Frigul de afară ne amintește de un altul, infinit mai dur, mai lung și necunoscut. Ne amintește de prima noapte polară din istoria omenirii.
În 1898, echipajul navei Belgica devenea prima comunitate de oameni care petrecea o iarnă întreagă în Antarctica. Blocați în gheață, cufundați luni întregi în întuneric, confruntați cu limitele fizice și psihice ale izolării, dar animați de o curiozitate științifică extraordinară. Printre ei, savantul român Emil Racoviță.
Astăzi, povestea lor prinde din nou viață într-un volum de patrimoniu publicat de Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”:
„Belgica, visul primei nopți polare”, volumul care păstrează mărturiile expediției antarctice.
O poveste de la marginea lumii, transformată într-o carte de colecție, disponibilă în magazinul muzeului.
Când frigul de afară pare greu, amintiți-vă că prima noapte polară a fost trăită de oameni care au ales să transforme întunericul în cunoaștere
Coordonator proiect: @oanapaulapopa
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".
Expoziția Antarctica. Pe urmele lui Emil Racoviță.
Astăzi vă povestim despre o mică gâză care se descurcă de minune cu gerurile arctice! Este singura insectă care supraviețuieste în Antarctica, pe numele său științific Belgica antarctica! Face parte din ordinul dipterelor, familia Chironomidae.
Micuța insectă, rudă cu muștele și cu țânțarii, a fost descoperită de savantul român Emil Racoviță, când se afla în expediția de explorare a Antarcticii, pe celebrul vas „Belgica”. 
Având între 2 şi 6 mm lungime este, paradoxal, cel mai mare animal terestru nativ, dar și singura insectă de pe continentul înghețat
Mai deține însă un record: este insecta cu cel mai mic genom (în jur de 13500 de gene şi conținând un număr de doar 99 milioane de nucleotide).
Fascinant este faptul că această insectă are un ciclu de viață de 2 ani, pe care îl petrece preponderent în stare larvară. Adulții apar în perioada de vară antarctică și nu trăiesc mai mult de 10 zile. 
Femelele se împerechează în prima zi de viață ca adult și după câteva zile depun ouăle. Ouăle sunt acoperite de un cocon de gelatină care acționează ca un antigel, împiedicându-le să înghețe, le păstrează hidratate și constituie și hrană pentru larvele nou eclozate.
Larvele supraviețuiesc în condiții extreme, la temperaturi ce în timpul iernii polare scad adeseori sub -40°C, datorită unor adaptări. Acestea se îngroapă în sol la o adâncime de maxim 1 cm, acolo unde temperaturile se mențin între 0 și -2°C constant, stratul de zapadă și gheață funcționând ca izolator termic. 
Atât de mult iubește frigul această mică vietate, încât o expunere a larvelor sale la temperatura de +10°C le este fatală, în cel mult o săptămână!
