Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna August 2026 - VIDEO

1. 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐧𝐞𝐭𝐚𝐫 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐁𝐮𝐜𝐢𝐮𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚𝐭 î𝐧 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥 𝐧𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥

Tezaurul monetar de la Buciumeni a fost clasat în patrimoniul cultural național la inițiativă Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci și prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 3011/13.07.2026.
Tezaurul a fost descoperit în anul 2024, în pădurea Buciumeni, punctul „Malul Runcului” de către detectoristul Postolici Mihai Iulian din localitatea Vizurești.

Tezaurul monetar de la Buciumeni este format din 42 monede de argint, din care 41 sunt tetradrahme de tip Filip al II-lea și una este o tetradrahmă de tip Alexandru cel Mare.

Tetradrahma de tip Alexandru cel Mare înfăţişează pe avers capul lui Herakles cu blana de leu (după unii specialişti ar fi chiar chipul lui Alexandru), iar pe revers Zeus cu acvilă şi sceptru stând pe tron spre stânga, legenda AΛEΞANΔPOY sau AΛEΞANΔPOY BAΣIΛEΩΣ precum şi diferite sigle şi monograme.

Tezaurului a fost restaurat, expertizat și propus Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor Publice spre clasare. Au fost utilizate fondurile publice puse la dispoziție de Primăria Municipiului Tecuci pentru costurile restaurării, expertizării și achitarea recompensei.

Cercetările au fost realizate de Dr. Paul Ciobotaru de la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci și Cercetător Dr. Lucian Munteanu de la Institutul de Arheologie din cadrul Academiei Române – Filiala Iași.
De asemenea, în anul 2026, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci a obținut acreditarea din partea Ministerului Culturii. Clasarea bunurilor culturale în patrimoniul cultural național reprezintă o etapă obligatorie în procesul de protejare și valorificare a patrimoniului și atestă profesionalismul, competența și pregătirea personalului de specialitate, precum și capacitatea muzeului de a îndeplini toate cerințele legale și profesionale în domeniu.

#muzeulteodorcincu #patrimoniu

Sursa informațiilor Muzeul Teodor Cincu.

2. 𝐄𝐫𝐨𝐮𝐥 𝐮𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐚𝐥 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢: 𝐆𝐞𝐫𝐨𝐧𝐭𝐢𝐮𝐬, 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢𝐢

În anul 382 d.H., împăratul roman Theodosius I (379-395) a încheiat o pace cu neamul migrator al goţilor (mare trib germanic) şi i-a lăsat să se aşeze la nord şi la sud de Dunăre, dându-le pământ şi în provincia Scytia Minor (Dobrogea de astăzi). Viaţa goţilor federaţi era foarte bună: erau autonomi, scutiţi de dări, imperiul le dădea hrană şi daruri scumpe, iar pentru toate acestea ei trebuiau doar să se ridice la luptă, când era cazul, împotriva altor migratori.

Dar tot nu erau mulţumiţi, pentru că nu aveau voie să intre în oraşele mari ale Pontului. Aşa se întâmpla şi cu goţii ce îşi aveau aşezare lângă cetatea Tomis. Aceşti războinici îi batjocoreau adesea pe cei din oraş, care abia că nu mureau de foame, în timp ce migratorii aveau de toate. Dar într-o zi, străinii au mers şi mai departe şi s-au gândit să intre în cetate, să o jefuiască şi să facă alte grozăvii. De această hotărâre a lor află însă pe dată comandantul gărzii tomitane, pe nume Gerontius. Istoricul bizantin Zosimus a scris despre acesta, în cartea sa „Historia Nova“, că era „un bărbat destoinic, de o forţă fizică grozavă şi apt pentru orice ispravă de război“.

Ofițerul ordonă soldaţilor săi să îl însoţească într-o expediţie de pedepsire a străinilor, dar militarii refuză (!), fiindu-le prea mare frică de războinicii străini. Gerontius nu renunţă la decizie şi iese hotărât din cetate, însoţit de doar doi apropiaţi. La început, goţii se amuză pe seama temerarilor şi trimit împotriva lor câţiva dintre cei mai puternici războinici. Sub loviturile năprasnice ale comandantului, aceştia cad unul după altul. Patrulele militare de pe ziduri prind curaj când văd faptele şefului lor şi ies să îl ajute. Totul se transformă într-o luptă sângeroasă, pe care tomitanii o câştigă clar. Cei câţiva goţi care scapă reuşesc să se ascundă într-o misiune creştină din apropierea zidurilor oraşului.

În loc să primească recunoştinţa împăratului, Gerontius se trezeşte că acesta este foarte supărat pe el, întrucât îi atacase „aliaţii“ şi nu vrea să ia în seamă spusele ofiţerului. Gerontius este la un pas să fie condamnat la moarte, fiind chiar acuzat că ar fi furat de la goţi cadouri scumpe, primite de la împărat. Militarul îşi demonstrează însă nevinovăţia (podoabele fuseseră duse în tezaurul oraşului), dar tot este alungat, deposedat de bunuri şi posesiuni şi exilat în altă provincie a imperiului.

Ironia face ca, după câţiva ani, Theodosius să aibă din nou probleme cu goţii, şi tot la Tomis. Îşi aduce aminte atunci de viteazul Gerontius, îl recheamă pe acesta, iar militarul scapă oraşul de primejdie, încă o dată. Ofiţerul cel viteaz a păzit zidurile oraşului ani mulţi de atunci înainte, până când a murit de moarte bună, onorat şi respectat ca un adevărat erou în viaţă, de către locuitorii oraşului Tomis...

𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒅𝒐𝒎𝒏𝒊𝒊 𝒂𝒓𝒉𝒊𝒕𝒆𝒄𝒕̗𝒊, 𝒂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒏𝒐𝒓𝒊 𝒔̗𝒊 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒖𝒍𝒂𝒓𝒊

𝑽𝒂𝒓 𝒂𝒍𝒃 𝒈𝒓𝒂𝒔 𝒅𝒆 𝑪𝒂𝒏𝒂𝒓𝒂 – 𝒄𝒖 𝒑𝒓𝒆𝒕̗𝒖𝒍 𝒅𝒆 13.500 𝒍𝒆𝒊 𝒗𝒂𝒈𝒐𝒏𝒖𝒍

𝑰̂𝒏 𝒑𝒆𝒓𝒎𝒂𝒏𝒆𝒏𝒕̗𝒂̆ 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒄𝒂𝒏𝒕𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆. 𝑷𝒊𝒂𝒕𝒓𝒂̆ 𝑩𝒓𝒖𝒕𝒂̆, 𝑺𝒑𝒂𝒓𝒕𝒂̆, 𝑴𝒐𝒛𝒂𝒊𝒄, 𝒆𝒕𝒄. 𝑩𝒊𝒓𝒐𝒖𝒍 𝑨𝒏𝒕𝒐𝒏 𝑨. 𝑰𝒐𝒂𝒏𝒊𝒅. 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑺𝒄𝒂𝒓𝒍𝒂𝒕 𝑽𝒂̂𝒓𝒏𝒂𝒗 𝒏𝒐 22. (1929)

Sursă foto: Cetatea Tomis, https://romania-dincolodecuvinte.blogspot.com

https://minac.ro/19-august-eroul-uitat-al-tomisului.../

#MINAC #19august #Tomis #erou #Gerontius #antichitate #romani #AstazilaConstanta #muzeu #istorie #calendaristoric

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

3. 𝗖𝗲𝗿𝗰𝗲𝘁𝗮̆𝗿𝗶 𝗮𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗶̂𝗻 𝗰𝗮𝗱𝗿𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗼𝗶𝗲𝗰𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗮𝘂𝗿𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗖𝗲𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗶 𝗠𝗲𝗱𝗶𝗲𝘃𝗮𝗹𝗲 𝗕𝗶𝘀𝘁𝗿𝗶𝘁̦𝗮

Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud a încheiat, în luna iunie, cercetările arheologice desfășurate în cadrul proiectului „Restaurarea fragmentelor zidului de incintă a Cetății Medievale Bistrița și a Turnului Dogarilor”, proiect demarat de Primăria Municipiului Bistrița în perioada 2025–2026.

Cu o valoare de peste 12 milioane de lei, proiectul are ca obiectiv revitalizarea și valorificarea patrimoniului istoric al Cetății Medievale Bistrița și transformarea acestuia într-un spațiu deschis evenimentelor culturale, turismului și comunității.

Cercetarea arheologică preventivă, realizată în municipiul Bistrița, în punctele Turnul Dogarilor („Fossbinterturm”), cod LMI BN-II-m-A-01479.07, și fragmentele zidului de incintă ale Cetății Medievale Bistrița („Bistritz”), cod LMI BN-II-m-A-01479.01, a adus la lumină o serie de descoperiri importante pentru cunoașterea evoluției istorice și constructive a fortificației medievale.

Una dintre descoperirile deosebite a fost realizată în interiorul Turnului Dogarilor, unde a fost identificată o structură de podea din cărămidă, prevăzută cu două rigole marginale și un canal deversor. După curățarea și îndepărtarea structurii, cercetarea a evidențiat caracterul său deosebit, existența acesteia în interiorul turnului nefiind cunoscută anterior.

Materialul arheologic recuperat, în special cel ceramic provenit din interiorul canalului, este extrem de bogat și variat și aparține unor perioade cuprinse între Evul Mediu clasic și Evul Mediu târziu, cu elemente care se extind până în perioada modernă. Aceste descoperiri oferă informații valoroase privind modul de utilizare și transformare a spațiului de-a lungul timpului.

O altă descoperire importantă a fost făcută pe latura vestică a zidurilor Cetății Medievale păstrate în apropierea Turnului Dogarilor, unde au fost identificate fundațiile presupusului bastion circular al cetății, existent aici în secolul al XVI-lea.
Deși zidurile au fost afectate, în anumite puncte, de intervenții moderne, cea mai mare parte a fundațiilor s-a păstrat într-o stare bună, cu înălțimi variabile între aproximativ 60 și 160 cm. Lungimea identificată a structurii, măsurată pe curba fundațiilor, ajunge la aproximativ 21 de metri.

Cercetările efectuate asupra segmentelor păstrate ale zidurilor fostei Cetăți Medievale a Bistriței au evidențiat unicitatea fiecărui tronson, atât prin dimensiunile fundațiilor și particularitățile structurale, cât și prin diferitele faze de construcție și transformare ale acestora. Fiecare segment contribuie astfel la reconstituirea unei imagini mai complexe asupra evoluției fortificației bistrițene.

O parte dintre aceste descoperiri au fost deja puse în valoare în cadrul proiectului, în timp ce altele își așteaptă publicul în cadrul unei viitoare expoziții sau prin amenajarea unui mic spațiu expozițional în incinta Turnului Dogarilor.

Din păcate, intervențiile antropice realizate de-a lungul timpului au afectat, în anumite zone, componenta arheologică din proximitatea zidurilor. Cu toate acestea, cercetările desfășurate au reușit să recupereze informații importante și să aducă în atenția specialiștilor și a publicului noi elemente din istoria Cetății Medievale a Bistriței.

Cercetarea arheologică a fost realizată de echipa Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud: Radu Zăgreanu, Alexandru Brehuescu și Angelica Moldovan – arheologi, și Andreea Ilieș – desenator.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud.

4. Ziua 10 - TAE ExArIS 2026

Am ajuns aproape de finalul taberei, iar cele două mari componente ale experienței noastre sunt gata: cuptorul este pregătit pentru ardere, iar vasele sunt gata să intre în foc.

Astăzi am parcurs și ultima etapă a lanțului operator: utilizarea. Am testat vasele de tip „C” în condiții cât mai apropiate de cele presupuse pentru perioada Cucuteni, pregătind și gătind alimente în vasele experimentale.

În meniu: alac râșnit, carne și condimente disponibile în perioada Cucuteni, toate pregătite direct în vasele pe care le-am modelat și finisat în ultimele zile.

De la materia primă și modelare, la pigmenți, lustruire, construcția cuptorului și în curând, ardere, experiența ne-a permis să urmărim întregul lanț operator al ceramicii, până la momentul în care vasul devine, în sfârșit, un obiect funcțional.

Mai avem un singur pas: focul

Activitatea se desfășoară în cadrul proiectului potcraft.ro (Director proiect: CS II dr. Felix-Adrian Tencariu), susținut printr-un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS – UEFISCDI, număr proiect PN-IV-P1-PCE-2023-0040, în cadrul PNCDI IV.

Day 10 | ExArIS Camp 2026

We are getting close to the end of the camp, and the two main components of our experiment are ready: the kiln is prepared for firing, and the vessels are ready to enter the fire.

Today, we also reached the final stage of the chaîne opératoire: use. We tested our Type C vessels under conditions inspired by those associated with the Cucuteni period, preparing and cooking food directly in the experimental vessels.

On the menu: ground einkorn wheat, meat, and seasonings available during the Cucuteni period, all prepared and cooked in the vessels we have shaped and finished over the past days.

From raw materials and modelling to pigments, burnishing, kiln construction and, soon, firing, the experiment has allowed us to follow the entire chaîne opératoire of pottery, until the vessel finally becomes a functional object.

There is only one step left: fire

#ExArIS #ExperimentalArchaeology #Archaeology #Cucuteni #CucuteniCulture #AncientTechnology #Pottery #Ceramics #ArchaeologicalExperiment

Sursa informațiilor ExarIs - Experimental Archaeology at Iasi.

5. Hansca "La Cramă". Ziua 9.

Degajarea solului din gropile menajere și de provizii asociate construcției incendiate a furnizat descoperiri remarcabile (unelte din os, fragmente databile de amfore grecești, ceramică atribuită culturii getice etc.). Gropile au forma de clopot sau clepsidră, adaptate pentru păstrarea produselor alimentare.

Astăzi, am avut parte de ajutor din partea prodecanului Facultății de Istorie și Filosofie (USM), care a participat direct la săpături, alături de restul echipei Centrului de Arheologie "Ion Niculiță" și din partea Primăriei satului Hansca, care a susținut de fiecare dată, în mod exemplar, expedițiile arheologice desfășurate în microzonă.

Sursa informațiilor Iron Age Archaeological Heritage.

6. Schimbările climatice și arheologia exploatărilor de sare. - VIDEO

Printr-o mică lecție de istorie și de conștientizare a importanței patrimoniului arheologic, desfășurată la cea mai veche exploatare de apa sărată de la nivel european, la Lunca-Poiana Slatinei (com. Vânători-Neamț), elevii participanți au putut observa în mod direct efectele modificărilor climatice asupra peisajului salifer de lângă situl arheologic amintit.

Ca parte a unui amplu proiect desfășurat la nivel național - ,,PN-IV-P6 6.1 CoEx-2024-0042 Centre of Excelence for Climat and Societal Change", activitatea amintită anterior a avut și obiectivul de a implica comunitățile actuale și de a le sensibiliza în legătură cu diferitele modificări ale climei și vegetației, folosind însă și argumentele de natură arheologică.

#archaeology #salt #climaticchanges #salifer #oldestexploitation #nature #education

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

7. 𝐎 𝐞𝐧𝐢𝐠𝐦𝐚̆ 𝐧𝐞𝐝𝐞𝐬𝐥𝐮𝐬̗𝐢𝐭𝐚̆. 𝐄𝐫𝐨𝐮𝐥 𝐓𝐨𝐦𝐨𝐬, 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐬 𝐢̂𝐧𝐭𝐞𝐦𝐞𝐢𝐞𝐭𝐨𝐫 𝐚𝐥 𝐨𝐫𝐚𝐬̗𝐮𝐥𝐮𝐢

De numele bătrânei cetăți antice, peste care astăzi se ridică moderna Constanța, se leagă multe mituri ce îi dau frumusețe și culoare, îmbogățindu-i povestea milenară. Parte dintre aceste legende se referă la originea termenului Tomis și la întemeierea acestei așezări, ctitorire a grecilor din Milet, realizată în cursul secolului VI î.H.

Se cunoaște faptul că Tomis a fost mai întâi un emporion, un mic târg de escală, pentru ca mai apoi, cel mai probabil din sec. IV-III î.H., în epocă elenistică, să devină polis (oraș) în adevăratul sens al cuvântului (n.a. prima mențiune scrisă a cetății este a lui Memnon din Heracleea Pontică și relatează implicarea orașului în evenimente petrecute în intervalul 256-254 î.H - așa-numitul Război pentru Tomis, dintre Callatis, Histria și Bizanytion).

Marele poet latin Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis în sec. I d.H. ne-a oferit cel mai cunoscut mit al întemeierii, cel legat de povestea Argonauților ajunși în Marea Neagră în căutarea Lânii de Aur. De la această poveste se spune că ar veni numele de Tomis, tradus prin "bucată", "lamă de cuțit". Astfel, în "Triste" (Tristia - operă scrisă chiar în exilul de la Tomis) el scrie următoarele: "Însă se știe că numele acestui loc, mai vechi decât așezarea cetății, a venit de la uciderea lui Absyrt / Căci pe o corabie făcută prin grija războinicei Minerva, cea dintâi a străbătut aceste ape neumblate nelegiuita Medeea, fugind de tatăl ei părăsit / Și se zice că aceasta a vâslit pe aceste valuri... De aceea, acest loc fu numit Tomis, fiindcă spune povestea, în acest loc sora și-ar fi tăiar în bucăți fratele..." (n.a. pentru ca ea și iubitul său Iason să scape de urmăritorii din Colchida, Medeea a hotărât uciderea fratelui ei mai mic, prințul Absyrtos). Potrivit specialiștilor, numele orașului își are originea într-o realitate pur geografică: Tomisul a fost ridicat pe o peninsulă ce intră în apele Mării Negre asemenea unei lame de cuțit!

În afara legendei prezentate de către Ovidius mai există un mit al întemeierii. Este puțin cunoscut de publicul larg, dar știut și studiat de către specialiști, întrucât el se sprijină pe reale vestigii antice descoperite de-a lungul anilor. Potrivit acestei variante, numele de Tomis ar putea veni de la Tomos, un erou fondator al orașului, care este menționat în inscripții și care apare în mai multe emisii monetare locale din epoca romană a cetății. Astfel, Tomos este prezentat ca întemeietor (sau reîntemeietor) al urbei, la mai bine de un secol distanță după poemul lui Publius Ovidius Naso. Nu se menționează nicăieri dacă el este un ctitor al tradiționalei colonizări din sec.VI d.H. sau un protagonist dintr-o epocă ulterioară. Din păcate, nu a ajuns până în zilele noastre nicio legendă sau vreun poem scris (așa cum s-a întâmplat cu Ovidius și cu Tristele sale) care să ne descrie faptele de arme sau alte realizări ale acestui misterios erou eponim.

Monedele cu întemeietorul Tomos apar în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 d.H.), continuă sub Marcus Aurelius (161-180) și vor fi emise și sub dinastia Severilor (mai ales în timpul lui Elagabal/Heliogabalus (218-222) și al lui Severus Alexander (222-235 d.H.). Pe toate aceste emisiuni monetare ale orașului roman Tomis, eroul apare pe avers, alături de legendă. Pe reversul monedelor sunt figurate cel mai adesea divinități (Demetra, Hermes, Athena, Eros pe delfin, Thanatos etc), eroul Herakles sau ciorchini de struguri. Monedele poartă ca legendă inscripția Tomos Ktistes, Tomos Întemeietorul... Ctitorul...

În ceea ce privește inscripțiile, avem în primul rând două epigrame în care Tomisul apare ca "orașul lui Tomos", precum și un al treilea izvor epigrafic, descoperit în Dobrogea și unde iarăși este menționat numele său. O primă inscripție a fost descoperită la Babadag, în cursul secolului al XIX-lea. Nu se știe clar în ce context s-a găsit monumentul, și nici cine l-a descoperit. Tot ceea ce se cunoaște este faptul că un căpitan al marinei engleze, Thomas Abel Brimage Spratt a fost primul care a transcris acest document în piatră. Transcrierea sa a ajuns ulterior la arheologul Churchill Babington, care a publicat-o în anul 1850. De atunci și până astăzi, inscripția a fost studiată de numeroși specialiști, români și străini. Ea se află astăzi la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, din București.
Dedicantul este un medic al orașului antic Tomis. Iată traducerea textului (Alexandru Avram - "Tomos, le heros fondateaur de Tomis", revista Pontica nr.51 - MINAC Constanța, 2018, p.453-467): "Dacă cineva, după moartea mea, va dori să îmi cunoască viața, cine am fost, ce împliniri am avut, și numele patriei mele, aceastăpiatră va purta mereu mesajul meu către generațiile viitoare. Patria mea este metropola Euxinului, prea ilustrul oraș al lui Tomis, cel cu sulița puternică. Numele meu a fost Kladaios și învățasem arta divinului maestru Hipocrate, mesajcătre generațiile viitoare".

Un al doilea text care se referă la Tomos se regăsește pe un sarcofag găsit de doi mari arheologi ai Constanței (foștii directori MINAC Adrian Rădulescu și Constantin Chera) în curtea Institutului de Marină. Versurile respective spun, pe larg, povestea unui actor tomitan.

Redăm câteva fragmente (sursă - A. Avram....): "Când am părăsit ilustrul oraș din țara lui Inachos, eu am pus piciorul pe acest teren sacru, pământul lui Io, în orașul lui Tomos... Dar, de vreme ce aici, acest oraș ospitalier m-a reținut, mi-a dat-o pe draga mea soție, mi-a dat un copil, aici am primit măsura vieții ce mi-a fost dată de fii Moirelor (n.a. Parce la romani, divinități ce controlau destinul omului - azi cunoscute sub forma ursitoarelor).... Răposat acum, am mormântul meu pe un plăcut petec de pământ, acoperit de florile ramurilor lui Bacchus... În final, trebuie să știi nobile trecător, care este numele meu și orașul ce mi-a dat lumina zilei: sunt Euelpistos, fiul lui Sosos din Bizanț, acesta a fost felul în care toată lumea m-a numit".

Potrivit istoricilor, epigrama datează din vremea împăratului Antoninus Pius.

În epoca romană, Tomos era adorat de poporul urbei. Aflăm acest lucru chiar dintr-o inscripție descoperită la Topraisar (sigur mutată de la Constanța) că eroul își avea în urbea sa și un heroon, un altar al său, unde i se puteau aduce ofrande. Se pare că acest lucru s-a produs în vremea lui Hadrian (117-138 d.H, succesor lui Traian) și în timpul căruia Tomisul a fost reședință al guvernatorului Moesiei Inferior.

Încheiem prezentarea inscripțiilor cu un alt izvor ce îl menționează pe eroul fondator: "Oprește-ți puțin pașii grăbiți, o trecătorule, ne te îndepărta, apropie-te de mormânt. Pentrucă eu sunt .... anus (n.a. fragment de nume), cel carea trăit trei decenii. Având ca patrie pământul Mysienilor, am venit în orașul lui Tomos, la vârsta de șase ani, și am fost crescut de frați iar aici am obținut eu rangul de cetățean onorabil, cu încuviințarea Consiliului și al poporului".
Cine a fost cu adevărat Tomos și dacă el a existat în realitate nu vom ști, probabil, niciodată. Vestigiile descoperite ne arată însă clar că acum aproximativ 1800 de ani, la Tomis, el era văzut ca și întemeietor al urbei. Ce fapte de vitejie a avut, ce legende despre el au existat, nu vom afla, poate, niciodată... Numele său, al lui Tomos, “cel cu suliță puternică”, a supraviețuit însă, pentru a îmbogăți misterul și povestea acestui oraș milenar..

𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑫𝒐𝒄𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝑴𝒆𝒈𝒂𝒗𝒐𝒓𝒊𝒂𝒏, 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍𝒊𝒔𝒕 𝒊̂𝒏 𝒃𝒐𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒍𝒆, 𝒔-𝒂 𝒓𝒆𝒊̂𝒏𝒕𝒐𝒓𝒔 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑷𝒂𝒓𝒊𝒔. 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊: 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒐𝒓𝒆𝒍𝒆 1-5 𝒑.𝒎., 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑨𝒑𝒐𝒍𝒐𝒏, 𝒏𝒐.9. (1928)

Sursă foto: Pontica 51, Alexandru Avram – „Tomos, le heros fondateur de Tomis”, fig. 1. Foto realizată de Florian Matei Popescu. Institutul de Arheologie București, inv. L41

https://minac.ro/20-august-o-enigma-nedeslusita-eroul.../

#MINAC #calendaristoric #AstazilaConstanta #20august #Tomis #Tomos #antichitate #erou #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

8. Hansca "La Cramă". Ziua 10.

Ultimele zile de săpătură aduc, ca întotdeauna, dificultăți în procesul de cercetare arheologică. Astăzi, am avut de înfruntat soarele arzător, vântul puternic, lipsa umbrei, toate importante pentru fotografierea vestigiilor, dar și pentru randamentul echipei în șantier. Cu toate acestea, ne apropiem cu pași siguri de definitivarea investigațiilor din punctul "La Cramă".

Sursa informațiilor Iron Age Archaeological Heritage.

Articole mai vechi:

1. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2016

2. Descoperiri arheologice din România - luna August 2016

3. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2016

4. Descoperiri arheologice din România - lunile Octombrie-Noiembrie 2016

5. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iulie 2017 - VIDEO

6. Descoperiri arheologice din România - lunile August - Octombrie 2017 - VIDEO

7. Descoperiri arheologice din România - lunile Octombrie - Decembrie 2017 - VIDEO

8. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iunie 2018 - VIDEO

9. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2018 - VIDEO

10. Descoperiri arheologice din România - luna August 2018 - VIDEO

11. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2018 - VIDEO

12. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Aprilie 2019 - VIDEO

13. Descoperiri arheologice din România - lunile Mai - August 2019 - VIDEO

14. Descoperiri arheologice din România - lunile August - Septembrie 2019 - VIDEO

15. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2019

16. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iulie 2020 - VIDEO

17. Descoperiri arheologice din România - lunile Iulie - August 2020 - VIDEO

18. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea I

19. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea II