Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” redeschide, din 10 aprilie 2026 expoziția de fluturi exotici vii, una dintre experiențele sale cele mai iubite de public. „COCON” are loc în interiorul muzeului și aduce vizitatorii mai aproape de procesul complex al metamorfozei.
În „maternitatea fluturilor”, vizitatorii pot surprinde în timp real momentul ieșirii din pupă, când corpul se desprinde din învelișul protector, iar aripile se deschid treptat. Este unul dintre cele mai fragile și emoționante procese care pot fi observate în expoziție.
Într-un decor spectaculos și un microclimat atent controlat pentru a reproduce habitatul natural, expoziția reunește specii provenite din Sud-Estul Asiei, America Centrală și de Sud, dar și din Africa Subsahariană, printre care Morpho peleides (fluturele împărat), Papilio palinurus (coada-rândunicii-de-smarald), Cethosia biblis (fluturele roșcat cu aripi dantelate), Siproeta stelenes (fluturele malachit), dar și reprezentanți ai genului Caligo, cunoscuți drept fluturii cap-de-bufniță.
Dincolo de spectacolul vizual, „COCON” reprezintă un prilej de reflecție asupra fragilității ecosistemelor și a importanței protejării biodiversității. Muzeul subliniază că nicio specie prezentată nu este în pericol de dispariție, promovând practici sustenabile și respectul față de natură. Pupele provin exclusiv din ferme specializate și nu sunt colectate din natură.
Experiența este completată de o componentă interactivă, în care vizitatorii își pot colora propriul fluture, care prinde viață într-un spațiu virtual dedicat.
Prețul unui bilet este de 28 lei pentru adulți, 14 lei pentru pensionari și 7 lei pentru elevi și studenți. Biletele pot fi achiziționate de la recepția muzeului sau online, prin: https://antipa.bilet.ro/
Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00 – 20:00, ultimul acces fiind la ora 19:00.
Astăzi, ca și ieri, copiii se joacă și visează în umbra ocrotitoare a părinților. Însă, spre deosebire de prezentul nostru, în Antichitate copiii erau considerați mici adulți, copii în miniatură ale părinților și purtători ai speranței de viitor a familiei și a societății. Viața de zi cu zi era organizată astfel încât să-i pregătească pentru rolul lor în societate și în statul roman.
Viața copiilor începea, simbolic, la 8-9 zile după naștere, când primeau un nume și astfel erau recunoscuți de tată, fiind primiți în sânul familiei și al colectivității. Apoi urma parcursul firesc spre majorat, care însemna vârsta de 12 ani pentru fete și de 14 ani pentru băieți, vârstă la care erau considerați adulți. Între cele două momente, copilăria era marcată de joc, educație și muncă, dar și de numeroase pericole care puteau curma viața fragilă a celor mici. La toate acestea vegheau adulții și statul, părinții având responsabilitatea să păzească copilul, să-l educe și să-l pregătească pentru intrarea în societate.
Însă cine îi păzea pe copii atunci când părinții nu erau prezenți? Răspunsul îl oferă o cercetare întreprinsă de regretatul arheolog 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧 𝐂𝐡𝐞𝐫𝐚, în martie 1982, la Constanța, pe strada Progresul. Acesta a excavat și a documentat un mormânt care conținea, printre alte obiecte, două bijuterii, două pandantive lucrate din foaie de aur prin batere și lipire la cald. Unul dintre acestea este asociat, în literatura latină, cu copilăria.
Este vorba despre 𝒃𝒖𝒍𝒍𝒂, un mic pandantiv format din două părți suprapuse care creează un interior gol. În acesta puteau fi depuse elemente cu rol protector: o ofrandă de forma unei statuete, resturi de plante, dinți sau fragmente osoase de la animale sau oameni, șuvițe de păr din părul mamei, mărgele, miere, rășină, picături de lapte sau alte substanțe considerate a avea o valoare apotropaică, menită să alunge răul.
În primul rând, pandantivul avea rolul de a proteja copilul, dar avea și o funcție socială. Era numit simbolic și lictorul copiilor, prin analogie cu paznicii înalților magistrați. 𝑩𝒖𝒍𝒍𝒂 devenea astfel un semn distinctiv al copiilor născuți liberi și, totodată, un element de departajare al acestora în funcție de avere. Cei din familiile înstărite purtau 𝒃𝒖𝒍𝒍𝒂 𝒂𝒖𝒓𝒆𝒂, din aur, în timp ce copiii săraci aveau variante din materiale mai simple, precum pielea. Este știut faptul că orice încercare de a face rău unui copil din înalta societate ar fi fost urmată de o pedeapsă rapidă și exemplară. Medalioanele de acest tip erau purtate la gât, prinse pe un material textil, un lanț ori fir din metal, de la primirea numelui până la ceremonia de majorat. Atunci era depus pe altarul zeilor casei sau în temple, ca parte a acestei sărbători personale, dar cu ecouri în societatea apropiată.
În cazul în care copilul nu ajungea la vârsta adultă, bijuteria cu valoare apotropaică (de protecție) își urma micul stăpân în bezna mormântului, pentru a-l proteja și a-i ține de urât și în lumea de dincolo. Anticii considerau că sufletele copiilor mici, morți înainte de vreme, rămân pe veci prinse între cele două lumi, veșnic la porțile infernului și, prin urmare, așa cum este de înțeles, cei dragi rămași în urmă încercau din răsputeri să-i ajute să treacă lin porta dintre cele două lumi și să le ofere protecție și amuzament pentru sumbra lume de dincolo. De aceea, mormintele de copii din perioada antică conțin adesea un inventar bogat din care nu lipsesc amuletele apotropaice, jucăriile îndrăgite și obiectele legate de viața de zi cu zi a acestora.
Unul dintre acești gardieni antici stă astăzi, în fața ochilor dumneavoastră! Micul lui stăpân a trecut demult în lumea de dincolo, însă bijuteria își păstrează misiunea pentru care a fost creată, să păzească și să protejeze în lumea noastră sau în cea de dincolo! La întrebarea adresată în faimoasele satire ale lui Iuvenal, 𝑄𝑢𝑖𝑠 𝑐𝑢𝑠𝑡𝑜𝑑𝑖𝑒𝑡 𝑖𝑝𝑠𝑜𝑠 𝑐𝑢𝑠𝑡𝑜𝑑𝑒𝑠?/ 𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑖 𝑣𝑎 𝑝𝑎̆𝑧𝑖 𝑝𝑒 𝑔𝑎𝑟𝑑𝑖𝑒𝑛𝑖? (Iuvenal, Satire VI, 347-348), vă putem răspunde simplu: mica bulla din aur se află în depozitele 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, iar noi suntem gardienii poveștilor antice din vechiul Tomis!
Un nou mineral, numit Delchiaroit, a fost identificat recent în carierele de marmură din Alpii Apuani. Acesta se prezintă sub formă de cristale galbene extrem de fine, invizibile cu ochiul liber, și are o compoziție chimică rară, ce include cupru, iod și compuși organici.
Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât evidențiază particularitățile geologice ale marmurei de Carrara, formată din sedimente jurasice bogate în materie organică și supuse ulterior proceselor de metamorfism.
Noul mineral a fost deja aprobat oficial de comunitatea științifică internațională și reprezintă o contribuție importantă la înțelegerea diversității mineralogice.
Pentru mai multe informații, vă invităm să consultați site-ul muzeului nostru!
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
Some numismatic series are remembered for their rarity, others for their mintage, and still others for the power of their finish. And then there are those few that, almost unintentionally, achieve something more difficult: creating an atmosphere. Spirits of Nature belongs precisely to this group. It doesn't feel like it's made up of three isolated coins, but rather three scenes from the same story, as if each piece opened a different door to an ancient, silent world full of symbolism.
Behind this proposal is Mint XXI, a relatively young firm in the numismatic world, but one that has quickly made a name for itself. Their approach is not that of the traditional coin as a historical or institutional object, but rather the coin as a contemporary work of art. They work with meticulously crafted volumes, bold color combinations, and, above all, a clear narrative intention in each design. Their issues don't just aim to represent something; they aim to tell a story.
The series began with Mermaid, continued with Dryad and at the end of April 2026 adds its third issue, Flower Fairy, maintaining the same format of 2 ounces of .999 silver, 55 mm, antique finish, high relief, color and insert, with a limited run of 500 copies per design.
The most appealing aspect of the series isn't just its aesthetic, though it certainly has that, and plenty of it. What's truly interesting is the idea that runs through it from beginning to end: nature doesn't appear as a backdrop, but as a living presence. It isn't observed from the outside; it is embodied. In the three pieces, nature takes on feminine traits and becomes face, hair, gesture, ornament, and creature. Water, forest, and flower are not mere decorative motifs here: they are states of mind, ways of imagining the world and of expressing its invisible power.
The first coin, Mermaid, was a perfect entry into that universe. There's something very fitting about starting with water. Water always has something inaugural about it: it's origin, depth, reflection, transformation. The mermaid in this piece isn't presented as an exuberant or theatrical fantasy figure, but as a serene, almost suspended apparition. Everything about her suggests calm and mystery, as if she weren't a being emerging, but one that has always been there.
Sursa: Youtube Utilizator: MINT XXI
Then came Dryad, and with it, the change of scenery was also a change of pace. If Mermaid was fluid and shimmering, Dryad moves to a different rhythm: that of what takes root, grows slowly, and endures. The dryad introduces a quieter beauty, more connected to the ancient. Here, nature becomes forest, bark, leaf, branches, and the composition conveys a sense of contemplation. It is a coin that seems to speak to us of protection, of balance, and of that almost sacred bond between the human and the wild.
Sursa: Youtube Utilizator: MINT XXI
And now comes Flower Fairy, the third piece, scheduled for release at the end of April 2026, serving as the perfect conclusion to this first symbolic journey. If the mermaid evoked origins and the dryad permanence, the flower fairy introduces nature's most delicate dimension: flowering. The flower is beauty, yes, but also fleeting, a perfect moment. This is why this coin holds special significance within the series: it focuses less on the idea of strength than on that of radiant fragility.
The common face: a universe in your hands
There's a detail that silently unites the entire series and yet deserves closer examination: their common face. While the obverses tell the individual story of each spirit, the shared reverse acts as a common thread, almost a visual signature.
It features a highly evocative composition: several hands intertwined in a circle, as if protecting—or perhaps holding—a vibrant core of color. This center, shaped like a multicolored spiral, seems to condense the energy of nature in its purest form. It is neither water, nor forest, nor flower… and yet it could be all of them.
The image works on several levels. It can be interpreted as the origin of life, as a constant flow of transformation, or even as a symbolic representation of natural balance. The hands, for their part, contribute a human dimension: they don't control that energy, but they contain it, respect it, and safeguard it.
This obverse not only serves a technical or identifying function; it gives meaning to the series. It's as if it tells us that all those spirits—the mermaid, the dryad, the fairy—are born from the same invisible pulse. The same cycle. The same world that, although it changes form, remains one.
Viewed together, the three coins tell a story more interesting than a simple thematic collection. They tell of a journey. First, the water, which envelops and calls. Then the tree, which sustains and protects. Finally, the flower, which opens and dazzles before disappearing. This order doesn't seem accidental. There is a natural, almost poetic progression: from mystery to rootedness, and from rootedness to fulfillment.
It also helps a great deal that Mint XXI has maintained impeccable technical consistency across the three pieces. Beyond the subject matter, there is a clear, instantly recognizable visual identity that makes each new issue a logical continuation of the previous one.
Table of common characteristics of the three coins
Feature Mermaid Dryad Flower Fairy
Series Nature Spirits Nature Spirits Nature Spirits Issuing country Republic of Cameroon Republic of Cameroon Republic of Cameroon Face value 2000 CFA francs 2000 CFA francs 2000 CFA francs Metal .999 Silver .999 Silver .999 Silver Weight 2 oz 2 oz 2 oz Diameter 55 mm 55 mm 55 mm Finish Antique finish Antique finish Antique finish Techniques High relief, color, insert High relief, color, insert High relief, color, insert Print run 500 pieces 500 pieces 500 pieces
Ultimately, that's what makes Spirits of Nature special: it doesn't seek to impress solely through spectacle, but through evocation. These coins don't simply depict mythological beings; they attempt to suggest that every corner of the natural world possesses its own energy, a beauty with a voice.
And perhaps therein lies the true brilliance of Mint XXI: understanding that, even in something as concrete as a coin, there is still room for imagination. To pause. To look. And, for a moment, to believe that nature can also speak to us… through silver.
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
To mark the 250th anniversary of the birth of Ioannis Kapodistrias , one of the most important figures in the formation of the modern Greek state, Greece is preparing to pay tribute to him with a new issue at the end of this April.
10€ COIN
PRESENTATION
Technical specifications
Face value 10 euros Metal 925 Silver Quality Proof Weight 34.10 g Diameter 40 mm Design G. Stamatopoulos Print run 1,500 units Date of issue April 28, 2026
În urmă cu aproape două milenii, viața tomitanului de rând era foarte mult influenţată de credinţa în zei şi de convingerea că omul este supus unui 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥, căruia nu i se poate opune. Fie că era la origine grec, roman, asiatic, get, trac sau de alt neam, locuitorul era convins că drumul său în viaţă i-a fost stabilit încă dinainte de a se naşte. Om simplu sau persoană publică şi importantă a cetăţii, el se temea şi îi respecta pe zei, le oferea ofrande, le făcea sacrificii şi se ruga lor, încercând să îi îmbuneze pentru a-l ajuta să aibă o viaţă cât mai bună şi mai lungă.
Dincolo de cortegiul de divinități greco-romane, orientale și autohtone, fiecare cu puterile şi atributele sale, existau în imaginarul religios şi tot felul de 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭𝐞, de fiinţe supranaturale, în care tomitanul credea cu tărie. Astfel, pe numeroase altare funerare descoperite de arheologi în ultima sută de ani apar invocaţii sau referiri la demoni, spirite, genii funeste sau mici zeități legate de soartă.
O inscripție descoperită la Palazu Mare are următorul text: „𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛𝑖𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑜 𝑠𝑜𝑡̧𝑖𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆ 𝑒𝑎 𝑚-𝑎 𝑠𝑚𝑢𝑙𝑠 𝑢𝑛 𝑔𝑒𝑛𝑖𝑢 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑠𝑡, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚-𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑖̂𝑛 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑖𝑎 (𝐸𝑔𝑖𝑝𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖), 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑛, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑚-𝑎 𝑟𝑒𝑡̧𝑖𝑛𝑢𝑡. 𝐼𝑎𝑟𝑎̆ 𝑟𝑢𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑢 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡 𝑝𝑒 𝐾𝑎𝑛𝑡𝑎𝑟𝑜𝑠, 𝑝𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒, 𝑐𝑎 𝑝𝑒 𝑢𝑛 𝑒𝑟𝑜𝑢, 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑚𝑜𝑠̧𝑖, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑜𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖” (ISM II, 285 (121)). În ce împrejurări a murit Kantaros în Alexandria, inscripția nu ne spune. Observăm însă că epitaful său face referire la un geniu funest care l-a smuls din existenţa liniştită de la Tomis și l-a determinat să plece într-o călătorie care avea să îi aducă moartea. Astăzi spunem că „l-a împins necuratul” sau „l-a pus dracul” să facă ceva ce îi va aduce neajunsuri, suferinţă sau chiar moarte.
Lumea greco-romană era puternic influențată de credința în 𝐳𝐞𝐢𝐭̧𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢, cele ce guvernează viaţa fiecăruia. Grecii le numeau 𝐌𝐨𝐢𝐫𝐞, iar romanii, 𝐏𝐚𝐫𝐜𝐞. Aceste Moire erau cele trei fiice ale lui Zeus şi ale zeiţei titanide Themis. În secolul al VIII-lea î.Hr., Hesiod scria în opera sa 𝑇ℎ𝑒𝑜𝑔𝑜𝑛𝑖𝑎 că firul vieţii era tors de cea numită Cloto, apoi moira Lachessis îl depăna şi îl lăsa cât de lung dorea. Firul vieţii era apoi tăiat de cea de-a treia moiră, numită Atropos. Spiritul defunctului era apoi luat de Thanatos, zeul înaripat al morţii, zeu care, la rândul său, era văzut de către muritori ca un geniu funest.
O altă inscripţie interesantă, fragmentară din păcate, face de asemenea referire la Moire. Textul ne spune: „𝑇𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑐𝑒𝑛𝑢𝑠̧𝑎̆... 𝑈𝑟𝑠𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑢𝑟𝑧𝑒𝑠𝑐 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑢 𝑠𝑎̆𝑣𝑎̂𝑟𝑠̧𝑖𝑡 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙, 𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑙𝑡𝑟𝑎𝑡𝑎𝑡 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑠𝑐𝑢𝑚𝑝...”. Ursitoarele, aici, trebuie văzute sub forma Moirelor antice, şi nu în cea a ursitoarelor moderne, zâne bune care vin la capătul nou-născuţilor pentru a le face daruri în noua lor viaţă. Moirele greco-romane sunt bătrâne, zbârcite şi răutăcioase, însă trebuie spus că ele au servit ca model în crearea Ursitoarelor moderne.
În multe dintre inscripțiile funerare din Tomisul roman precreștin se face referire la spirite și la influența lor nefastă, acestea fiind adesea acuzate de moartea prematură și nedreaptă a unor tomitani. Spiritele rele sunt menționate pe altare, dar foarte rar sunt numite explicit. În credința greco-romană existau numeroase spirite, fiecare cu atributul său îngrozitor, menit să inspire muritorilor teamă și chiar groază. 𝐄𝐦𝐩𝐮𝐬𝐚 era unul din spiritele considerate adesea vinovate de moartea tinerilor. Văzută adesea ca o fantomă (spectru) care avea un singur picior, de aramă (sau papuc de aramă), Empusa putea lua însă forma unei femei tinere și foarte frumoasă. Sub această înfățișare ademenea bărbați tineri, pe care, într-un final, îi omora și le sugea sângele. Legendele vampirilor moderni își au, în parte, originea și în mitul acestei ființe supranaturale, de care anticii erau pur și simplu îngroziți.
Un alt demon de care se temeau grecii și romanii de la Tomis era 𝐋𝐚𝐦𝐢𝐚. Acesta era un spirit nocturn, un demon adesea blamat pentru moartea nedreaptă a copiilor. Potrivit tradiției antice, ea chiar devora copiii. Lamia a fost inițial o muritoare frumoasă, amantă a marelui Zeus. Soția acestuia, geloasa Hera, a pedepsit-o ucigându-i copiii și transformând-o într-un monstru ce ucidea pruncii.
Altarele funerare de la Tomis fac adesea referire la soartă și la faptul că aceasta nu poate fi nicidecum cunoscută sau schimbată de către muritori. O frumoasă stelă funerară (probabil secolul IV d.Hr.) ce face o astfel de referire este cea dedicată copilului Lilas, de către tatăl său Bassianus. Textul ne spune următoarele: “𝐴𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑒. 𝑁𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑛𝑢 𝑑𝑒𝑝𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖, 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̂𝑟𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑢𝑏 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐶𝑎̆𝑐𝑖 𝑠̗𝑖 𝑒𝑢 𝑚-𝑎𝑚 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑑𝑢𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑙 𝑖̂𝑛𝑑𝑟𝑢𝑚 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑜𝑟. 𝐷𝑎𝑟 𝑣𝑜𝑖𝑛𝑡̗𝑒𝑖 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑖-𝑎 𝑙𝑢𝑎𝑡-𝑜 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 ℎ𝑜𝑡𝑎̆𝑟𝑎̂𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡. 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑒 ℎ𝑜𝑡𝑎̆𝑟𝑎̂𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑖, 𝑚𝑖-𝑎𝑚 𝑝𝑙𝑎̆𝑡𝑖𝑡 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑐𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑐𝑢𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎 𝑣𝑎̂𝑟𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎 𝑖̂𝑛 𝑟𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝐹𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑒𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙, 𝑚𝑖𝑐 𝑠̗𝑖 𝑡𝑎̂𝑛𝑎̆𝑟, 𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑎𝑚 𝐿𝑖𝑙𝑎𝑠. 𝐶𝑎̆𝑟𝑢𝑖𝑎 𝑖-𝑎𝑚 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡, 𝑎𝑠̗𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎, 𝑒𝑢 𝐵𝑎𝑠𝑠𝑖𝑎𝑛𝑢𝑠, 𝑡𝑎𝑡𝑎̆𝑙, 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑠𝑜𝑡̗𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝐼𝑎𝑛𝑢𝑎𝑟𝑖𝑎, 𝑐𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑖̂𝑛𝑙𝑎̆𝑐𝑟𝑖𝑚𝑎𝑡𝑎̆, 𝑗𝑒𝑙𝑖𝑛𝑑 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑛𝑎𝑠̗𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡̗𝑎̆ 𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝑆𝑎𝑙𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑒, 𝑠̗𝑖 𝑖𝑎𝑟𝑎̆𝑠̗𝑖 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑖𝑙𝑎𝑙𝑡̗𝑖” (sursă text - ISM II, 384 (220)).
O pagină tristă, care ne vorbește despre dramele din Tomis și despre credințele locuitorilor - povești de viață și de moarte, vechi de peste 18 veacuri...
Oul de Paște reprezintă cel mai important simbol al sărbătorii Învierii Domnului, fiind asociat cu viața, sacrificiul și renașterea. În tradiția populară românească cea mai cunoscută tehnică de ornamentare a ouălor de Paște, prin care au devenit renumite îndeosebi femeile din satele bucovinene, este încondeierea cu „chișița” și ceară de albine.
Pentru decorarea ouălor se folosesc borcane de lut pentru prepararea culorilor, ceară de albine topită și „chișița” sau „condeiul” - un bețișor cu tub de alamă, cu care se trasează motivele decorative. Ouăle astfel decorate se numesc „închistrite” în Moldova de Nord și Banat sau „scrise” în Valahia și Ardeal.
În vechime, toate culorile se preparau în gospodărie numai din buruieni, flori, frunze, fructe și lemn de diferite esențe, apoi s-au folosit prafuri și aniline cumpărate de la prăvălii.
Se cunosc numeroase rețete ale vopsitului ouălor cu plante: din coji de ceapă se obținea roșul, din frunze de nuc - maro, din varză roșie - albastrul, din sfeclă - violet, iar galbenul din sunătoare. Trasarea ornamentelor cu chișița se face în mai multe etape, alternând cu introducerea în culori diferite, pe măsura îmbogății desenului. La sfârșit, ceara se șterge cu o cârpă încălzită pentru a descoperi o compoziție policromă de o rară frumusețe.
Motivele reprezentate pe ouă sunt inspirate din natură, din viața rurală și cea spirituală: crucea, pristolnicul, steaua, calea rătăcită, frunza de stejar, crenguța bradului, spicul de grâu, albina, coarnele berbecului, unelte de muncă, cusăturile de pe cămăși.
Oul încondeiat prezentat astăzi a fost achiziționat în anul 1997 din satul Paltinu, comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava. Compoziția decorativă are drept element dominant crucea, simbol al creștinismului și al Răstignirii, având între brațe motivul „coarnele berbecului”, care simbolizează puterea, rezistența și perseverența. Cele două jumătăți ale oului sunt separate de motivul denumit „Brâul Maicii Domnului” - bucovinean prin excelență - și care se prezintă vizual ca un registru decorativ cu motive geometrice romboidale care înconjoară oul, simbolizând protecția divină.
În patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța se află o colecție de ouă încondeiate achiziționate din sate specializate în acest meșteșug din Bucovina și Vrancea, din Bran și Câmpulung Muscel, din Maramureș, dar și din Dobrogea, unde ouăle se „scriau” cu ceară în bicromia alb-roșu, meșteșugul fiind învățat local de la femeile pricepute venite în Dobrogea din nordul Moldovei.
Miercuri, 8 aprilie 2026, ora 17:30, la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului va avea loc vernisajul expoziției „Ecologia Lânii – de la universul Mioriței și păstoritul tradițional la utilizări contemporane”.
Expoziția este organizată de Muzeul de Etnografie Brașov, în parteneriat cu Lavinia Ghimbășan -fondator Nalba Studio - și propune un dialog inedit între cercetarea etnografică și designul contemporan, având ca punct central lâna.
Vă așteptăm să fiți alături de noi la acest eveniment!
Astăzi, îi dedicăm fila de calendar unei alte divinități antice, prezentă în 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬. Este vorba despre 𝐇𝐞𝐤𝐚𝐭𝐞 𝐓𝐫𝐢𝐟𝐨𝐫𝐦𝐢𝐬, 𝐳𝐞𝐢𝐭̗𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐯𝐫𝐚̆𝐣𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐬̗𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐚̂𝐧𝐭𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫. Era temută și respectată la Tomis, fiind reprezentată pe nu mai puțin de cinci piese (două basoreliefuri și trei statuete) din totalul de 24 descoperite la Constanța în aprilie 1962. Într-unul dintre reliefuri, zeița este înfățișată frontal, în picioare, cu trei capete și trei perechi de mâini, în care, dintre simbolurile caracteristice, ține două făclii (torțe), un mănunchi de fructe, un pumnal, un bici și un vas plat.
Al doilea relief o înfățișează tot în picioare, în atitudine frontală, având în mâini simbolurile sale: făcliile, un șarpe, o cheie, un arc etc. Pe cele trei capete ale zeiței se află câte un 𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡ℎ𝑜𝑠 (coș) îngust și înalt. Corpul principal ține în fiecare mână câte o torță (făclie) cu flacăra îndreptată în jos, spre colțurile plăcii, unde se află, la stânga, un altar paralelipipedic, iar în dreapta, un câine. Figura din dreapta a zeiței ține în mâna dreaptă un șarpe, iar în cealaltă ceva nedeterminabil, poate un animal cu capul în jos, ori un simulacru de bici. Figura din stânga ține în mâna dreaptă o cheie enormă, iar în stânga, un arc.
Funcțiile zeiței Hekate erau multiple. Ea era o zeitate lunară, dar nu întruchiparea lunii strălucitoare, ci a lunii nebuloase. Era mai ales regina răspântiilor, apărând uneori binevoitoare, încurajând sau ocrotind călătorii rătăciți și arătându-le calea pe care trebuiau să o apuce la răscruce de drumuri. De cele mai multe ori însă, ea trimitea înaintea călătorilor fantome și monștri sau apărea ea însăși, cu mare zgomot, sub formă de diferiți monștri, însoțită de câini. Ca să o îmbuneze, credincioșii, mai ales la țară, așezau la răspântii statuile sale, depuneau ofrande și înălțau imnuri. De asemenea, Hekate era 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̗𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧𝐚𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫, asigurând traversarea mărilor în bune condiții. Ca inventatoare a năvodului, era și protectoarea pescarilor. Ea era văzută și ca 𝐳𝐞𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐡𝐭𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚̆, a pământului și a lumii subterane, unde avea diverse îndatoriri. Alături de Hades și de Persefona, era gardianul ce avea cheile infernului, fiind însoțită de câinele cu trei capete Cerber. Pe pământ, în asociere cu Persefona, a ajuns să fie o 𝐳𝐞𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐯𝐞𝐠𝐞𝐭𝐚𝐭̗𝐢𝐞𝐢, care face să renască natura cu tot ce este viață și cu tot ce germinează. Era protectoarea turmelor de oi și de capre, ca și a cirezilor de boi. Legând-o de aceste funcții, tradiția populară făcea din ea o zeitate care cunoștea toate plantele și ingredientele necesare vrăjilor și băuturilor miraculoase. În acest fel, a devenit una dintre zeitățile principale în misterele orfice.
Cele trei statuete de marmură ale zeiței Hekate conțin aceleași simboluri ca și reliefurile. Una dintre piese se remarcă, fiind de o realizare superioară față de celelalte. Monumentul de marmură o înfățișează pe zeița Hekate în triplă reprezentare, cu cele trei corpuri lipite spate în spate. Uneia dintre imagini îi lipsește capul în întregime, precum și o parte din antebraţul drept. În toate cele trei imagini, zeița apare îmbrăcată cu două chitonuri.
Toate figurile poartă 𝑐𝑎𝑙𝑎𝑡ℎ𝑜𝑠-ul cilindric. Una dintre figuri ține în mâna stângă o făclie lungă, mai subțiată în jos și ajungând de la pământ până la umăr. Flacăra, care trebuia să fi fost îndreptată în sus, lipsește. În mâna dreaptă, zeița ține un vas din care toarnă apă în gura câinelui așezat pe labele dinapoi, la picioarele ei, și ținând botul întins spre vas, astfel încât firul de apă să i se prelingă în gură.
Prin finețea și siguranța cu care sunt tăiate liniile veșmântului, prin poziția capului cu privirea îndreptată înainte, această a cincea statuie a zeiței respiră multă severitate și prestanță, deosebindu-se de toate celelalte monumente cu Hekate ale depozitului de la Constanța. Este o lucrare de o calitate mai bună, executată cu mai multă artă și conștiinciozitate, atât în ceea ce privește tratarea elementelor anatomice, cât și reproducerea veșmintelor, care sunt redate cu minuțiozitate și eleganță. Atât această statuie deosebită, cât și celelalte reprezentări ale sale din Tezaur au fost datate în secolul III d.H., într-o perioadă de toleranță religioasă în Imperiul Roman. Piesele cu Hekate Triformis ne vorbesc despre credințele tomitanilor de acum 1800 de ani, despre speranțele și temerile lor și, evident, despre convingerea că viețile le sunt conduse de către zei...
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
The second U.S. dollar coin of 2026, and the thirty-first in the American Innovation series, was issued today, April 7. This new coin is dedicated to the state of Wisconsin and pays tribute to the Cray-1 supercomputer, considered the fastest and most iconic of the 1970s.
The Coin
The design features a stylized aerial view of the Cray-1 supercomputer, whose distinctive curved shape forms a "C," alluding to the names "Cray" and "computer." The coin bears the inscriptions "UNITED STATES OF AMERICA" and "WISCONSIN," along with the additional legend "CRAY-1 SUPERCOMPUTER," identifying the pioneering model of this machine.
The obverse common to all coins in the series features a profile of the Statue of Liberty, with the inscriptions “IN GOD WE TRUST” and “$1”. Since 2019, this obverse has also incorporated a small privy mark in the shape of a gear, alluding to industry and innovation. On the 2026 coins, this symbol is modified to include a Liberty Bell with the inscription “250”, commemorating the 250th anniversary of the nation's founding (1776–2026). (The edge of each coin is engraved with the year 2026, the mint mark, and the motto “E PLURIBUS UNUM”, common to the $1 coins in this series.)
It is worth noting that, since 2011, one-dollar coins have not been issued for general circulation ; the US Mint produces them solely for numismatic purposes for collectors, distributing them in rolls, bags, and special sets.
Coin characteristics
Country USA Series American Innovation Year 2026 Face value 1 dollar Composition Zinc, Manganese, Nickel and Copper Weight 8.1 g Diameter 26.5 mm Mints Philadelphia – P Denver – D San Francisco – S (Proof) Reverse design Paul Romano
În „maternitatea fluturilor”, 
Într-un decor spectaculos și un microclimat atent controlat pentru a reproduce habitatul natural, expoziția reunește specii provenite din Sud-Estul Asiei, America Centrală și de Sud, dar și din Africa Subsahariană, printre care Morpho peleides (fluturele împărat), Papilio palinurus (coada-rândunicii-de-smarald), Cethosia biblis (fluturele roșcat cu aripi dantelate), Siproeta stelenes (fluturele malachit), dar și reprezentanți ai genului Caligo, cunoscuți drept fluturii cap-de-bufniță.
Dincolo de spectacolul vizual, „COCON” reprezintă un prilej de reflecție asupra fragilității ecosistemelor și a importanței protejării biodiversității. Muzeul subliniază că nicio specie prezentată nu este în pericol de dispariție, promovând practici sustenabile și respectul față de natură. Pupele provin exclusiv din ferme specializate și nu sunt colectate din natură.
Descoperire mineralogică remarcabilă în Italia!
Noul mineral a fost deja aprobat oficial de comunitatea științifică internațională și reprezintă o contribuție importantă la înțelegerea diversității mineralogice.
Pentru mai multe informații, vă invităm să consultați site-ul muzeului nostru!
