In Honorem Eugen SAVA
Tyragetia, serie nouă, vol. XX [XXXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică. Chișinău, 2026
Disponibilă pe site: https://www.nationalmuseum.md/.../tyragetia_serie_noua.../
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
In Honorem Eugen SAVA
Tyragetia, serie nouă, vol. XX [XXXV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică. Chișinău, 2026
Disponibilă pe site: https://www.nationalmuseum.md/.../tyragetia_serie_noua.../
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Există locuri în care timpul nu a dispărut, ci s-a așezat în lemnul caselor, în apa izvoarelor și în liniștea satelor de munte.
Volumul „Sate la marginea lumii. Arhitectură tradițională din județul Hunedoara”, semnat de Daniel I. Iancu, ne poartă printr-un patrimoniu discret, dar de o valoare uriașă: case, gospodării și așezări care păstrează felul în care oamenii au știut să trăiască în armonie cu locul.
O carte despre arhitectură, dar și despre memorie, identitate și o lume pe care merită să o privim cu mai multă atenție, înainte ca ea să rămână doar în imagini.
Volumul, alături de alte publicații dedicate istoriei și patrimoniului hunedorean, poate fi achiziționat din magazinul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.
Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Festivalul Cetății Medievale Mălăiești – „Istorie și tradiții”, ediția a VIII-a
Seara se va încheia cu un spectacol de artă a focului susținut de trupa Firedream.
Cetatea Medievală Mălăiești, comuna Sălașu de Sus
2 august 2026
Începând cu ora 11:00
VIAŢA COTIDIANĂ A SOLDAŢILOR ROMANI: 31 î.Chr. – 235 p.Chr., autor 𝒀𝒂𝒏𝒏 𝑳𝒆 𝑩𝒐𝒉𝒆𝒄
Traducere din limba franceză de Coatu Cosmin Mihail
Este important să începem discuţia de la funcţia de guvernator, care
includea mai multe sarcini. Una dintre ele consta în prezidarea consiliului de recrutare, denumit în latină 𝑑𝑖𝑙𝑒𝑐𝑡𝑢𝑠, cuvânt înrudit cu 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑜, „legiune”, şi cu 𝑙𝑒𝑐𝑡𝑖, „elită”. Acest personaj mergea din oraş în oraş, însoţit de câţiva scribi şi de o escortă militară, venită în scopul recrutării (𝑑𝑖𝑙𝑒𝑐𝑡𝑢𝑠 𝑐𝑎𝑢𝑠𝑎). În Italia, unde nu exista niciun guvernator, statul recurgea la personaje speciale, numite 𝑑𝑖𝑙𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟𝑒𝑠. În plus, pentru circumstanţe excepţionale, puterea numea 𝑚𝑖𝑠𝑠𝑖 𝑎𝑑 𝑑𝑖𝑙𝑒𝑐𝑡𝑢𝑚 în provinciile senatoriale şi alţi 𝑑𝑖𝑙𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟𝑒𝑠 sau 𝑖𝑛𝑞𝑢𝑖𝑠𝑖𝑡𝑜𝑟𝑒𝑠 în provinciile imperiale.
La recrutarea tinerilor se ţinea cont întotdeauna de vârstă. Totuşi, e greu să aducem dovezi certe în această privinţă, deoarece există incertitudini asupra inscripţiilor folosite, care menţionează durata serviciului militar şi vârsta decedatului: „a servit atâţia ani şi a murit la vârsta de...”. O simplă scădere ar putea părea logică:
vârsta decedatului minus durata serviciului; aceasta ar fi, totuşi, imprudentă. În realitate, o carieră putea fi întreruptă de o boală sau din alte motive; în plus, romanii aveau o tendinţă nefastă de a rotunji numerele la V (5) sau la X (10). Studii aprofundate, analizând textele unul câte unul, ajung la o concluzie acceptabilă: candidaţii erau chemaţi atunci când aveau între 18 şi 21 de ani, mai degrabă în jur de 18 ani decât la 21, pentru că anticii nu erau la fel de stricţi ca administraţiile actuale.
Indiferent din ce mediu proveneau, fie că erau nobili sau oameni de
rând, toţi tinerii se prezentau, unul câte unul, în faţa guvernatorului pentru o examinare completă, publică, 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑎𝑡𝑖𝑜, şi începeau prin a‑şi declara statutul juridic, ceea ce era perfect normal în lumea romană. (CAPITOLUL I. SPRE TABĂRĂ)
Pentru mai multe detalii și comenzi, accesați link-ul.
Sursa informațiilor Editura Mega.

SARMIZEGETUSA VIVA
8–9 august 2026
Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Vizitați principalele monumente ale orașului roman:
Amfiteatrul
Zona sacră
Forum Vetus
Forum Novum
Șantier deschis – Templul Zeilor Palmyreni
Participați la lansarea volumului Les Palmyréniens en Dacie, semnat de Ioan Piso și Ovidiu Țentea, și descoperiți proiectul viitorului Parc Arheologic Sarmizegetusa, care va pune și mai bine în valoare patrimoniul excepțional al fostei capitale a provinciei romane Dacia.
Vă așteptăm pe 8 și 9 august 2026 la Ulpia Traiana Sarmizegetusa!
RETHINKING THE LATE IRON AGE DACIANS: A Historiographical and Archaeological Perspective on Status Identities (Cluj-Napoca: Mega, 2025)
Această lucrare are la bază teza de doctorat a colegului nostru Alin Henț, intitulată „Aristocraţia dacică (sec. I a.Chr. – sec. I p.Chr.). O perspectivă arheologică asupra statutului social”, susținută cu succes în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, la 22 februarie 2019. Deși volumul de față păstrează premisele fundamentale ale versiunii din 2019, el propune o abordare revizuită și îmbogățită a subiectului, prin renunțarea la anumite detalii și aprofundarea semnificativă a altora.
Demersul său de cercetare, inițiat în anul 2014, a pornit de la două idei centrale exprimate în literatura istorică și arheologică românească. Prima îi aparține profesorului Alexandru Vulpe, fiind formulată într-un studiu – sau, mai precis, într-o analiză critică a stadiului actual al cunoașterii comunităților dacice („geto-dacice”, în termenii autorului) din secolul I a.Chr. până în secolul I p.Chr. În studiul respectiv, Vulpe a subliniat un aspect esențial: în ciuda bibliografiei vaste dedicate acestui subiect, persistă lacune majore în înțelegerea noastră despre aceste comunități. Aceste goluri sunt adesea suplinite prin ipoteze, nu de puține ori marcate de prejudecăți istoriografice. Mai mult, același autor a argumentat că aceste „distorsiuni” derivă din caracterul fragmentar al surselor scrise antice (și medievale timpurii) disponibile, care favorizează interpretările speculative.
A doua idee a fost conturată de profesorul Lucian Boia. Prezentă în multe dintre lucrările sale de referință, dar formulată extrem de concis într-un interviu acordat unei reviste culturale din România, aceasta vizează distincția clară dintre „Istorie” și „istorii”. Pentru Boia, la un nivel ideal, „Istoria” reprezintă derularea obiectivă a evenimentelor trecute, o realitate unică și inalterabilă. Cu toate acestea, accesul la această „Istorie” se dovedește a fi iluzoriu. Pentru a reconstrui trecutul, istoricii se bazează pe dovezi fragmentare și pe interpretări subiective, generând astfel o multitudine de „istorii”. Aceste narațiuni diverse, influențate de perspectivele prezentului, de context (social, politic, economic și/sau ideologic) și de sursele aflate la dispoziție, oferă perspective interesante, însă au un caracter inerent pluralist. De asemenea, Boia a atras atenția că, spre deosebire de trecutul în sine („Istoria”), care este singular, aceste „istorii” rămân mereu deschise reinterpretării și dezbaterii, reflectând natura inepuizabilă a cercetării istorice. (INTRODUCERE)
Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Dacă vă aflați în #Tulcea sau în apropiere, vă invităm să participați la un eveniment dedicat cercetării, patrimoniului geologic și colaborării dintre instituțiile care contribuie la cunoașterea și valorificarea resurselor naturale și a patrimoniului României.
17 iulie 2026
Cercetarea geologică stă la baza cunoașterii și protejării patrimoniului natural, iar noi suntem mândri să anunțăm lansarea volumului „#Catalogul #siturilor #geologice-#paleontologice #din #România – #județul #Tulcea”, o lucrare de referință realizată de cercetători ai Institutului Geologic al României, care își desfășoară activitatea și în cadrul Muzeului Geologic Național.
Volumul reprezintă rezultatul unui amplu efort științific dedicat identificării, documentării și valorificării patrimoniului geologic și paleontologic al județului Tulcea, contribuind la conservarea și promovarea unor situri de o valoare excepțională pentru cercetare, educație și dezvoltare durabilă.
Lansarea va avea loc în cadrul vernisajului expoziției „Magia cristalelor”, organizată de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea și Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare.
Îi felicităm cu deosebită apreciere pe autorii volumului – D.Grigore, A. Baltreș, M. Macovei, V. Paraschiv, S. Rusu, B. Torcărescu și D. Persa – pentru profesionalismul, dedicarea și contribuția lor la realizarea acestei lucrări de referință. Suntem onorați că o parte dintre acești cercetători își desfășoară activitatea în cadrul Institutului Geologic al României – Muzeul Geologic Național, demonstrând încă o dată că cercetarea științifică reprezintă fundamentul misiunii noastre de a cunoaște, proteja și promova patrimoniul geologic al României.
Le dorim mult succes la lansare și felicitări pentru această contribuție remarcabilă adusă geologiei românești!
Sursa informațiilor Muzeul Geologic Național.

Lansarea catalogului „Cetatea Neamț în imagini”
Sâmbătă, 11 iulie 2026
Ora 12:00
Sala de Sfat și Judecată – Muzeul Cetatea Neamț


O carte nouă, tocmai ieșită din editură!


𝗡𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗖𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮̆ | 𝗠𝗮𝗿𝗶𝘂𝘀 𝗦𝗸𝗼𝗹𝗸𝗮 – „𝗦𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗿𝘃𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗵𝗮𝗯𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗻𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹𝗲 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝘁𝗮̆ 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗺𝗲𝗱𝗶𝘂𝗹 𝘀𝗽𝗲𝗰𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗶𝗻𝗱𝗶𝗰𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲”
Un exemplu analizat în articol este cel al microalgelor și cyanobacteriilor. Algele microscopice formează fundamentul lanțurilor trofice acvatice, însă dezvoltarea lor excesivă poate duce la hipoxie sau anoxie, cu efecte grave asupra organismelor care nu se pot îndepărta de zonele afectate. În cazul Mării Negre, autorul amintește fenomenele din anii 1970–1980, când surplusul de nutrienți provenit din agricultura intensivă a contribuit la restructurarea habitatelor marine și la stabilizarea unor specii invazive.
Articolul urmărește și exemple mai puțin evidente. Prezența urzicilor în zone alpine izolate poate indica locuri unde au existat cândva stâne, iar fluturii asociați acestor plante marchează, indirect, habitate care au suferit la un moment dat influența omului. În alte cazuri, precum cel al fluturilor din genul Phenagris / Maculinea, prezența speciilor indică un habitat cu anumite trăsături și cu o anumită componență floristică și faunistică, deoarece ciclul lor de viață depinde de relații complexe între planta-gazdă, furnici și, în unele situații, viespi parazitoide.
Prin exemplele prezentate, contribuția lui Marius Skolka arată că starea de conservare a unui ecosistem poate fi înțeleasă și prin observarea unor specii-cheie. După cum subliniază autorul, „nu este nevoie să analizăm în amănunțime un ecosistem ca să știm starea lui de conservare. Este suficient să vedem dacă anumite specii sunt prezente.”
Monografia „Patrimoniul pedologic muzeificat din Republica Moldova” a fost realizată în cadrul Subproiectului de cercetare 19.01.01 „Dimensiunile valorice ale patrimoniului muzeal în procesul de afirmare a reperelor identitare ale Republicii Moldova pe plan european”, beneficiind de suport financiar dedicat.
Cartea este consacrată unui studiu amplu al colecțiilor pedologice muzeificate din Republica Moldova și reprezintă prima cercetare generalizatoare, sistematică și complexă, consacrată acestui domeniu, evidențiind valoarea istorică, documentară, științifică și educativă a patrimoniului pedologic național.
Lucrarea ilustrează diversitatea și particularitățile învelișului de sol al teritoriului național, reflectând, totodată, contribuțiile remarcabile ale cercetătorilor din domeniul pedologiei de-a lungul timpului. Patrimoniul pedologic muzeificat cuprinde 310 monolite de sol, expuse în diverse instituții științifice și muzeale ale țării.
Aceste monolite reprezintă mărturii autentice ale unei istorii naturale complexe, întrucât solul reflectă evoluția îndelungată a factorilor pedogenetici și a proceselor care au contribuit la formarea sa în diferite perioade istorice și condiții naturale.
Dincolo de importanța sa pentru cercetarea de specialitate, patrimoniul pedologic muzeificat se remarcă drept un valoros instrument educațional și un mijloc eficient de conștientizare a publicului asupra rolului fundamental al solului ca resursă naturală esențială.
Monografia se adresează unui public divers, incluzând specialiști din domenii precum pedologia, geografia, botanica, istoria și muzeografia, precum și studenți ai facultăților de profil. Prin caracterul său interdisciplinar și accesibil, lucrarea contribuie la valorificarea și popularizarea cunoștințelor științifice referitoare la diversitatea, importanța și protejarea solurilor.
Pe această cale, autorii volumului adresează sincere mulțumiri tuturor celor care au acordat sprijin în realizarea acestei lucrări.
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
În seria publicațiilor Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva se regăsește și cartea ”Obiceiul fumatului în Transilvania (secolele XVII-XIX). Pipe descoperite în cetatea Deva”, scrisă de dr. Ionuț-Cosmin Codrea, arheolog MCDR.
”Unul dintre cele mai cunoscute monumente istorice din România, cetatea Deva a fost construită începând din secolul al XIII-lea, a ajuns la forma maximă, cu trei incinte succesive, în secolul al XVII-lea și a fost distrusă într-o explozie accidentală în secolul al XIX-lea. O istorie îndelungată, zbuciumată, pentru care astăzi stau mărturie doar ruinele din piatră care înconjoară Dealul Cetății, situat în partea nordică a orașului Deva. Cercetarea arheologică cu caracter preventiv, menită inițial să fundamenteze proiectele de restaurare a cetății, a debutat în anul 2008 în zona cea mai veche (Incinta I) și a continuat în 2013-2015 în incintele din epoca modernă (Incintele II și III), acoperind cea mai mare parte din teritoriul cetății.”
În patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva există un număr semnificativ de artefacte rezultate în urma săpăturilor arheologice desfășurate în Cetate. Printre acestea se numără 638 de fragmente de pipe, o colecție impresionantă, ”reprezentând în momentul de față, probabil, unul dintre cele mai importante loturi de pipe arheologice de pe teritoriul României.”
Cartea reprezintă o prezentare complexă asupra consumului de tutun și fumatului în Transilvania, în context european și chiar internațional, în sec. XVII-XIX, ”fiind prima dintr-o serie care își propune să introducă în circuitul științific arheologia cetății Deva, urmărind o reconstituire istorică complexă, care să redea cotidianul din spatele puternicelor ziduri de incintă, așa cum este reflectat acesta de urmele lăsate în pământ, de cioburile din lut, instrumentele din metal sau piatră sau, în modul cel mai realist, de monedele pierdute ici și colo. Pipele sunt, în această reconstituire, unul dintre cei mai semnificativi indicatori, iar prelucrarea lor exhaustivă ne asigură un instrument de lucru pentru care nu putem să fim decât recunoscători. Cu siguranță aceasta va fi opinia oricărui arheolog implicat în cercetarea post-medievală și în prelucrarea materialelor arheologice, dar în același timp cartea va fi cu siguranță utilă studenților și cercetătorilor aflați în diferite stadii de perfecționare profesională. De altfel, dincolo de calitatea științifică remarcabilă, Ionuț-Cosmin Codrea ne oferă o lectură plăcută, agreabilă pentru orice cititor, nu neapărat fumător”.

Autorul volumului, dr. Ionuț-Cosmin Codrea, specializat în perioada evului mediu, ”a participat la toate campaniile de cercetare arheologică a cetății Deva și a rămas reprezentantul arheologilor în șantierul de restaurare pentru aproape un deceniu, asistând practic toate mișcările de pământ care s-au făcut acolo. Ca și ceilalți membri ai colectivului de arheologi, a participat la documentarea săpăturilor, la analiza documentațiilor și la inventarierea preliminară a materialelor arheologice, fiind unul dintre autorii rapoartelor tehnice de săpătură întocmite în diferite etape. Această îndelungată experiență a pus fundamentul unei cunoașteri profunde a cetății în ansamblul ei, dincolo de aparențele actuale, și a deschis calea către reconstituirea istorică pe multiple paliere(…).Cercetarea întreprinsă de Ionuț-Cosmin Codrea a produs, fără îndoială, o lucrare de referință pentru cunoașterea acestei categorii de artefacte în Europa central-estică, ale cărei ecouri se vor resimți din plin în cercetarea internațională.”
Fragmente preluate din ”Cuvânt înainte”, Dr. habil. Daniela Marcu-Istrate, Responsabil științific al șantierului arheologic de la Cetatea Deva, 2008-2022.
Volumul poate fi achiziționat de la Magazinul de Suveniruri al MCDR, aflat la parterul Palatului Magna Curia, Deva.
Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.