Din prăvălia lui László se aprovizionau săcelencele luxoase cu textile fine

 

Din prăvălia lui László se aprovizionau săcelencele luxoase cu textile fine

După a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Brașov, comerțul cu produse textile fine era practicat mai ales de negustori armeni. Prăvălii foarte apreciate erau cea a lui László, aflată pe Șirul Inului, cele ale fraților Simay și a lui Folyovics, amândouă situate pe Șirul Grâului, precum și cea a lui Karácsonyi, de pe Strada Vămii.

Sextil Pușcariu în Brașovul de altădată își amintește: „În copilăria mea specialitatea negustorilor armeni era manufactura. Prăvălia lui László era vestită pentru marfa ei fină. Mai ales săcelencele luxoase cumpărau de la el. Cel mai tânăr între cei doi frați László avea totdeauna o glumă în rezervă când te servea cu mâna lui grasă, la care lipseau încheieturile din urmă ale degetelor. Stâlpul prăvăliei din Șirul Inului era însă negriciosul Verzár, cu vocea lui aspră, dar cu vorbe ademenitoare, când îți arăta câte o stofă strălucitoare de atlas.” 

Fotografii ale familiei László, realizate în atelierul lui Leopold Adler, în jurul anilor 1880, pot fi văzute în expoziția pemanentă a Muzeului Civilizației Urbane a Brașovului din Piața Sfatului Nr. 15.

Foto 1: László Marton, tatăl cel care a deschis prăvălia „M&L László” la începutul anilor 1860
Foto 2: László Dénes și László Gerő, fiii lui László Marton
Foto 3: Reclamă a magazinului „M&L László”, Gazeta Transilvaniei nr. 211/ 24 septembrie (7 octombrie) 1904

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Ziua Porților Deschise pe șantierul arheologic de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării!

 

Doar o dată pe an se întâmplă!

Marți, 11 august 2026, în intervalul orar 9.00 - 13.00, te invităm la Ziua Porților Deschise pe șantierul arheologic de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării!

De ce este un eveniment de neratat? Refuzăm să-ți arătăm doar poze.

Vino să vezi arheologii la lucru!
Vino să le adresezi întrebări!
Vino să iei contact direct cu oamenii care dezgroapă istoria și ne-o pun la dispoziție sub formă de artefacte și informații! 

Ca în fiecare an, te invităm pe culmile Istriței să trăiești o experiență unică, unde emoția prezentului se împletește cu misterul și ecourile trecutului.

Accesul este gratuit!

#crestemimpreunamintisisuflete

Consiliul Județean Buzău
Muzeul Județean Buzău

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.

Lada şi semnul de vecinătate

 

Lada şi semnul de vecinătate

Viata comunitară a saşilor a fost strâns legată de organizarea pe vecinătăţi, o formă de organizare între mai multe familii de pe aceeași stradă sau străzi alăturate, din care făceau parte doar bărbaţii. 

Vecinătăţile au avut ca scop, pe de o parte, întrajutorarea (construcţia sau repararea caselor şi anexelor, îngrijirea cimitirelor ori desfăşurarea înmormântărilor), iar pe de altă parte, păstrarea şi transmiterea tradiţiilor prin organizarea peste an a unor evenimente legate de viaţa comunităţii.

Conducătorul fiecărei vecinătăţi - ”Tatăl de vecinătate” - cel mai în vârstă membru ales prin rotaţie, avea în păstrare, pe perioada cât ocupa funcţia, ”lada de vecinătate”. În ea erau ţinute semnele de vecinătate şi documente privind obligaţiile membrilor, listele cu încasările și cheltuielile vecinătății, precum și consemnări despre evenimentele importante de peste an. 

Când trebuia să fie dusă la îndeplinire o anumită sarcină, ”Tatăl de vecinătate” anunţa comunitatea prin aşa numitul ”semn de vecinătate”. Acesta circula din casă în casă, odată cu el transmiţându-se pe cale orală şi obligaţia de realizat. Semnul de vecinătate, de obicei de forma unei inimi, avea pe o faţă înscrise numele meşterului şi anul confecţionării, iar pe revers, o serie de simboluri specifice colectivităţii căreia îi aparţinea.

Vă invităm să vizitaţi Muzeul Etnografic ”Gheorghe Cernea” din Rupea, pentru a descoperi şi alte detalii privind organizarea comunităţilor săseşti din zona Rupea.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

𝟔𝟕 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐄𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐜𝐮 𝐌𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜. 𝐈𝐧𝐭𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞 𝟔 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔

 

𝟔𝟕 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐄𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐜𝐮 𝐌𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜. 𝐈𝐧𝐭𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞 𝟔 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔

Așa cum avea să consemneze mai târziu profesorul și arheologul Adrian Rădulescu, pe 6 august 1959 apăreau primele indicii ale unei monumentale descoperiri arheologice pe faleza de sud-vest a Constanței: 𝐄𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐜𝐮 𝐌𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜. 

Presa vremii surprindea entuziasmul momentului, consemnând: „Două lovituri de cazma, date de un muncitor care săpa groapa pentru fundația unui bloc, au atins un zid antic. A treia lovitură n-a mai fost dată, fiindcă pe locul respectiv a și apărut arheologul de serviciu – tânărul profesor Adrian Rădulescu. Cu aceasta începe de fapt filmul descoperirii unui mare edificiu roman și, implicit, a prețiosului mozaic (...)”

Monumentul s-a dezvăluit treptat, de-a lungul mai multor ani, uimind arheologii cu fiecare nouă descoperire: zidul de nord-est, mozaicul, vestibulul, încăperile boltite de pe terasa următoare, depozitele boltite de pe a treia terasă situată în imediata vecinătate a portului antic etc. „Nu-i deci de mirare că, uluit de ce vedea, un arheolog a exclamat: «Colosal! Magnific! Parcă am dezveli Pompeiul!» Pavimentul floral cu care s-a întâlnit aici, printre zidurile Tomisului, îl făcuse să-și amintească subit de mozaicul de la Casa Fontana...” 

În anii următori, sub coordonarea directorului Muzeului Regional Constanța, Vasile Canarache, echipa de arheologi din care au făcut parte Adrian Rădulescu, Doina Galbenu, Alexandru Bogdan, Vasile Barbu și Marin Perșinaru a cercetat monumentul, scoțând la lumină impresionantul edificiu, încăperile și depozitele boltite ale vechiului Tomis. Campaniile de cercetare desfășurate între anii 1959-1967 sunt documentate astăzi și prin valoroasele carnete de șantier păstrate de acești arheologi, care oferă informații prețioase despre monument și etapele cercetării sale. Operațiunile de restaurare-conservare au fost asigurate de către Direcția Monumente Istorice (DMI) a Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectura și Sistematizare (CSCAS). Restaurarea mozaicului a fost realizată în colaborare cu Opificio delle Pietre Dure din Florența (Italia), prin directa implicare a restauratorului Paolo Mazzoni. În anul 1970, complexul monumental, restaurat și conservat într-o clădire modernă de protecție, a fost deschis oficial spre vizitare, ca punct muzeal al instituției constănțene.

Cu ocazia împlinirii a 67 de ani de la descoperirea Edificiului Roman cu Mozaic, conducerea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a decis să marcheze această aniversare printr-o serie de activități dedicate monumentului și prin oferirea accesului gratuit vizitatorilor în ziua de 6 august 2026. Totodată, instituția își propune ca această dată să devină un reper în calendarul cultural al muzeului și să fie marcată anual prin evenimente dedicate unuia dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului constănțean.

Publicul va avea acces gratuit la Edificiul Roman cu Mozaic pe parcursul întregii zile, în intervalul orar 09:00-19:00. De asemenea, vor fi realizare ghidaje de specialitate, cu începere de la următoarele ore: 10:00, 12:00, 14:00, 16:00, 17:00 și 18:30. 

 

Totodată, în fața edificiului va fi amenajată o expoziție temporară care reunește lucrările realizate de elevii Palatului Copiilor Constanța și de cei ai Colegiului Național de Arte „Regina Maria” Constanța, în cadrul atelierelor desfășurate de muzeu. Inspirate din motivele decorative ale mozaicului antic, creațiile vor putea fi admirate pe tot parcursul zilei de 6 august. 

Vă așteptăm să redescoperiți unul dintre cele mai spectaculoase monumente ale Tomisului antic, într-un loc în care fiecare tessera de mozaic păstrează memoria orașului de odinioară. 

https://minac.ro/67-ani-de-la-descoperirea-edificiului.../

 

 
#MINAC #EdificiuRoman #Mozaic #expozitie #intraregratuita 

#muzeu #istorie #arheologie #patrimoniu #Tomis #antichitate

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

ARHEOLOGIA GUSTULUI ANTIC – O CĂLĂTORIE ÎN BUCĂTĂRIA DACILOR

 

ARHEOLOGIA GUSTULUI ANTIC – O CĂLĂTORIE ÎN BUCĂTĂRIA DACILOR

Vineri, 7 august, de la ora 11:00, colegul nostru muzeograf dr. Marius Ardeleanu vă așteaptă să porniți împreună într-o călătorie gustoasă în bucătăria dacilor!

Activitatea, organizată în cadrul programului Takeover Day dar deschisă publicului, explorează alimentația din vechea Dacie folosind discipline auxiliare ale arheologiei și istoriei, inclusiv arheologia experimentală.

Domeniul se află la granița dintre arheologie, arheobotanică, zooarheologie și arheologie experimentală și folosește surse de cercetare precum semințe carbonizate, oase de animale, vase ceramice și unelte. Obiectivul principal este reconstituirea ingredientelor, a tehnicilor culinare și a gustului preparatelor dacice.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Cămașa bătrânească cu pumnași din Drăguș

 

Cămașa bătrânească cu pumnași din Drăguș

Cămașa este confecționată din pânză albă de bumbac, țesută la război în două ițe; încrețită la gât în cute mici prinse de „obinzeală”; descheiată în față. „Ciupagul” din față este compus din două foi, iar spatele dintr-o foaie; mâneca este croită dintr-o foaie; mânecile prinse de la gât sunt terminate cu „pumnași” cusuți „pe dos” cu arnici, cu motive geometrice (romb). De-a lungul mânecii, de la „obinzeală” la „pumnași” este introdusă o dantelă albă industrială, iar „obinzeala” este cusută „pe dos” cu arnici, pe fond negru, cu motive geometrice descrete (romb). „Gura” iei este cusută, de o parte și de alta, cu fir roșu de arnici, cu motive în formă de triunghi, asemănătoare motivelor de pe vechiul pieptar, terminată cu „cheiță”.Pe piept, de o parte și de alta a „guri”se află câte două rânduri de „pui”și motive geometrice și florale stilizate, cusute „pe fifir” și „în cruci”, cu arnici roșu și negru.

O puteți admira în cadrul expoziției temporare „Cămăși de tezaur” la Muzeul de Etnografie Brașov, de miercuri până duminică în intervalul orar 10:00-18:00.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

CĂMĂȘOIU FEMEIESC

 

EXPONATUL LUNII AUGUST
CĂMĂȘOIU FEMEIESC

Cămașa din imagine a fost țesută și aleasă în războiul de țesut de Ioana Tițu din satul Scurta, comuna Orbeni, județul Bacău, în anul 1885. 

A fost achiziționată, sub formă de donație, de către preotul Vasile Heisu din Răcăciuni, Bacău, în anul 1968, de la Paraschiva Iordache Luca, fiica autoarei.

„Cămășoiu” este TIP I (CARPATIC), cu altiță din croi și mâneca largă jos.

Confecționată din borangic galben, cămașa este ornamentată pe toată suprafața cu „steluțe” albe, bătute cu fluturi. 

Grupurile de steluțe sunt despărțite între ele de grupuri de vrâste bătute cu fluturi și mărgele. Pe stani, în jurul gurii gâtului, se găsesc flori flori albe și roșii din mătase. 

Atât la gura gâtului, cât și jos, la mâneci, au fost prinse mărgele albastre.

Pe altiță regăsim două grupuri de păsări afrontate și flori geometrice.

Face parte din costumul femeiesc, cu androc și maramă de borangic galben.

Muzeograf, Viorica Băluță

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

„Cămașă bărbătească” (Ialomița)

 

Exponatul săptămânii: „Cămașă bărbătească” (Ialomița) 

Costumul popular bărbătesc din zona Ialomița se încadrează tipologic în caracteristicile ansamblului vestimentar din Câmpia Bărăganului.

Specifică acestui costum este cămașa lungă până la glezne, cu broderie pe piept, poale și la mâneci, purtată cu brâu lat, roșu.

Cămașa prezentată este confecționată din pânză de bumbac țesută în gospodărie. Croiul larg este obținut prin introducerea unor clini la îmbinarea celor patru foi ale trupului cămășii, în zona poalelor.

Cămașa prezintă guler și mâneci largi încrețite la manșete.

Piesa este decorată pe piept cu inserții de dantelă și ajur lucrate cu acul din fir foarte fin de bumbac alb. Pe poale prezintă un registru decorativ realizat în tehnica ajurului, iar pe margini este adăugată dantelă croșetată cu „colțișori”.

Cămașa bărbătească de Ialomița a fost lucrată în prima jumătate a secolului al XX-lea și a fost achiziționată de Muzeul de Artă Populară Constanța în anul 1980.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.

Peștera și bolta cerească. Misterele lui Mithras la Apulum

 

Exponatul lunii AUGUST:
Peștera și bolta cerească. Misterele lui Mithras la Apulum

Marți, 4 august, ora 11, vă așteptăm la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

În anul 1965 a fost descoperit întâmplător un relief votiv din marmură albă, cu imaginea lui Mithras în scena tauroctoniei. Acest zeu de origine indo-iraniană a pătruns în panteonul de divinități adorate pe cuprinsul Imperiului Roman. Mithras este un zeu al Sorelui, al adevărului și al luminii, al cărui cult se adresa unui grup restrâns de inițiați la care femeile nu aveau acces.

Ajunsă în laboratorul de restaurare al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, această operă sculpturală a beneficiat de o atenție deosebită din partea restauratoarei Sidonia P. Olea.

Expoziția este organizată de este organizat de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia cu sprijinul Consiliul Județean Alba. Vernisajul va fi transmis online pe pagina de Facebook a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.

Opera sculpturală va fi prezentată de dr. Radu Ota, dr. Sidonia P. Olea și dr. Adrian Cosmin Bolog.

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Publicitatea românească, la începuturi

 

Publicitatea românească, la începuturi

La finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, publicitatea românească era abia la început, dar plină de savoare și de farmec. Cititorii urmăreau cu interes pagina dedicată anunțurilor publicitare care lăudau calitățile unui produs sau îi informau de unde îl pot achiziționa. În jurul anilor 1900, se făcea publicitate la o gamă extrem de variată de produse și servicii, reclamele devenind mult mai sofisticate, textele mai scurte, imperative, cu ilustrații îndrăznețe, dedicate în special femeilor moderne. 

Anunțurile erau de obicei făcute de mici negustori, diverși producători, industriași ai vremii, apărute în gazete precum Gazeta de Transilvania, Curierul Românesc sau Albina Românească.

Vă invităm la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului să descoperiți câteva reclame inedite din presa vremii. Program vizitare: miercuri-duminică între orele 10:00 și 18:00.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Cea de a XI-a ediție a Simpozionului de Antropologie Urbană

 

Apel la contribuții

Cea de a XI-a ediție a Simpozionului de Antropologie Urbană

Climă și comportament în spațiul urban: practici, tendinte, reprezentări

Termen limită – 2 octombrie 2026

Asemeni societăților rurale, și în oraș ritmul vieții este influențat – deși într-o măsură mai mică – de climă, de succesiunea anotimpurilor și alti diverși alți factori locali care pot particulariza o evoluție precum izolarea geografică. Dacă din existența mediului rural, a fermierilor de pildă, angrenați în practicile agricole, vremea joacă un rol crucial, în spațiul urban ea determină o serie practici sociale și de adaptare (mai ales când disconfortul termic atinge anumite valori), contribuie la crearea unor reprezentări culturale (cu consecințe directe asupra vieții cotidiene), și influentează, între altele, politicile de urbanism și peisajul urban.

Practicile sociale determinate de vreme cuprind activități precum mersul la săniuș, mersul la ștrand, mersul la picnic, schimbând interesul pentru diverse sporturi de iarnă etc. în vreme ce practicile de adaptare se referă la o serie de măsuri (luate colectiv sau individual) prin care sunt traversate perioadele de disconfort termic ridicat: soluții alternative de mobilitate (când drumurile sunt blocate), evitarea caniculei și a gerului, achiziționarea de dispozitive tehnice pentru răcire sau încălzire, consumul de înghetată, băuturi răcoritoare etc.

Reprezentările culturale cu conținut meteorologic, create și colportate de mass-media, pe cale orală (prin bancuri, proverbe, zicători, etc.), prin diverse forme de artă sau divertisment modelează viața de zi cu zi, prin efectele lor asupra practicilor alimentare, vestimentare, de locuire, de petrecere a timpului liber, etc.

Influența factorilor climatici asupra politicilor de urbanism se traduce prin deciziile luate de autorități atunci când este amenajat spațiul urban, prin crearea de parcuri, fântâni arteziene, cișmele etc. dar și prin organizarea unor instituții aflate în subordine, care monitorizează diverși indici privind fluctuațiile vremii sau intervin atunci când situația o impune (echipe de deszăpezire, pompieri, puncte de hidratare).

Toate acestea însumate reprezintă un constant factor de presiune asupra etoliogiei urbane, mai ales in mediul urban unde schimbarile sunt mai diverisificate și accelerate.

Propunerile pot aborda, fără a se limita, spre următoarele direcții:

Practici cotidiene asupra vremii în mediul urban: modul în care locuitorii orașelor interpretează și integrează fenomenele meteorologice în viața de zi cu zi;
Practici urbane adaptative la schimbările climatice: strategii informale și formale de adaptare (de exemplu- utilizarea spațiilor verzi, modificarea rutinei zilnice, soluții arhitecturale);
Inegalități climatice în oraș: diferențe între cartiere în ceea ce privește expunerea la căldură, poluare sau riscuri climatice;
Memoria climatică și narațiunile urbane: felul în care locuitorii își amintesc și povestesc evenimente meteorologice extreme;
Reprezentări culturale ale vremii și climei: reflectarea acestora în discursuri media, artă urbană, literatură sau practici simbolice;
Relația dintre infrastructura urbană și fenomenele climatice: cum influențează arhitectura și planificarea urbană experiența vremii (efectul de „insulă de căldură”, gestionarea apei);
Digitalizarea experienței climatice: rolul aplicațiilor meteo și al rețelelor sociale în medierea percepției asupra vremii;
Politici urbane și discursuri despre climă: modul în care autoritățile și instituțiile construiesc narative despre schimbările climatice și sustenabilitate;
Modificari de comportament cu impact asupra vietii cotidiene în general și dezvoltării profesionale în particular.

Prin acest simpozion ne propunem să oferim specialiștilor și tinerilor cercetători o platformă de prezentare a ultimelor studii din domenii conexe (antropologie, sociologie, istorie, istorie socială, urbanism, arhitectură) contribuind astfel la activarea unui dialog interdisciplinar, la nivel național și internațional, având drept punct de plecare teme consacrate ale antropologiei urbane, care au nevoie de o constantă recontextualizare.

Propunerile vor include titlul lucrării, un rezumat de 250-500 de cuvinte (RO-ENG), 3-5 cuvinte cheie și vor fi trimise prin e-mail către adresa: antropologie@muzeulbucurestiului.ro până pe data de 2 octombrie 2026. 

Prezentările se vor susține, la alegere, în limba română sau în limba engleză, iar rezumatele vor fi bilingve.

Simpozionul de Antropologie Urbană, ediția a XI-a, va avea loc la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei, nr. 151, sector 1, București) în ziua de vineri, 16 octombrie 2026.

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

Meduza Gorgona pe un pandantiv

 

Meduza Gorgona pe un pandantiv din "Tezaurul Istoric"

În celebra noastră expoziție permanentă, puteți admira și un pandantiv montat cu o camee din onix, pe care se reliefează capul Meduzei Gorgona. Datorită puterii sale de a transforma în piatră pe cei care o priveau, această mică bijuterie poate fi interpretată drept un scut în fața spiritelor malefice care-l puteau amenința pe posesor.

Origini:
Fiică a zeităților Phorcys și Keto, Meduza locuia la granița dintre lumea celor vii și cea a morților, alături de cele două surori ale sale, Stheno și Euryale.

De la victimă la monstru:
Cea mai frumoasă și singura muritoare dintre surorile ei, devine victima lui Poseidon, chiar în templul Atenei. Deși a fost o victimă, din cauza pângăririi spațiului sacru, zeița se răzbună transformând părul Meduzei în șerpi.

Decapitarea Meduzei:
Una dintre cele mai cunoscute legende care o înconjoară este tăierea capului Meduzei de către Perseus. Astfel, acesta cu ajutorul Atenei, al lui Hermes și Hades pornește în căutarea Meduzei pe care o decapitează în somn.

Privirea care „dă moarte de piatră”:
La întoarcerea sa, Perseus o salvează pe Andromeda, cu care se și căsătorește. Banchetul nunții este întrerupt de către Phineus, unchiul și logodnicul acesteia, care este transformat, într-un final, cu ajutorul capului Meduzei, în stană de piatră. Disperarea lui Phineus este surprinsă în următorul fragment: „O Perseu, ai învins; depărtează / Chipul vrăjit, ce dă moarte de piatră...”(Ovidius, Metamorfoze, V 216-217).

Armele Atenei:
Capul Meduzei, transformat într-o armă foarte puternică, îi este oferit la final Atenei. Din acel moment, Gorgoneionul decorează scutul și platoșa zeiței.

Evoluție iconografică:
Figură monstruoasă în perioada arhaică, aceasta devine în reprezentările din perioada clasică și elenistică o apariție armonioasă, feminină, în concordanță cu idealul de frumusețe al perioadei.

Text: dr. Alis Dumitrașcu (secția CNTI - MNIR)

#MNIR

 

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

Lâna și blana de oaie în îmbrăcăminte

 

Lâna și blana de oaie în îmbrăcăminte

În Țara Bârsei, Săcele și zona Bran, zone pastorale unde creșterea animalelor avea o pondere deosebită, condiționările climatice s-au reflectat și în costumul tradițional, în care se regăseau o varietate de piese vestimentare confecționate din lână sau blană de oaie.

În portul femeilor din Șcheii Brașovului se întâlneau androcul, o fustă amplă din postav țesut în casă, purtată iarna de femeile mai în vârstă, iar în portul bărbaților, laibărul din postav albastru-închis, căptușit cu blană de miel, spențelul, îmblănit iarna și cioarecii din dimie albă de lână țigaie. Peste spențel se îmbrăca dulămița, o haină albă, lungă până aproape de glezne, decorată la mâneci, pe piept și pe cusătura de la subraț cu „flori” din găitan negru. Iarna, pe umeri se purtau gheba din postav de culoare închisă, căptușită, încheiată la gât cu găitan și bunda lungă, căptușită cu blană de miel, prevăzută pe fețele piepților cu fâșii din blană de vulpe.

Mocancele, din zona Săcele, prelucrau lâna pentru nevoile proprii, dar mai ales pentru vânzare. Ele țeseau dimie albă pentru cioareci și pentru antiriu, o haină lungă, îmbrăcată de bărbați vara, în zile de sărbătoare. Din postav vânăt se făcea zăbunul o haină scurtă, îmblănită cu piei de miel fumuriu, peste care, iarna, se lua gheba mare din postav negru, îmblănită. Tot mocancele din Săcele țeseau materialul pentru sarică, haina din lână țurcană purtată iarna de ciobani.

Pieile de miel se foloseau pentru confecționarea căciulilor negre ale bărbaților.

În portul de iarnă al femeilor se întâlneau androcul, făcut din postav fin cumpărat de la boltă, dulama lungă și ghebuța scurtă, ambele din postav și căptușite cu blană de miel.

Lâna, blana de miel sau de oaie s-au folosit și la realizarea pieselor din portul femeilor și bărbaților din zona Bran. Astfel, fetele și femeile purtau ii cu decor amplu, dispus pe toată suprafața mânecii și a pieptului, cusut cu lânică neagră sau colorată, în talie încingându-se cu un brâu lat din lână roșie. Peste poalele cămășii se îmbrăcase, mai demult, fota roșie din lână, înlocuită, apoi, de fota cu pulpene, largă, ce se strângea în talie cu brăcii.

Printre piesele de port cele mai vechi purtate de femei iarna se numărau: pieptarul înfundat din piele de oaie, ornamentat cu motive florale, cojocul, bunda de zeghi (stofă bătută la piuă), dar și haina lungă din mătase sau catifea, căptușită cu blană de miel și având guler din blană de jder sau de vulpe purtată de femeile mai înstărite.

La bărbați, lăibărica de zeghi și zăbunul lung, purtate mai demult, au fost înlocuite, la începutul secolului XX, cu piese din postav mai fin de lână țigaie, lucrate la croitor. Specifice portului păstoresc erau: pieptarul, cojocul, sarica din lână țurcană seină, dată la dârstă, șuba de zeghi/gheba sau gluga din pănură albă, purtate în perioadele ploioase.

Cu detalii suplimentare vă așteptăm la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, în cadrul expoziției temporare „Ecologia lânii – de la universul Mioriței și păstoritul tradițional la utilizări contemporane”. Program vizitare: miercuri-duminică, între orele 10:00 și 18:00. 

foto: Luise Treiber-Netoliczka,

 © Biserica Evanghelică C.A. din România- Parohia Brașov

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

SARMIZEGETUSA VIVA - ZIUA PATRIMONIULUI ROMAN

 

SARMIZEGETUSA VIVA
Ziua Patrimoniului Roman

8 august 2026
Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Istoria prinde viață la Ulpia Traiana Sarmizegetusa!
Vă invităm să descoperiți unul dintre cele mai importante situri arheologice din România prin tururi ghidate, întâlniri cu arheologii care cercetează orașul roman, acces într-un șantier arheologic activ și prezentarea proiectelor care vor contura viitorul sitului.

Vizitați principalele monumente ale orașului roman:
Amfiteatrul
Zona sacră
Forum Vetus
Forum Novum

Șantier deschis – Templul Zeilor Palmyreni

Aflați direct de la specialiști cum se desfășoară cercetarea arheologică și ce înseamnă conservarea unui monument antic.

Participați la lansarea volumului Les Palmyréniens en Dacie, semnat de Ioan Piso și Ovidiu Țentea, și descoperiți proiectul viitorului Parc Arheologic Sarmizegetusa, care va pune și mai bine în valoare patrimoniul excepțional al fostei capitale a provinciei romane Dacia.

Evenimentul reunește arheologi, istorici și studenți din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, Universității Babeș–Bolyai, Centrului de Studii Romane și Muzeului Național de Istorie a României.

Vă așteptăm pe 8 august 2026 la Ulpia Traiana Sarmizegetusa!
Organizatori:
Consiliul Județean Hunedoara
Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva
Primăria Comunei Sarmizegetusa

 

#SarmizegetusaViva #ZiuaPatrimoniuluiRoman #UlpiaTraianaSarmizegetusa

#Arheologie #Patrimoniu #Istorie #VisitHunedoara #DescoperaRomania

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.