𝐎 𝐞𝐧𝐢𝐠𝐦𝐚̆ 𝐧𝐞𝐝𝐞𝐬𝐥𝐮𝐬̗𝐢𝐭𝐚̆. 𝐄𝐫𝐨𝐮𝐥 𝐓𝐨𝐦𝐨𝐬, 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐢̂𝐧𝐭𝐞𝐦𝐞𝐢𝐞𝐭𝐨𝐫 𝐚𝐥 𝐨𝐫𝐚𝐬̗𝐮𝐥𝐮𝐢
De numele bătrânei cetăți antice, peste care astăzi se ridică moderna Constanța, se leagă multe mituri ce îi dau frumusețe și culoare, îmbogățindu-i povestea milenară. Parte dintre aceste legende se referă la originea termenului Tomis și la întemeierea acestei așezări, ctitorire a grecilor din Milet, realizată în cursul secolului VI î.H.
Se cunoaște faptul că Tomis a fost mai întâi un emporion, un mic târg de escală, pentru ca mai apoi, cel mai probabil din sec. IV-III î.H., în epocă elenistică, să devină polis (oraș) în adevăratul sens al cuvântului (n.a. prima mențiune scrisă a cetății este a lui Memnon din Heracleea Pontică și relatează implicarea orașului în evenimente petrecute în intervalul 256-254 î.H - așa-numitul Război pentru Tomis, dintre Callatis, Histria și Bizanytion).
Marele poet latin Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis în sec. I d.H. ne-a oferit cel mai cunoscut mit al întemeierii, cel legat de povestea Argonauților ajunși în Marea Neagră în căutarea Lânii de Aur. De la această poveste se spune că ar veni numele de Tomis, tradus prin "bucată", "lamă de cuțit". Astfel, în "Triste" (Tristia - operă scrisă chiar în exilul de la Tomis) el scrie următoarele: "Însă se știe că numele acestui loc, mai vechi decât așezarea cetății, a venit de la uciderea lui Absyrt / Căci pe o corabie făcută prin grija războinicei Minerva, cea dintâi a străbătut aceste ape neumblate nelegiuita Medeea, fugind de tatăl ei părăsit / Și se zice că aceasta a vâslit pe aceste valuri... De aceea, acest loc fu numit Tomis, fiindcă spune povestea, în acest loc sora și-ar fi tăiar în bucăți fratele..." (n.a. pentru ca ea și iubitul său Iason să scape de urmăritorii din Colchida, Medeea a hotărât uciderea fratelui ei mai mic, prințul Absyrtos). Potrivit specialiștilor, numele orașului își are originea într-o realitate pur geografică: Tomisul a fost ridicat pe o peninsulă ce intră în apele Mării Negre asemenea unei lame de cuțit!
În afara legendei prezentate de către Ovidius mai există un mit al întemeierii. Este puțin cunoscut de publicul larg, dar știut și studiat de către specialiști, întrucât el se sprijină pe reale vestigii antice descoperite de-a lungul anilor. Potrivit acestei variante, numele de Tomis ar putea veni de la Tomos, un erou fondator al orașului, care este menționat în inscripții și care apare în mai multe emisii monetare locale din epoca romană a cetății. Astfel, Tomos este prezentat ca întemeietor (sau reîntemeietor) al urbei, la mai bine de un secol distanță după poemul lui Publius Ovidius Naso. Nu se menționează nicăieri dacă el este un ctitor al tradiționalei colonizări din sec.VI d.H. sau un protagonist dintr-o epocă ulterioară. Din păcate, nu a ajuns până în zilele noastre nicio legendă sau vreun poem scris (așa cum s-a întâmplat cu Ovidius și cu Tristele sale) care să ne descrie faptele de arme sau alte realizări ale acestui misterios erou eponim.
Monedele cu întemeietorul Tomos apar în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 d.H.), continuă sub Marcus Aurelius (161-180) și vor fi emise și sub dinastia Severilor (mai ales în timpul lui Elagabal/Heliogabalus (218-222) și al lui Severus Alexander (222-235 d.H.). Pe toate aceste emisiuni monetare ale orașului roman Tomis, eroul apare pe avers, alături de legendă. Pe reversul monedelor sunt figurate cel mai adesea divinități (Demetra, Hermes, Athena, Eros pe delfin, Thanatos etc), eroul Herakles sau ciorchini de struguri. Monedele poartă ca legendă inscripția Tomos Ktistes, Tomos Întemeietorul... Ctitorul...
În ceea ce privește inscripțiile, avem în primul rând două epigrame în care Tomisul apare ca "orașul lui Tomos", precum și un al treilea izvor epigrafic, descoperit în Dobrogea și unde iarăși este menționat numele său. O primă inscripție a fost descoperită la Babadag, în cursul secolului al XIX-lea. Nu se știe clar în ce context s-a găsit monumentul, și nici cine l-a descoperit. Tot ceea ce se cunoaște este faptul că un căpitan al marinei engleze, Thomas Abel Brimage Spratt a fost primul care a transcris acest document în piatră. Transcrierea sa a ajuns ulterior la arheologul Churchill Babington, care a publicat-o în anul 1850. De atunci și până astăzi, inscripția a fost studiată de numeroși specialiști, români și străini. Ea se află astăzi la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, din București.
Dedicantul este un medic al orașului antic Tomis. Iată traducerea textului (Alexandru Avram - "Tomos, le heros fondateaur de Tomis", revista Pontica nr.51 - MINAC Constanța, 2018, p.453-467): "Dacă cineva, după moartea mea, va dori să îmi cunoască viața, cine am fost, ce împliniri am avut, și numele patriei mele, aceastăpiatră va purta mereu mesajul meu către generațiile viitoare. Patria mea este metropola Euxinului, prea ilustrul oraș al lui Tomis, cel cu sulița puternică. Numele meu a fost Kladaios și învățasem arta divinului maestru Hipocrate, mesajcătre generațiile viitoare".
Un al doilea text care se referă la Tomos se regăsește pe un sarcofag găsit de doi mari arheologi ai Constanței (foștii directori MINAC Adrian Rădulescu și Constantin Chera) în curtea Institutului de Marină. Versurile respective spun, pe larg, povestea unui actor tomitan.
Redăm câteva fragmente (sursă - A. Avram....): "Când am părăsit ilustrul oraș din țara lui Inachos, eu am pus piciorul pe acest teren sacru, pământul lui Io, în orașul lui Tomos... Dar, de vreme ce aici, acest oraș ospitalier m-a reținut, mi-a dat-o pe draga mea soție, mi-a dat un copil, aici am primit măsura vieții ce mi-a fost dată de fii Moirelor (n.a. Parce la romani, divinități ce controlau destinul omului - azi cunoscute sub forma ursitoarelor).... Răposat acum, am mormântul meu pe un plăcut petec de pământ, acoperit de florile ramurilor lui Bacchus... În final, trebuie să știi nobile trecător, care este numele meu și orașul ce mi-a dat lumina zilei: sunt Euelpistos, fiul lui Sosos din Bizanț, acesta a fost felul în care toată lumea m-a numit".
Potrivit istoricilor, epigrama datează din vremea împăratului Antoninus Pius.
În epoca romană, Tomos era adorat de poporul urbei. Aflăm acest lucru chiar dintr-o inscripție descoperită la Topraisar (sigur mutată de la Constanța) că eroul își avea în urbea sa și un heroon, un altar al său, unde i se puteau aduce ofrande. Se pare că acest lucru s-a produs în vremea lui Hadrian (117-138 d.H, succesor lui Traian) și în timpul căruia Tomisul a fost reședință al guvernatorului Moesiei Inferior.
Încheiem prezentarea inscripțiilor cu un alt izvor ce îl menționează pe eroul fondator: "Oprește-ți puțin pașii grăbiți, o trecătorule, ne te îndepărta, apropie-te de mormânt. Pentrucă eu sunt .... anus (n.a. fragment de nume), cel carea trăit trei decenii. Având ca patrie pământul Mysienilor, am venit în orașul lui Tomos, la vârsta de șase ani, și am fost crescut de frați iar aici am obținut eu rangul de cetățean onorabil, cu încuviințarea Consiliului și al poporului".
Cine a fost cu adevărat Tomos și dacă el a existat în realitate nu vom ști, probabil, niciodată. Vestigiile descoperite ne arată însă clar că acum aproximativ 1800 de ani, la Tomis, el era văzut ca și întemeietor al urbei. Ce fapte de vitejie a avut, ce legende despre el au existat, nu vom afla, poate, niciodată... Numele său, al lui Tomos, “cel cu suliță puternică”, a supraviețuit însă, pentru a îmbogăți misterul și povestea acestui oraș milenar..
𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑫𝒐𝒄𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝑴𝒆𝒈𝒂𝒗𝒐𝒓𝒊𝒂𝒏, 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍𝒊𝒔𝒕 𝒊̂𝒏 𝒃𝒐𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒍𝒆, 𝒔-𝒂 𝒓𝒆𝒊̂𝒏𝒕𝒐𝒓𝒔 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑷𝒂𝒓𝒊𝒔. 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊: 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒐𝒓𝒆𝒍𝒆 1-5 𝒑.𝒎., 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑨𝒑𝒐𝒍𝒐𝒏, 𝒏𝒐.9. (1928)
Sursă foto: Pontica 51, Alexandru Avram – „Tomos, le heros fondateur de Tomis”, fig. 1. Foto realizată de Florian Matei Popescu. Institutul de Arheologie București, inv. L41
https://minac.ro/20-august-o-enigma-nedeslusita-eroul.../
#MINAC #calendaristoric #AstazilaConstanta #20august #Tomis #Tomos #antichitate #erou #muzeu #istorie
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Muzeul Brăilei „Carol I”, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Muzeul Județean Botoșani se reunesc într-un proiect dedicat uneia dintre cele mai importante perioade din istoria îndepărtată a acestui spațiu: neoliticul. 
Expoziția ❞𝑫𝒊𝒂𝒍𝒐𝒈𝒖𝒓𝒊 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒄𝒖𝒍𝒕𝒖𝒓𝒂𝒍𝒆: 𝑯𝒂𝒎𝒂𝒏𝒈𝒊𝒂-𝑩𝒐𝒊𝒂𝒏 𝒔̗𝒊 𝑮𝒖𝒎𝒆𝒍𝒏𝒊𝒕̗𝒂-𝑪𝒖𝒄𝒖𝒕𝒆𝒏𝒊❞ va fi vernisată vineri, 21 august 2026, la ora 12:00, în Sala „Regele Ferdinand și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I”, Piața Traian nr. 3, Brăila.
Prin acest proiect expozițional, publicul este invitat să descopere o selecție de imagini și piese originale care documentează raporturile dintre culturile neolitice (mileniile VI-IV î.Hr.) atestate pe teritoriul de astăzi în României. 
Vernisajul va fi urmat de un colocviu, în cadrul căruia specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța vor susține comunicări: dr. Valentina Voinea – „Fragmente din lumea Gânditorului”, Adrian Irimia – „Practici sacrificiale în cultura Hamangia”, Olivia Rotaru – „Columbia-Cernavodă. Povestea locului unei mari descoperiri arheologice”. Programul colocviului va fi completat de intervenția reputatului cercetător științific dr. Stănică Pandrea, cu tema „Raporturile culturale și cronologice dintre culturile Hamangia, Boian, Gumelnița și Cucuteni”.
Evenimentul este dedicat împlinirii a 145 de ani de la fondarea Muzeului Brăilei „Carol I”. 
Participarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța la acest proiect readuce în prim-plan patrimoniul culturii Hamangia și cercetările dedicate uneia dintre cele mai importante civilizații preistorice ale Dobrogei.
Vernisaj: vineri, 21 august 2026, ora 12:00
Locul: Muzeul Brăilei „Carol I” – Sala „Regele Ferdinand și Regina Maria”
𝐒𝐚̂𝐦𝐛𝐚̆𝐭𝐚̆, 𝟐𝟐 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭, 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟎:𝟎𝟎, 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐦 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐕𝐮𝐥𝐜𝐚𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫!
Accesul este liber, pe bază de confirmare a participării. Ne dorim (și ne ajută) să știm din timp cine ni se alătură, așa că vă rugăm să completați acest formular: 
𝐔𝐧 𝐦𝐢𝐜 𝐝𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐮 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭: locurile de parcare din apropierea Casei Olarului sunt limitate. Vă recomandăm să nu veniți cu mașinile până la livada în care ne întâlnim și să faceți câțiva pași pe jos.
Vă așteptăm să descoperim împreună vulcanii lumii, vulcanii Maramureșului și un patrimoniu geologic care merită să fie cunoscut.
