Ştiinţă pentru toţi

luni, 2 noiembrie 2026

Chipurile neoliticului: masca de la Cristian I

Exponatul lunii noiembrie la Muzeul de Istorie „Casa Altemberger” este un fragment antropomorf desprins de pe suprafața unui vas datat în perioada neoliticului timpuriu

Fragmentul antropomorf (masca miniaturală) a fost descoperit în cadrul sitului Cristian I (jud. Sibiu) în anul 2012, în timpul cercetărilor arheologice realizate pe tronsonul autostrăzii Sibiu-Orăștie. Acesta a fost identificat pe terasa a doua, în complexul cu numărul 024, atribuit unei locuințe adâncite din partea de N-V a suprafeței cercetate, de formă neregulată și ușor alungită (dimensiuni: 2,10 x 2,20 m). În același complex au mai fost descoperite: două schelete în poziție chircită, urme de ocru, fragmente ceramice, fragmente de obsidian, nuclee și lame de silex și fragmente osteologice animale.

Potrivit specialiștilor, masca a fost supusă unui ritual de fragmentare încă din perioada neoliticului timpuriu. Aceasta provine din decuparea de pe gâtul cilindric al unui vas de cult, obicei frecvent în Europa de Sud-Est și Orient în perioada neoliticului timpuriu, așezat în legătură cu nevoia păstrării amintirii personajului portretizat.

Situl de la Cristian I (jud. Sibiu) a permis descoperirea celei mai vechi locuiri/așezări neolitice din România, vestigiile identificate de arheologi fiind atribuite Culturii Starčevo-Criș.
În luna noiembrie, vă așteptăm în expozițiile noastre, pentru a descoperi împreună chipurile fascinante ale neoliticului din Transilvania!

#ExponatulLunii #Neolitic #ChipuriPreistorice #Arheologie #SitulCristian #BrukenthalMuseum

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Casa Altemberger.

Cea de-a XX-a ediție a Conferinței Naționale de Conservare-Restaurare „Doina Darvaș” cu tema “Prezervarea patrimoniului cultural – între știință și practică”.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită pe 4 noiembrie 2026 la cea de-a XX-a ediție a Conferinței Naționale de Conservare-Restaurare „Doina Darvaș” cu tema “Prezervarea patrimoniului cultural – între știință și practică”.

Întâlnirea reprezintă un prilej pentru specialiştii în cercetarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului de a face schimb de experienţă şi de a prezenta studii de caz precum şi soluţii pentru problemele comune ale ocrotitorilor de bunuri culturale, asupra cărora dorim să atragem atenţia prin contribuţiile ştiinţifice selectate.

Conferința din acest an, cu acronimul CONScience 2026, va cuprinde următoarele secțiuni:
1. „Studii de caz în conservarea și restaurarea patrimoniului construit”, „Cercetarea științifică de laborator”
2. „Strategii moderne în conservarea și restaurarea patrimoniului mobil”

De asemenea, în deschiderea conferinței va fi evocată personalitatea Doinei Darvaș, a cărei moștenire reprezintă un pilon fundamental pentru comunitatea muzeală din România, definind un echilibru între rigoarea științifică a laboratorului și sensibilitatea profund umanistă față de patrimoniul cultural. Numele său este sinonim cu profesionalismul în protejarea bunurilor culturale, memoriei sale fiindu-i dedicată anual Conferința Națională de Conservare-Restaurare „Doina Darvaș”, organizată de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Abordarea Doinei Darvaș în domeniul conservării și restaurării a demonstrat că restauratorul sau conservatorul nu este doar un tehnician, ci o punte între epoci.

A promovat activ cercetarea de laborator ca o etapă obligatorie înainte de orice intervenție. Fie că a fost vorba despre combaterea dăunătorilor prin studiul utilizării pesticidelor în muzee sau despre introducerea de strategii moderne de conservare, ea a pledat pentru aplicarea metodelor bio-chimice și fizice riguroase pentru a opri degradarea fizică a obiectelor și, mai ales, pentru a proteja mediul.

În viziunea sa, restaurarea nu se rezumă la repararea unui obiect, ci la recuperarea semnificației sale spirituale și a legăturii afective cu comunitatea. Obiectul de patrimoniu este privit ca o creație a spiritului uman, iar restauratorul are datoria etică de a-i respecta autenticitatea și patina timpului, fără a-și impune propria semnătură. Informațiile lăsate de biologul Doina-Elena Darvaș în lucrările sale științifice (amintim aici studiul de referință privind utilizarea pesticidelor publicat în revista Peuce) se concentrează pe o realitate extrem de complexă și sensibilă: gestionarea biodeteriorării în muzee în aer liber.

Doina Darvaș a lăsat în urmă o școală de gândire în care știința oferă instrumentele, dar umanismul oferă argumentul moral și respectul pentru care merită să salvăm trecutul.

Conferința de restaurare conservare rămâne un manifest profesional care atrage atenția asupra nevoii de finanțare și protejare a bunurilor culturale naționale, amintind în permanență că știința aplicată fără o conștiință umanistă își pierde scopul final.

În cadrul conferinței va avea loc și vernisajul expoziției RESTITUIRI, Doina Darvaș – In memoriam, care va putea fi vizitată în perioada 4 noiembrie – 6 decembrie 2026 în Sala de Sticlă de la sediul muzeului.

Informații suplimentare despre ediția din acest an a conferinței veți putea găsi pe site-ul muzeului, www.muzeul-satului.ro și la tel: 021.3179103.

Vă mulțumim și vă așteptăm!

Sursa informațiilor Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti".

Un nou exponat și să pătrundem împreună în universul civilizației geto-dacice, printr-o piesă cu o semnificație aparte, descoperită la Poiana – Piroboridava. 🏺 „Căței de vatră”, descoperiți la Poiana (Piroboridava)

Uneori, obiectele descoperite în urma cercetărilor arheologice ne dezvăluie povești surprinzătoare despre viața, credințele și obiceiurile comunităților de odinioară.

Vă invităm să descoperiți un nou exponat și să pătrundem împreună în universul civilizației geto-dacice, printr-o piesă cu o semnificație aparte, descoperită la Poiana – Piroboridava.

„Căței de vatră”, descoperiți la Poiana (Piroboridava)

Descoperiţi în decursul cercetărilor intensive efectuate de-a lungul anilor în aşezarea geto-dacică de la Poiana, „căţeii de vatră” apar doar în stare fragmentară, uneori în apropierea vetrelor, în locuințe, gropi cu destinații speciale și în unele complexe funerare.

Se presupune că erau atașați la vetrele deschise pentru a servi ca suport lemnelor mari și pentru a asigura tirajul focului. Toate piesele descoperite au fost modelate din lut care, ulterior, a fost întărit prin arderi repetate.

În general, forma lor este paralelipipedică, cu capetele decorate cu elemente plastice, în unele cazuri cu decor antropomorf şi zoomorf. Se remarcă protoma de berbec cu coarnele răsucite spre spate, care se continuă spre corp cu mai multe şiruri de brâie şi alveole. În unele cazuri este doar sugerată forma unui bucraniu. Una dintre piese avea capetele dreptunghiulare, iar decorul sugera o faţă umană; ochii, nasul şi gura fiind redate prin mici pastile de lut lipite. Înălţimea lor este cuprinsă între 15 şi 17 cm, iar lungimea maximă este de circa 25 cm.

Cultul vetrei și simbolismul sacru

Pe lângă rolul practic pe care l-au îndeplinit, ei sunt consideraţi ca fiind legaţi de cultul vetrei şi al focului, deci în diverse ritualuri practicate de către populaţia dacică. Istoricul și arheologul Jean Déchelette aprecia că berbecul va fi fost animalul sacrificat căminului. El era cunoscut ca simbol al forței și fecundității. Relația dintre berbec și foc, fondată pe simbolismul general, avea în vedere că berbecul era și emblemă a unuia dintre zeii căminului, animalul sugerând și fecunditatea familială.
Vatra era considerată simbolul căminului, locul unde pater familias efectua riturile sacre familiale, ea asigurând coeziunea şi stabilitatea familiei. Ca o consecinţă a acestui fapt, resturile vetrei şi ale focului nu puteau fi aruncate, ci trebuiau „depozitate” pentru a nu fi „profanate”.

Grija deosebită pentru resturile focului este ilustrată şi prin alte observaţii stratigrafice. Astfel, la Grădiştea, într-o serie de gropi, resturile focului au fost depuse în vase.

Putem presupune că vatra, pe care ardea focul, considerat ca rupt din soare, „frate mai mic al soarelui”, se bucura de o atenţie deosebită la geto-daci; aşa încât existenţa unui cult al vetrei pare neîndoielnică.

Muzeograf, dr. Paul Ciobotaru

Sursa informațiilor Muzeul Teodor Cincu.

Ce povești ascund descoperirile arheologice de la Isaccea?

Astăzi, 1 noiembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Cosma și Damian, cunoscuți drept doctori fără de arginți (anarghiroi), deoarece, potrivit tradiției creștine, vindecau suferințele trupești și sufletești fără a cere vreo răsplată.

Dar ce legătură au cei doi sfinți cu istoria Dobrogei?

La Noviodunum (Isaccea, județul Tulcea) a fost descoperit un medalion din ceramică, datat în secolele XI–XII, care îi înfățișează pe Sfinții Cosma și Damian.

Un obiect de mici dimensiuni, dar cu o poveste care ne poartă în lumea credințelor, a pelerinajelor și a cultului sfinților tămăduitori din perioada medio-bizantină.

Cine purta un asemenea medalion? Ce semnificație avea?

Vă invităm la Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea din cadrul ICEM TULCEA!

#PoftițiLaMuzeu #MuzeuldeIstoriesiArheologieTulcea #VisitTulcea #Tulcea #Isaccea #DrumulCetatilor #Patrimoniu #ICEMTulcea
#Isaccea #VisitIsaccea

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea.

Sumnă de mireasă din Ținutul Pădurenilor

Exponatul săptămânii: „Sumnă de mireasă din Ținutul Pădurenilor”

„Sumna” este o piesă componentă a ansamblului vestimentar purtat de mireasă în zona Pădureni. Ținutul Pădurenilor este compus din 32 de sate risipite pe platourile Munților Poiana Ruscă, în județul Hunedoara.

Sumna este o influență a portului feminin maghiar, de unde provine și denumirea („sucno”).

Între cele Două Războaie Mondiale, femeile au înlocuit opregele tradiționale negre cu o fustă mult mai festiv decorată, care se purta în timpul ceremonialului nunții. Această piesă, foarte scumpă datorită materialelor din compunere, nu era ușor de lucrat în fiecare gospodărie, astfel încât multe mirese o împrumutau din comunitate.

Sumna prezentată astăzi este țesută din lână de culoare neagră, plisată în față și decorată la poale cu registre alcătuite din suitaș, găitan, panglică din fir metalic auriu și dantelă croșetată cu aplicații de mărgele. În talie se fixează cu un brâu („brăcire”) țesut la război.

Sumna se mai îmbrăca după nuntă, de către tinerele neveste, la nedei (sărbători câmpenești), târguri și marile sărbători de peste an.

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

VASELE DINTR-UN MORMÂNT DE INCINERAȚIE DE LA SFÂRȘITUL EPOCII BRONZULUI

VASELE DINTR-UN MORMÂNT DE INCINERAȚIE DE LA SFÂRȘITUL EPOCII BRONZULUI
Restaurator ceramică: Mariana Matyas

Lucrările de modernizare a liniei feroviare Timișoara Est–Lugoj, desfășurate în anul 2024, au prilejuit efectuarea unor cercetări arheologice preventive, în urma cărora au fost descoperite vestigii aparținând mai multor perioade istorice. Printre acestea se numără un mormânt de incinerație datând din epoca bronzului târziu (secolele XV–XIV a.Chr.), al cărui inventar cuprindea șase recipiente ceramice: o urnă funerară, un vas lobat, o strachină, un vas cu protomă și două cănițe, dintre care una prevăzută cu protomă.

La momentul descoperirii, cele șase recipiente ceramice prezentau o stare de conservare precară, fiind afectate de procese de degradare fizico-mecanică. Suprafețele acestora erau acoperite de depuneri consistente de sol și sedimente aderente. Materialul ceramic prezenta un grad ridicat de fragmentare, cu fisuri, fracturi și pierderi de material, care afectau integritatea structurală a vaselor. Vasul lobat prezenta o pierdere de material în zona bazei, fundul acestuia nefiind păstrat. Urna funerară a fost descoperită împreună cu conținutul său, reprezentat de resturi osteologice și sediment.

Intervențiile de restaurare au debutat cu îndepărtarea mecanică a depunerilor de sol și a sedimentelor din interiorul și de pe suprafețele recipientelor. În cazul urnei funerare, această etapă a presupus și recuperarea conținutului, format din resturi osteologice, o piesă metalică și materiale sedimentare. Au urmat curățarea mecanică și umedă a fragmentelor, asamblarea acestora prin lipire și completarea lacunelor. Ulterior, completările au fost finisate și curățate, iar integrarea cromatică s-a realizat prin utilizarea unei nuanțe cu un ton mai deschis decât originalul, pentru a permite distingerea intervențiilor de suprafețele autentice.

#exponatulluniinoiembrie #restaurare

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

Cântarul – unitate şi intrument de măsură în Transilvania

Cântarul – unitate şi intrument de măsură în Transilvania

În perioada medievală, mai ales, termenul „cântar” numea atât unitatea de măsură, cât şi principalul instrument de măsurat greutatea mărfurilor. Documentele de limbă latină din Transilvania pomenesc adesea de „centenarius”.

Dacă ne referim la unitatea de măsură, în spaţiul transilvănean s-au folosit: cântarul turcesc, cântarul austriac sau de Viena, cântarul sau maja de Transilvania şi maja de Buda sau maghiară, acestea prezentând deosebiri între ele. Cântarul ca instrument de măsurat, iniţial, apare menţionat în documentele referitoare la exploatările miniere, ulterior fiind amintit în numeroase inventare, fie ale nobililor, fie ale negustorilor.

Autorităţile oraşelor ardelene aveau dreptul de control asupra cântarelor şi greutăţilor de măsurat – respectiva activitate aducându-le venituri însemnate –, pentru aceasta existând instrumente etalon. La Braşov, în Piaţa Sfatului se găseau cântare publice, unde marfa cumpărată putea fi verificată, iar lângă Biserica Neagră, până în secolul al XVIII-lea, s-a aflat cântarul oficial al oraşului, mutat, apoi, în marea hală comercială.

În Expoziţia permanentă a Muzeului Civilizaţiei Urbane a Braşovului puteţi vedea mai multe astfel de instrumente de măsură, motiv pentru care vă învităm să ne vizitaţi la sediul din Piaţa Sfatului, nr. 15, de miercuri până duminică, între orele 9:00–17:00.

Surse: Nicolae Stoicescu, Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României.

Nicolae Dunăre, Ţara Bârsei, vol. I.

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Ce povești ascund descoperirile arheologice de la Tulcea?

În urmă cu aproape 1.700 de ani, o tânără femeie își trăia viața în anticul Aegyssus, pe locul orașului Tulcea de astăzi.

Nu știm cum o chema și nici cum arăta viața ei de zi cu zi. Dar știm câte ceva despre suferințele prin care a trecut și despre obiectele care au însoțit-o în ultima sa călătorie.

Care este povestea ei? Ce ne spun obiectele descoperite și ce au reușit să afle antropologii după aproape 17 secole?

Vă invităm la Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea din cadrul ICEM TULCEA!

#PoftițiLaMuzeu #MuzeuldeIstoriesiArheologieTulcea #VisitTulcea #Tulcea #DrumulCetatilor #Patrimoniu #ICEMTulcea #Tulcea #TusiTulcea

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea.

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2026 - VIDEO - Partea I

1. Cercetătorii de la Muzeul Etnografic al Moldovei - Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași efectuează cercetări arheologice în zona Mitropoliei

În trecut, râul Bahlui trecea foarte aproape de terasa orașului, în apropierea zonei unde astăzi se află Mitropolia, Episcopia Catolică și Palatul Culturii (vechea Curte Domnească).

Această zonă era destinată în epocă locuitorilor mai săraci, fiind un teren impropriu construcțiilor de durată. Ca urmare, cercetările au scos la iveală fundații ușoare, din piatră sau lemn, ale unor construcții care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.

Colegii de la Complexul Muzeal Național Moldova vor întocmi un raport de cercetare arheologică preventivă, care va fi înaintat Ministerului Culturii la Comisia Națională de Arheologie. În funcție de dezbaterile și analiza acestui raport în plenul ședinței comisiei, o parte dintre aceste descoperiri vor fi puse în valoare dacă merită cu adevărat.

Sursa informațiilor Iasi TV Life.

2. Într-o cercetare arheologică preventivă realizată în anul 2023 la Sucidava, am descoperit câteva morminte medievale și moderne, dintr-o necropolă care nu era cunoscută până la momentul respectiv, dar care în ultimii trei ani a „livrat” 50 de morminte, datate în intervalul sec. XIII-XVIII.

În imagini se poate vedea un mormânt („deranjat” în perioada contemporană) în care am descoperit un inel de argint foarte frumos, care ne oferă indicii despre statutul social al defunctului și despre legăturile culturale ale epocii.

#Arheologie #Archaeology #DescopeririArheologice #CercetareArheologica #Corabia #Sucidava #Olt #ArheologieMedievala #InelDeArgint

Sursa informațiilor Florin Ciulavu.

3. Se naște: „Cahle din Transilvania. X. Cahle și sobe din Țara Hațegului (evoluții din sec. XV-XVII)”

„Una dintre cele mai interesante piese de la cetatea Mălăiești am moștenit-o, din păcate, doar dintr-o fotografie de slabă calitate și, parțial tăiată. Deși prezentă în publicația din anul 1982, fără o identitate tematică clară , Daniela Marcu Istrate a scris despre ea: „cort într-un cadru vegetal, cel mai probabil fragment din scena <Judith tăind capul lui Holofern>”. Într-o cahlă cu motiv analog, de la Tg. Mureș, descoperim aceeași etichetă pusă: „fragment din scena <Judith tăind capul lui Holofern>” . Adevărul este că pe ambele cahle sunt doar vârfuri/părți superioare din corturi. Personajul veterotestamentar invocat a tăiat, într-adevăr, capul ticălosului într-un cort, însă niciodată cortul nu a fost subiect atât de marcat din scena respectivă. Pur și simplu pentru că Judit a tăiat capul la interiorul adăpostului din pânză. Confuzia celei cu puțină cultură religioasă este cu „cortul mărturiei” care este legat de Moise patriarhul cu tablele legii.”
......................................................
„Comparația cu deja menționatul fragment din Mureș dă un rezultat surprinzător: ambele cahle par foarte „înrudite”, fără să îndrăznim, din cauza lipsei documentelor de analiză mai limpezi, să afirmăm că ar proveni chiar din aceeași serie.”
......................................................
„Nu s-a discutat, nici măcar la nivel primar, despre turnura radicală produsă în furnologia locală, odată cu adoptarea Reformei de către sași și o parte dintre maghiari. Drept urmare, de pe suprafața cahlelor au dispărut sfinții și crucile. În schimb au proliferat reprezentările cu personaje din Vechiul Testament și decorurile florale-vegetale-geometrice. Percepția acestor cahle noi se leagă, într-o măsură greu de evaluat, și de metamorfozele elitelor locale. Care, în mod cert, au trecut și ele la calvinism, maghiarizându-se totodată. Dependenți de atelierele reformaților, chiar și elitele rămase ortodoxe (cele mai multe la sud de Carpați) au folosit aceleași cahle, refuzându-și în continuare înțelegerea mesajului ideatic religios.”

Nu încetez a mă minuna la disprețul pe care-l manifestă majoritatea „confraților” la tema cahlelor. Vine din cel al disprețului ceramicii/veselei din lut? Și asta este posibil. Mai apoi, cred că prezența decorațiilor, care nu sunt zgârieturi ori pensulări simple, provoacă „blocaje”. Adică, descoperitorul habar n-are ce a găsit ori are în mână. Spre deosebire de oricare materiale „mărunte” (sticlă, os, metal, chiar și monede), cahlele au „mesaje” formidabile. Inclusiv acela de a corecta zburdălnicia monedelor vechi, în contexte noi. Știu de asemenea, de ce „prințesa cahlelor din Transilvania” (mai nou folosindu-și și numele de la celebritatea religioasă care a purtat o năframă cu chipul lui Hristos), a renunțat să persevereze în domeniu: era mult prea greu pentru zestrea sa intelectuală de abordare.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Ce povești ascund descoperirile arheologice de la Tulcea?

În urmă cu aproape 1.700 de ani, o tânără femeie își trăia viața în anticul Aegyssus, pe locul orașului Tulcea de astăzi.

Nu știm cum o chema și nici cum arăta viața ei de zi cu zi. Dar știm câte ceva despre suferințele prin care a trecut și despre obiectele care au însoțit-o în ultima sa călătorie.

Care este povestea ei? Ce ne spun obiectele descoperite și ce au reușit să afle antropologii după aproape 17 secole?

Vă invităm la Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea din cadrul ICEM TULCEA!

#PoftițiLaMuzeu #MuzeuldeIstoriesiArheologieTulcea #VisitTulcea #Tulcea #DrumulCetatilor #Patrimoniu #ICEMTulcea #Tulcea #TusiTulcea

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea.

5. Arheologii au descoperit elemente esențiale din poarta prin care Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia. „Vom încerca să facem reconstrucția grafică”

6. Unealtă pentru cusut din necropola celtică de la Fântânele-La Gâța (comuna Matei, jud. Bistrița-Năsăud) - aceasta, a fost identificată în mormântul 40 de la Fântânele-La Gâța, în timpul săpăturilor efectuate în anul 2012.

Acesta era un mormânt de înhumație, probabil aparținând unui bărbat, cu o groapă funerară ovală, cu o adâncime de 0,5 m; scheletul era orientat NV-SE și era așezat pe spate cu brațele încrucișate peste pelvis. Inventarul mormântului a constat într-un singur artefact recuperat din zona brațului stâng - o unealtă de fier (probabil o sulă de cusut) cu mâner din corn de căprioară. Artefactul - unic în Transilvania din epoca fierului - a fost supus unei proceduri analitice complete, toate datele fiind furnizate prin examinarea microscopică optică a suprafețelor: traseologie, analiza uzurii și o serie de date colectate pentru a evidenția secvența de fabricație și utilizare. Sula de cusut găsită în mormântul 40 este un artefact compozit destul de comun, din fier și corn de cerb. Este o piesă fragmentară, într-o stare medie de conservare. Piesa a fost recuperată cu partea metalică in situ și parțial recent desprinsă (fracturată) în timpul curățării piesei. Lungimea sa totală este de aproximativ 125 mm. Prezintă urme de arsură, are secțiune pătrată sau dreptunghiulară. Artefactul a fost realizat prin ciocănirea unei mici bucăți de fier. Partea de proximitate avea probabil o formă piramidală alungită. Mânerul din corn de căprior a fost tăiat dintr-un segment bazal al cornului stâng, probabil lepădat de un cerb tânăr. Debitarea s-a realizat prin extragerea unui segment bazal folosind percuție directă sau tăiere aplicată pe întreaga circumferință cu o lamă masivă. La capătul distal se păstrează urme de tăiere oblică, acestea rezultate din secvența de debitare. Marginile tăierii au fost probabil modelate prin tăierea cu cuțitul observată datorită unor urme incerte care au fost eliminate de coroziunea suprafețelor. Perforația a fost modelată la partea distală. A fost modelată axial, probabil prin sculptare și rotație în țesutul spongios al părții ascuțite a unui instrument metalic. Perforația este conică, alungită, cu o adâncime de aproximativ 26 mm. Piesa de fier a fost introdusă în ea. Pentru a stabili cu precizie morfologia internă a mânerului de corn de căprior, analiza prin tomografie computerizată cu raze X a fost aplicată pentru prima dată în studiul unei piese celtice descoperite în România. Faptul că piese similare de origine celtică sunt încă rare în România sporește importanța artefactului studiat. Piesa în stare corespunzătoare de conservare a fost depusă în mormântul proprietarului care a folosit-o în timpul vieții pentru prelucrarea pielii sau cusut. Acesta este un artefact compozit destul de comun (sulă de cusut), astfel încât este dificil de subliniat că proprietarul a fost meșteșugar. Artefactul dovedește indirect pentru prima dată practica prelucrării pieilor și a meșteșugurilor conexe cu cusăturile la celții din Transilvania. (C. Beldiman et alii - Composite Artefact Discovered in the Celtic Cemetery of Fântânele-La Gâţa (Bistriţa-Năsăud County). Data on Use-Wear Analysis and X-Ray Computed Tomography, Iron Age Crafts and Craftsmen in the Carpathian Basin - Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureş, 10-13 October 2013, Târgu Mureş, 2014, p. 217-231, Pl. 3).

Sursa informațiilor Celtic Transilvania Rediviva.

7. VASELE DINTR-UN MORMÂNT DE INCINERAȚIE DE LA SFÂRȘITUL EPOCII BRONZULUI

VASELE DINTR-UN MORMÂNT DE INCINERAȚIE DE LA SFÂRȘITUL EPOCII BRONZULUI

Restaurator ceramică: Mariana Matyas

#exponatulluniinoiembrie #restaurare

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

8. Sâptămâna de voluntariat pe șantierele arheologice de la Sebiș și Lunca s-a încheiat cu rezultate excelente.

Mulțumim celor care au dat curs invitației, în special elevilor de la Școala Gimnazială Tureac pentru participare și domnului profesor Ștefan Sălăgean pentru sprijin. Cercetările continuă așteptăm și alți voluntari!

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud.

331. Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2026 - VIDEO - Partea XIV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

luni, 2 noiembrie 2026

Chipurile neoliticului: masca de la Cristian I

Cea de-a XX-a ediție a Conferinței Naționale de Conservare-Restaurare „Doina Darvaș” cu tema “Prezervarea patrimoniului cultural – între știință și practică”.

Un nou exponat și să pătrundem împreună în universul civilizației geto-dacice, printr-o piesă cu o semnificație aparte, descoperită la Poiana – Piroboridava. 🏺 „Căței de vatră”, descoperiți la Poiana (Piroboridava)

Ce povești ascund descoperirile arheologice de la Isaccea?

Sumnă de mireasă din Ținutul Pădurenilor

VASELE DINTR-UN MORMÂNT DE INCINERAȚIE DE LA SFÂRȘITUL EPOCII BRONZULUI

Cântarul – unitate şi intrument de măsură în Transilvania

Ce povești ascund descoperirile arheologice de la Tulcea?

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2026 - VIDEO - Partea I

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete