Ştiinţă pentru toţi

luni, 22 iunie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2026 - VIDEO - Partea XI

1. Tezaur de monede poloneze de argint, descoperit de detectoristul Șain, într-o pădure din Scoarța

https://www.gorjonline.ro/tezaur-de-monede-poloneze-de.../

Sursa informațiilor Gorj Online.

2. Tezaur de monede poloneze de argint, descoperit de detectoristul Șain, într-o pădure din Scoarța

3. Tezaurul “Sătucu” – mărturie a circulației monetare din Bucureștiul secolelor XV–XVI

În colecțiile Muzeului George Severeanu se păstrează un impresionant tezaur monetar descoperit în București, pe fosta stradă Sătucu. Depozitul este alcătuit din denari ungurești emiși pe parcursul a peste două secole, în timpul domniilor regilor Sigismund de Luxemburg (1387–1437), Matia Corvin (1458–1490), Vladislau al II-lea (1490–1516), Ludovic al II-lea (1516–1526), Ferdinand I (1526–1564), Maximilian al II-lea (1564–1576) și Rudolf al II-lea (1576–1608).

Prezența unui număr atât de mare de monede ungurești la București reflectă legăturile economice intense dintre Țara Românească și regiunile aflate la nord de Dunăre, dar și rolul orașului ca important centru comercial aflat la intersecția unor rute de schimb. Astfel de descoperiri oferă informații valoroase despre circulația monetară, relațiile economice și practicile de tezaurizare din epocă.
Fiecare monedă reprezintă o mică piesă din istoria orașului, iar împreună acestea alcătuiesc o mărturie remarcabilă despre viața economică a Bucureștiului de acum peste 400 de ani.

Tezaurul poate fi admirat în expoziția permanentă a Muzeului George Severeanu.

#MuzeulSevereanu #MuzeulMunicipiuluiBucuresti #Numismatica #IstoriaBucurestiului #Tezaur #Monede #Patrimoniu #GeorgeSevereanu #BucurestiIstoric

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.

4. Mercurius, corespondentul zeului grec Hermes, este o divinitate importantă din panteonul roman.

El era mesagerul zeilor, ghidul sufletelor în lumea de dincolo, precum și protectorul călătorilor, al hoților și al comerțului. Statuia lui Mercurius de la Călugăreni provine din principia (clădirea comandamentului) castrului, de aceea se presupune că a fost folosită în aedes.

Deși din punct de vedere artistic este o statuie de bună calitate, se pot observa câteva disproporții care caracterizează în general produsele artei provinciale: musculatura spatelui este puternic profilată, spre deosebire de mușchii pectorali și abdominali, iar gâtul este prea gros în comparație cu fața.

Statuia aparține așa-numitului tip gallic. Pe baza contextului arheologic, ea a fost utilizată până la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului al III-lea d. Hr.
Bibliografie: Silvia Mustață, Statuetă romană din bronz înfățișându-l pe zeul Mercurius, în: Valori și Achiziții Muzeale (Ed. Z. Soós), Târgu Mureș, 2020, pp. 49–51.

Cei interesați au șansa să vadă această piesă extraordinară în expoziția Limesparcului de la Călugăreni.

Mercurius, a görög Hermész megfelelője, a római panteon egyik fontos istensége.

Ő volt az istenek hírnöke, a lelkek kalauza a túlvilágon, valamint az utazók, tolvajok és a kereskedelem védelmezője. A mikházi Mercurius-szobor a katonai tábor parancsnoki épületéből (principia) származik, így feltételezhető, hogy a zászlószentélyben használták.
Bár művészeti szempontból egy jó minőségű szoborról van szó, megfigyelhető néhány aránytalanság, amely általában jellemzi a provinciális művészet termékeit: a hát izomzata erőteljesen ki van dolgozva a mell- és hasizomzathoz képest, hasonlóképpen a nyak túl vastag az archoz viszonyítva.

A szobor az ún. galliai típusba tartozik. A leletkontextus alapján a szobrot a Kr. u. 3. század közepéig vagy második feléig használhatták.
Könyvészet: Silvia Mustață, Mercuriust ábrázoló római kori bronz szobor, in: Múzeumi Értékek (Ed. Z. Soós), Marosvásárhely, 2020, 49–51.

Az érdeklődők ezt a rendkívüli darabot megtekinthetik a mikházi Limespark kiállításában.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Mureş / Maros Megyei Múzeum.

5. Singura fortificație cvasicirculară, cu șanț și două valuri, din județul Neamț, a putut fi înregistrată datorită investigațiilor LiDAR recente, realizate cu mult profesionalism de către colaboratorul nostru Vlad Dulgheriu.

Este o structură antropică extrem de interesantă, care credem că face parte dintr-un sistem defensiv (subiect asupra căruia vom reveni).

Descoperită în luna decembrie a anului trecut, într-o zonă puțin cercetată, fortificația reprezintă un adevărat mister.

Cu o suprafață de aproape 1 ha, fortificația pare să fi avut și o intrare, destul de bine observată pe imaginea LiDAR.

Tare frumos ar fi să găsim ceva resurse ca să putem face o cercetare arheologică și să aflăm de când datează.

Cine să o fi construit?

#archaeology #fortification #LiDAR #amazing #Neamț #science #mistery

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Oltul se îmbogățește cu noi situri arheologice. Anunțul făcut de arheologul Florin Ciulavu

7. Urmele marele incendiu din 21 aprilie 1689, la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

În Lapidariul amenajat în pivniţa vechii case ce găzduieşte acum Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, oaspeţii pot vedea câteva părţi de ancadramente de fereastră, înnegrite de fumul unui incendiu de odinioară. De-a lungul vremii, construcţiile din cetatea Braşovului au fost mistuite nu o dată de foc, însă cel mai devastator din istoria orasului a fost incendiul din 1689 izbucnit în josul Uliţei Fânarilor şi alimentat de un vânt puternic. Focul s-a întins cu repeziciune pe întreaga parte de sub Tâmpa, cuprinzând, deopotrivă, Târgul Cailor, Uliţa Vămii, cea a Spitalului şi cea a Porţii, fără a lăsa neatinsă Piaţa Sfatului. Asemenea marii biserici parohiale – numită tocmai de atunci Biserica Neagră – şi Casei Sfatului, clădirea, în care azi e muzeul, a căzut şi ea pradă vâlvătăii. Focul a ajuns până în Şchei. Braşovul dinăuntrul zidurilor, în doar câteva ore, a fost transformat în cenuşă, iar dintre locuitorii săi, aproximativ 300 au pierit. Dincolo de celelalte pierderi, cărţile rare din renumita biblioteca a lui Johannes Honterus şi numeroase documente din arhiva oraşului nu au mai putut fi salvate.

Cum să se fi ajuns la o asemenea nenorocire? Potrivit oamenilor timpului, incendiul ar fi fost premeditat, iar bănuite de a-l fi pus la cale au fost cătanele imperiale. În felul acesta i-ar fi pedepsit pe braşoveni, pentru că îndrăzniseră să se revolte împotriva noii stăpâniri austriece.

Mult mai multe informaţii despre istoria clădirii, despre oamenii care și-au trăit viața între zidurile ei şi despre trecutul Braşovului veţi afla vizitând Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, deschis de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00.

Surse: Dan Pavalache, Cronică de Braşov

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

8. Secretele civilizației de pe teritoriul României care a impresionat UNESCO. Arheolog: „Cea mai spectaculoasă civilizație preistorică din sud-estul Europei”

9. Despre călăreții de la Lupu

Ieri vorbeam despre „preoteasa” sau „Marea Zeiță” de la Lupu. Dar în cadrul tezaurului apar și doi războinici călare. Interpretarea acestora poate fi legată de cea a personajelor feminine, în opinia autorilor Ioan Glodariu și Vasile Moga.

"A doua grupă de plăcuțe-pereche este cea cu călăreți, ambii galopând spre stânga, nu afrontați. Înzestrarea călărețului cu scut sugerează că personajul este războinic. Personajul își găsește corespondențe pe reprezentările de pe obrăzarele și coiful de la Agighiol, iar mai recent, contemporan ca datare, pe kantharos-ul de la Răcătău și pe plăcuța de la Polovragi.

Calul, asociat inițial tenebrelor, ajunge treptat să se ridice până la cer, încetând să mai fie lunar și chtonian. Devine astfel uranian, în lumea zeilor buni și a eroilor, vehiculul lor, ridicându-se spre cer prin triumful său. În acest caz, el este vehiculul Zeului Războiului, care domină calul întocmai cum își domină adversarii – un Mars Gradivus care păzește ogoarele geților. În religia romană, Mars apare ca zeu al violenței, al distrugerii și al războiului, dar și ca paznic al roadelor și al ogoarelor în timp de pace.

Pe cele două plăcuțe apare, posibil, acest Zeu al Războiului sau Eroul Trac, perpetuat în Dacia romană.

Așadar, în conexiune cu plăcuțele-pereche feminine, acest cadru ar reprezenta o interpretare a Marelui Zeu și a Marii Zeițe, posibil legați de triada prezentă în religiile indo-europene.

Totodată, a fost propusă și o interpretare în două ipostaze diferite ale unei scene de advent (întâmpinare). Imaginea călărețului este aceeași pe ambele discuri, în timp ce personajele feminine sunt redate diferit, deși păstrează anumite atribute comune."

Războinicii sunt reprezentați călare, surprinși în mișcare. Nu le cunoaștem identitatea și nici numele. Nu știm dacă au existat cu adevărat sau dacă aparțin unei lumi mitice. Ceea ce știm însă este că imaginea călărețului ocupa un loc important în universul simbolic al elitelor din spațiul geto-dacic.

Piesele care formează tezaurul de la Lupu constituie un set de ornamentare corporală și de obiecte folosite în oficierea unui cult, care au aparținut unei posibile preotese din a doua jumătate a secolului al II-lea a.Chr. sau din prima jumătate a secolului I a.Chr. Tezaurul aduce informații importante cu privire la viața spirituală a dacilor din epoca de început a Regatului dac.

Interesant este că motivul călărețului reapare și pe alte piese descoperite în lumea dacică. Nu pare să fie o alegere întâmplătoare, ci una dintre imaginile preferate ale aristocrației războinice din acea perioadă.

Bibliografie: Ioan Glodariu, Vasile Moga, „Tezaurul dacic de la Lupu”, Ephemeris Napocensis IV, 1994, 33-48.

Sursă imagine ENDA, cu mulțumiri Cătălin Borangic, upscale și retuș digital OpenAI.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

10. Alba: Ceramica habană și 'misterul' unei comunități închise, stabilită la Vințu de Jos între 1621-1765

#ReportajAGERPRES

Alba: Ceramica habană și 'misterul' unei comunități închise, stabilită la Vințu de Jos între 1621-1765

https://agerpres.ro/.../reportaj-alba-ceramica-habana-si...

Sursa informațiilor AGERPRES.

11. REPORTAJ Alba: Ceramica habană și 'misterul' unei comunități închise, stabilită la Vințu de Jos între 1621- 1765

269. Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2026 - VIDEO - Partea X

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Vernisajul expoziției temporare „𝑺𝒑𝒊𝒓𝒂𝒍𝒂 – Спіраль. 𝑪𝒖𝒄𝒖𝒕𝒆𝒏𝒊-𝑻𝒓𝒚𝒑𝒊𝒍𝒍𝒊𝒂 – Кукутені-Трипілля. 𝑴𝒆𝒔̦𝒕𝒆𝒔̦𝒖𝒈𝒖𝒓𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒔𝒄 𝒑𝒓𝒆𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂”

Muzeul Universității în colaborare cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române – Filiala Iași, Centrul De Dezvoltare „Democracy Through Culture” din Kyiv (Ucraina) și Asociația ART – Meșteșugurile Prutului (ONG acreditat la Convenția UNESCO din 2003) vă invită la vernisajul expoziției temporare „𝑺𝒑𝒊𝒓𝒂𝒍𝒂 – Спіраль. 𝑪𝒖𝒄𝒖𝒕𝒆𝒏𝒊-𝑻𝒓𝒚𝒑𝒊𝒍𝒍𝒊𝒂 – Кукутені-Трипілля. 𝑴𝒆𝒔̦𝒕𝒆𝒔̦𝒖𝒈𝒖𝒓𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒔𝒄 𝒑𝒓𝒆𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂”, care va avea loc joi, 25 iunie 2026, orele 14: 00, în Sala Centrală a Muzeului Civilizației Cucuteni.

Expoziția propune un dialog intercultural și artistic în jurul moștenirii Cucuteni–Trypillia, evidențiind modul în care simbolurile preistorice sunt reinterpretate în două categorii de obiecte: ceramica realizată de meșteri din România și Republica Moldova și ouăle încondeiate create de meșteri din Ucraina. Această întâlnire a creatorilor din țările care sunt reunite în dosarul UNESCO înscris pe Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO din România, Republica Moldova și Ucraina, pune în lumină diversitatea expresiilor plastice inspirate de patrimoniul comun al Civilizației Cucuteni–Trypillia și demonstrează capacitatea simbolurilor străvechi de a genera forme noi de creație în contextul culturii contemporane.

Evenimentul își propune să creeze un dialog între exponatele prezentate și tradiția ceramicii inspirate de Cultura Cucuteni, în contextul desfășurării Târgului de ceramică tradițională „Cucuteni – 5000”, organizat de Consiliul Județean Iași și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași.
Invitați:
- Senica Țurcanu, coordonator al Muzeului de Istorie a Moldovei din cadrul Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași;
- Simona-Mirela Miculescu, ambasador extraordinar și plenipotențiar, Delegat Permanent al României la UNESCO (online);
- Ioana Baskerville, cercetător la Academia Română – Filiala Iași, cadru didactic asociat la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;
- Ozana Dram, manager al Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași;
- Silvia Cozmîncă, președinte al Asociației ART – Meșteșugurile Prutului;
- Oleksandr Butsenko și Valentyna Demian, Development Centre „Democracy through Culture” și Institutul de Cercetare Culturală al Academiei Naționale de Arte a Ucrainei din Kyiv;

Expoziția se desfășoară sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO și face parte din seria de evenimente dedicate sărbătoririi a 70 de ani de la aderarea României la UNESCO.

Vă așteptăm!

Sursa informațiilor Muzeul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza".

Reprezentări ale Afroditei, zeița frumuseții și a iubirii, în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.

Reprezentări ale Afroditei, zeița frumuseții și a iubirii, în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.

Afrodita (Venus în mitologia romană), cunoscută și cu epitetul „Cea de Aur”, ocupă un loc important în Panteonul Grecesc, fiind una dintre cele 12 zeități care locuiau pe muntele Olimp.

Cea mai spectaculoasă legendă a nașterii zeiței este cea produsă în urma unui conflict violent între Uranus și fiul acestuia, Kronos. În consecință, Uranus este mutilat, organele genitale îi sunt aruncate în mare, iar în jurul lor se formează o spumă albă din care se formează zeița, căreia îi sunt destinate „… caldul surâs feciorelnic / Farmecul dulce, viclean dar plin de ispită al femeii.” (Hesiod, Teogonia).

Puterea de seducție a Afroditei este sugerată de principalele simboluri ale zeiței:
• Brâul magic (simbol al seducției)
• Oglinda (expresie a grației feminine)
• Zarurile (destinul în dragoste)
• Porumbeii, lebedele, vrăbiile (mesagerii care îi servesc adesea și ca mijloc de locomoție)
• Rodia (simbol al fertilității, pasiunii)
• Mărul – faimosul „Măr al discordiei”

În mitul căsătoriei lui Peleus cu nimfa mării Thetis, zeița discordiei, Eris, aruncă în mijlocul petrecerii un măr de aur destinat: „Celei mai frumoase”. Revendicat de Hera, Atena și Afrodita, prințul troian Paris îl oferă Afroditei în schimbul dragostei Elenei din Sparta, declanșând astfel Războiul Troian.
Cea mai cunoscută relație a Afroditei este cu Eros. Inițial, Eros este o divinitate primordială, care alături de Himeros, o însoțește pe Afrodita după ieșirea din spuma mării. Cu timpul, în perioada mai târzie, acesta devine fiul Afroditei.

În patrimoniul muzeului se păstrează mai multe artefacte care o înfățișează pe zeița Afrodita/Venus în diferite ipostaze. Între acestea, cele din fotografii:
• Un element - medalion (secol I p. Chr.). Zeița este reliefată în ipostaza Anadyomene (storcându-și părul la ieșirea din valuri), postură inspirată de mitul nașterii.
• O gemă-amuletă (secolele I a Chr - I p. Chr.) menită să confere purtătorului noroc în dragoste; Afrodita ține un sceptru împletit în vârful căruia se află o rodie, în timp ce Eros țintește cu săgeata fructul.

Text: Alis Dumitrașcu (MNIR)
Fotografii: Mark Perpits (MNIR)

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐢 𝐚𝐩𝐮𝐬𝐞. 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐞𝐧𝐞𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐒𝐚̆𝐥𝐜𝐮𝐭̦𝐚

În urmă cu mai bine de 6.000 de ani, comunitățile eneolitice din Oltenia modelau lutul, prelucrau piatra, osul și cornul și experimentau tehnologii care aveau să influențeze viața cotidiană.

Expoziția temporară „𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐢 𝐚𝐩𝐮𝐬𝐞. 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐞𝐧𝐞𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐒𝐚̆𝐥𝐜𝐮𝐭̦𝐚”, organizată de Muzeul Olteniei – 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞, aduce în atenția publicului artefacte descoperite în situri reprezentative pentru una dintre cele mai importante culturi ale eneoliticului din sud-vestul României.

Printre piesele de referință se află 𝐭𝐨𝐩𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐮 𝐜𝐮 𝐛𝐫𝐚𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐫𝐮𝐜𝐞, descoperit la 𝐌𝐨𝐭̦𝐚̆𝐭̦𝐞𝐢, mărturie a dezvoltării metalurgiei timpurii, precum și 𝐯𝐚𝐬𝐮𝐥-𝐚𝐬𝐤𝐨𝐬 provenit de la 𝐒𝐚̆𝐥𝐜𝐮𝐭̦𝐚, piesă care reflectă rafinamentul tehnic și estetic al ceramicii acestei culturi.
Alături de vase ceramice, figurine antropomorfe și zoomorfe, unelte din piatră, os și corn, aceste artefacte reconstruiesc fragmente din viața comunităților care au locuit Oltenia cu mai bine de șase milenii în urmă.

𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚 – 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

𝐏𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞: 𝐦𝐚𝐫𝐭̦𝐢–𝐝𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚̆: 𝟎𝟗:𝟎𝟎–𝟏𝟕:𝟎𝟎 (ultima intrare 𝟏𝟔:𝟏𝟓)

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐚̂𝐬𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮, muzeograf, 𝐂𝐚𝐦𝐞𝐥𝐢𝐚 𝐒𝐚̆𝐯𝐞𝐬𝐜𝐮, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei

𝐀𝐟𝐢𝐬̦/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu

#MuzeulOlteniei #CulturaSălcuța #Arheologie #PatrimoniuCultural #Eneolitic #Oltenia

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Ştiinţă pentru toţi

luni, 22 iunie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2026 - VIDEO - Partea XI

Reprezentări ale Afroditei, zeița frumuseții și a iubirii, în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.

𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐢 𝐚𝐩𝐮𝐬𝐞. 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐞𝐧𝐞𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐒𝐚̆𝐥𝐜𝐮𝐭̦𝐚

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete