Ştiinţă pentru toţi

luni, 5 octombrie 2026

Lansarea oficială a cărții în limba română "Expediţia Belgica 1897-1899, prima expediţie care a iernat în apele Antarcticii: o poveste a unor realizări ştiinţifice extraordinare şi a rezistenţei umane"

Vă aducem în atenție următorul eveniment:

Miercuri, 7 octombrie 2026, întâlniri cu Prof. Emerit. Patrick De Deckker, geolog, micropaleontolog și membru al Academiei de Științe a Australiei.

Cu o bogată activitate științifică ce include cercetări privind istoria schimbărilor climatice și impactul acestora asupra mediilor terestre și marine, Patrick De Deckker este autorul cărții "The Belgica Expedition 1897–1899", dedicată uneia dintre cele mai importante expediții științifice din istoria Antarcticii.

Expediția Belgica (1897–1899) a fost prima expediție care a petrecut iarna în Antarctica, iar la bordul navei s-a aflat și savantul român Emil Racoviță.

Lansarea oficială a cărții în limba română "Expediţia Belgica 1897-1899, prima expediţie care a iernat în apele Antarcticii: o poveste a unor realizări ştiinţifice extraordinare şi a rezistenţei umane", va avea loc în data de 7 octombrie 2026, la ora 11:00, la Clubul Casei Universitarilor.

De la ora 18:00, în Amfiteatrul de Zoologie al Facultății de Biologie și Geologie, autorul va prezenta cartea și aspecte din activitatea sa științifică, urmate de un dialog cu publicul.

Sursa informațiilor Facultatea de Biologie și Geologie UBB Cluj.

𝐒𝐮𝐜𝐢𝐝𝐚𝐯𝐚 𝐌𝐨𝐞𝐬𝐢𝐜𝐚: 𝐏𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮 𝐝𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐬̗𝐢 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆

𝐒𝐮𝐜𝐢𝐝𝐚𝐯𝐚 𝐌𝐨𝐞𝐬𝐢𝐜𝐚: 𝐏𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮 𝐝𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐬̗𝐢 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și în parteneriat cu Asociația Primus Art Laboratory, Universitatea „Ovidius” din Constanța – Facultatea de Istorie și Științe Politice și Primăria Lipnița, invită reprezentanții mass-media și publicul la conferința dedicată prezentării rezultatelor proiectului cultural „Sucidava Moesica: Patrimoniu digital și experiență participativă”.

Conferința, susținută de către reprezentanții MINAC, dr. Delia Roxana Cornea și cercetător dr. Sorin Marcel Colesniuc, alături de reprezentanții Asociației Primus Art Laboratory, Georgiana Rusu și Sebi Pătrunjei, va avea loc joi, 8 octombrie 2026, ora 14:00, la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7A, Constanța.
Derulat în perioada 15 iulie-10 octombrie 2026, demersul cultural a fost inițiat de către Asociația Primus Art Laboratory și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Valoarea totală a proiectului este de 278.000 de lei, din care 250.000 de lei reprezintă finanțare nerambursabilă.

Proiectul continuă cercetările arheologice sistematice dedicate cetății romano-bizantine Sucidava Moesica, situată în sud-vestul județului Constanța, pe malul Dunării, în zona localităților Izvoarele și Oltina și urmărește valorificarea, în premieră, a sitului arheologic prin metode inovative de digitalizare și educație aplicată.

Componenta de documentare digitală se concretizează prin realizarea unei documentări 3D complete, care cuprinde un ortofotoplan, un model al elevației, o simulare 3D, o galerie de fotografii digitale de înaltă rezoluție, precum și un tur virtual interactiv, accesibil de pe desktop, telefon mobil și prin tehnologii VR și mixed reality.
În cadrul aceleiași inițiative, în perioada 7-26 septembrie 2026, în satul Izvoarele, comuna Lipnița, situat în apropierea sitului arheologic Sucidava Moesica, a fost organizată o tabără intensivă de arheologie și patrimoniu pentru 20 de studenți, masteranzi și doctoranzi ai Universității „Ovidius” din Constanța. Programul a inclus ateliere teoretice și practice de arheologie, conservare, digitalizare, tehnologie aplicată, tehnici ale arheologiei subacvatice, precum și prezentări și ghidaje cultural-istorice. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost reprezentat de cercetător științific dr. Sorin Marcel Colesniuc, director științific al taberei și coordonator al atelierului de arheologie, și de specialist restaurator Luiza Valentina Ionescu, coordonator al atelierului de conservare.

Conferința din 8 octombrie 2026 marchează etapa finală a proiectului cultural, prilej cu care vor fi prezentate publicului larg rezultatele documentării digitale a sitului arheologic, precum și a activităților desfășurate în cadrul proiectului.
Vă așteptăm cu drag!

Sucidava Moesica: Patrimoniu digital și experiență participativă

https://minac.ro/sucidava-moesica-patrimoniu-digital-si.../

#MINAC #SucidavaMoesica #PrimusArtLaboratory #Izvoarele #patrimoniudigital #muzeu #cetate #istorie #antichitate #tabara #arheologie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

STATUETĂ ANTROPOMORFĂ (FRAGMENT)

EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE 2026
STATUETĂ ANTROPOMORFĂ (FRAGMENT)

În anul 2005, în așezarea de la Fulgeriș-„La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, a fost descoperită passim o statueta antropomorfă feminină, aflată în stare fragmentară, care face parte dintr-o categorie aparte a plasticii eneolitice prin prezența decorului mixt.

Statueta feminină a fost modelată în poziţie şezândă, din pastă fină, arsă oxidant, miezul fiind cenuşiu-închis. În compoziţia pastei au fost adăugate resturi de cereale tocate mărunt, rezultând mici perforaţii circulare. Este decorată cu incizii adânci, după care a fost pictată cu roşu-închis. Doar partea superioară a spatelui nu a fost incizată, ci doar pictată cu linii oblice de culoare roşu-închis. Decorul bustului e realizat dintr-o spirală şi două semiove. Piciorul e decorat cu linii orizontale, pe laterală prezentând patru cercuri concentrice (care întrerup şirurile de incizii orizontale). Prezintă o perforaţie foarte subţire amplasată în dreptul umărului. Dimensiuni: H = 5,2 cm, L = 8,5 cm, l = 2,9 cm.

Statueta antropomorfă feminină face parte din colecțiile Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău și are numărul de inventar 34.915. Restaurarea piesei a fost realizată de către restauratorii Iulia Voinescu și Petru Voinescu.

Artefactul face parte din bogatul patrimoniu descoperit în așezarea de la Fulgeriș-La 3 cireși/ Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, așezare situată în Colinele Tutovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe partea stângă a Siretului, în nordul satului. Situl arheologic este cunoscut în urma cercetărilor de suprafață întreprinse în anii ’60 ai secolului XX efectuate de către arheologii Marilena Florescu și Viorel Căpitanu. Sondat în perioada anilor ’80 de către Viorel Căpitanu, în acest areal geografic se menționează descoperirea unei bogate stațiuni arheologice aparținând culturii Cucuteni.

Cercetările recente au fost realizate în perioada anilor 2003-2015, 2018 și 2021, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, din totalul de aproximativ un hectar și jumătate pe care se întinde situl cucutenian de la Fulgeriș. Stratigrafia sitului aflat în acest punct se prezintă astfel: nivelul cel mai vechi este datat în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, etapa A3; succedat de un nivel datat în epoca bronzului, cultura Monteoru; ultimul nivel de locuire fiind din perioada epocii geto-dacice, sec. I î.Hr.-I d.Hr.

Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Situl arheologic de la Fulgeriş-„La 3 cireşi/ Dealul Fulgeriş, în Monumente istorice băcăuane, III, Oneşti, Editura Magic Print, 2015, 44 p.; Lăcrămioara-Elena Istina, Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău (2003-2013), în vol.: Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa – in memoriam (Ediderunt V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă), Honoraria 11, Iaşi, p. 379-420; Lăcrămioara-Elena Istina, Așezarea cucuteniană de la Fulgeriș. Catalogul descoperirilor arheologice, Onești, Editura Magic Print, 2016, p.31.

Muzeograf Marina-Mihaela Bărbieru

Sursa informațiilor Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău.

Ș𝗢𝗜𝗠𝗨𝗟 𝗖Ă𝗟Ă𝗧𝗢𝗥 - 𝗙𝗮𝗹𝗰𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗲𝗴𝗿𝗶𝗻𝘂𝘀 𝗧𝘂𝗻𝘀𝘁𝗮𝗹𝗹, 𝟭𝟳𝟳𝟭

Cu prilejul Zilei Mondiale a Profesorilor/Educației, sărbătorită în fiecare an pe 𝟱 𝗢𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲,𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗦𝘁𝗶𝗶𝗻ț𝗲𝗹𝗲 𝗡𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶𝗶 - Muzeul Olteniei vă invită să descoperiți o fascinantă „lecție” a toamnei în lumea necuvântătoarelor!

Într-un cadru dedicat cunoașterii și cercetării științifice, redeschidem universul descoperirilor prin 𝗘𝘅𝗽𝗼𝗻𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗟𝘂𝗻𝗶𝗶 𝗢𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲: Ș𝗼𝗶𝗺𝘂𝗹 𝗖ă𝗹ă𝘁𝗼𝗿 (𝗙𝗮𝗹𝗰𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗲𝗴𝗿𝗶𝗻𝘂𝘀) – o emblemă a libertății și un maestru absolut al zborului, ce vă așteaptă să-i aflați povestea, secretele adaptării și rolul vital în echilibrul naturii. Este, considerăm noi, o ocazie perfectă de a îmbina respectul pentru educație cu pasiunea pentru biodiversitate.

Ș𝗢𝗜𝗠𝗨𝗟 𝗖Ă𝗟Ă𝗧𝗢𝗥 - 𝗙𝗮𝗹𝗰𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗲𝗴𝗿𝗶𝗻𝘂𝘀 𝗧𝘂𝗻𝘀𝘁𝗮𝗹𝗹, 𝟭𝟳𝟳𝟭
𝗙𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗮 𝗙𝗮𝗹𝗰𝗼𝗻𝗶𝗱𝗮𝗲, 𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗙𝗮𝗹𝗰𝗼𝗻𝗶𝗳𝗼𝗿𝗺𝗲𝘀

Șoimul călător este o specie #cosmopolită (răspândită pe toate continentele, exceptând Antarctica) și #euritopă: ocupă o mare varietate de habitate și se adaptează cu ușurință, inclusiv la mediul antropic. În țara noastră este sedentar sau parțial-migrator.

Pe timpul iernii, este prezent în orașe, atras de sursele de hrană (în special de porumbei). Exemplarele din regiunile nordice coboară spre sud iarna, în zone mai temperate.
Este una dintre cele mai cunoscute și spectaculoase păsări de pradă diurne.

Excelează prin tehnica de vânătoare extrem de specializată: se năpustește asupra prăzii prin picaj de mare viteză – poate depăși 300 km / oră, ceea ce îl face să dețină titlul de 𝗰𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗿𝗮𝗽𝗶𝗱ă 𝗽𝗮𝘀ă𝗿𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲 ș𝗶 𝗱𝗲 𝗽𝗿ă𝗱ă𝘁𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝘁𝗼𝗽 (𝗮𝗽𝗲𝘅 𝗽𝗿𝗲𝗱𝗮𝘁𝗼𝗿).

Agerimea și îndrăzneala acestui șoim este uimitoare: atacă fulgerător, de preferință păsările mari (rațe, gâște, cocori, stârci) sau medii (pescăruși, porumbei ș.a.), aflate în zbor. Rareori vânează și mamifere, în special iepuri.

Cuibărește pe stâncării și abrupturi naturale sau pe clădiri înalte, turnuri, poduri din mediul urban, deseori folosind același cuib mai mulți ani la rând.
Depune 3-4 ouă/pontă/sezon de reproducere, pe care le clocește timp de 28-33 de zile, iar creșterea puilor durează până la 6 săptămâni.

În trecut, puii erau deseori braconați pentru a fi dresați pentru vânătoare, șoimăritul fiind un sport cinegetic practicat îndeosebi în țările arabe, dar și în unele țări europene.

În evul mediu, haraciul pe care Țările Române erau nevoite să-l trimită la Istanbul includea și un număr de șoimi călători dresați de șoimarii aflați în slujba boierilor sau a domnitorului.

În ultimele decenii, au existat și alți factori antropici (colectarea ouălor, substanțele organo-clorurate sau alți compuși chimici ajunși în organismul prăzilor), care au generat o perioadă de declin al populațiilor de șoimi călător din țara noastră.
În prezent există măsuri stricte de protecție legislativă care contribuie la redresarea numerică a acestei specii în ecosistemele naturale.

𝗘𝘅𝗲𝗺𝗽𝗹𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 î𝗹 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁ă𝗺 𝗰𝗮 𝗲𝘅𝗽𝗼𝗻𝗮𝘁 𝗮𝗹 𝗹𝘂𝗻𝗶𝗶 𝗼𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝗷𝘂𝘃𝗲𝗻𝗶𝗹 𝗰𝗼𝗹𝗲𝗰𝘁𝗮𝘁 𝗹𝗮 𝗖â𝗿𝗰𝗲𝗮 (𝗷𝘂𝗱. 𝗗𝗼𝗹𝗷) 𝗶̂𝗻 𝗮𝗻𝘂𝗹 𝟭𝟵𝟵𝟯, î𝗺𝗽ă𝗶𝗮𝘁/𝗻𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗱-𝗻𝗮 𝗚𝗲𝗼𝗿𝗴𝗲𝘁𝗮 𝗙𝗶𝗹𝗰𝘂, 𝗽𝗿𝗲𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝗼𝗿-𝗿𝗲𝘀𝘁𝗮𝘂𝗿𝗮𝘁𝗼𝗿 𝗹𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗮 𝘃𝗿𝗲𝗺𝗲.
Î𝗻 𝗰𝗼𝗹𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗼𝗿𝗻𝗶𝘁𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗺𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗿𝘃𝗮𝘁𝗲 𝟯 𝗲𝘅𝗲𝗺𝗽𝗹𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 ș𝗼𝗶𝗺 𝗰ă𝗹ă𝘁𝗼𝗿, 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹 𝗺𝗮𝗶 𝘃𝗲𝗰𝗵𝗶, 𝗽𝗲 𝗹â𝗻𝗴ă 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿-ș𝘁𝗶𝗶𝗻ț𝗶𝗳𝗶𝗰ă 𝗱𝗲ț𝗶𝗻𝗲 ș𝗶 𝗼 𝗱𝗲𝗼𝘀𝗲𝗯𝗶𝘁ă 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗶𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗰ă ș𝗶 𝗺𝗲𝗺𝗼𝗿𝗶𝗮𝗹𝗶𝘀𝘁𝗶𝗰ă, 𝗳ă𝗰â𝗻𝗱 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗼𝗳𝗲𝗿𝘁𝗮 𝗿𝗲𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗼𝗿𝗻𝗶𝘁𝗼𝗹𝗼𝗴 𝗗𝗶𝗼𝗻𝗶𝘀𝗶𝗲 𝗟𝗶𝗻ț𝗶𝗮, 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗶𝘁ă 𝗹𝗮 𝗽𝘂ț𝗶𝗻 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝗱𝘂𝗽ă 𝗶𝗻𝗮𝘂𝗴𝘂𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗜𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗡𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹ă 𝗮𝗹 𝗖𝗿𝗮𝗶𝗼𝘃𝗲𝗶, 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃 𝗶̂𝗻 𝗶𝗮𝗻𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝟭𝟵𝟮𝟲.

La toate exemplarele se adaugă și valoarea expozițională, conferită de tehnica deosebită de preparare - naturalizare.

Material documentar realizat de 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟 𝐝𝐫. 𝐌𝐢𝐫𝐞𝐥𝐚 𝐒𝐚𝐛𝐢𝐧𝐚 𝐑𝐢𝐝𝐢𝐜𝐡𝐞, Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Ștergar de Ineu (Arad)

Exponatul săptămânii: „Ștergar de Ineu (Arad)”

Localitatea Ineu din județul Arad se află situată în zona de contact dintre Depresiunea Crișului Alb și Câmpia Crișurilor, fiind considerată poarta principală de intrare în Țara Zarandului.

Folosite ca piese de decor al interiorului țărănesc, ștergarele erau etalate pe pereți la icoane sau blide, însă acestea erau țesute în gospodărie și pentru a fi oferite ca dar în cadrul ceremonialului nunții tradiționale.

Ștergarul de Ineu prezentat astăzi este țesut în două ițe din bumbac, iar pentru ornamentare s-au folosit mai multe tehnici decorative: alesul printre fire, peste fire (cu vergeaua) și cu tăieturi („karamani”).

Piesa prezintă la capete două registre cu motive florale, trei cu motive geometrice, vărgi înguste și porțiuni cu perforații realizate în tehnica karamani.

Motivul decorativ aflat în centrul compoziției este „S”-ul culcat, semn convențional vechi folosit în arta populară românească cu denumirea „cârligul ciobanului”. Acest element decorativ semnifică echilibrul universal între viață și moarte, întuneric și lumină, cer și pământ, început și sfârșit și apare reprezentat pe broderiile cămășilor, țesături de interior și în crestăturile realizate pe obiecte din lemn.

Ștergarul este decorat la capete cu dantele late croșetate din bumbac, cu o compoziție fitomorfă și terminații angulare.

Piesa este lucrată la jumătatea secolului al XX-lea și a fost achiziționată în anul 2015 din localitatea Ineu, județul Arad.

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

MINERAL SHOW CAVNIC – EDIȚIA A V-A ANIVERSARĂ

MINERAL SHOW CAVNIC – EDIȚIA A V-A

Expoziția de bijuterii și minerale

Vă invităm la cea de-a V-a ediție Mineral Show Cavnic, un eveniment dedicat pasionaților de minerale, cristale, bijuterii și frumuseții spectaculoase a lumii naturale.

Timp de trei zile, Cavnic devine locul de întâlnire al iubitorilor de geologie, al colecționarilor și al tuturor celor fascinați de bogăția și diversitatea mineralogică.

Invitați speciali:
* Muzeul Geologic Național, București;
* Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza”, Baia Mare.

13–15 august 2027

Program: 10:00–19:00

Sala Sportului, Cavnic, Maramureș

Intrarea este liberă!

Eveniment organizat cu sprijinul Consiliului Local Cavnic și al Primăriei Orașului Cavnic.

Trei zile dedicate frumuseții mineralelor, pasiunii pentru natură și întâlnirilor cu lumea fascinantă a pietrelor prețioase și semiprețioase.

Vă așteptăm la Cavnic, acolo unde Pământul își dezvăluie comorile!

Sursa informațiilor Organizator Evenimente.

Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2026 - VIDEO - Partea II

1. Noi cercetări arheologice la Turnul roman de la Valea Negrilești (Picioru Vreniciori)

În luna august, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a continuat cercetările arheologice începute în anul 2025 la Turnul roman de la Valea Negrilești (Picioru Vreniciori), comuna Negrilești. Identificat recent, acest element de fortificație al graniței romane nordice se dovedește a fi unul deosebit de interesant, oferind noi informații despre prezența și organizarea militară romană în această zonă.
Cercetările din acest an s-au concentrat asupra dezvelirii ruinelor turnului, investigării interiorului acestuia, precum și asupra unor complexe identificate în imediata sa apropiere.

Turnul are o formă circulară, întâlnită destul de frecvent pe limesul nordic dacic, cu un diametru de aproximativ 5,30 m. Cercetările au permis identificarea unor noi date privind tehnica de construcție și modul de acces în turn, dar și a unor indicii referitoare la existența unei probabile pivnițe în interior.

Un aspect deosebit de important îl reprezintă starea de conservare a zidăriei. Pe anumite porțiuni, aceasta s-a păstrat excelent, elevația atingând până la 1,20 m înălțime.

Inventarul arheologic descoperit este bogat și divers, cuprinzând elemente de echipament militar – ținte de sandale (caligae), catarame, cuțite și verigi –, dar și fibule și monede. O piesă deosebită este reprezentată de un posibil sigiliu de marfă cu inscripție, care necesită restaurare și cercetări suplimentare pentru o identificare cât mai precisă.

Au fost descoperite, de asemenea, proiectile de piatră, care atestă utilizarea unor mașini de război, precum și fragmente de cute pentru ascuțit. Bogatul material ceramic, în special ceramica destinată servirii și consumului de băuturi, indică o locuire intensă a turnului.

Resturile osteologice descoperite în interior provin în principal de la animale domestice consumate pentru hrană, fără a putea fi exclusă, în această etapă a cercetării, și prezența unor fragmente provenite de la animale vânate.

Pe baza materialului arheologic recuperat, turnul poate fi încadrat cronologic, la acest moment, ca fiind funcțional din a doua jumătate a secolului al II-lea p. Chr. până cel puțin în prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr. Până în prezent, nu au fost identificate urme care să ateste existența unei faze anterioare de construcție din lemn. Fiecare campanie arheologică aduce noi piese într-un puzzle istoric complex. Cercetările de la Valea Negrilești contribuie la documentarea dovezilor materiale directe ale prezenței romane în această parte a Daciei și oferă o perspectivă tot mai clară asupra modului în care era organizată și utilizată frontiera romană.

Prin cercetarea acestui element inedit al Limesului dacic, comuna Negrilești se conturează tot mai clar ca un punct de referință pentru patrimoniul roman din județul Bistrița-Năsăud și pentru viitoare proiecte de amenajare și valorificare culturală și turistică.

Mai mult, pe teritoriul comunei Negrilești se află deja alte cinci turnuri romane, incluse în anul 2024 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Noile cercetări aduc astfel un plus de valoare acestui patrimoniu și deschid noi perspective pentru punerea sa în valoare și apropierea de comunitatea locală și de publicul larg.

Cercetările arheologice au fost realizate cu fonduri primite de la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și cu sprijinul Primăriei Negrilești. Mulțumiri speciale domnului primar Bugnar Daniel, a cărui implicare a contribuit la desfășurarea în condiții optime a cercetărilor arheologice.

Echipa de cercetare:
Radu Zăgreanu – Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud
Matyas Joszef – Centrul Muzeal de Istorie Gherla
Ronald Pataki – masterand, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
Paul Moldovan – masterand, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
Cercetarea continuă. Iar fiecare descoperire ne apropie de înțelegerea unei lumi vechi de aproape două milenii.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

2. Descoperiri arheologice la Partoș, cu dr. Radu Ota, în Colonia Aurelia Apulensis, la Alba Iulia

Sursa: Youtube Utilizator: ziarul unirea

Arheologii de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia au continuat, în 2026, săpăturile pe terenul din cartierul Partoș, unde, în urmă cu aproape 2.000 de ani, a existat orașul roman Colonia Aurelia Apulensis, una dintre cele mai importante și mai bogate așezări urbane din Dacia romană. Zona respectivă era destinată construirii unei autobaze pentru transportul urban de călători, însă, în urma descoperirilor realizate, s-a renunțat la proiect în această parte a orașului.

În 2026, cercetările au avut loc pe o suprafață de circa 1.000 de metri pătrați, care se adaugă celor 5.000 de metri pătrați cercetați anul trecut. Potrivit arheologului Radu Ota, coordonatorul lucrărilor de cercetare, au fost descoperite drumuri (străzi) romane, piațete, ziduri și obiecte cu inscripții.

Cercetarea de aici este cea mai amplă investigație urbană romană realizată până acum la Apulum, denumirea romană a orașului Alba Iulia. Noile descoperiri aduc informații despre ultimele decenii de stăpânire romană în Dacia și pot rescrie parțial istoria orașului.

Arheologii au dezvelit în acest an clădiri, mai ales din secolul al III-lea, precum și străzi, intersecții și artere pavate cu dale de gresie de bună calitate. Dalele au fost amplasate mai ales după ce așezarea a primit statutul de colonie, în timpul împăratului Commodus, adică după anul 180.

Pe teren se pot observa mai multe etape de construcție. Romanii resistematizau orașele, demolau uneori clădirile mai vechi și reconstruiau. Orașele erau organizate în cvartale, formate din străzi paralele care se intersectau. Arheologul a precizat că și orașele americane sunt construite astfel și astăzi, după un model preluat de romani din Grecia Antică.

Printre descoperirile din acest an se numără o statuetă votivă a zeului Esculap, care poate fi legată de faptul că, foarte aproape de locul săpăturilor, exista un Asclepieion, adică un templu-spital unde oamenii veneau pentru tratament.

3. Noi descoperiri arheologice la Turnul roman de la Valea Negrilești, județul Bistrița-Năsăud

4. Primarul de la Lerești își dorește la castrul și termele romane din Voinești un muzeu după modelul celui care se va construi la Jidova

5. Vremea bună din această parte a anului a permis derularea în bune condiţii a săpăturilor arheologice de la Cioroiu Nou, jud. Dolj. Exceptând duritatea neobişnuită a solului, avem parte de descoperiri.

Sursa informațiilor Gabriela Cristescu.

6. "Adunate" (recent) de prin ruralul medieval timpuriu.

Arheologia așezărilor medievale timpurii nu încetează să surprindă. De altfel, în general, cercetare arheologică face asta!

Dificulatea colectării de date științifice este sporită și de faptul că multe din structurile arheologice au fost bulversate de lucrările agricole derulate în timp, la care se adaugă și duritatea solului în care acestea au fost amenajate. În fotografii, urmele unor locuințe (și a instalațiilor de foc aferente) împreună cu câteva frumuseți (datare sec. 7 - "smulse" din solul dur care s-a încăpățânat să dea "bătăi de cap" cercetării!

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

7. „Orașul bogat în aur” de la Apulum își dezvăluie secretele: La Alba Iulia, descoperiri arheologice care pot rescrie istoria Daciei romane