale Sahrawi, în septembrie 2022 în Gao (Mali) și cele 8 fragmente recuperate cântăresc împreună aproape 800 de grame.

Oldest known Mars rock offers glimpse of planet’s watery youth 

 

Sursa informațiilor Claudiu Tănăselia.

#Pseudofosile: Misterioasele structuri „con-în-con”

 

#Pseudofosile: Misterioasele structuri „con-în-con”

 

Sursa informațiilor Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie UBB, Cluj-Napoca. 

Știați că... cele mai valoroase obiecte ale trecutului nu au fost create doar pentru frumusețe, ci și ca simboluri ale puterii, credinței și prestigiului?

 

Știați că... cele mai valoroase obiecte ale trecutului nu au fost create doar pentru frumusețe, ci și ca simboluri ale puterii, credinței și prestigiului?

Astăzi, o parte dintre aceste artefacte pot fi descoperite în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, unde fiecare exponat dezvăluie o poveste veche de sute sau chiar mii de ani.

 

 

#MCDRDeva #PatrimoniuCultural #Arheologie #ComoriAleTrecutului 

#Artefacte #IstorieVie #DescoperăHunedoara #Muzeu #Tezaur

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

ȘCOALA DE VARĂ PENTRU COPII - „MINI ASTRONOMIE PRACTICĂ”

 

ȘCOALA DE VARĂ PENTRU COPII - „MINI ASTRONOMIE PRACTICĂ”

Observatorul Astronomic „Victor Anestin” din cadrul Complexului Muzeal „Ion Borcea” Bacău organizează în perioada 28-30 iulie 2026, a III-a ediţie a şcolii de vară pentru copii „Mini-Astronomie practică”.

Pe parcursul celor 3 zile copiii vor participa la activități practice, observații astronomice, ghidaje în expozițiile Observatorului Astronomic și vor viziona spectacole în sala de planetariu. Activitățile din cadrul școlii de vară sunt adresate copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani.
Numărul maxim de participanți: 25

PROGRAM
28 iulie - Ora: 11:00 - 13:00
- deschiderea Școlii de vară (înscrierea participanţilor şi prezentarea programului);
- ghidaj în expoziția „Sistemul Solar”;
- vizionarea spectacolului de planetariu „Planetele”;
- construirea unui cadran solar și desfășurarea unor jocuri-concurs pe echipe.
29 iulie - Ora: 11:00 - 13:00
- ghidaj în expoziția „Gruparea stelelor” și la Harta cerului;
- simulări în sala de planetariu ale aspectului cerului emisferei nordice;
- construirea unor machete și planșe ale constelațiilor.
Ora: 21:30 – 22:30 (în condițiile în care cerul va fi senin);
- identificarea de pe terasa panoramică a constelațiilor pe bolta cerească;
- observarea Lunii prin instrumente astronomice.
30 iulie - Ora: 11:00 - 13:00
- observații astronomice asupra Soarelui (în condițiile în care cerul va fi senin);
- construirea machetei unei căști de astronaut;
- acordarea diplomelor de participare.
Observațiile astronomice se vor desfășura doar dacă cerul va fi senin!

Taxa este de 21,38 lei/zi de participant.
Solicitările se fac prin transmiterea printr-un mesaj pe Whatsapp la numărul 0745941135 a numelui copilului, vârstei și a unui număr de telefon de contact.
Copilul se consideră înscris doar în urma confirmării de către organizatori a ocupării locului.
Coordonator: muzeograf Dinescu Oana-Georgeta

Vă așteptăm cu drag!

Cu deosebită considerație,
Manager,
Dr. Gabriela Gurău

 

Sursa informațiilor Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacău.

#Pseudofosile: Dendrite de mangan

 

#Pseudofosile: Dendrite de mangan

 

Sursa informațiilor Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie UBB, Cluj-Napoca.

Cămașă femeiască din Dragoslavele

 

Cămașă femeiască din Dragoslavele

Vă prezentăm astăzi o ie din localitatea Dragoslavele ce datează de la sfârșit de secol XIX și pe care o puteți admira în cadrul expoziției temporare „Cămăși de tezaur” de la Muzeul de Etnografie Brașov.

Cămașa este confecționată din pânză țesută în două ițe din bumbac alb, cu „margine” - dungi portocalii dispuse de-a lungul țesăturii. Cămașa este descheiată în față, încrețită la gât; cele două „ciupage”, cel din față și cel din spate sunt formate din câte doi lați de pânză încheiați cu acul și „cheiță”.

Mânecile foarte lungi și ample, prinse de la umăr, sunt realizate din câte doi lați de pânză. „Obinzica”, bentița de la gât, este cusută „pe dos” cu motive geometrice, iar sub aceasta este cusută „pe încreț”, o „linie frântă”. „Ciupagul” din față are un decor amplu și compact dispus în șiruri verticale numite „șabace” sau „ghinare”, cusute „în bușteni”, iar central se regăsesc motive cusute „pe fir”. La umeri „altița” este alcătuită din trei rânduri de motive cusute compact, iar din altiță coboară de-a lungul mânecii trei șiruri late care se termină cu o manșetă lată cusută „pe gras”.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐭: 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜

 

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐈𝐔𝐋𝐈𝐄 𝟐𝟎𝟐𝟔. 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐭: 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜

 

Frumusețea unui artefact nu se regăsește doar în forma sau în rafinamentul său, ci și în drumul pe care l-a străbătut până la noi. Îngropat vreme de milenii sub străzile Constanței de astăzi, el păstrează ecoul unor gesturi, al unui ritual și, mai ales, amintirea oamenilor care l-au folosit cândva. Astfel, fiecare piesă arheologică devine o punte între trecut și prezent, oferind șansa de a înțelege viața de zi cu zi, credințele și practicile funerare ale locuitorilor anticului Tomis. 

Exponatul lunii iulie 2026 este o astfel de mărturie: 𝐨 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆ de tip „pergamenian”, care ne dezvăluie aspecte din existența locuitorilor Tomisului, din obiceiurile lor și din felul în care își cinsteau morții. Amfora a fost descoperită în urmă cu zece ani, la 7 iulie 2016, în timpul cercetării arheologice preventive desfășurate pe strada I. G. Duca nr. 21A, în apropierea intersecției cu Bulevardul Mamaia. Vasul provine din inventarul unui mormânt de incinerație datat în anii 168 – 150 a.Chr. 

Depunerea lui în mormânt nu pare să fi fost întâmplătoare. În antichitatea greco-romană, vinul ocupa un loc important atât în viața cotidiană, cât și în practicile funerare. Vechii greci considerau consumul de vin drept un semn de civilizație deoarece producerea vinului presupunea practicarea agriculturii. Banchetul (symposion) însemna un consum ritualizat al vinului : unul dintre participanți, deobicei gazda, era symposiarh, adică avea inclusiv dreptul de a stabili cantitatea de băutură pe care o primea fiecare mesean, deoarece beția nu era îngăduită. Și tot pentru evitarea excesului, vinul, care în antichitate era mult mai tare decât cel de azi, nu era consumat neîndoit cu apă. Iar pentru amestecarea vinului cu apă, în antichitate se foloseau vase numite cratere sau amfore de masă. Exemplarul pe care îl prezentăm a fost depus în mormânt împreună cu un ansamblu de obiecte destinate servirii vinului : trei ulcioare tip lagynos, un bol cu decor în relief și un polonic din bronz. Este cunoscut din mărturiile scrise păstrate din antichitate obiceiul stingerii tăciunilor rugului funerar cu vin, cheie în care s-ar putea explica prezența acestor obiecte laolaltă cu cenușa celui îngropat acolo.

Amfora impresionează prin eleganța formei și rafinamentul decorului realizat în stilul denumit convențional West Slope. Firnisul negru mat, un înveliș asemănător smalțului, contrastează cu motivele ornamentale executate cu pigment alb și bej, precum și cu inciziile fine care lasă să se întrevadă culoarea naturală a ceramicii. Pe gâtul vasului este reprezentată o delicată ghirlandă de iederă, iar pe umăr palmete (ornamente sub forma unor frunze), compoziția decorativă păstrând armonia caracteristică atelierelor elenistice. Toartele sunt decorate la bază cu mici pastile ceramice evidențiate prin vopsea albă. În partea inferioară, decorul este completat de un șir de puncte albe și două linii incizate, care lasă să se întrevadă culoarea naturală, cărămizie, a ceramicii. Piesa a fost realizată, cel mai probabil, într-un atelier vest-pontic, fapt sugerat de amplasarea motivului ghirlandei de iederă pe gâtului vasului, și nu pe umăr, așa cum apare la exemplarele produse în centrele din Pergam, renumite în antichitate pentru ceramica lor. 

Valoarea acestei amfore este dată atât de frumusețea, cât și de starea ei de conservare. În prezent sunt cunoscute numai trei exemplare de acest tip descoperite pe teritoriul României și aflate într-o stare de conservare atât de bună: primul provine din necropola tumulară de la Histria, al doilea este piesa prezentată aici, iar al treilea a fost descoperit un an mai târziu, tot la Tomis, în timpul cercetărilor arheologice desfășurate pe amplasamentul fostului Combinat de Panificație Dobrogea. 

Presiunea pământului a fragmentat vasul, însă aproape toate fragmentele au putut fi recuperate în timpul cercetării arheologice. Restauratorul Valentina Luiza Ionescu i-a redat forma originală printr-un proces minuțios de curățare, conservare, asamblare și completare. Dată fiind raritatea și buna stare de conservare, atât această amforă de masă, cât și exemplarul similar descoperit un an mai târziu tot la Tomis și-ar merita locul în viitoarea expoziție permanentă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐲 𝐏𝐫𝐞𝐬𝐞𝐫𝐯𝐞𝐝 𝐢𝐧 𝐂𝐥𝐚𝐲: 𝐀 𝐓𝐚𝐛𝐥𝐞 𝐀𝐦𝐩𝐡𝐨𝐫𝐚 𝐟𝐫𝐨𝐦 𝐀𝐧𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

The beauty of an archaeological artefact lies not only in its form or craftsmanship, but also in the journey it has travelled to reach us. Buried for millennia beneath the streets of present-day Constanța, it preserves the echo of long-forgotten gestures, of ritual practices, and above all, the memory of the people who once used it. In this way, every archaeological object becomes a bridge between past and present, offering us the opportunity to better understand the daily life, beliefs, and funerary customs of the inhabitants of ancient Tomis.

The Museum's Exhibit of the Month for July 2026 is one such testimony: a Pergamene-type table amphora, which offers a glimpse into the lives of the people of Tomis, their customs, and the ways in which they honoured their dead. The amphora was discovered ten years ago, on 7 July 2016, during a preventive archaeological excavation conducted at 21A I. G. Duca Street, near its intersection with Mamaia Boulevard. The vessel formed part of the grave goods of a cremation burial dated to 168–150 BC.

Its placement within the grave was almost certainly deliberate. In the Greco-Roman world, wine occupied an essential place both in everyday life and in funerary ritual. For the ancient Greeks, the consumption of wine was regarded as a hallmark of civilisation, since wine production implied the practice of agriculture. During the symposion - the ritual drinking banquet - one participant, usually the host, served as the symposiarch, determining the quantity of wine allotted to each guest, as drunkenness was considered unacceptable. To prevent excess, wine, which in antiquity was considerably stronger than today, was never consumed undiluted. Instead, it was mixed with water in vessels known as kraters or table amphorae. The example presented here was deposited in the grave together with a complete wine-serving assemblage consisting of three lagynos-type jugs, a relief-decorated bowl, and a bronze ladle. Ancient written sources also describe the custom of extinguishing the embers of the funeral pyre with wine, a practice that may explain why these objects were placed alongside the cremated remains of the deceased.

The amphora is distinguished by the elegance of its shape and the refinement of its decoration, executed in the style conventionally known as West Slope. Its matte black gloss—a vitreous coating resembling enamel—contrasts beautifully with the ornamental motifs painted in white and beige pigment and with the delicate incised lines that reveal the natural colour of the clay beneath. Around the neck of the vessel runs a graceful ivy garland, while the shoulder is adorned with palmettes, creating a harmonious decorative composition characteristic of Hellenistic workshops. At the base of the handles are small applied clay pellets highlighted in white paint. The lower part of the vessel is embellished with a row of white dots and two incised bands that expose the reddish hue of the ceramic fabric. The amphora was most likely produced in a West Pontic workshop, as suggested by the placement of the ivy garland on the neck rather than on the shoulder, where it appears on examples manufactured in Pergamon, the renowned centre of Hellenistic pottery production.

The significance of this amphora lies not only in its beauty but also in its remarkable state of preservation. At present, only three examples of this type are known from the territory of Romania to have survived in such excellent condition. The first was discovered in the tumulus necropolis of Histria; the second is the vessel presented here; and the third was unearthed one year later, also at Tomis, during archaeological excavations carried out on the site of the former Dobrogea Bread Factory.

Although centuries of pressure from the surrounding soil had fractured the vessel, nearly all of its fragments were recovered during the excavation. Conservator-restorer Valentina Luiza Ionescu painstakingly restored it to its original form through a meticulous process of cleaning, conservation, reassembly, and reconstruction. Given both its rarity and its exceptional state of preservation, this table amphora, together with the similar example discovered a year later at Tomis, would undoubtedly deserve a place of honour in the future permanent exhibition of the National Museum of History and Archaeology Constanța.

***
𝐄𝐱𝐩𝐨𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜 𝐥𝐚 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐢𝐞𝐢 𝐧𝐫. 𝟕, 𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐚̂𝐧𝐝 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐢, 𝟏𝟔 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝐨 𝐥𝐮𝐧𝐚̆.

Bibliografie:
Valentina Luiza Ionescu, Octavian Mitroi, 𝑹𝒆𝒔𝒕𝒂𝒖𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒂𝒎𝒇𝒐𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒑 𝒑𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒂𝒏 (𝑹𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏 𝒐𝒇 𝒂 𝑷𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒐𝒏 𝑻𝒚𝒑𝒆 𝑻𝒂𝒃𝒍𝒆 𝑨𝒎𝒑𝒉𝒐𝒓𝒂), Pontica 50 (2017), p 515-521);
Octavian Mitroi, 7 𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆 – 𝑼𝒏 𝒎𝒐𝒓𝒎𝒂̂𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒄𝒊𝒏𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒆 𝒆𝒍𝒆𝒏𝒊𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒊𝒔. 𝑷𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒓𝒊𝒊, filă în calendarul istoric „Astăzi la Constanța” al MINAC. 

https://minac.ro/exponatul-lunii-iulie-2026-memoria.../

 

 
#MINAC #ExponatulLunii #iulie2026 #Amfora #Tomis #antichitate 

#muzeu #istorie #Arheologie #OctavianMitroi #LuizaIonescu

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.