Conferință internațională la MNIM

 

Conferință internațională la MNIM

19–21 martie 2026

Sala Albastră, Chișină

În perioada 19–21 martie 2026, Sala Albastră a Muzeului Național de Istorie a Moldovei va găzdui conferința internațională „The Late Iron Age between the Baltic and the Black Sea”.

Evenimentul marchează finalul unui amplu proiect de cercetare interdisciplinară moldo-germană, realizat de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău în parteneriat cu Freie Universität Berlin, sub auspiciile Deutsche Forschungsgemeinschaft.

Conferința reunește 32 de specialiști din șapte țări europene (Moldova, România, Ucraina, Polonia, Germania, Norvegia și Franța), care vor prezenta rezultatele preliminare ale unui deceniu de cercetări de teren și le vor integra în dezbateri științifice privind marile mobilități umane ce au definit Europa în ultimele secole ale erei precreștine.

 

#MNIM#IronAgeConference#Chișinău2026#Archaeology#History

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.

Conferință: Basarabii și Movileștii. Discurs dinastic în Țara Românească la începutul secolului al XVII-lea, de Maria Coman

 

Conferință: Basarabii și Movileștii. Discurs dinastic în Țara Românească la începutul secolului al XVII-lea, de Maria Coman

Comunicarea lunii aprilie la programul Europa Central-Răsăriteană și spațiul pontic aparține colegului Marian Coman. 

Luni 6 aprilie 2026 suntem invitați la o discuție despre dinastiile Țării Românești și Moldovei la început de secol XVII.

 

Sursa informațiilor Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română.

Georg Mieskes (1888-1978) - un model de antreprenor de succes din Codlea

 

Georg Mieskes (1888-1978) - un model de antreprenor de succes din Codlea

Georg Mieskes s-a născut în 1888 în familia unui țăran sas din Codlea. A fost ucenic și calfă, a învățat meseria de dulgher, iar mai târziu a urmat o școală tehnică la Sighișoara, unde a deprins abilități tehnice pentru punerea în funcțiune și întreținerea războaielor de țesut mecanice. Fiind foarte priceput, și-a meșterit singur un război, iar din economiile pe care le-a avut a comandat alte două utilaje mecanice, deschizându-și propriul atelier de producție de pânză în 1912. Și-a făcut în scurt timp un oarecare renume printre producătorii din Țara Bârsei.

Georg Mieskes a fost pe front în timpul Primului Război Mondial, fiind doi ani prizonier la ruși. După 1918 s-a întors acasă, unde și-a regândit afacerea, alegând să se specializeze pe anumite sortimente de pânză. Noua piață de desfacere oferită de România Mare l-a ajutat pe Mieskes să-și construiască o țesătorie industrială, incluzând și câteva facilități pentru angajații săi: o sală de divertisment, o bibliotecă, dotări sanitare. Anii `30 au reprezentat momentul de maximă înflorire a afacerii. Spațiul de producție a fost mărit prin construirea unei clădiri cu două etaje, în care au fost instalate mai târziu peste 80 de războaie mecanice.

După instaurarea comunismului, Georg Mieskes a fost încadrat la categoria „exploatator german” și trimis în domiciliu obligatoriu, fabrica fiind confiscată. Georg Mieskes a fost căsătorit cu Anna Müll, împreună cu care a avut doi copii, amândoi decedați la o vârstă fragedă. Rămas văduv după 50 de ani de căsătorie, Georg Mieskes a emigrat în Germania, unde s-a stins la vârsta de 90 de ani.

Vă invităm la Muzeul de Etnografie Brașov unde veți afla mai multe informații despre activitatea țesătoriei lui Georg Mieskes. Program vizitare: miercuri-duminică, 09:00-17:00.

Foto 1: Casa în care s-a născut Georg Mieskes, Codlea, str. Laterală nr. 31, foto anii `40
Foto 2: Interiorul țesătoriei Mieskes din Codlea, foto circa 1924
Foto 3: Angajații țesătoriei Mieskes, foto circa 1939
Foto 4: Produsele fabricii Mieskes, foto K. Folberth, Codlea, circa 1940

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Ce se mai întâmplă la MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni?

 

Ce se mai întâmplă la MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni?

Cercetarea unui lot de obiecte metalice din patrimoniul MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, descoperite de-a lungul timpului în situl arheologic Cetatea Zânelor de la Covasna, printre care o fibulă de tip linguriță, un inel, dar și mai multe monede. 

Analiza acestora a fost realizată colegul nostru dr. Dan Ștefan, cercetător MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în colaborare cu dr. Paul Pupeză, arheolog, folosind spectometru cu raze X, prin metoda XRF. 

Aceste analize scot la inveală detalii referitoare la proveniența obiectelor, materialele din care sunt realizate, informații necesare în cercetarea specialiștilor. 

Metoda XRF este o metodă folosită frecvent în analiza generală a aliajelor și a studiilor de identificare a metalelor, fiind o modalitate de analiză instrumental nedistructivă.

Rezultatele acestor analize se vor regăsi în articolele colegilor arheologi și cercetători, ce vor fi publicate în perioada următoare în revistele de specialitate, dar și în viitoarele expoziții MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni!

 

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Descoperiri preistorice în județul Teleorman

 

Muzeul Judeţean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Teleorman, organizează vineri, 20 martie 2026, ora 10.00, manifestarea „Descoperiri preistorice în județul Teleorman”.

La activitate vor participa elevii clasei a III-a A de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Alexandria alături de doamna profesoară Magdalena Ionescu.

Evenimentul va avea ca scop familiarizarea participanților cu noțiuni de bază din arheologie, prin prezentarea metodelor și tehnicilor de cercetare utilizate de specialiști, precum și a principalelor rezultate obținute în situri preistorice importante din județul Teleorman, precum Ciuperceni, Măgura „Buduiasca”, Vitănești „ Măgurice” și Alexandria – Limonagiul.

În cadrul activității, elevii vor avea ocazia să observe atât artefacte originale, cât și replici, descoperind obiecte reprezentative pentru comunitățile preistorice – unelte din silex, os și corn, precum și vase ceramice. Componenta interactivă va include și demonstrații privind tehnicile de prelucrare a materiilor prime, elevii fiind introduși în procesul de cioplire a silexului și în metodele de prelucrare a osului, cornului și lutului.

Activitatea va oferi o perspectivă accesibilă și aplicată asupra modului de viață al comunităților din Paleolitic și neo-eneolitic, evidențiind totodată importanța cercetărilor arheologice în reconstituirea trecutului și în valorificarea patrimoniului cultural local.

Prin astfel de inițiative, Muzeul Județean Teleorman își propune să apropie publicul tânăr de arheologie și să contribuie la formarea unei atitudini responsabile față de patrimoniul arheologic.

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.

V𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫 𝐬𝐮𝐫 – 𝐆𝐲𝐩𝐬 𝐟𝐮𝐥𝐯𝐮𝐬 (𝐇𝐚𝐛𝐥𝐢𝐳𝐥)

 

𝐑𝐞𝐧𝐚ș𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐯𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐮𝐫 î𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚

 
Reintroducerea 𝐯𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐮𝐫 în ecosistemul național constituie un succes major pentru conservarea biodiversității, punând capăt unei absențe de peste 70 de ani. Procesul de repopulare a început în luna martie, prin aducerea în România, a 25 de exemplare din Spania, care sunt monitorizate într-o incintă specială din zona Rucăr, pasul final fiind reintegrarea lor completă în mediul natural din Masivul Făgăraș.

 
Un exemplu remarcabil de 𝐯𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫 𝐬𝐮𝐫 – 𝐆𝐲𝐩𝐬 𝐟𝐮𝐥𝐯𝐮𝐬 (𝐇𝐚𝐛𝐥𝐢𝐳𝐥), 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐜𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐭̦𝐚𝐫𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆, tronează în diorama ce reconstituie ecosistemul Munților Parâng, în cadrul expoziției permanente "𝑇𝑖𝑝𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑐𝑜𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚𝑒. 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖" 𝑎 𝑆𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑆̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑁𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 – 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖

 
Piesa, unică în colecția ornitologică a Muzeului Olteniei, este un exemplar juvenil de vultur sur (Gyps fulvus) și are o vechime de aproape 100 de ani, făcând parte din fondul vechi al colecțiilor muzeale.
Legătura dintre exemplarele de vultur sur din muzeele României și cele 25 de exemplare eliberate recent este una profundă și se traduce prin aceea că muzeele au conservat și valorificat prin expunere această specie, au tras semnale concrete asupra necesității reintroducerii speciei în ecosistemul natural prin monitorizări, studii și cercetări științifice realizate și publicate în cadrul conferințelor științifice naționale și internaționale, în timp ce programele de conservare actuale îi redau dreptul la existență.
Așadar, această tranziție de la diorama din muzeu la cerul liber marchează un moment de maturitate pentru protecția biodiversității în România, demonstrând că erorile ecologice din trecut pot fi, cu efort și viziune, corectate.

 
𝐈̂𝐧 𝐬𝐭𝐮𝐝𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐚𝐜𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐯𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐞𝐭̦𝐚̆ 𝐯𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐮𝐫, 𝐬𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐠𝐞 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐒𝐈𝐍𝐓𝐄𝐙𝐀̆ 𝐂𝐑𝐎𝐍𝐎𝐋𝐎𝐆𝐈𝐂𝐀̆ 𝐀 𝐎𝐁𝐒𝐄𝐑𝐕𝐀𝐓̦𝐈𝐈𝐋𝐎𝐑 𝐕𝐔𝐋𝐓𝐔𝐑𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐒𝐔𝐑 - 𝐆𝐘𝐏𝐒 𝐅𝐔𝐋𝐕𝐔𝐒 (𝐇𝐀𝐁𝐋𝐈𝐙𝐋, 𝟏𝟕𝟖𝟑) 𝐈̂𝐍 𝐑𝐎𝐌𝐀̂𝐍𝐈𝐀. 𝐒𝐈𝐓𝐔𝐀𝐓̦𝐈𝐀 𝐀𝐂𝐓𝐔𝐀𝐋𝐀̆ 𝐒̦𝐈 𝐏𝐄𝐑𝐒𝐏𝐄𝐂𝐓𝐈𝐕𝐄, 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐧𝐮𝐥 𝟐𝟎𝟐𝟓, 𝐢̂𝐧 𝐯𝐨𝐥𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐒̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐚 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦 (𝐡𝐭𝐭𝐩://𝐨𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚𝐬𝐭𝐮𝐝𝐢𝐢𝐬𝐢𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢.𝐫𝐨/𝐯𝟒𝟏_𝟐.𝐡𝐭𝐦𝐥), 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐩𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢: 𝐑𝐈𝐃𝐈𝐂𝐇𝐄 𝐌𝐢𝐫𝐞𝐥𝐚 𝐒𝐚𝐛𝐢𝐧𝐚 (𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚), 𝐊𝐈𝐒𝐒 𝐉. 𝐁𝐨𝐭𝐨𝐧𝐝 – 𝐈𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐂𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐃𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐃𝐞𝐥𝐭𝐚 𝐃𝐮𝐧𝐚̆𝐫𝐢𝐢, 𝐌𝐄𝐒𝐓𝐄𝐂𝐀̆𝐍𝐄𝐀𝐍𝐔 𝐀𝐝𝐫𝐢𝐚𝐧 (𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐉𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐞𝐚𝐧 𝐀𝐫𝐠𝐞𝐬̦), 𝐁𝐀̆𝐋𝐄𝐒𝐂𝐔 𝐂𝐚𝐫𝐦𝐞𝐧-𝐃𝐚𝐧𝐢𝐞𝐥𝐚 (𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚), 𝐏𝐄𝐓𝐑𝐄𝐒𝐂𝐔 𝐀𝐧𝐠𝐞𝐥𝐚 (𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐚̆ "𝐆𝐫.𝐀𝐧𝐭𝐢𝐩𝐚" - 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢).

 
Am spicuit din conținutul acestui elaborat studiu, doar câteva din datele importante ce ar putea contribui la o mai bună cunoaștere a biologiei speciei și la succesul durabil de readucere a speciei în avifauna rezidentă a țării.

 
Vulturul sur este răspândit la altitudini de până la 3000 m din sudul Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu, peninsula Arabică, munții Asiei Centrale, până în Afganistan, Pakistan, India. Cuibăreşte pe stânci din zone muntoase, dar şi pe copaci înalţi, bătrâni, în cuiburi de acvile sau codalbi situate în locuri liniştite. 

 
Are o rată de reproducere foarte mică: depune un singur ou, iar dezvoltarea embrionară și postembrionară este foarte lentă incubația durează 48-54 de zile, iar dezvoltarea puilor 6 -7 luni până devin autonomi. Ajunge la maturitate la 4-5 ani.

 
În România, specia era foarte frecventă în prima jumătate a secolului trecut, în prezent este critic periclitată, nemaifiind găsită ca pasăre clocitoare sedentară încă din anii 1950. De atunci, au mai fost raportate foarte rar exemplare solitare, necuibăritoare, în câteva locuri din Transilvania (județele Alba, Mureș, Brașov), în lunca Dunării (județul Dolj) și Dobrogea, desigur ca vizitator accidental venit din Croaţia, Grecia, Bulgaria sau Serbia. 

 
Cauzele declinului dramatic al vulturului sur în țara noastră sunt numeroase: inexistența măsurilor de protecție în trecut; otrăvirea cu stricnină a cadavrelor de animale, în timpul campaniilor asidue de combatere a lupilor între anii 1930-1960; împușcarea (braconaj, colectări pentru colecții) și culegerea ouălor (pentru colecții); diminuarea resurselor trofice; degradarea habitatelor, prezența masivă și tot mai deranjantă a omului în teritoriile populate de specie.

 
Vulturul sur este o pasăre de talie mare, necrofagă ce se hrănește aproape exclusiv cu hoituri de animale vertebrate, îndeosebi de mamifere sălbatice sau domestice. Curățind cu acuratețe toate resturile cadavrelor din natură, acest carnivor face parte din lista sanitarilor de mediu, de top. Parcurge zeci sau sute de kilometri distanţă în căutarea hranei, pe care o reperează de la mare înălțime, mai ales în locurile deschise.

 
Vulturul sur este foarte sensibil la infecția cu West Nile Vius (WNV) ce poate provoca moartea la câteva săptămâni după infecție. Din1996, pe continentul european (inclusiv în România) au fost adesea raportate mai multe focare de infecție cu WNV, cu un model sezonier vizibil, în timpul vremii mai calde –iulie până în octombrie.
Amenințări mai recente cu care specia se confruntă sunt:
• coliziunile cu rețelele electrice și cu turbinele eoliene.
•concentrațiile crescute de substanțe toxice (ex. veterinar Diclofenac, antibiotice sau alte medicamente, metale grele) din hrana animalelor domestice pot ajunge să fie consumate de vulturi producând moartea acestora sau scăzându-le rezistența și rata de reproducere.
Subliniem și valoarea turistică a vulturilor, deoarece aceasta va avea un impact pozitiv în special asupra economiei locale; pasionații de natură și ornitologii vor merge în zonele de relocare pentru a observa păsările și vor avea nevoie de serviciile populației locale, care, prin urmare, vor fi direct interesați să le protejeze.

 
Astăzi, vulturul sur este primul care face pasul înapoi spre casă, iar dacă adaptarea va avea succes, să sperăm că vor urma și alte specii.

 
Material realizat de: 𝐝𝐫. 𝐑𝐈𝐃𝐈𝐂𝐇𝐄 𝐌𝐢𝐫𝐞𝐥𝐚 𝐒𝐚𝐛𝐢𝐧𝐚 și 𝐂𝐚𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐏𝐚̆𝐮𝐧, Muzeul Olteniei

 
𝐒𝐮𝐫𝐬𝐞 𝐛𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜𝐞: http://olteniastudiisicomunicaristiintelenaturii.ro/...
https://www.researchgate.net/.../398446355_CHRONOLOGICAL...
Proiectul de repopulare a României cu Vulturul sur este realizat de ING Romania, Milvus Group, Vulture Conservation Foundation, Fundația Conservation Carpathia și Consorțiul local format din comunele Lerești, Rucăr și Valea Mare Pravăț.

 
Credit foto: 𝐀𝐥𝐢𝐧𝐚 𝐂𝐨𝐦𝐚𝐧, referent de specialitate - Secția de Științele Naturii Muzeul Olteniei, Conservation Carpathia

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

𝐀𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐦𝐢𝐥𝐞𝐧𝐢𝐢, 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐚 𝐚𝐬̦𝐞𝐳𝐚𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥. 𝐃𝐞 𝐜𝐞?

 

𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

 
𝐀𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐦𝐢𝐥𝐞𝐧𝐢𝐢, 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐚 𝐚𝐬̦𝐞𝐳𝐚𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥. 𝐃𝐞 𝐜𝐞?

 
Această mică 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐭, păstrată astăzi în colecțiile 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚, a fost descoperită în 𝟏𝟗𝟗𝟏, în timpul cercetărilor arheologice de la 𝐁𝐢𝐬𝐭𝐫𝐞𝐭̦ – 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐎𝐬𝐭𝐫𝐨𝐯𝐨𝐠𝐚𝐧𝐢𝐚. Ea provine dintr-un mormânt de copil, unde fusese depusă alături de o altă statuetă, de dimensiuni mai mari.

 
La prima vedere, pare un obiect simplu. Are doar câțiva centimetri și o formă stilizată. Dar dacă o privim mai atent, observăm că întreaga suprafață este acoperită de 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞: 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐥𝐞, 𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐢 𝐠𝐞𝐨𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢𝐜𝐞. Fiecare dintre ele pare să fi fost realizat cu grijă, ca parte a unui 𝐥𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐢𝐜 pe care comunitățile din 𝐄𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐁𝐫𝐨𝐧𝐳𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐭𝐚̂𝐫𝐳𝐢𝐮 (𝐜𝐜𝐚. 𝟏𝟒𝟎𝟎–𝟏𝟐𝟎𝟎 𝐢̂. 𝐇𝐫.) îl înțelegeau foarte bine.

 
𝐃𝐞𝐜𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐞𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐨 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞

 
Pe partea frontală se observă 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑙𝑒, 𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑠𝑡𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑖𝑛𝑐𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒, dispuse într-o compoziție ritmică. În partea inferioară apar 𝑏𝑒𝑛𝑧𝑖 𝑣𝑒𝑟𝑡𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑔𝑒𝑜𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖𝑐𝑒, care creează impresia unei suprafețe textile bogat decorate.

 
Pe spatele statuetei decorul continuă, prin 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑖𝑛𝑐𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̦𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑙𝑖𝑐𝑒, ceea ce indică faptul că obiectul era conceput să fie privit din mai multe unghiuri.

 
Comunitățile 𝐙̌𝐮𝐭𝐨 𝐁𝐫𝐝𝐨-𝐆𝐚̂𝐫𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞 redau corpul uman schematic: capul și membrele sunt abia sugerate. În schimb, 𝑑𝑒𝑐𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑒𝑙𝑎𝑏𝑜𝑟𝑎𝑡. De aceea se consideră că aceste motive nu redau anatomia corpului, ci portul, podoabele sau chiar identitatea socială.

 
Astăzi, după mai bine de 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐦𝐢𝐥𝐞𝐧𝐢𝐢, micile simboluri incizate în lut continuă să ne provoace imaginația.

 
𝐕𝐨𝐢 𝐜𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐭̦𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐮𝐭 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐞𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐄𝐩𝐨𝐜𝐢𝐢 𝐁𝐫𝐨𝐧𝐳𝐮𝐥𝐮𝐢?

 
Material realizat de: 𝐝𝐫𝐝. 𝐌𝐚𝐫𝐚 𝐁𝐮𝐥𝐢𝐠𝐚̆, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei.

 
Bibliografie: Șandor-Chicideanu, M. 2003. „𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑍̌𝑢𝑡𝑜 𝐵𝑟𝑑𝑜 - 𝐺𝑎̂𝑟𝑙𝑎 𝑀𝑎𝑟𝑒. 𝐶𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑡̦𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑖𝑖 𝑏𝑟𝑜𝑛𝑧𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝐷𝑢𝑛𝑎̆𝑟𝑒𝑎 𝑀𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝐼𝑛𝑓𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆”, vol. I-II, Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, p.286 / Pl. 45A

 
Foto: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.