Lâna și blana de oaie în îmbrăcăminte

 

Lâna și blana de oaie în îmbrăcăminte

În Țara Bârsei, Săcele și zona Bran, zone pastorale unde creșterea animalelor avea o pondere deosebită, condiționările climatice s-au reflectat și în costumul tradițional, în care se regăseau o varietate de piese vestimentare confecționate din lână sau blană de oaie.

În portul femeilor din Șcheii Brașovului se întâlneau androcul, o fustă amplă din postav țesut în casă, purtată iarna de femeile mai în vârstă, iar în portul bărbaților, laibărul din postav albastru-închis, căptușit cu blană de miel, spențelul, îmblănit iarna și cioarecii din dimie albă de lână țigaie. Peste spențel se îmbrăca dulămița, o haină albă, lungă până aproape de glezne, decorată la mâneci, pe piept și pe cusătura de la subraț cu „flori” din găitan negru. Iarna, pe umeri se purtau gheba din postav de culoare închisă, căptușită, încheiată la gât cu găitan și bunda lungă, căptușită cu blană de miel, prevăzută pe fețele piepților cu fâșii din blană de vulpe.

Mocancele, din zona Săcele, prelucrau lâna pentru nevoile proprii, dar mai ales pentru vânzare. Ele țeseau dimie albă pentru cioareci și pentru antiriu, o haină lungă, îmbrăcată de bărbați vara, în zile de sărbătoare. Din postav vânăt se făcea zăbunul o haină scurtă, îmblănită cu piei de miel fumuriu, peste care, iarna, se lua gheba mare din postav negru, îmblănită. Tot mocancele din Săcele țeseau materialul pentru sarică, haina din lână țurcană purtată iarna de ciobani.

Pieile de miel se foloseau pentru confecționarea căciulilor negre ale bărbaților.

În portul de iarnă al femeilor se întâlneau androcul, făcut din postav fin cumpărat de la boltă, dulama lungă și ghebuța scurtă, ambele din postav și căptușite cu blană de miel.

Lâna, blana de miel sau de oaie s-au folosit și la realizarea pieselor din portul femeilor și bărbaților din zona Bran. Astfel, fetele și femeile purtau ii cu decor amplu, dispus pe toată suprafața mânecii și a pieptului, cusut cu lânică neagră sau colorată, în talie încingându-se cu un brâu lat din lână roșie. Peste poalele cămășii se îmbrăcase, mai demult, fota roșie din lână, înlocuită, apoi, de fota cu pulpene, largă, ce se strângea în talie cu brăcii.

Printre piesele de port cele mai vechi purtate de femei iarna se numărau: pieptarul înfundat din piele de oaie, ornamentat cu motive florale, cojocul, bunda de zeghi (stofă bătută la piuă), dar și haina lungă din mătase sau catifea, căptușită cu blană de miel și având guler din blană de jder sau de vulpe purtată de femeile mai înstărite.

La bărbați, lăibărica de zeghi și zăbunul lung, purtate mai demult, au fost înlocuite, la începutul secolului XX, cu piese din postav mai fin de lână țigaie, lucrate la croitor. Specifice portului păstoresc erau: pieptarul, cojocul, sarica din lână țurcană seină, dată la dârstă, șuba de zeghi/gheba sau gluga din pănură albă, purtate în perioadele ploioase.

Cu detalii suplimentare vă așteptăm la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, în cadrul expoziției temporare „Ecologia lânii – de la universul Mioriței și păstoritul tradițional la utilizări contemporane”. Program vizitare: miercuri-duminică, între orele 10:00 și 18:00. 

foto: Luise Treiber-Netoliczka,

 © Biserica Evanghelică C.A. din România- Parohia Brașov

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.