1. Campanie de extragere controlată a artefactelor metalice din situl arheologic Crivina–Leopoldsberg
Campanie de extragere controlată a artefactelor metalice din situl arheologic Crivina–Leopoldsberg
În perioada 19–22 mai 2026, specialiști ai Muzeului Național al Banatului și ai Direcției Județene pentru Cultură Timiș au desfășurat o campanie de extragere controlată a artefactelor metalice din situl arheologic Crivina–Leopoldsberg, acțiune impusă de repetatele acte de braconaj arheologic înregistrate în ultimii ani.
Situl a fost descoperit în anul 2019 și inclus în Repertoriul Arheologic Național în același an. La scurt timp după înregistrarea sa oficială au fost însă identificate primele urme ale unor intervenții ilegale, realizate de către persoane care aveau în posesia lor detectoare de metale. Aceste fapte au fost raportate organelor competente. Astfel, în încercarea de a preveni distrugerea patrimoniului arheologic, Muzeul Național al Banatului și Direcția Județeană pentru Cultură au întreprins mai multe măsuri de protecție a sitului, printre care amintim amplasarea unui panou informativ în principalul punct de acces către sit pentru indicarea limitelor zonei protejate și informarea publicului cu privire la consecințele legale ale activităților de detecție neautorizate. De asemenea, au fost instalate mai multe camere de filmat. Din păcate, nici aceste măsuri nu au fost suficiente pentru a împiedica noi intervenții ilegale în sit. În anii care au urmat, camerele de supraveghere au surprins alte patru acțiuni de braconaj arheologic, toate fiind documentate și raportate autorităților competente. În prezent, sunt în curs de instrumentare mai multe dosare penale care vizează infracțiunile săvârșite în perimetrul sitului.
Ultimul episod de braconaj, produs în luna martie a acestui an, a determinat inițierea acestei „campanii de salvare”, prin care s-a urmărit recuperarea controlată a întregului material metalic feros și neferos aflat în primii 30 cm ai stratului de sol de pe terasa principală a așezării. Această măsură a fost considerată necesară pentru limitarea pierderilor de informație arheologică și pentru protejarea patrimoniului aflat încă în sit.
Toate descoperirile au fost localizate și cartate cu ajutorul stației totale, urmând ca datele obținute să fie corelate cu informațiile stratigrafice rezultate din cercetările arheologice anterioare, precum și cu rezultatele investigațiilor geofizice deja realizate în zonă. Analiza integrată a acestor date va contribui la o mai bună înțelegere a organizării și evoluției sitului.
Campania s-a desfășurat în baza Autorizației nr. 8/30.04.2026 pentru utilizarea detectorului de metale și a Autorizației de Cercetare Arheologică Sistematică nr. 83/27.02.2026, emise de Ministerul Culturii. Acțiunea a fost realizată și în cadrul proiectului de cercetare „Building context from different sources: a multimethod approach for assessing the Late Hallstatt hillfort settlements from southwestern Romania”, proiect care își propune integrarea datelor provenite din cercetări arheologice, investigații geofizice, analize spațiale și alte metode interdisciplinare pentru o mai bună înțelegere a așezărilor fortificate hallstattiene din sud-vestul României.
Demersul a fost coordonat de specialiști ai Muzeului Național al Banatului și ai Direcției Județene pentru Cultură Timiș și a beneficiat de sprijinul voluntar al lui Petru Bănățean-Dunea, Sergiu Daniel Ghigoarta, Alina Satmari și Irenka Văsăliuț, cărora le adresăm sincere mulțumiri pentru implicare și sprijin.
Sursa informațiilor Context Map.
2. Faceți cunoștință cu Affra de Salzburg (Altemberger)!
Cercetările arheologice din Catedrala Evanghelică din Sibiu au scos la lumină o piesă rară pe care se regăsește bustul unei femei nobiliare cu inscripția AFFRA - fiind posibil vorba despre soția lui Thomas Altemberger - același Altemberger care a dat numele Casei Altemberger - Muzeul de Istorie al Sibiului.
Astăzi, piesa a intrat în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal.
Inspirat de această descoperire, colegul nostru Răzvan Malanca a realizat o randare AI - o încercare de „naturalizare” a portretului Affrei.
#brukenthalmuseum #istorie #CasaAltemberger #sibiuromania #sibiu
Sursa informațiilor Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal.
3. Un inel de logofăt din Țara Românească
Un inel sigilar din secolul al XVI-lea, aflat astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, ne deschide o mică fereastră spre lumea elitei medievale din Țara Românească.
Piesa a fost descoperită în aprilie 2014, într-o zonă împădurită din județul Giurgiu, și impresionează prin masivitate, decor și inscripție. Inelul este realizat din argint, are un chaton înalt, de formă octogonală, și este decorat cu frunze de acant stilizate, gravate, spațiul liber dintre ele fiind umplut cu niello.
În centrul său, piesa păstrează o intalie antică romană din carneol, refolosită în epoca medievală, pe care este gravată o divinitate, posibil Mercur/Hermes sau Apollo. Refolosirea gemelor antice în bijuterii medievale este asociată în Europa occidentală cu interesul crescut pentru Antichitate încă din secolul al XII-lea, iar în secolele XV-XVI fenomenul se leagă și de gustul renascentist pentru lumea greco-romană. În Țara Românească, asemenea piese apar mai ales în contexte legate de elite: boieri, dregători sau persoane cu statut social ridicat.
Un detaliu deosebit de important și care conferă o valoare istorică deosebită acestei piese, este inscripția cu caractere chirilice, care indică numele proprietarului: „Acest inel îi aparține Logofătului Nicolae”. Deși identificarea exactă a acestuia nu poate fi stabilită cu certitudine, mai multe documente de secol XVI, menționează acest nume asociat titulaturii de logofăt, care este una dintre cele mai importante funcții din cadrul cancelariei domnești. În Țara Românească, logofătul se ocupa de acte, hrisoave, zapise, corespondență și, în funcție de rang, putea avea legătură cu păstrarea sau folosirea sigiliului domnesc.
Acest inel nu era doar un obiect de podoabă, arată că proprietarul nu era o persoană oarecare, ci un om cu funcție administrativă, alfabetizat, implicat în mediul oficial al domniei. De aceea, inelul sigilar cu numele și titlul lui funcționa nu doar ca bijuterie, ci și ca semn de identitate, autoritate și statut social.
#MNIR
Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.
4. Opaiț roman decorat cu acvila imperială
Exponatul lunii iunie este un impresionant opaiț roman decorat cu acvila imperială, descoperit în anul 2023, pe strada Dimitrie Cantemir (situl Apulum, punctul „Altip”), unde s-a desfășurat o amplă cercetare arheologică preventivă. Opaițul are o lungime de aproape 20 cm și provine dintr-o casă romană din așezarea civilă a legiunii a XIII-a Gemina, fiind datat după mijlocul secolului al II-lea d. Hr. Discul rotund este frumos decorat cu o acvilă (aquila) redată frontal, cu aripile larg desfăcute, așezată pe un fulmen (fulgerul lui Iupiter), element care putea sugera, în același timp, bara transversală a stindardului militar pe care era fixată acvila legiunii. Pe baza lămpii descoperim un ciorchine de strugure, element care constituie o ștampilă anepigrafică, funcționând ca marcă figurată de olar sau de atelier. Asocierea acestor reprezentări pe același obiect creează un contrast interesant: partea vizibilă a opaițului, discul, este dominată de simbolurile autorității imperiale și ale puterii militare romane, în timp ce baza, ascunsă privirii, poartă reprezentarea unui ciorchine de strugure, motiv legat de cultul bahic, de viața domestică și de evadarea din rigorile zilnice.
Opaițul este expus de miercuri, 3 iunie, ora 11:00 și a fost prezentat de Anca Timofan, arheologă în cadrul muzeului.
Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
foto Rares Alex
Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
5. Cultura Cucuteni atrage!
Este și motivul pentru care două studente ale Universității din Toulouse au venit într-un scurt stagiu de formare la instituția noastră.
Astăzi a fost prima zi de teren și am făcut o săpătură arheologică într-o așezare a culturii Cucuteni, din județul Neamț, pentru care avem și o scanare geofizică extrem de utilă.
Rezultatele sunt cel puțin interesante, iar cele două studente au fost foarte încântate de această experiență.
Este prima lor experiență cu vestigii atât de vechi și de interesante.
Spre finalul zilei a apărut și frumoasa surpriză: o statuetă fragmentară, masculină, care se întâlnește destul de rar în așezările cucuteniene.
Acest mic proiect a fost posibil pentru că mai multe persoane ne-au sprijinit financiar și le suntem recunoscători. Au devenit, în acest fel, sprijinitori ai patrimoniului național.
Cele două studente ne-au promis că vor deveni buni ambasadori în Franța pentru România și cultura Cucuteni.
#archaeology #prehistory #France #Toulouse #Neamț #research #heritage
Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.
6. „Mircea cel Bătrân și urmașii. O istorie a puterii” – Expoziție temporară organizată la Muzeul de Istorie Târgoviște
𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞
𝐌𝐨𝐭𝐢𝐯𝐮𝐥 𝐚𝐯𝐢𝐦𝐨𝐫𝐟 (𝑝𝑎𝑠𝑎̆𝑟𝑒𝑎) în textilele tradiționale românești reprezintă o sinteză între spiritualitatea arhaică și viața omului de zi cu zi.
De la pasărea-suflet și simbolul renașterii (𝑝𝑜𝑟𝑢𝑚𝑏𝑒𝑙𝑢𝑙) până la măiestria zoomorfă (𝑝𝑎𝑠𝑎̆𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑐𝑎𝑝𝑒𝑡𝑒), aceste reprezentări decodifică o filozofie a legăturii dintre teluric și divin.
𝐈̂𝐧 𝐚𝐫𝐭𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐜𝐨𝐯𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫, 𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐠𝐚𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚𝐭𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐨𝐫, 𝐩𝐚𝐬𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮 𝐞𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯, 𝐜𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐫𝐭𝐚 𝐨 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆𝐫𝐜𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐜𝐨-𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱𝐚̆: 𝐏𝐚𝐬𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐚̆𝐢𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆/ 𝐏𝐚𝐬𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐒𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐚𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐜𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚, 𝐩𝐮𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐚𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐚.
𝐏𝐨𝐫𝐮𝐦𝐛𝐞𝐥𝐮𝐥 („𝑃𝑎𝑠𝑎̆𝑟𝑒𝑎 𝐷𝑢ℎ𝑢𝑙𝑢𝑖“) este simbolul Duhului Sfânt (𝑖̂𝑛 𝑖𝑐𝑜𝑛𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑛𝑎̆) și mesager al păcii.
Pasărea bicefală, prezentă pe covoarele oltenești și moldovenești, preia atribute solare și de putere, făcând trimitere la dualitate (𝑠𝑎𝑐𝑟𝑢 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑎𝑛, 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑟).
𝐓𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐛𝐫𝐨𝐝𝐞𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞 𝐟𝐢𝐫 (𝑝𝑒 𝑝𝑎̂𝑛𝑧𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑏𝑢𝑚𝑏𝑎𝑐), întâlnită frecvent în decorarea capetelor de ștergarelor. Aici, siluetele avimorfe (𝑝𝑜𝑡𝑎̂𝑟𝑛𝑖𝑐ℎ𝑖, 𝑝𝑜𝑟𝑢𝑚𝑏𝑒𝑖) sunt redate cu o mai mare finețe și fluiditate prin cusături precum cea „𝑖̂𝑛 𝑐𝑟𝑢𝑐𝑖𝑢𝑙𝑖𝑡̦𝑒” sau „𝑝𝑒 𝑓𝑖𝑟𝑒”.
În Oltenia, cromatica devine mult mai bogată pe covoare, iar contururile avimorfe interacționează puternic cu motivul „𝐏𝐨𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐕𝐢𝐞𝐭̦𝐢𝐢”.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝑑𝑟. 𝐿𝑖𝑣𝑖𝑢 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑎𝑛𝑢, Roxana Mihaela Cernat, muzeografi Muzeul Olteniei, Secția Etnografie.
𝐅𝐨𝐭𝐨: Cercetare și documentare teren, 31.05.2026, comuna Gogoșu, Județul Dolj.
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚: Petrescu, Paul, Motive decorative celebre, București, Editura Meridiane, 1971.
Programul de vizitare este următorul:
Perioadă de vizitare: 5 iunie - 30 septembrie 2026
Datată aproximativ între 𝟒𝟔𝟎𝟎/𝟒𝟓𝟓𝟎 – 𝟒𝟎𝟎𝟎 𝐚. 𝐂𝐡𝐫., cultura Sălcuța este una dintre cele mai importante manifestări ale eneoliticului din sud-vestul României, având nucleul în Oltenia și legături profunde cu lumea balcano-dunăreană.
Vizitatorii pot admira vase ceramice, figurine zoomorfe, idoli antropomorfi, ustensile din os și corn de animal, unelte din piatră, dar și un spectaculos 𝐭𝐨𝐩𝐨𝐫 𝐜𝐮 𝐛𝐫𝐚𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐫𝐮𝐜𝐞, 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐮 - metal definitoriu pentru această perioadă a preistoriei.
𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢 𝐬𝐢𝐭 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐜𝐮 𝐭𝐚̂𝐧𝐚̆𝐫𝐮𝐥 𝐂. 𝐒. 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚̆𝐞𝐬𝐜𝐮-𝐏𝐥𝐨𝐩𝐬̦𝐨𝐫, care a dus fragmentele ceramice descoperite profesorului său de istorie, Ștefan Ciuceanu, întemeietorul Muzeului Olteniei. De aici, cercetările de la Sălcuța aveau să devină un reper fundamental pentru arheologia preistorică din România.