Catrință 𝗱𝗶𝗻 𝗗𝗼𝗹𝗷

 

#Cerbul ț𝗲𝘀𝘂𝘁
#Catrință 𝗱𝗶𝗻 𝗗𝗼𝗹𝗷 𝗮𝗽𝗮𝗿ț𝗶𝗻â𝗻𝗱 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 𝗔𝗺𝗮𝗻
#Simbolismul nupțial al reprezentării zoomorfe
#Patrimoniul etnografic al Muzeului Olteniei

Catrința, înregistrată în 1952 în 𝗰𝗼𝗹𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗣𝗼𝗿𝘁 𝗣𝗼𝗽𝘂𝗹𝗮𝗿 𝗮 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲 𝗮 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶, este una dintre piesele de mare însemnătate din punct de vedere etnografic și istoric, având o reprezentare zoomorfă (a cerbului) care îi conferă o densitate documentară aparte și valența unei arhive materiale. 

Apartenența sa etnografică fiind Doljul, piesa se integrează universului costumului tradițional de sărbătoare din Oltenia și datorită faptului că, în orațiile de nuntă, se evocă adesea ipostaze ale mirelui simbolizat în mod tradițional de cerb, ca imagine a masculinității viguroase care concentrează ideea de măreție și bărbăție neînfricată. Istoria culturală a motivului zoomorf reprezentat de „cerb” conduce către simbolismul arhaic al animalului, către orația nupțială, june, mire, vânătoare, bărbăție și fecunditate. Catrința păstrează memoria unui repertoriu ornamental, memoria imaginarului zoomorf și memoria spațiului doljean din care provine. 

Din punct de vedere tehnic, catrința este țesută în două ițe, cu urzeală ascunsă, ales printre fire și cu „tăieturi”/karamani, tivit la bază manual, cu acul, iar pe laterale festonat cu lână albastră. Lungimea este de 76 cm, iar lățimea piesei are 38 cm. Decorul este amplasat în registre transversale, grupaje de „vărgi” alternate cu registre de motive alese, diferențiate compozițional și ca lățime. 

Pe „trupul” catrinței sunt șase registre înguste alese cu motiv vegetal, alternând cu registre simple, iar în partea de jos trei registre mai late, despărțite cu o „vergă” lată, cu motive liniare, care formează „podul” catrinței. Motivele decorative sunt simbolice: vița de vie cu strugure – motiv christic, și cerbul – cu simbolism tradițional. Fondul este roșu, iar decorul este: alb, roșu, verde, galben, grena și violet.

Piesa a intrat în patrimoniul muzeal la naționalizări.

Valoarea sa documentară este amplificată de faptul că a aparținut 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 𝗔𝗺𝗮𝗻, una dintre familiile profund înscrise în istoria culturală a Craiovei și legată prin Alexandru, Aristia și Theodor Aman de constituirea și transmiterea unui vast patrimoniu artistic și cultural. Nu avem în față doar o piesă reprezentativă pentru portul popular de sărbătoare din Dolj, ci și un obiect intrat în circuitul patrimonial și familial al uneia dintre familiile importante din mediul cultural craiovean. Dincolo de particularitățile sale morfologice, tehnice și ornamentale, piesa are o dimensiune memorială și istorică, fiind martor al circulației obiectelor tradiționale între mediul rural și mediul urban cultivat al Craiovei și martor al modului în care obiectul etnografic a fost receptat, conservat și valorizat într-un mediu familial cu relevanță pentru istoria culturală locală.

Din această perspectivă, catrința, care a aparținut familiei Aman, poate fi înscrisă într-o reflecție mai largă asupra raportului dintre memoria colectivă și memoria familială. Înainte de a deveni patrimoniu muzeal, numeroase obiecte au fost patrimoniu afectiv, au fost păstrate pentru că au aparținut cuiva, pentru că evocau un loc, pentru că erau frumoase și aveau vechime, și nu în ultimul rând pentru că aminteau o lume.

Obiectul prezentat se află într-o convergență care îi conferă o particularitate majoră, aceea a unui document despre circulația simbolurilor, a obiectelor tradiționale și a memoriei între comunitatea doljeană și cultura urbană a Craiovei.

𝗠𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗱𝗿 𝗥𝗼𝘅𝗮𝗻𝗮 𝗗𝗲𝗰𝗮, 𝗺𝘂𝘇𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳 𝗦𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗘𝘁𝗻𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲, Muzeul Olteniei.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.