Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2025 - VIDEO

1. Fibula „bărcuță” de la Deva – Dealul Cetății

Luna februarie vine cu noi provocări pentru muzeul nostru. Patrimoniul muzeului cuprinde colecții variate și o mulțime de artefacte ce abia așteaptă să fie cunoscute de vizitatorii pasionați de istorie.
Datorită acestui fapt, continuăm și anul acesta un proiect tare drag nouă, intitulat ”Exponatul lunii,,. În fiecare lună vom expune în holul de la parter al Palatului Magna Curia, povestea unui obiect mai puțin cunoscut de către public dar foarte interesant din perspectiva descoperirii, utilizării și conservării sale.
Vă propunem ca prim obiect, în cadrul proiectului nostru, povestea Fibulei „bărcuță”.
Fibula „bărcuță” de la Deva – Dealul Cetății este reprezentativă pentru o categorie aparte a obiectelor folosite în trecut, și anume podoabele vestimentare. Din vechime, hainele erau prinse în jurul trupului și împodobite cu ajutorul unor piese din metal, os sau piele, cum ar centurile, lanțurile sau fibulele. Acestea din urmă erau practic ace de siguranță, ținând laolaltă materialele textile sau susținând alte piese de port metalice. Atunci când erau ornamentate, de la simple incizii până la încrustare cu pietre prețioase, sau confecționate din aur și argint, fibulele se aseamănă mai mult cu broșele din perioadele mai recente.
Piesa noastră a fost descoperită întâmplător în anul 1909 pe Dealul Cetății, cu ocazia lucrărilor de amenajare a aleilor de vizitare a monumentului medieval.
Din fericire, fibula s-a păstrat întreagă, într-o stare de conservare foarte bună, fiind acoperită în timp de o patină nobilă verde-închis.
Obiectul din bronz este și astăzi funcțional, resortul cu trei spire permițând cu ușurință așezarea sau scoaterea acului, foarte ascuțit încă, din portagrafa alungită. Corpul fibulei (arcul) este concav și prelung, în forma unei bărci (de mici dimensiuni), de aici numele oarecum ciudat al acestui tip de artefact.
Informațiile cu privire la momentul în care a fost produsă și utilizată fibula de la Deva ne sunt oferite de trăsăturile sale principale: dimensiuni, tipologie, compoziția aliajului, motivele decorative. Ele sunt specifice perioadei de sfârșit a primei epoci a fierului din Europa. Astfel, fibula de tip „bărcuță” ar fi ajuns în spațiul transilvănean cândva în secolul VII a. Chr. (poate și în prima jumătate a veacului următor).
Ea nu este singura piesă din această secvență de timp de pe teritoriul municipiului devean. Chiar în apropiere s-a aflat întâmplător mormântul de inhumație scitic din punctul Viile Carolina, pe o culme domoală aflată la sud-vest de Dealul Cetății.
Descoperit tot înainte de Primul Război Mondial, complexul funerar conținea nouă vârfuri de săgeți din bronz, un disc ceramic decorat cu incizii, un vas miniatural și un topor din fier (actualmente pierdut), toate acestea fiind recuperate împreună cu resturile unui schelet uman. Probabil dintr-un mormânt din aceeași epocă provine și fibula noastră.
Vă așteptăm la muzeu să descoperiți minunatul artefact

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

2. Curiozități arheologice!

Într-o săpătură arheologică de dată recentă am descoperit un mormânt care, în aparență, nu se remarca prin nimic deosebit. Atribuit unui cimitir din secolul XIX, mormântul din imagine a generat o serie de întrebări, mai ales după analiza antropologică, realizată de tânăra noastră colegă Rebeca Cefalan.
Inițial am crezut că în partea superioară a scheletului înhumat avem o reînhumare posterioară, a unui alt individ, doar că, în urma studiului antropologic, s-a constatat că oasele care au fost așezate în locul craniului proveneau de la antebrațele și tibiile aceluiași înhumat.
De ce s-au pus oasele membrelor în locul craniului, iar acesta din urmă a fost luat de acolo este un mister. Ce mesaj ne transmite această practică? Dar dacă cineva mai cunoaște astfel de situații, ne vom bucura să le aflăm.

#archaeology #modern #funeral #skeleton #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Tezaurul monetar de la Buciumeni, descoperit într-o pădure din județul Galați

4. Tezaurul monetar de la Buciumeni, exponatul lunii februarie la Muzeul „Anton Cincu” Tecuci

5. Trecutul medieval al orașului Târgu Neamț, din perspectivă arheologică, era extrem de puțin cunoscut până în anul 2014.

Motivul a fost legat de lipsa de interes pentru cercetarea arheologică a acestui segment cronologic.
După anul 2014, diferite proiecte de investiții publice și private au favorizat cercetări arheologice ce au adus noutăți științifice deosebite, care au înlăturat o serie de enigme legate de trecutul acestei mici localități urbane.
În acest moment avem o serie de descoperiri valoroase, abordate în manieră interdisciplinară, care ne oferă destule repere legate de viața oamenilor de acum câteva secole. Grație unor colaborări frumoase avem date de ordin climatic, informații bio-arheologice și elemente de cronologie absolută. Și nu sunt multe așezări urbane medievale care să dispună de acest set de date, cel puțin la est de Carpați.
Contribuțiile noastre, pe această temă, pot fi consultate în secțiunea de comentarii.

#archaeology #MiddleAges #Neamț #science #heritage #bioarchaeology #radiocarbon #history #medievaltown

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Artefacte vechi de 5.000 ani, expuse în 'inima' municipiului Piatra-Neamț, într-un fost sediu de bancă

7. Am avut norocul, alături de alți câțiva colegi, să descopăr într-o pădure ceea ce cred eu că e un ciboriu medieval (Sec. XIV-XV). Descoperirea a fost făcută anul trecut și predată conform legii.

Sursa informațiilor Ovidiu Acatrinei.

8. O pădure, multă istorie.

1 – cataramă din bronz cu filigran din argint aurit (migraţii, gepidă sau avară) 2- verigă din bronz cu nodozităţi (posibil perioada dacică după mărime), 3,4,5,6 – obiecte din argint neindentificate, 7- cercel fragmentar avar, 8,9 – bucăţi plumb ornate- posibil provenite dintr-o ramă de oglindă romană, 10 – fibulă cu capete cai (avară sau romană), 11 - aplică bronz (migraţii sau romană), 12,13 - monede argint Leopold 3 Kreutzer, 14 - buterolă din bronz cu capăt din fier, 15 - inel medieval, 16 – vârf săgeată, 17 - amnar

O duminică frumoasă a adus cu ea și obiecte frumoase. Pe lângă ce veți vedea în poze am mai găsit multe monede din perioada comunistă, sârme, capse cartușe de vânătoare, alice din plumb și multe altele. Obiectele de mai jos au ajuns deja anul trecut în muzeu și aștept încă să văd catarama restaurată. A fost trimisă într-o minicaserolă cu pământ de la fața locului pentru a se păstra cât mai bine. Se pare că e din perioada gepizilor dar încă nu am confirmarea. Vă las să vă bucurați și voi ochii și sufletul cu ce poate să ascundă o pădure.

Sursa informațiilor Kolozsvari Csaba.

9. În arheologie, pentru a argumenta unele dintre afirmații, este necesară ilustrarea unor artefacte sau complexe.

Demult, când fotografiile se făceau greu, desenul arheologic era esențial.
Acum lucrurile s-au mai schimbat, dar mie tot îmi place să-mi ilustrez singur măruntele contribuții arheologice.
Excluzând desenele subsemnatului, mă gândesc ce interesantă și utilă ar fi o expoziție cu desene arheologice, reunite apoi într-un catalog frumos.

#archaeology #drawings #pottery #science #art #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

10. Primele cercetări arheologice, în castrele romane de la Ilișua și Orheiu Bistriței, după includerea lor în Patrimoniul Mondial UNESCO

11. 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐕𝐞𝐫𝐛𝐢𝐭̦𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐥𝐣 (𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐕𝐈-𝐥𝐞𝐚)

𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐕𝐞𝐫𝐛𝐢𝐭̦𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐥𝐣 (𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐕𝐈-𝐥𝐞𝐚)

În toamna anului 1977 a fost descoperit întâmplător un tezaur compus din 24 de piese de argint, care pot fi împărțite tematic în trei categorii: monede, aplice și obiecte diverse.
𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐕𝐞𝐫𝐛𝐢𝐭̦𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐮𝐬 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐚𝐥𝐜𝐚̆𝐭𝐮𝐢𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐞𝐜𝐞 𝐭𝐚𝐥𝐞𝐫𝐢, 𝐮𝐧 𝐛𝐨𝐥, 𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐫𝐛 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥, 𝐮𝐧 𝐢𝐧𝐞𝐥, 𝐨 𝐜𝐚𝐭𝐚𝐫𝐚𝐦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐨𝐩𝐭 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐞, 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐨 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐚̆.
𝐃𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐭𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐞 𝐫𝐞𝐦𝐚𝐫𝐜𝐚̆ 𝐨 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐭 𝐚𝐮𝐫𝐢𝐭. Lucrate în formă de „S”, cu fiecare extremitate decorată cu capete stilizate de căluți de mare. Spatele crestat și perlat al căluților subliniază eleganța detaliilor. Forma de S este imprimată și de o nervură centrală excizată. Căluții sunt reprezentați cu gurile deschise, iar ochii sunt marcați prin mici nituri rotunde, care au un dublu rol: decorativ și funcțional, fiind utilizate pentru fixarea aplicelor de curele.
Aceste aplice sunt un exemplu grăitor al persistenței destul de îndelungate a tradiției bizantino-balcanice în argintăria românească medievală în ciuda gustului tot mai predominant al elitei din Țara Românească spre orfevrăria săsească de factură occidentală.
Material realizat de: 𝐝𝐫. 𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐆𝐚𝐛𝐫𝐢𝐞𝐥 𝐃𝐮𝐦𝐢𝐭𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮, șef Secția de Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei, Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing.
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: „𝐸𝑣𝑜𝑙𝑢𝑡̦𝑖𝑎 𝑝𝑜𝑑𝑜𝑎𝑏𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑛 𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑒𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑋𝐼𝐼𝐼-𝑋𝑉𝐼𝐼 (𝑐𝑎𝑡𝑎𝑙𝑜𝑔 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̦𝑖𝑒)”, Craiova, 2008, p. 50.
𝐏𝐡𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

12. Un inel de aur cu gemă gravată, descoperit recent în necropola Tomis-ului. Zeița Fortuna și norocul muritorilor

În toamna anului 2023, cu ocazia unei cercetări arheologice efectuate în zonă gării din Constanța, a fost descoperit un mormânt de inhumație cu firidă laterală, orientat NE-SV. În interiorul firidei se aflau rămășițele, precar conservate, ale unui adult. Din inventarul funerar cu care acesta a fost așezat în mormânt, fac parte un opaiț, alături de două vase de sticlă și un vas din ceramică (așezate în zona capului), un inel din aur cu gemă (aflat pe mâna stângă) și un unguentarium din sticlă (așezat pe bazin). Datarea mormântului, a fost stabilită de către specialiști, în perioada secolului al II-lea p. Chr.
Dintre elementele deosebite prezente în acest mormânt, remarcăm inelul aflat pe unul dintre degetele mâinii stângi a defunctului. Acesta a fost lucrat din foaie de aur, având un diametru interior maxim de 1,6 cm. și are încastrată o intalie din carneol (0,9x0,6 cm), gravată cu imaginea Fortunei. Zeița este reprezentată cu veșmântul și coafura specifică, în mers spre dreapta și ținând în mâini atributele bine cunoscute. Astfel, cu mâna dreaptă, ea ține cornul abundenței sau cornucopia , iar cu cea stângă sprijină cârma unei corăbii sau gubernaculum, alături de spice de grâu și fructul de mac.
În lumea antică, zeița romană Fortuna și echivalentul ei grecesc Tyche, patronau norocul și soarta omenirii, căreia îi alegeau soarta ajutându-se de rota Fortunae/roata norocului și pe care o guvernau folosind gubernaculum. Ea reprezintă cel mai bun exemplu pentru a ilustra capriciul zeilor, care nu sunt drepți și judecă după dorința proprie, împărțind arbitrar, norocul și necazul pentru muritorii de rând.
La fel ca noi, și oamenii care au trăit în Tomis cu două mii de ani în urmă, se temeau de ceea ce le va aduce viitorul și încercau să înduplece soarta prin rugăciuni și portul unor obiecte cu imaginea zeilor capricioși, în speranța că îi vor îndupleca pe aceștia să le fie favorabili.
Tuturor, vă dorim ca Fortuna să vă protejeze viitorul!
Noroc bun și nu uitați, audentes Fortuna iuvat!

A gold ring with an engraved gem, recently discovered in the Tomis necropolis.
The goddess Fortuna and the good luck of the mortals
In the fall of 2023, during an archaeological research carried out in the area of the railway station from Constanța, an inhumation grave with a lateral niche, oriented NE-SW, was discovered. Inside the niche were the poorly preserved remains of an adult. The funerary inventory with which he was placed in the tomb includes a lamp, along with two glass vessels and a ceramic vessel (placed in the head area), a gold ring with a gem (on the left hand) and a glass unguentarium (placed on the basin). The dating of the tomb was established by specialists, in the 2nd century AD.
Among the special elements present in this tomb, we note the ring found on one of the fingers of the deceased's left hand. It was made of gold leaf, with a maximum internal diameter of 1.6 cm., and has a carnelian gem (0.9x0.6 cm) engraved with the image of the goddess Fortuna. She is represented with her specific garment and hairstyle, walking to the right and holding the well-known attributes in her hands. Thus, with her right hand she holds the horn of abundance or cornucopia, and with her left she supports the rudder of a ship or gubernaculum, along with ears of wheat and a poppy fruit.
In the ancient world, the Roman goddess Fortuna and her Greek equivalent Tyche, were the patron of the good luck and the future of humanity, for which they chose a fate using the rota Fortunae/wheel of fortune and which they governed using the gubernaculum. She represents the whim of the gods, who are not fair and judge according to their own wishes, distributing according to their will, luck and misfortune for ordinary mortals.
Therefore, just like us today, the people who lived in Tomis two thousand years ago, feared of what the future would bring and tried to appease fate through prayers and by wearing objects with the image of capricious gods, in the hope that they would persuade them to be favorable to them.
To all of you, we wish that Fortuna protects your future!
Good luck and don't forget, audentes Fortuna iuvat!

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

151. Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2025 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 14 martie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2025 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete