Ştiinţă pentru toţi

miercuri, 13 mai 2026

3. Monedă din perioada atestării Sibiului, descoperită în timpul cercetărilor arheologice din Catedrala Evanghelică, expusă în premieră în Piața Mare

Detalii: https://shorturl.at/IWyMl

Sursa informațiilor Turnul Sfatului.

4. Monedă din perioada atestării Sibiului, descoperită în timpul cercetărilor arheologice din Catedrala Evanghelică, expusă în premieră în Piața Mare

5. Descoperire remarcabilă într-o peşteră din Munţii Apuseni, judeţul Bihor.

#ObiectivRomânia Descoperire remarcabilă într-o peşteră din Munţii Apuseni, judeţul Bihor.

Pe Valea Sighiștelului, Peștera Coliboaia adăpostește un ansamblu de desene paleolitice vechi de aproximativ 33.000 de ani, reprezentând animale precum rinoceri, bizoni și cai. Această descoperire de importanță universală a fost confirmată prin datări radiometrice și cercetări internaționale, fiind inclusă pe lista-tentativă UNESCO pentru România. Reprezentările artistice oferă o perspectivă rară asupra ritualurilor și credințelor primilor oameni, transformând situl din Bihor într-un monument unic în Europa Centrală și de Est.

De la Muzeul Țării Crișurilor Oradea, Stelian-Radu Cacuci ne aduce informatii complete la 16:15..

Sursa informațiilor România Actualităţi.

6. Cercetările arheologice de la Suciu de Sus, punctul Vârcioroabe și Curtuiușu Mare, punctul Dealul Curmăturii

În ultimii ani, numeroase vestigii arheologice au fost identificate în județul Maramureș prin teledetecție. O parte dintre acestea, cele preistorice, realizate din bronz, descoperite în partea sudică a județului, respectiv de la sud de Munții Gutâi, au făcut obiectul unei expoziții vernisată la finele anului 2025 la sediul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare.

Verificarea acestor puncte cu descoperiri prin cercetări arheologice intruzive este necesară pentru a stabili dacă acestea au fost depuse pe cuprinsul unor așezări sau au făcut parte din inventarul funerar al unor morminte ori au fost depuse izolat.

Primul obiectiv investigat a fost cel din localitatea Suciu de Sus, punctul Vârcioroabe unde, în decembrie 2025, a fost descoperit prin teledetecție un depozit de obiecte de fier compus din 19 piese: vârfuri de lance, securi duble, topoare cu aripioare, o seceră și un cosor (descoperitor Molnár Andrei-Bandi). Piesele datează din a doua jumătatea mileniului I î.Chr. (epoca Latène, a doua epocă a fierului).

Până în momentul acestei descoperiri nici în hotarul localității Suciu de Sus și nici în Depresiunea Lăpușului, nu erau cunoscute vestigii (urme de locuire sau piese izolate) datând din epoca Latène.
Pe cuprinsul localității Suciu de Sus, care dă și numele culturii din epoca târzie a bronzului, sunt atestate numeroase situri arheologice datând din această perioadă, deopotrivă așezări și necropole.

Ivestigațiile arheologice din punctul Vârcioroabe, desfășurate în data 24.04.2026, au fost coordonate de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare (dr. Dan Pop, Raul Cardoș – arheologi, Zamfir Șomcutean – conservator, George Andreica - documentarist) în colaborare cu Muzeul Muzeul Județean Satu Mare (dr. Liviu Marta – manager, arheolog), Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș (Florin Pop), Asociația Detecție Nord (Laviniu Mureșan – președinte, Lucian Onea, Vlad Sarmași, Cristian Viman, Remus Sabou și Sebastian Ciolte – membri), Asociația ”Cultura Suciu de Sus" (Adrian Marchiș, Ionel Todoran) și Primăria comunei Suciu de Sus (Ionel Todoran).

Rezultatele cercetărilor arheologice rămân deocamdată neconcludente. În ciuda faptului că toponimul a fost cu ușurință identificat pe teren, locul exact unde au fost descoperite piesele nu a fost localizat (descoperitorul obiectelor, Molnár Andrei-Bandi, din motive obiective, nu a participat la cercetări) astfel că ne-am rezumat doar la cercetări de suprafață și s-au făcut observații legate de poziționarea geografică a locului numit Vârcioroabe.

Profitând de prezența numeroasă a membrilor Asociației Detecție Nord acestora le-au fost prezentate câteva detalii tehnice privind desfășurarea săpăturilor arheologice, precum și modul în care detectoriștii trebuie să procedeze atunci când descoperă bunuri culturale mobile, astfel încât să nu fie distrus contextul arheologic al descoperirilor. Acest lucru este esențial, deoarece valoarea științifică a unui obiect depinde nu doar de existența sa, ci și de contextul în care este descoperit.

Mulțumim pentru ospitalitate și sprijin logistic Primăriei comunei Suciu de Sus, domnului primar Ionel Todoran.

Cel de-al doilea obiectiv investigat a fost cel din localitatea Curtuiușu Mare, comuna Valea Chioarului unde, în martie 2026, a fost descoperit cu ajutorul detectorului de metale un depozit de bronzuri depus într-un vas de lut compus din mai multe tipuri de piese: ace, inele, brațări, celturi fragmentare, seceri și turte de bronz (descoperitor Ioan VĂLEAN). Piesele datează din a doua jumătate a mileniului II î.Chr., epoca târzie a bronzului, iar vasul de lut ars, păstrat aproape întreg, aparține fie culturii Suciu de Sus, fie grupului Lăpuș.

Până în momentul acestei descoperiri, pe cuprinsul localității Curtuiușu Mare nu erau cunoscute vestigii arheologice.

Cercetările arheologice intruzive din punctul Dealul Curmăturii, desfășurate în data 28.04.2026, au fost coordonate de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare (dr. Dan Pop, Raul Cardoș – arheologi, Zamfir Șomcutean – conservator, Dorian Ghiman - restaurator) în colaborare cu Asociația Detecție Nord (Laviniu Mureșan – președinte, Vlad Sarmași, Cristian Viman – membri) și Primăria comunei Valea Chioarului.

Săpăturile arheologice, efectuate pe locul unde au fost descoperite prin teledetecție piesele, au evidențiat groapa săpată de detectoriști pentru scoaterea obiectelor de bronz și a vasului de lut ars, de asemenea au fost recuperate mai multe fragmente ceramice de la același vas precum și alte câteva care aparțin unui alt vas. De remarcat că în pământul din jurul depuneri, în stratul de arabil, se găseau și alte fragmente ceramice și bucăți mai mici sau mai mari de cărbune. Un alt fragment ceramic decorat cu striuri a fost descoperit la 75 de m nord-est de locul unde a fost găsit depozitul de bronzuri fapt ce relevă că depozitul a fost depus într-o zonă locuită.

Toate bunurile culturale mobile descoperite aparțin fie culturii Suciu de Sus, fie grupului Lăpuș din epoca târzie a bronzului.
Mulțumim pentru ospitalitate (Ioan Seling și Cristian Viman) și sprijin logistic Primăriei comunei Valea Chioarului, domnului viceprimar Vlad Sarmași.

Text: Dan Pop
Foto: Florin Pop, Zamfir Șomcutean

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

7. Coiful de la Ciumești - exponatul lunii mai la Muzeul Național de Istorie a României

8. Cine a fost curios la ce stă în spatele cahlelor medievale?

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

9. Arhitectură și comerț în lumea medievală timpurie: vin și/sau ulei de măsline din Bizanț!

Deseori mi-am pus problema relațiilor comerciale intra și intercomunități. Personal, am fost curios sa văd, o comunitate rurală, cât de departe putea să dezvolte conexiuni economice și cum ar putea fi ele argumentate arheologic?

În Sălaj, un astfel de argument (în favoarea unei.....long-distance trade) a oferit așezarea medievală timpurie de la Marca – Sfărăuaș I (datată în perioada 662-776 d. Chr., datare susținută cu date C 14!). Aici, printre artefactele ceramice (vase) produse local (dovedite foarte clar prin analize chimice speciale asupra lutului!) s-au descoperit și două amfore (fragmentare) care aveau o altă factură. Studiile ceramologice au arătat faptul că vasele amforoidale (modelate la roata rapidă) cu pasta fină (cu origini la Dunărea de Jos) au fost vehiculate în diverse medii culturale, evidențiindu-se legăturile comerciale cu zona Mării Negre (de unde provin o serie de amfore datorită comerțului cu vin/ulei de măsline).

Aceste elemente au arătat foarte clar că, așezarea de la Marca – Sfărăuaș I nu funcționa izolat, ci, așa cum era de bănuit, existau schimburi economice/comerciale cu comunități vecine (posibile trasee comerciale bine definite dealungul cursului Barcăului). Respectivele vase amforoidale din pastă fină (o ceramică importată în zonă) a ajuns în așezarea de la Marca –Sfărăuaș I ......ca “ambalaje” ale unor produse lichide (vin sau ulei de măsline) importate din Bizanț!

EXPLICAȚII FOTO:
Foto 1. Desene ale unor fragmente de amfore produse în Bizanț.
Foto 2-3. Foto grafii ale fragmentelor de amfore produse în Bizanț.

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

10. Pumnalul de bronz de la Brebeni, com. Cernești, jud. Maramureș

Pumnalul de bronz, cu limbă la mâner de tip Rozavlea, a fost descoperit izolat (depozit de o singură piesă) cu ajutorul detectorului de metale în anul 2022. Piesa datează de la finele epocii bronzului (1600/1550 – 1400 î.Chr.) și poate fi atribuită purtătorilor culturii Suciu de Sus/Lăpuș. În imediata vecinătate a locului unde aceasta a fost descoperit nu sunt cunoscute situri arheologice. Totuși amintim că în mai multe puncte din localitățile imediat învecinate: Cernești, Vad, Copalnic Mănăștur sunt documentate numeroase situri arheologice Suciu de Sus/Lăpuș. Pumnal de tip Rozavlea - cu limbă la mâner în care se mai păstrează un nit de bronz.

Pumnalele de tip Rozavlea se găsesc în Podișul Transilvaniei (Panticeu, Uioara), nordul și nord-vestul Transilvaniei (Asuaju de Jos – descoperire de o singură piesă, Bicaz I și II – ambele depozite de bronzuri, Căpleni II – depozit de bronzuri, Cășei – depozit de bronzuri, Foieni – depozit de bronzuri, Galoșpetreu – depozit de bronzuri, Moigrad împrejurimi, nu se cunosc condițiile descperirii, Rozavlea – depozit de bronzuri), nordul și nord-estul Ungariei (Ajak II, Felsődobzsa, Felsőzsolca, Nyíracsád, Vilyvitány – toate depozite de bronzuri) și sud-estul Slovaciei (Hostice – depozit de bronzuri).
Dintre cele 27 de pumnale atribuite tipului Rozavlea, 23 au apărut în depozite cu mai multe piese, compuse din arme și piese de port.

Prezența acestor pumnale, alături de alte categorii de bronzuri, dovedește o producție metalurgică neîntreruptă în Bazinul Superior al Tisei pe o perioadă mai lungă de timp (Epoca Târzie a Bronzului - 1600/1550 – 950 î.Chr.).

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

11. Coiful unei căpetenii militare celtice, descoperit la Ciumești – Exponatul lunii mai, la MNIR.

Ne face plăcere să vă invităm să admirați, în cadrul proiectului Exponatul lunii, o piesă de patrimoniu spectaculoasă: coiful de la Ciumești.

Realizat din fier, coiful este surmontat de o păsare de pradă cu aripile larg deschise, confecționată din tablă de bronz, cu ochii încrustați în email alb și roșu-coral. Aripile, fixate cu balamale, se mișcau odată cu purtătorul, sugerând parcă zborul. Coiful a fost descoperit în mormântul unei căpetenii militare celtice, alături de alte obiecte de armament.

În micro-expoziție sunt prezentate și alte trei artefacte impresionante, atribuite unei căpetenii militare getice, descoperite la Popești, în Câmpia Română: un umbo de scut, un fragment de cămașă de zale și o spadă ritualic îndoită.

Mormântul căpeteniei celte de la Ciumești, parte a unei necropole de incinerație din județul Satu Mare, datează din a doua jumătate a secolului al III-lea – începutul secolului al II-lea a. Chr. și reprezintă o descoperire de o importanță excepțională pentru înțelegerea civilizației celtice în Europa Centrală și de Sud-Est, precum și a legăturilor acesteia cu lumea elenistică.

Atât mormântul de la Ciumești, cât și cel getic de la Popești, frapează prin lipsa obiectelor din metale prețioase în ofrandele funerare ale unor personaje de elită, un aspect ce reflectă concepțiile religioase și ideologice ale epocii „principilor de fier”, succesoare perioadei „principilor de aur și argint” din secolele V–IV a. Chr.

Mormântul de la Ciumești a fost descoperit întâmplător, în vara anului 1961, în timpul nivelării unei dune de nisip, și face parte dintr-o necropolă mai mare, din care au fost cercetate 32 de morminte (7 de inhumație și 25 de incinerație). Inventarul funerar, recuperat parțial, includea piese de armament (coif de fier, cămașă de zale din fier, două aplici de zale din bronz, două cnemide de bronz și un vârf de lance), accesorii de îmbrăcăminte și două vase ceramice (un vas bitronconic și un castron).

Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul muzeului, link.

Vă invităm să descoperiți poveștile captivante ale acestor obiecte de patrimoniu cu adevărat excepționale!

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

12. Coiful de la Ciumești – exponatul lunii mai

13. DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ VECHE DE 6000 DE ANI Cum arăta centrul de putere al unei comunități de acum 6.000 de ani? Arheologii români și germani au scos la lumină, în județul Botoșani, un răspuns fascinant. La Stăuceni-Holm a fost descoperită o clădire gigant, a șasea de acest fel găsită vreodată în Europa. Această „megastructură” rescrie ceea ce știam despre organizarea uneia dintre cele mai strălucite civilizații preistorice: cultura Cucuteni. - VIDEO

250. Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

marți, 12 mai 2026

„ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZEELOR” la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău

„ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZEELOR”
la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
18 mai 2026

Ziua Internațională a Muzeelor se sărbătoreşte anual în data de 18 mai, fiind organizată sub egida ICOM - International Council of Museums. Evenimentul a fost instituit oficial în anul 1977, cu scopul de a evidenția rolul muzeelor ca mijloace de schimb cultural, de îmbogățire a culturilor și de dezvoltare a înțelegerii reciproce, cooperării și păcii între popoare. În prezent, Ziua Internațională a Muzeelor este marcată la nivel mondial prin numeroase activități culturale și educative, la care participă anual zeci de mii de muzee din peste 150 de țări și teritorii.

Tema ediției din anul 2026 este: „Museums Uniting a Divided World” („Muzeele unesc o lume divizată”), care va fi și genericul manifestărilor dedicate aniversării a 80 de ani de activitate a ICOM. Tema propusă evidențiază rolul muzeelor ca spații de încredere, în care oamenii pot descoperi povești, patrimoniu și valori comune, contribuind la apropierea dintre generații, comunități și culturi.
Cu această ocazie, publicul este invitat să viziteze expozițiile deschise la cele patru muzee ale Complexului Muzeal „Ion Borcea” Bacău.

La „Muzeul de Științele Naturii” sunt deschise expozițiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958”, expozițiile temporare: „Superorganismul - viaţa ascunsă a furnicilor”, „Personalități băcăuane – Mircea Varvara (1932-2024)”, „Exponatul lunii”, fotoexpoziţia „Frumuseţi ale naturii” și expoziţia itinerantă de fotografie macro „Chipul bestiei. Perfecțiunea stă în detalii”. Vizitarea Serei cu plante ornamentale și a Grădinii senzoriale exterioare poate oferi un moment de relaxare și oportunitatea de a cunoaşte specii de plante și de a descoperi aspecte despre biologia lor.

Oferta culturală a Observatorului Astronomic „Victor Anestin” cuprinde expoziţia permanentă „Universul de la Pământ la stele”, cu următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Gruparea stelelor”, „Evoluţie stelară”, „Formarea şi evoluţia Universului”. În completare, sunt deschise publicului și expozițiile temporare: „Telescopul spațial James Webb” și „Coperta cărții de astronomie, poarta spre Univers”. Vizitatorii vor avea posibilitatea să viziteze expozițiile și să vizioneze spectacole de planetariu, pe baza unei programări prealabile. Dacă vremea va permite, publicul va avea acces și pe terasa circulară a Observatorului Astronomic, de unde doritorii vor putea admira panorama oraşului Bacău.

La Vivariu, publicul are ocazia să viziteze expozițiile permanente dedicate faunei vii: „Păsări exotice cântătoare și de ornament”, „Reptile și amfibieni”, „Pești exotici și autohtoni” și „Rase de porumbei”. Oferta este completată de „Exponatul lunii” și expozițiile temporare „Cânepa – trecut, prezent și viitor”, precum și de expoziția de fotografii „Sunet și culoare în lumea păsărilor - Păsări de lângă noi”.

Spațiul expozițional de la Casa Memorială „Ion Borcea” din comuna Racova, oferă publicului posibilitatea de a descoperi, într-un parcurs cronologic, repere din viața și activitatea savantului, de la obiecte personale ale familiei și preocupările sale pentru teoriile evoluționiste, până la contribuțiile în cercetarea științifică și colaborările cu mari personalități ale științei românești. Toate acestea sunt prezentate în cele patru săli expoziționale și în galeria foto din holul muzeului.

*Intrarea este gratuită.
Programul de vizitare este:
- Muzeul de Științele Naturii: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
- Vivariu: 900 - 1700 (intrarea ultimului vizitator 1620)
- Observatorul Astronomic „Victor Anestin”: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
- Casa Memorială „Ion Borcea”: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)

Ne puteţi contacta la:
Telefon 0234/512006 – Muzeul de Științele Naturii
Telefon 0234/ 535 564 - Vivariu
Telefon 0234/513724 – Observatorul Astronomic
Telefon 0234/512006 sau 0234/514244 – Casa Memorială „Ion Borcea”
Pentru detalii puteţi accesa site-ul oficial al instituţiei noastre la adresa:
https://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/

Vă aşteptăm!

Manager,
dr. Gabriela Gurău
Șef serviciu
Dr. Mihaela Arinton
Întocmit,
muzeograf, Anca Tudor

Sursa informațiilor Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacău.

O scurtă istorie a unei clădiri braşovene

O scurtă istorie a unei clădiri braşovene

Nevoia de modernizare a făcut ca spre sfârşitul secolului al XIX-lea arhitectura oraşului să se schimbe semnificativ. După demolarea fortificaţiilor de pe latura de nord a cetăţii, s-a trecut la amenajarea străzii Rudolf – Bulevardul Eroilor de acum – pe baza planului realizat în anul 1881, de inginerul oraşului Peter Bartesch. Prima clădire care se construieşte pe terenul fostului Ţarc al Blănarilor este Palatul Institutului General de Pensii, proiectantul ei fiind acelaşi Peter Bartesch. De-a lungul vremii, în această clădire au mai funcţionat: Oficiul Poştei şi Telegrafului, până în anul 1906, Administraţia Comitatului Braşov, până la Marele Război, Prefectura, în perioada interbelică, Sfatul Popular Regional, după cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru ca, în prezent, ea să găzduiască Rectoratul Universităţii Transilvania.

Faptul că avem astăzi imaginea reprezentativului edificiu, aşa cum arăta el în anul 1890, i-l datorăm renumitului fotograf Carl Muschalek, a cărui personalitate este evocată în Expoziţia permanentă a Muzeului Civilizaţiei Urbane a Braşovului. Dacă doriţi să cunoaşteţi realizările vestitului fotograf braşovean, vă invităm să vizitaţi muzeul situat în Piaţa Sfatului, nr. 15, de miercuri până duminică, între orele 10:00–18:00.

#MuzeuldeEtnografieBrașov #MuzeulCivilizațieiUrbaneaBrașovului #Transilvania #UniversitateaTransilvania #Haișitulamuzeu

Surse: Anca-Maria Zamfir, Braşov, un secol de arhitectură, 1885–1984. Dan Pavalache, Cronică de Braşov.

Foto: Palatul Institutului General de Pensii, Arhivele Statului Braşov.

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝐒𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐦𝐨𝐬̗𝐢𝐥𝐨𝐫: 𝐙𝐞𝐢𝐢 𝐌𝐚𝐧𝐢

Astăzi continuăm calendarul nostru istoric cu prezentarea unor noi aspecte ale credințelor religioase antice. Cui se rugau locuitorii Tomisului în urmă cu două milenii? Ce zei le protejau casa și familia? Cui cereau ajutor atunci când întâmpinau probleme în viața de zi cu zi? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care încercăm a găsi răspuns.

O categorie specială de divinități adorate pe atunci era cea a spiritelor nenumite ale strămoșilor, cărora li se închinau, cu precădere în secolele I-III d.H., cei mai mulți dintre locuitorii anticului Tomis. Este vorba despre 𝑫𝒊 𝑴𝒂𝒏𝒆𝒔, 𝐙𝐞𝐢𝐢 𝐌𝐚𝐧𝐢, protagoniștii unui cult personal și domestic, originari din vechea religie romană tradițională. Ei reprezentau spirite protectoare, suflete ale străbunilor, umbre ale morților din neam.

Numele lor provine din adjectivul latin arhaic manus, care se traduce prin „bun”. Romanii credeau că, după moarte, sufletele celor decedați se pot transforma în spirite bune și protectoare, precum Zeii Mani, larii sau penații, ori în spirite demonice, precum lemurii (sau larvae).

Pe multe dintre monumentele funerare antice descoperite în Dobrogea, inscripțiile încep cu două litere majuscule, D și M. Aceste reprezintă abrevierea dedicației Dis Manibus, indicând faptul că altarul respectiv era închinat Zeilor Mani, spirite familiare și binevoitoare ale strămoșilor, spre protecția eternă a celui dispărut.

Tomisul veacurilor I-III d.H. era o importantă urbe de provincie romană, unde s-au stabilit coloniști din imperiu, veterani și soldați ai legiunilor. Treptat, din dorința de a deveni cetățeni romani cu drepturi depline, se romanizează (în nume și mod de trai) și populația grecească, tracă sau getică băștinașă. Locuitorii orașului credeau că spiritele Manilor îi vor proteja pe lumea cealaltă, iar în acest sens există numeroase dovezi.

Astfel, un monument găsit în Peninsulă, poartă inscripția: „Zeilor Mani! Marcus Ulpius Longinus, fost decurion, veteran, consilier al tomitanilor, în viață fiind, și-a făcut monument, pentru sine și pentru soția sa Ulpia Aquilina, pe moșia sa” (ISM II, 180 (16)). Din acest text aflăm că, în secolul II d.H., acest Longinus a fost ofițer de cavalerie (decurion al unei unități numită ala), foarte probabil Ala II Hispanorum et Aravacorum, care își avea sediul la Carsium (Hârșova). După satisfacerea stagiului militar, el s-a stabilit la Tomis, unde, în calitate de proprietar de moșie, a avansat până la funcția civilă și administrativă de Membru al Sfatului Tomisului (un fel de Consiliu Local de astăzi).

Pe un alt monument, provenit tot de la Tomis, dar descoperit la Cumpăna, întâlnim următoarea poveste scrisă în piatră: „Zeilor Mani! Lui... Aemilius, secretarul legatului legiunii a V Macedonica, care a servit în armată... de ani, 4 luni și 15 zile... Aemilius, fiul său, a ridicat acest monument” (ISM II, 184 (20)).

Aemilius a fost secretar al celui care conducea legiunea ( legatul de legiune) și după satisfacerea serviciului militar s-a așezat la Tomis, unde și-a întemeiat o familie. Fiul său, care poartă tot numele de Aemilius, îi dedică monumentul funerar și se roagă Zeilor Mani să îi protejeze, și pe lumea cealaltă, părintele decedat.

Un alt veteran al legiunii de la Troesmis se roagă pentru protecția acelorași zei mani: „....Dis Manibus! P. Valerius Pacatus a făcut serviciul militar în Legio V Macedonica, beneficiar consular duplicarius (n.a. cu soldă dublă) a trăit... (n.a. nu s-au păstrat cifrele) ani.” (ISM II, 193, (29))

Zeii Mani vegheau asupra tomitanilor atât în această lume, cât și în cea de dincolo, iar amintirea lor a rămas scrisă în piatră, supraviețuind până în zilele noastre...

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐅𝐫𝐮𝐦𝐮𝐬𝐞𝐭̗𝐞𝐚 𝐬̗𝐢 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐜𝐭𝐚̆ 𝐚 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚̆𝐫𝐞𝐢 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐚 𝐩𝐢𝐞𝐥𝐞𝐢, 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐠𝐫𝐞, 𝐫𝐨𝐬̗𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐟𝐞𝐭̗𝐞𝐢, 𝐜𝐨𝐬̗𝐮𝐫𝐢, 𝐩𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐞, 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐨𝐛𝐭̗𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐧𝐭̗𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐒𝐚̆𝐩𝐮𝐧 𝐋𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐂𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐂𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐋𝐞𝐦𝐧. 𝐒𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬̗𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐟𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐋𝐚𝐬𝐜𝐚𝐫𝐢𝐝𝐢𝐬 𝐬̗𝐢 𝐥𝐚 𝐃𝐫𝐨𝐠𝐡𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐇𝐞𝐥𝐝𝐞𝐧𝐛𝐮𝐬𝐜𝐡. (𝟏𝟗𝟎𝟔)

Sursă foto: ISM II

https://minac.ro/12-mai-spiritele-stramosilor-zeii-mani/

#MINAC #12mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #ZeiiMani #DiManes #spirite #Tomis #antichitate #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Ştiinţă pentru toţi

miercuri, 13 mai 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea III

marți, 12 mai 2026

„ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZEELOR” la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău

O scurtă istorie a unei clădiri braşovene

𝐒𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐦𝐨𝐬̗𝐢𝐥𝐨𝐫: 𝐙𝐞𝐢𝐢 𝐌𝐚𝐧𝐢

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete