Noi bancnote de pe mapamond CCCXXXXIX - 17.05.2026

I. 5 peso Cuba

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50210

II. 1.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50182

III. 2.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50186

IV. 5.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50190

V. 10.000 franci Africa de Vest - Niger

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50194

VI. 2.000 franci Africa de Vest - Togo

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50198

VII. 10.000 franci Africa de Vest - Senegal

 Sursa: https://banknotenews.com/?p=50202

Apariție editorială: „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova”, semnat de Stela Curcubăt, Sergiu Pană, Irina Badiuc.

 

Recent, în cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, a văzut lumina tiparului o nouă apariție editorială: volumul „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova”, semnat de Stela Curcubăt, Sergiu Pană, Irina Badiuc. 

Monografia „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova” a fost realizată în cadrul Subproiectului de cercetare 19.01.01 „Dimensiunile valorice ale patrimoniului muzeal în procesul de afirmare a reperelor identitare ale Republicii Moldova pe plan european”, beneficiind de suport financiar dedicat.

Cartea este consacrată unui studiu amplu al colecțiilor pedologice muzeificate din Republica Moldova și reprezintă prima cercetare generalizatoare, sistematică și complexă, consacrată acestui domeniu, evidențiind valoarea istorică, documentară, științifică și educativă a patrimoniului pedologic național.

Lucrarea ilustrează diversitatea și particularitățile învelișului de sol al teritoriului național, reflectând, totodată, contribuțiile remarcabile ale cercetătorilor din domeniul pedologiei de-a lungul timpului. Patrimoniul pedologic muzeificat cuprinde 310 monolite de sol, expuse în diverse instituții științifice și muzeale ale țării. 

Aceste monolite reprezintă mărturii autentice ale unei istorii naturale complexe, întrucât solul reflectă evoluția îndelungată a factorilor pedogenetici și a proceselor care au contribuit la formarea sa în diferite perioade istorice și condiții naturale.

Dincolo de importanța sa pentru cercetarea de specialitate, patrimoniul pedologic muzeificat se remarcă drept un valoros instrument educațional și un mijloc eficient de conștientizare a publicului asupra rolului fundamental al solului ca resursă naturală esențială.

Monografia se adresează unui public divers, incluzând specialiști din domenii precum pedologia, geografia, botanica, istoria și muzeografia, precum și studenți ai facultăților de profil. Prin caracterul său interdisciplinar și accesibil, lucrarea contribuie la valorificarea și popularizarea cunoștințelor științifice referitoare la diversitatea, importanța și protejarea solurilor.

Pe această cale, autorii volumului adresează sincere mulțumiri tuturor celor care au acordat sprijin în realizarea acestei lucrări.

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

SAFARI ÎN KENYA Expoziție de fotografie dedicată naturii sălbatice din Kenya

 

SAFARI ÎN KENYA

Expoziție de fotografie dedicată naturii sălbatice din Kenya
Elefanți traversând savana la apus, peisaje spectaculoase și întâlniri surprinse în unele dintre cele mai fascinante ecosisteme ale Africii sălbatice — toate ajung la Sibiu în cadrul expoziției de fotografie „Safari în Kenya”.

Începând cu 22 mai 2026, Muzeul de Istorie Naturală Sibiu vă invită într-o incursiune fotografică spectaculoasă prin parcurile și rezervațiile naturale ale Kenyei: Amboseli, Masai Mara, Lake Nakuru, Meru, Samburu, Tsavo East și Tsavo West.

Imaginile expuse au fost realizate de fotografi pasionați de natură și wildlife, membri ai Asociației Fotografilor de Natură din România (FORONA): Costel Agache, Gabi Rusu, Florentina Tîlvîc, Mircea Sasu, Remus Munteanu și Roxana Badea.

Perioada de desfășurare: 22 mai – 12 iulie 2026
Vernisaj: Vineri, 22 mai, ora 16:00

Sala Multimedia, Strada Cetății nr. 1, Sibiu
În cadrul vernisajului va avea loc o întâlnire specială cu autorii expoziției și povești din culisele safariului fotografic.

Curator: Dan Dinu

Coordonatori MNB: Silviu Georgian Țicu, Maria Iulia Sasu
Eveniment organizat de Muzeul Național Brukenthal prin Muzeul de Istorie Naturală Sibiu, în colaborare cu FORONA.

Vă așteptăm să descoperim împreună frumusețea și fragilitatea naturii sălbatice africane.

#SafariInKenya #MuzeulDeIstorieNaturala #MuzeulNationalBrukenthal #FORONA #WildlifePhotography #Kenya #NaturePhotography #Sibiu #ExpozițieFoto

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturală Sibiu.

𝐏𝐞𝐫𝐝𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐦ă𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐥 𝐗𝐗-𝐥𝐞𝐚, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 Ț𝐞𝐬ă𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫

 

𝐏𝐞𝐫𝐝𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐦ă𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐥 𝐗𝐗-𝐥𝐞𝐚, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 Ț𝐞𝐬ă𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 - Muzeul Olteniei

 
Piesă tradițională realizată din pânză de bumbac, țesută în războiul orizontal și decorată cu arnici, #perdeaua este compusă din trei bucăți, în partea superioară, „la galerie”, sunt cusute motive geometrice – romburi și zigzaguri multicolore în nuanțe de grena, verde, crem și negru – alături de motive fitomorfe reprezentând flori mici stilizate.

În zona centrală și la poale se regăsesc câte două registre decorative cu aceleași motive ornamentale, păstrând armonia compoziției tradiționale.

𝐃𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢: L = 240 cm; l = 122 cm.

Ansamblul interiorului tradițional cuprinde și țesăturile destinate ferestrelor și anume perdeaua. Ea are o istorie la fel de îndelungată ca şi textilele în general. La început, perdeaua a avut doar rol utilitar în gospodăria omului, fiind folosită pentru a bloca curenţii de aer, frigul sau soarele și era confecţionată din piele de animal. Apoi, cu timpul, când arhitectura casei ţărăneşti cunoaşte o amplă dezvoltare, trecând de la bordei la casa de pământ cu tindă și ferestre mai mari, perdeaua capătă şi rol decorativ în amenajarea locuinţei ţărăneşti. 

#Perdelele cu rol decorativ au apărut în casa ţăranului pe la începutul secolului al XX-lea şi au fost confecţionate din in, bumbac şi mai târziu din mătase (borangic).
Fiind, oarecum, mai recente decât ştergarele, perdelele au fost influenţate de acestea în ceea ce priveşte tehnica de lucru şi modalităţile de decorare. 

Astăzi, perdeaua se găseşte atât la fereastră, cât şi la uşile de interior care sunt prevăzute cu geam. În sudul #Olteniei, ele au fost ţesute cu dungi sau carouri albastre şi roşii având pe margine uneori un rând de alesătură. Pe o treaptă superioară a evoluţiei, ornamentul în şabace a fost preluat de pe ştergare şi transpus pe perdelele ţesute din bumbac şi borangic.

În partea nordică a #Olteniei, în special în #Gorj, perdelele au fost împodobite cu motive antropomorfe (păpuşi), alternând cu dungi dispuse pe orizontal.

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐀𝐧𝐢ș𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐁ă𝐥𝐚𝐧, 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟, 𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 - Muzeul Olteniei.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Georgeta Stoica, Aurelia Doagă, Interioare românești, Ed. Albatros, București, 1977, p. 81.

𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭 𝐟𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Atelierul unui fotograf din secolul al XIX-lea

 

Atelierul unui fotograf din secolul al XIX-lea

Un atelier de fotografie dintr-un oraș de provincie, cum era Brașovul în secolul al XIX-lea, trebuia să se afle într-o zonă cu vad comercial. De-a lungul timpului, cele mai multe și mai importante ateliere brașovene s-au aflat în centru, pe străzile Sf. Ioan, Mureșenilor sau Republicii.

Atelierele erau amenajate, de obicei, în spații închiriate, aflate la etaj, fiind preferate camerele cu orientare spre nord sau est, căci fotograful depindea exclusiv de lumina naturală. Dintre fotografii brașoveni, puțini au avut resurse financiare pentru a-și construi un atelier de la zero. În anul 1886, Leopold Adler a construit, în curtea casei de pe strada Republicii nr. 12, o clădire cu etaj, dedicată exclusiv atelierului său de fotografie.

Vă invităm să vizitați Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului nr. 15, unde puteți vedea cum arăta un atelier de fotograf din secolul al XIX-lea. Program vizitare: miercuri-duminică între irele 10:00 și 18:00.

Foto 1: În centru, casa Montaldo de pe strada Republicii, în dreapta imaginii, intrarea în curtea în care s-a aflat atelierul lui Leopold Adler, foto circa 1896, Arhivele Naționale Brașov, Colecția Albert Eichhorn

Foto 2: June călare în curtea atelierului Adler, perioada interbelică, Muzeul de Etnografie Brașov

#MuzeulCivilizațieiUrbaneaBrașovului #atelierdefotograf #LeopoldAdler

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Vasul de la Gogoșu, secolul al XIV-lea

 

Vasul de la Gogoșu, secolul al XIV-lea

Printre cele mai valoroase piese din colecția Muzeul Național de Istorie a României se numără vasul de la Gogoșu, o capodoperă a orfevrăriei medievale realizată într-un atelier din spațiul balcanic. Spre deosebire de multe alte obiecte medievale din metale prețioase descoperite întâmplător pe teritoriul României, acesta s-a păstrat integral.

Vasul face parte dintr-un tezaur descoperit în 1929, în apropierea carierei de piatră din Gogoșu, județul Mehedinți. Datat în perioada domniei lui Mircea cel Bătrân, mai precis la sfârșitul secolului al XIV-lea, tezaurul mai cuprindea 234 de monede de argint și câteva fragmente de podoabe.

Realizat din argint aurit, prin tehnici precum ciocănirea, incizarea și cizelarea, vasul are o formă alungită, cu buză polilobată. Exteriorul este simplu, fără decor pe cei doisprezece lobi, însă interiorul impresionează printr-un fond punctat și un bogat decor vegetal și figurativ.

Elementul cel mai spectaculos al vasului este chiar zona centrală, ornamentată sub forma unui medalion ușor reliefat, decorat cu două personaje fantastice. Acestea sunt inspirate din bestiarele medievale și din arta gotică occidentală, unde astfel de reprezentări, cu anatomii neobișnuite, erau frecvente. Creaturile fantastice combină trupuri de animale și păsări cu capete umane și reflectă gustul epocii pentru imagini simbolice și surprinzătoare.

Personajul masculin aparține unui tip bine cunoscut în iconografia medievală: o ființă hibridă, cu elemente anatomice animaliere și cap uman, asemănătoare celor întâlnite și în operele lui Hieronymus Bosch. Personajul feminin este la fel de compozit, având cap uman și corp de patruped înaripat, cu gheare de pasăre și coadă din pene.
Originea acestor imagini poate fi legată de tradiții mai vechi, precum gemele și cameele romane decorate cu figuri fantastice. Un motiv ornamental frecvent utilizat este „gryllos”, o combinație de capete umane și animale, cunoscută încă din Antichitate, cu rădăcini în culturi precum cele din Sumer, Sciția sau Egipt.

În Evul Mediu, însă, aceste creaturi capătă noi semnificații: ele devin simboluri morale, ilustrând vicii și virtuți, și sunt integrate în discursul religios și educativ al epocii.

Poate fi admirat în expoziția permanentă "Tezaurul Istoric".

Vă așteptăm!

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Știați că, în lumea romană, o bijuterie putea spune aproape totul despre o femeie?

 

Știați că, în lumea romană, o bijuterie putea spune aproape totul despre o femeie?

Vârsta. Familia. Averea. Poziția socială. Chiar și speranțele ei. Intrarea în maturitate venea cu schimbări vizibile. Tinerele începeau să poarte stola matroanelor, își prindeau părul diferit și adăugau podoabe care marcau noul lor loc în societate. Inelele, colierele și amuletele aveau frumusețe, valoare și rol protector. Smaraldul, perlele sau sardonyxul ajungeau la Roma din teritorii îndepărtate și deveneau simboluri ale eleganței. Unele bijuterii erau purtate pentru fertilitate și sănătate. Alte piese funcționau ca semne de recunoaștere sau purtau imagini divine și simboluri gravate. În vitrinele expoziției se află cercei din aur filigranat cu smaralde, inele gravate, coliere delicate și statuete feminine care păstrează imaginea unei epoci fascinante, construite în jurul frumuseții și aparenței.

„Vremea marilor speranțe. Maturitatea” face parte din expoziția „Oglinda frumuseții. De la simplitatea femeii la divinitatea zeiței în Antichitate”, deschisă la Bastionul Maria Theresia, în mansarda B2, pe care vă invităm s-o vizitați de miercuri până duminică, de la 10:00 la 18:00.

#muzeulnationalalbanatului #expozitiitimisoara #oglindafrumusetii

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

𝐆𝐮ș𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐁𝐢𝐣𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐒𝐦𝐚𝐫𝐚𝐥𝐝 𝐚 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢

 

𝐆𝐮ș𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥: 𝐁𝐢𝐣𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐒𝐦𝐚𝐫𝐚𝐥𝐝 𝐚 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢

Invitatul nostru special de astăzi, de la Secția de Științele Naturii, este #guşterul, o specie comună, binecunoscută, nicidecum banală, de #șopârlă. 

Lacerta viridis (Linnaeus, 1768), Ordinul Squamata, Familia Lacertidae

Întâlnirea cu un gușter reprezintă întotdeauna un moment memorabil. Supranumit „șopârla de smarald”, acesta nu este doar cel mai mare reprezentant al șopârlelor din România, ci și una dintre cele mai spectaculoase prezențe din fauna noastră. Cu un corp zvelt ce poate atinge 40 cm lungime (din care mai bine de jumătate reprezintă coada), gușterul captivează prin culorile sale fascinante.

𝐂𝐮𝐦 𝐢̂𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐦?
Dimorfismul sexual ne ajută să distingem locatarii grădinilor și lizierelor:
𝐌𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐢𝐢: Au un aspect inconfundabil, cu spatele de un verde intens și gușa colorată în nuanțe de albastru azuriu.
𝐅𝐞𝐦𝐞𝐥𝐞𝐥𝐞: Adoptă o ținută mai discretă, verde-măslinie, cu gușa albă.
𝐉𝐮𝐯𝐞𝐧𝐢𝐥𝐢𝐢: Sunt îmbrăcați în haine de camuflaj brun-roșcate.
Este o ș𝐨𝐩â𝐫𝐥ă 𝐦𝐞𝐳𝐨𝐟𝐢𝐥ă cu răspândire mare, populează biotopuri diferite și cauță în special locuri cu vegetație și un grad de umiditate moderat, preferând lizierele pădurilor, poienile din interiorul acestora, tufe unde se poate ascunde.

𝐒𝐩𝐞𝐜𝐢𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐨𝐟𝐢𝐥ă, este foarte sensibilă la variațiile de temperatură, care determină în cea mai mare parte ciclul său de activitate zilnică. Este un atlet desăvârșit — un cățărător abil și extrem de rapid în mișcări. 

Hibernarea: Se retrage la sfârșitul lui septembrie.
Revenirea: Apare în martie-aprilie. Primii care ies la soare sunt masculii adulți, urmați de femele și, în final, de tineri.

𝐃𝐢𝐞𝐭𝐚 𝐬̦𝐢 𝐒𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚
Meniul său este diversificat, bazat pe artropode: de la insecte (coleoptere, scarabeide) până la mici crustacei.
În fața pericolelor (păsări, mamifere sau șerpi), gușterul are un as în mânecă: autotomia. El poate renunța voluntar la o porțiune din coadă pentru a-și induce în eroare prădătorul, reușind astfel să scape cu viață.
Datorită frumuseții sale deosebite, gușterul este păstrat adesea ca animal de companie de către pasionații de reptile, fiind o prezență care atrage toate privirile.

În prezent guşterii sunt protejaţi prin lege atât în România, cât şi la nivelul întregii Uniuni Europene.

𝐓𝐞𝐱𝐭: 𝐀𝐧𝐜𝐚 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮, 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟 Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei

 
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞:
Fuhn I. & Vancea Șt. (1961) – Fauna R.P.R., Reptilia, Edit. Academiei R.P.R.
Torok Z., Ghira I., Sas I., Zamfirescu Ș. (2013) – Ghid sintetic de monitorizare a speciilor de reptile și amfibieni din România.
Wikipedia.ro | 

𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚̆ 𝐟𝐨𝐭𝐨: observation.org, Muzeul Olteniei - Gușter, Colecția de herpetologie, Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.