Ştiinţă pentru toţi

1. Cronica unui șantier arheologic - IV Secvențe milenare descoperite la Băicoi

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova aduce în atenția publicului noi date din cadrul cercetărilor arheologice preventive desfășurate în zona lucrărilor la pasajul rutier peste DN1. În acest moment, atenția specialiștilor este focalizată pe studiul interdisciplinar a doi tumuli preistorici.

La Movila Vulpii, eforturile s-au concentrat pe izolarea și definirea zonei de înmormântare primară.

În paralel, movila mică a dezvăluit un mormânt spectaculos, vechi de peste 5.000 de ani. Defunctul, un adult tânăr de sex masculin, a fost înhumat conform unui ritual ale cărui particularități atestă că acest monument funerar este mai vechi decât cel de la Movila Vulpii.

Indiciile din teren sugerează că movila mică adăpostește o structură funerară secundară, cercetările urmând să continue în zilele următoare.

Șantierul de la Băicoi surprinde și prin complexitatea sa stratigrafică, oferind vestigii din perioade istorice ulterioare. Din inventarul descoperit se detașează un brăzdar de plug din fier, specific perioadei dacice, și o valoroasă monedă din argint (tip siliqua). Emisă sub autoritatea împăratului Constantius al II-lea în intervalul 355–361 după Hristos, piesa provine din atelierul monetar Nicomedia, un renumit atelier imperial al epocii.

Cercetarile vor continua pentru eliberarea terenului de sarcina.

Rămâneți aproape pentru a urmări evoluția descoperirilor!

#Arheologie #IstoriaPrahovei #Vestigii #Numismatica #EpocaBronzului

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

2. Jurnal de șantier – Ziua 2: Arheologia la prima oră (și la propriu, și la figurat!)

Cu toții știm că arheologia scoate la lumină lucruri fascinante, dar astăzi a scos la lumină... echipa noastră, direct la răsărit!

Pentru a „păcăli” canicula și a putea lucra în condiții optime, am luat o decizie strategică: studenții noștri au avut privilegiul (a se citi: provocarea) de a se bucura de răsăritul soarelui direct pe șantier. La ora 05:00 dimineața mistriile erau deja în acțiune!

Sigur, cafeaua a fost cel mai valoros „artefact” al dimineții, dar răcoarea matinală și priveliștea de pe deal au compensat din plin trezirea cu noaptea-n cap.

Dincolo de efortul matinal, am fost extrem de productivi:
* Curățarea vechilor suprafețe: Am reușit dezvelirea și curățarea secțiunilor cercetate parțial în anii trecuți, pregătindu-le pentru o nouă etapă de analiză.
* Progrese în secțiunea nouă: În perimetrul trasat abia ieri, avansăm cu spor. Ne apropiem cu pași repezi de stratul arheologic propriu-zis.

Instinctul ne spune că descoperirile cu adevărat spectaculoase nu se vor lăsa mult așteptate. Cel mai probabil, zilele următoare ne vor aduce primele surprize majore ale acestei campanii!

Rămâneți pe aproape (chiar dacă nu de la ora 5 dimineața)!

Cercetarea arheologică se desfășoară în cadrul proiectului POTCRAFT, susținut printr-un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS – UEFISCDI, număr proiect PN-IV-P1-PCE-2023-0040, în cadrul PNCDI IV.

Sursa informațiilor Arheoinvest.

3. În perioada 25-28 iunie 2026, membri ai echipei Centrului de Arheologie „Ion Niculiță” au efectuat o vizită de documentare la Băiceni, comuna Cucuteni (județul Iași, România).

Situl de la Cucuteni „Cetățuie”.

Muzeul de Istorie și Arheologie Cucuteni.

Valul cetății de la Cotnari „Cătălina” în comparație cu angajații Centrului de Arheologie „Ion Niculiță”.

Tumulul princiar getic conservat în interiorul Muzeului de Istorie și Arheologie Cucuteni.

Vedere de pe promontoriul pe care se află incinta eneolitică de la Cucuteni „Cetățuie”.

Incinta eneolitică de la Cucuteni „Cetățuie”.

Artefacte și oameni în interiorul Muzeului de Istorie și Arheologie Cucuteni.

Ceramică din a doua epocă a fierului în Muzeul de Istorie și Arheologie Cucuteni.

Locul desfășurării experimentelor etnoarheologice la Muzeul de Istorie și Arheologie Cucuteni.

Vedere de pe valul cetății de la Cotnari „Cătălina”. În prim-plan - șanțul de apărare.

Resturile tentativei de conservare a săpăturilor arheologice de la Cotnari „Cătălina”, de A. C. Florescu. Construcție cu carcasă din metal.

Vedere dominantă spre valea de la nord de cetatea de la Cotnari „Cătălina”.

Acolo s-au informat despre modul de organizare a taberei și campaniei arheologice, la care participă în fiecare an studenții Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, au discutat in situ despre metodele de excavare și conservare a șantierului arheologic și aplicarea metodelor interdisciplinare, de exemplu prospecțiunile geofizice și LiDAR. În același timp, ghidați de dr. Andrei Asăndulesei, au vizitat siturile fortificate de la Cucuteni „Cetățuie” și Cotnari „Cătălina”, pe lângă Muzeul de Istorie și Arheologie Cucuteni.

Cucuteni „Cetățuie”. Situl eponim al culturii eneolitice Cucuteni-Trypillia, în care s-au făcut săpături arheologice încă din perioada antebelică, de către N. Beldiceanu și Gr. Buțureanu (1885, 1888, 1895), H. Schmidt (1909-1910), apoi de către H. Breuil (1924) și M. Petrescu-Dîmbovița (1961-1966). În ultimii ani, acolo se desfășoară practica arheologică a studenților Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, aceștia beneficiind de o bază modernă la Băiceni.

Așezarea dispune de trei linii defensive (șanțuri), situate la distanțe diferite de capul promontoriului și care au putut fi cartate în întregime datorită prospecțiunilor geofizice și LiDAR. Locuirea din interiorul sitului acoperă toate cele trei faze de bază ale culturii eneolitice (Cucuteni A, A-B și B), maxima sa întindere înregistrându-se în timpul fazei Cucuteni B. A cunoscut și alte faze de ocupare, inclusiv de către purtătorii culturii getice (secolele V-III înainte de Hristos).

Muzeul de Istorie și Arheologie Cucuteni. Reprezintă, de fapt, resturile unui tumul princiar getic conservat la nivel de post-săpătură arheologică. Făcând parte dintr-o necropolă mai mare situată pe dealul Gosan, acesta (movila nr. 3) posedă o manta din placaj de calcar, care a acoperit patru grămezi diferite de resturi cinerare umane (patru înmormântari?). În inventarul acestora s-au descoperit pandantive metalice, vase lucrate la roata olarului și mărgele. Expoziția muzeului include atât tumulul conservat, materiale descoperite în acesta, cât și descoperiri arheologice de pe teritoriul comunei Cucuteni începând cu eneoliticul și terminând cu evul mediu.

Cotnari „Cătălina”. O cetate getică (secolele V-III înainte de Hristos) formată din două incinte, dintre care una, de 7 ha, localizată pe un platou care domină toate văile din vecinătate și alta, de 70 ha, care înconjoară așezarea-satelit și spațiul exploatat de aceasta. Chiar dacă Gh. Asachi a executat încă din 1854 un plan al fortificației, primele săpături arheologice au avut loc mult mai târziu, de către D. Butculescu (1885) și soții arheologi A. C. Florescu și M. Florescu (1965-1985; 1992-1993). Reprezintă situl de suflet al celor doi din urmă, aceștia încercând să conserveze și să „muzeifice” secțiunea arheologică nr. IV din incinta A folosind o megastructură cu carcasă metalică, rămășițele căreia se păstrează până în prezent.

Centrul de Arheologie „Ion Niculiță” îi mulțumește dr. Andrei Asăndulesei și întregii echipe ArheoInvest a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pentru găzduire și ghidaj, fără de care această vizită de documentare nu ar fi fost posibilă.

Sursa informațiilor Iron Age Archaeological Heritage.

4. Despre posibile ritualuri, preotese și dansuri închinate Soarelui am discutat deja. Dar descoperirile de la Popești par să ducă această ipoteză și mai departe!

În studiul publicat în 1965, Alexandru Vulpe atrăgea atenția asupra unor descoperiri care merită privite împreună. În 1961 și 1962, în dava getică de la Popești, au fost găsite două toarte de amfore getice, realizate după modele elenistice, pe care apar figuri umane schematizate cu capul înconjurat de raze.

Modelele provin din ștampilele amforelor rhodiene, unde era reprezentat Helios, zeul-soare al lumii grecești. Însă meșterul get nu s-a limitat la copierea modelului. Dacă pe originalele grecești apare doar capul încadrat de raze, pe exemplarele de la Popești reprezentarea este extinsă la întreaga figură umană.

A. Vulpe pune apoi această imagine în legătură cu ștampila descoperită la Tei, interpretată încă din 1935 ca având un caracter solar, și propune o ipoteză interesantă: este posibil ca aceste reprezentări să reflecte existența unui cult solar în lumea getică.
Pornind de aici, autorul revine la cupele cu dansatoarele de la Popești. Rozetele, figurile feminine aflate în mișcare și chiar costumul lor, potrivit unei interpretări prudente, ar putea sugera un dans desfășurat în cadrul unei sărbători dedicate Soarelui, probabil în sezonul cald.

Este important însă să păstrăm aceeași prudență pe care o avea și Alexandru Vulpe. Acestea rămân ipoteze, nu certitudini. Poveștile sunt fascinante, dar în arheologie ele trebuie întotdeauna susținute de dovezi.

O altă piesă importantă este reprezentată de ştampila de lut descoperită la Bucureşti–Tei în anul 1935. Locul central în cadrul piesei este reprezentat de o roată solară cu şase raze. Sub aceasta, apare un personaj masculin reprezentat în profil la dreapta, prin schiţarea sumară a fizionomiei, şi având părul zburlit. Ţine două recipiente deasupra capului, cel din stânga cu gura în sus, iar amfora din dreapta culcată spre un simulacru de om. Schiţarea rudimentară a liniilor apropie această reprezentară de cea de pe unele statuete antropomorfe. Postura de oficiant cu braţele ridicate îndeamnă a se considera că respectiva reprezentare ar constitui dovada unei scene de libaţii.

Sursa: Alexandru Vulpe, Reprezentări umane pe cupele getice de la Popești, SCIV, XVI, nr. 2, 1965.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

5. Jurnal de șantier – Ziua 3: Cum știm exact unde să săpăm?

Harta magnetometrică a sitului arheologic. Se remarcă șanțuri de apărare, structuri de locuire, diverse gropi și cuptoare de ars ceramică.

Astăzi, în a treia zi de cercetări la Cucuteni - Cetățuia, echipa noastră a reluat lucrul și în Secțiunea 2 (deschisă inițial în 2025), unde investigăm un obiectiv extrem de important: un cuptor preistoric de ars ceramică. În acest moment, eforturile studenților și cercetătorilor se concentrează pe un total de 4 secțiuni arheologice (trei deschise anul trecut și una nouă, trasată în această campanie).

Dar, privind imaginile de pe șantier, poate vă întrebați: cum reușim să plasăm aceste secțiuni cu atâta precizie? Cum ajungem să săpăm exact deasupra unui cuptor sau peste structuri de locuire străvechi, acoperite de mii de ani de straturi de pământ?

Răspunsul stă în cercetarea interdisciplinară și tehnologia de ultimă generație. Centrul Arheoinvest dispune de aparatură modernă de cercetare non-invazivă. În cazul sitului nostru, înainte de a începe lucrul cu truela, am utilizat un magnetometru pentru a scana în detaliu întreaga așezare.

Această metodă oferă rezultate excepționale în special în cazul așezărilor aparținând culturii Cucuteni. Motivul? Aproape toate structurile din aceste așezări au fost puternic arse în preistorie. Această expunere la temperaturi ridicate le face să dezvolte un semnal magnetic puternic, devenind astfel extrem de susceptibile și foarte vizibile pentru aparatul nostru.

Iată cum se desfășoară, pas cu pas, acest proces:
Scanăm terenul pentru a obține o hartă magnetică a sitului, care ne indică „anomaliile” din subteran (urmele lăsate de activitatea antropică).
Pe baza acestei hărți magnetice, extragem coordonatele GPS ale punctelor de interes major.
Identificăm aceste coordonate cu exactitate direct în teren și abia apoi trasăm secțiunile arheologice.

Prin această abordare științifică clară, toată energia și entuziasmul echipei noastre se concentrează strict pe zonele cu un potențial arheologic ridicat. Arheologia modernă este, așadar, o îmbinare excelentă între munca clasică pe șantier și tehnologia secolului XXI.
Rămâneți alături de noi, descoperirile abia încep să prindă contur!

Sursa informațiilor Arheoinvest.

6. În spatele fiecărei vitrine se află un arheolog. În spatele fiecărei piese, o poveste. Colega noastră Timea vă invită să descoperiți câteva dintre artefactele de care s-a ocupat în expoziția aniversară „75 – Arheologia Sălajului în 75 de piese de muzeu”. - VIDEO

🏺 O invitație la o întâlnire cu trecutul, venită chiar de la unul dintre oamenii care îl cercetează zi de zi. Vă așteptăm în Beciul Cultural să descoperiți expoziția, deschisă până în 13 septembrie 2026, și să vă bucurați de poveștile pe care cele 75 de piese le spun despre istoria acestor locuri.

#75DeAni #75DePiese #ArheologiaSălajului #MuzeuZalău #Patrimoniu #Arheologie #Istorie #Sălaj

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

7. 70 de ani de arheologie la Tilișca - într-o singură expoziție!

Până în 30 august 2026, la Muzeul de Istorie - Casa Altemberger din Sibiu, în expoziția „70 de ani de cercetare arheologică în cetatea dacică de la Tilișca” puteți descoperi piese arheologice autentice, imagini edite și inedite din săpături și povestea evoluției metodelor de cercetare - de la tehnicile clasice la cele pluridisciplinare.

Expoziția face parte din proiectul Zilele Europene ale Arheologiei - România și este rezultatul a șapte decenii de muncă, pasiune și descoperiri spectaculoase.

Curatori: Gheorghe Vasile Natea, Mihail Chideșa, Adrian Georgescu, Ecaterina Natea, Florentin Perianu, Maria Raluca Teodorescu (Muzeul Național Brukenthal), Christian Kaiser (independent), Silviu Istrate Purece – ULB Sibiu.

Muzeul de Istorie Casa Altemberger
Program de vizitare: miercuri – duminică, în intervalul 9-17

Foto: Dani Farcasiu

Sursa informațiilor Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal.

8. Secrete ascunse în pietre...

o piatră pe care nu se vede aproape nimic...

scanarea....

procesarea și introducerea în softuri...

rezultatul final

O poveste interesantă, ce merita citită până la final.

În 2021 am efectuat o cercetare arheologică preventivă Mănăstirea Văratec. Am descoperit atunci vechiul cimitir al mănăstirii și cu acel prilej am găsit și mai multe pietre funerare, cu inscripții lizibile. Una dintre pietre fusese refolosită într-o amenajare de dată recentă. Păstra pe suprafața ei o cruce și se mai observau două-trei litere din vechea inscripție. Și trebuie să recunosc că am pus deoparte acest artefact, tocmai pentru că nu puteam ști aproape nimic despre el.

Dar, șansa a venit din partea echipei Vatrion, care, cu un echipament de ultimă generație, Scannerul Creality Sermoon P1, a scos la lumină ceea ce ochiul nostru nu putea vedea.

Lespedea funerară a fost scanată ieri și, cu ajutorul unor softuri speciale, a putut fi recuperată cea mai mare parte din inscripție.
In ultima poză o să puteți vedea ce minune au reușit să facă băieții de la Vatrion.

Am aflat astfel că lespedea de mormânt aparține unei schimonahii, Evroida, decedată în anul 1870.

Eu zic că merită să-i felicităm pe acești tineri de la Vatrion și vă recomand să apelați la serviciile lor.

#archaeolgy #technology #CrealitySermoonP1 #sceince #3D #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

273. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 10 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea II

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete