Campania arheologică din 2026 de la Păuleni-Ciuc "Dâmbul Cetății" a început cu o descoperire din prima zi
Colegii noștri arheologi au reluat săpăturile în situl de pe Dâmbul Cetății, iar prima descoperire din acest an este o mică statuetă antropomorfă (idol feminin), din Eneolitic, aparținând culturii Cucuteni (4500-4050 î. Hr.).
Modelată din două bucăți de lut lipite, statueta a fost apoi arsă. Condițiile de mediu au făcut ca aceasta să se crape în zona lipiturii.
Datorită artei modelării obiectelor din lut, cucutenienii sunt cunoscuți drept cei mai iscusiți meșteri ai Europei eneolitice.
* * *
Situl arheologic se află în apropierea satului Șoimeni, comuna Păuleni-Ciuc, județul Harghita, în locul numit de localnici Dâmbul Cetății.
Primele informații despre sit datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În perioada interbelică, arheologul Al. Ferenczi includea situl în repertoriul cetăților dacice din Transilvania. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, arheologul dr. Zoltán Székely efectua primele săpături arheologice.
Începând cu anul 1999, MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a reluat cercetările arheologice de la Dâmbul Cetății, aducând informații prețioase pentru cunoașterea culturilor preistorice Cucuteni-Ariușd-Tripolie (mil. V-IV î. Hr.), Bodrogkeresztùr (mil. IV-III î. Hr.), Coțofeni (mil. III î. Hr.), Costișa (mil. III-II î. Hr.) și Wietenberg (mil. II î. Hr.), care au cuprins și zona Carpaților Răsăriteni.
Acesta este unul dintre cele mai importante și complexe situri arheologice din Transilvania. Săpăturile sistematice realizate de-a lungul deceniilor au scos la iveală locuințe, unelte, arme, obiecte de cult și o cantitate impresionantă de ceramică pictată, oferind istoricilor detalii prețioase despre comunitățile preistorice din zona depresionară a Ciucului.
Săpăturile se realizează cu finanțare din partea Ministerului Culturii, din Programul național de finanțare a cercetării arheologice sistematice 2026.
Una dintre cele mai importante piese istorice din România a ajuns la Palatul Culturii din Iași.
Piesa este împrumutată de la Muzeul Național de Istorie a României. Evenimentul este prilejuit de Sacrum Iași Art Festival
Donariul de la Biertan este un obiect votiv din bronz (datând din secolul al IV-lea) și este considerat extrem de important pentru istoria României din următoarele motive:
Importanța istorică
• Dovezi ale populației daco-romane: Inscrierea în limba latină și proveniența sa demonstrează că o populație vorbitoare de latină a continuat să trăiască în Dacia și după retragerea administrației și a legiunilor romane sub Aurelian (în anul 271 d.Hr.).
• Atestarea creștinismului: Obiectul poartă inscripția latină „Ego Zenovius votum posui” („Eu, Zenovius am depus acest dar”), alături de monograma lui Isus Hristos fiind una dintre cele mai vechi dovezi clare ale existenței unei comunități creștine în această zonă.
• Legătura cu un lăcaș de cult: Obiectul făcea parte probabil dintr-un policandru atârnat într-o mică biserică sau spațiu de rugăciune local.
Muzeul Județean Botoșani, în parteneriat cu Muzeul Etnografic Trușești, vă invită la deschiderea expoziției temporare intitulate „Povestea inului”, joi, 8 octombrie 2026, începând cu ora 12.00.
Manifestarea își propune să readucă în atenția publicului una dintre cele mai vechi și mai importante îndeletniciri casnice ale țăranului român: cultivarea și prelucrarea inului. Vizitatorii vor putea admira o colecție valoroasă de piese de port popular, unelte tradiționale folosite în industria casnică textilă (melițe, piepteni, vârtelnițe) și țesături de interior specifice zonei Botoșanilor. Toate aceste obiecte patrimoniale ilustrează drumul anevoios, dar plin de creativitate pe care planta de in îl parcurgea de la sămânță până la cămașa de sărbătoare.
Colaborarea dintre cele două entități muzeale evidențiază importanța parteneriatelor culturale locale în conservarea și promovarea identității naționale. Acest demers expozițional reprezintă nu doar un act științific și muzeografic, ci și o reverență în fața hărniciei și simțului estetic al generațiilor trecute.
Expoziția va fi prezentată de ing. Elena Chiponcă, de la Muzeul Etnografic Trușești. Atmosfera autentică a șezătorilor de altădată va fi potențată prin recitalul de muzică populară, susținut de doi tineri interpreți botoșăneni talentați: Miruna Iustina Gireadă (la cobză) și Darius Ștefan Gireadă (la fluier).
Expoziția, organizată la Muzeul de Etnografie Botoșani, va rămâne deschisă publicului în perioada 8 octombrie – 8 decembrie 2026.
Muzeul Județean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Teleorman, organizează sâmbătă, 11 octombrie 2026, între orele 10.00 – 13.00, a XII-a ediție a „Târgului Colecționarilor”. Manifestarea se înscrie în cadrul Proiectului expozițional „Octombrie - luna colecționarului”.
Sunt invitați și așteptați să participe toți cei interesați, locuitori din Alexandria, din județul Teleorman sau din țară. Menționăm că pentru participarea la târg nu percepe taxă.
„Târgul Colecționarilor” se dorește a fi un loc de întâlnire între colecționari și iubitorii de artă, istorie și cultură, un loc al cunoașterii reciproce, un loc în care colecționarii pot face schimb de idei sau de obiecte, pot vinde sau cumpăra obiecte pentru întregirea, mărirea și diversificarea colecțiilor.
Toți participanții la eveniment vor putea vizita, în mod gratuit, expoziția „Colecții și Colecționari”, ajunsă în acest an la a XV-a ediție.
Muzeul Județean Buzău a reluat cercetările arheologice sistematice în situl de la Gherăseni-Grindul Cremenea, un loc cu o importanță deosebită pentru cunoașterea istoriei comunităților care au locuit de-a lungul văii Călmățuiului.
Situl este cunoscut, în special, datorită descoperirii unei diademe datate în secolul al V-lea d. Hr., o piesă de o valoare arheologică remarcabilă. Dincolo de această descoperire spectaculoasă, însă, Grindul Cremenea păstrează numeroase alte informații despre comunitățile umane care au trăit în această zonă, din preistorie și până în perioada medievală.
Primele cercetări sistematice au fost desfășurate aici în 1961 și 1965, fiind reluate în perioada 1989–2008. Rezultatele acestor campanii au fost doar parțial valorificate, astfel că cercetările actuale își propun, totodată, să reconstituie planul săpăturilor arheologice de până acum și să reconsidere materialele și informațiile rămase încă inedite.
Reluarea cercetărilor reprezintă, astfel, un nou început. Echipa Muzeului Județean Buzău, în colaborare cu specialiști de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, își propune să aprofundeze cunoașterea comunităților care au locuit în această zonă și să reconstituie modul în care acestea s-au adaptat și au evoluat de-a lungul timpului.
Pentru atingerea acestor obiective, metodele clasice de cercetare arheologică, precum săpătura, sunt completate de metode și tehnici moderne, printre care magnetometria și analiza modelului digital al terenului, datarea cu radiocarbon, analize antropologice și arheozoologice.
În anul 2005, în așezarea de la Fulgeriș-„La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, a fost descoperită passim o statueta antropomorfă feminină, aflată în stare fragmentară, care face parte dintr-o categorie aparte a plasticii eneolitice prin prezența decorului mixt.
Statueta feminină a fost modelată în poziţie şezândă, din pastă fină, arsă oxidant, miezul fiind cenuşiu-închis. În compoziţia pastei au fost adăugate resturi de cereale tocate mărunt, rezultând mici perforaţii circulare. Este decorată cu incizii adânci, după care a fost pictată cu roşu-închis. Doar partea superioară a spatelui nu a fost incizată, ci doar pictată cu linii oblice de culoare roşu-închis. Decorul bustului e realizat dintr-o spirală şi două semiove. Piciorul e decorat cu linii orizontale, pe laterală prezentând patru cercuri concentrice (care întrerup şirurile de incizii orizontale). Prezintă o perforaţie foarte subţire amplasată în dreptul umărului. Dimensiuni: H = 5,2 cm, L = 8,5 cm, l = 2,9 cm. Statueta antropomorfă feminină face parte din colecțiile Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău și are numărul de inventar 34.915. Restaurarea piesei a fost realizată de către restauratorii Iulia Voinescu și Petru Voinescu.
Artefactul face parte din bogatul patrimoniu descoperit în așezarea de la Fulgeriș-La 3 cireși/ Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, așezare situată în Colinele Tutovei, în partea de sud-est a județului Bacău, pe partea stângă a Siretului, în nordul satului. Situl arheologic este cunoscut în urma cercetărilor de suprafață întreprinse în anii ’60 ai secolului XX efectuate de către arheologii Marilena Florescu și Viorel Căpitanu. Sondat în perioada anilor ’80 de către Viorel Căpitanu, în acest areal geografic se menționează descoperirea unei bogate stațiuni arheologice aparținând culturii Cucuteni.
Cercetările recente au fost realizate în perioada anilor 2003-2015, 2018 și 2021, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, din totalul de aproximativ un hectar și jumătate pe care se întinde situl cucutenian de la Fulgeriș. Stratigrafia sitului aflat în acest punct se prezintă astfel: nivelul cel mai vechi este datat în perioada eneolitică, cultura Cucuteni, etapa A3; succedat de un nivel datat în epoca bronzului, cultura Monteoru; ultimul nivel de locuire fiind din perioada epocii geto-dacice, sec. I î.Hr.-I d.Hr.
Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Situl arheologic de la Fulgeriş-„La 3 cireşi/ Dealul Fulgeriş, în Monumente istorice băcăuane, III, Oneşti, Editura Magic Print, 2015, 44 p.; Lăcrămioara-Elena Istina, Cercetări în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud. Bacău (2003-2013), în vol.: Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu-Dîmboviţa – in memoriam (Ediderunt V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiugă), Honoraria 11, Iaşi, p. 379-420; Lăcrămioara-Elena Istina, Așezarea cucuteniană de la Fulgeriș. Catalogul descoperirilor arheologice, Onești, Editura Magic Print, 2016, p.31.
5. Se învață la școlile superioare de arheologie că un meseriaș este OBLIGAT să înregistreze tot ceea ce găsește, nu doar ce-i place ori convine.
Cu toate acestea, mai rar cât de strepeziți pot fi scumpii mei confrați a publica materiale medievale care „le-au căzut la drum de seară”. Cel mai simplu este să cred că habar n-au ce să facă/scrie cu/despre ele. Dar „cazul clasic” de nesimțire profesională a fost atins de un prof. univ. de Cluj care preda cursuri de arheologie, dar inventase pe seama lui personală, ca să nu se ocupe și de Epoca bronzului, că a săpat un castru roman până la „steril din punct de vedere al arheologiei romane”. Același mutilant de viitori arheologi susținea (când nu mă vedea), că „nu există arheologie medievală”! În imagine, altar roman și colonetă romană galbată de la Teiuș.
6. CAPODOPERE MNIR: COIFUL UNEI CĂPETENII CELTICE DESCOPERIT LA CIUMEȘTI
Sursa: Youtube Utilizator: Muzeul Național de Istorie a României
Mormântului căpeteniei militare celtice din necropola de incinerație de la Ciumești (jud. Satu Mare), datând din a doua jumătate a secolului al III-lea – începutul secolului al II-lea a. Chr., este o descoperire de o importanță excepțională pentru cunoașterea civilizației celtice în Europa Centrală și de Sud-Est și a raporturilor sale cu lumea elenistică. Mormântul a fost descoperit întâmplător în vara lui 1961, cu ocazia nivelării unei dune de nisip.
El face parte dintr-o necropolă mai mare din care s-au cercetat 32 de morminte (șapte de inhumație și 25 de incinerație). Inventarul funerar, recuperat parțial, consta din piese de armament – un coif de fier, o cămașă de zale din fier (fragmentară) și două aplici de zale din bronz, două cnemide de bronz și un vârf de lance, accesorii de îmbrăcăminte – o fibulă de fier și pafta de centură din fier, precum și două vase ceramice (un vas bitronconic și un castron). Unele piese recuperate prezentă urme de ardere, dovada faptului că a fost vorba de o incinerație cadavrului care a avut loc în groapă. Coiful din fier, este, desigur, piesa cea mai spectaculoasă. Calota acestuia, lucrată prin batere la cald, avea două apărătoare de obraz mobile, fixate cu balamale și apărătoare de ceafă fixă, decorat cu protuberanțe în zona temporală și pe obrăzare. Protuberanțele aveau și funcția de a suplimenta capacitatea de protecție a coifului a părților mai vulnerabile la lovituri – respectiv tâmpla și obrazul. Coiful era surmontat de reprezentarea unei păsări de pradă, cu aripile larg deschise, realizată din tablă de bronz, cu ochii încrustați cu email alb și roșu-coral. Aripile erau fixate de corpul păsării cu balamale, ceea ce permitea mișcarea lor continuă în timpul deplasării purtătorului coifului, fapt ce putea sugera zborul.
Identificarea speciei din care face parte pasărea de pradă redată pe coiful de la Ciumești este dificilă; totuși, considerăm că ar putea fi vorba despre un corb, unul dintre animale sacre în mitologia celtică. Reprezentări de coifuri celtice decorate cu păsări de pradă sau alte animale se întâlnesc pe cazanul de la Gundestrup, din Danemarca, dar piese ca atare, cu excepția celui de la Ciumești nu au fost descoperite în cursul cercetărilor arheologice, ceea ce face ca această piesă să fie un unicat. Dincolo de utilitatea sa ca piesă de armament defensiv, coiful de la Ciumești poate fi considerat și ca un simbol al autorității unui șef militar celtic. Cercetările întreprinse asupra pieselor descoperite în mormântul căpeteniei militare celtice au permis reconstituirea unor detalii atât din viața lui personală, cât și a ritualului de înmormântare. Membru de vază a comunităților celtice din vestul Transilvaniei, înainte de a muri la locul de baștină, acesta a servit ca mercenar în lumea elenistică din estul Mediteranei, de unde s-a întors piese de armament tipice lumii grecești – cnemidele. Detalii păstrate pe suprafața unor obiecte descoperite în mormântul său indică faptul că atât coiful, cămașa de zale și cnemidele au fost depuse în groapă, după ce procesul de incinerare a avut loc. În cazul cămășii de zale s-a putut stabili că aceasta a fost amplasată în mormânt împăturită. Și în cazul mormântului căpeteniei militare celtice de la Ciumești, ca și în cazul aceluia getic de la Popești din Câmpia Română, frapează lipsa totală a pieselor din metale prețioase în cadrul ofrandelor funerare ale unor personaje de excepție a comunității lor, fapt ce ținea, fără îndoială, de o concepție religioasă și ideologică comună epocii „principilor de fier”, care s-au succedat epocii „principilor de aur și de argint” din secolele V-IV a. Chr.
7. Scoatem la lumină trecutul îndepărtat cu ajutorul tehnologiei.
Cu sprijinul colegului dr. Marian Lie, de la Institutul de Arheologie Iași, a fost realizată o scanare magnetometrică a unei fortificații din județul Neamț, aflată într-o zonă împădurită.
Datorită vegetației arboricole, scanarea magnetometrică nu a fost deloc simplă.
Dar vom reuși în acest fel să avem o imagine de detaliu a ceea se se află în sol, iar în momentul continuării săpăturilor vom ști cu precizie care sunt zonele cele mai promițătoare.
Mulțumim colegului Marian Lie pentru ajutor și implicarea în proiectul nostru.
O frumoasă lamă de silex a apărut printre frunze, scoasă din straturile arheologice preistorice.
In timp ce se realiza scanarea magnetometrică a sitului, o cercetare atentă a suprafeței acestuia a permis descoperirea unui artefact vechi de mii de ani, lucrat cu grijă, dar cu evidente urme de utilizare.
Ce poate fi mai plăcut decât să te bucuri de descoperiri arheologice în mijlocul naturii tomnatice.
Au trecut decenii bune de când nu mă mai plictisesc.
9. Acum doi ani făceam o cercetare arheologică care a adus niște informații științifice foarte valoroase.
Am cercetat un sit arheologic vechi de aproape 7800 de ani, din neoliticul timpuriu. Este un sit foarte important, fiind legat de exploatarea apelor sărate.
Ca în multe alte situații, cercetarea aceasta s-a făcut cu puține resurse, dar cu o mână de oameni dedicați.
Totuși, ca să ne putem asigura ,,energia" de care aveam nevoie, am beneficiat de sprijinul domnului Codrin Alexianu, prin intermediul profesorului nostru Alexianu Marius. Le mulțumim pentru tot sprijinul oferit!
10. Turnul de epocă romană de la Valea Leşului - Piciorul Andreichii 1 (comuna Lozna, județul Sălaj) - Cod RAN: 141928.04 - Turnul se află la aproximativ 1,1 km est de localitatea Valea Leşului, pe dealul Piciorul Andreichii, la 400 m sud de terminaţia coamei dealului Ţiclăului, între Ţiclău şi Faţa Prisăcii în Spate. Ruinele turnului sunt păstrate intacte.
Apare sub formă inelară cu mijlocul puternic adâncit. Zidrul turnului este construit în tehnica opus incertum din piatră de calcar. Este integral păstrat. Se observă pietrele prinse între ele cu mortar. Pe alocuri apar fragmente ceramice și chirpic. În partea vestică se observă intrarea în turn păstrată integral. Are un diametru păstrat de 7,5 m. În partea estică se observă o serie de anexe și amenajări. Din păcate un drum forestier utilizat recent intensiv afectează latura vestică a acestuia.
