Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2022

duminică, 24 iulie 2022

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2022 - VIDEO

1. Rămășițele unui drum roman

Rămășițele unui drum roman au fost scoase la iveala pe malul Mureșului, sub Măgura Uroiului. În apropiere era și un cimitir roman. Se lucrează la modernizarea șoselei Simeria - Geoagiu. Vom vedea în perioada următoare ce se va întâmpla cu drumul roman. UPDATE: va fi conservat, apoi acoperit.

Sursa informațiilor Daniel Guta.

2. Un caz de sifilis din necropola Bisericii Manea Brutaru

Mormântul M46 și cele două reînhumări.

Detaliu cu coronița din jurul craniului.

Patologiile dentare și articulare.

Urmele de sifilis pe schelet.

Răspândită în Europa în secolul XV, epidemia de sifilis s-a extins rapid și în Moldova, Transilvania și Țara Românească. Franz Sulzer scrie în 1782 că principalii purtători ai infecției au fost soldații armatelor străine care au luptat în acest spațiu, austriecii, rușii și polonezii, dar și prostituatele care îi însoțeau. Tot Sulzer menționează tratamentul aplicat celor infectați din Țara Românească care consta în fumuri produse de cinabru pus pe cărbuni aprinși, fum ce provoca o salivație abundentă, însoțit de diferite decocturi. Apariția constantă de noi focare de boli cu transmisie sexuală l-a determinat în 1852 pe domnitorul Barbu Știrbei să înființeze spitale județene în toate județele Munteniei, fapt care a dus la atenuarea efectelor infectări cu sifilis. Un astfel de caz de sifilis a fost identificat în necropola de secol XVIII a Bisericii Manea Brutaru.
În timpul cercetărilor arheologice desfășurate între 2020-2021, în incinta bisericii Sf. Nicolae Manea Brutaru din București au fost descoperite 117 morminte și 34 de reînhumări. Unul dintre morminte, M46, s-a remarcat prin inventarul funerar, dar și patologiile observate pe schelet.
În acest mormânt au fost descoperite urmele unui sicriu, scheletele deranajate provenite de la două reînhumări și scheletul unui individ de sex feminin, în conexiune anatomică, care a avut vârsta la momentul decesului cuprinsă între 33-46 de ani. Inventarul funerar a costat într-o monedă descoperită pe stern și în jurul craniului, o podoabă formată din trei componente, una din bumbac și catifea, una din material cusut cu mărgele de sticlă și ace de prindere. Craniul încă prezenta fire de păr pe lobul parietal și cel occipital.
În ceea ce privește patologiile orale identificate, am putut observa carii intermediare, pierderi antemortem cu resorbție completă a alveolelor dentare și depuneri considerabile de tartru. Mai mult, individa avea strungăreață, hipodonție (i-au lipsit din naștere incisivii laterali maxilari) și caninii maxilari incluși (dinți blocați care nu au putut erupe pe arcadă). Înaintarea în vârstă a cauzat apariția osteoartritei, atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare. Infecția cu sifilis a fost observată pe mai multe segmente din schelet: două gome sifilitice pe craniu, urme de infecție pe maxilar, membrele superioare și inferioare, vertebre, stern și pe falangele mâinilor.
Drd. Diana Sonu, muzeograf,
Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

3. HISTRIA – JURNAL DE SĂPĂTURĂ – ZIUA 14

Această mică cistă de piatră reprezintă mormântul în care a fost depus acum aproape 2000 de ani un copil cu vârsta de sub 1 an, în cimitirul antic de pe Platoul Cetății Histria, unde în prezent, colegul nostru, Liviu Iancu, alături de cercetători de la Universitatea din Texas, efectuează săpături arheologice în cadrul Histria Multiscalar Archaeological Project.
Mormântul – al șaptelea descoperit pe o suprafață de 7 m x 6 m denumită convențional Kiln Trench, unde un cartier meşteşugăresc din perioada elenistică a fost suprapus mai târziu, în vremea stăpânirii romane, de o parte a necropolei cetății – a fost identificat în campania arheologică din 2021, dar a putut fi cercetat abia în acest an.
Sectorul din necropolă cercetat de colegul nostru era utilizat în special pentru morminte de copii: șase din cele șapte morminte identificate și deschise până acum în cadrul săpăturilor arheologice derulate începând cu 2018 aparțin unor copii, ceea ce atrage atenția asupra fenomenului mortalității infantile ridicate din societățile pre-moderne.
Mormintele sunt în general sărăcăcioase, fără inventar funerar, cu amenajări simple de pietre ori cărămizi așezate pe cant, uneori doar pe o latură a gropii. Mormântul de copil ilustrat în fotografie, inițial acoperit de trei bolovani de dimensiuni relativ mari, este cel mai bine amenajat dintre toate cele cercetate până în prezent. Câteva oase mari de vită și numeroasele fragmente ceramice ale unei amfore descoperite deasupra acestor bolovani ar putea reprezenta resturile unui banchet funerar.

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

4. Descoperiri arheologice spectaculoase la Alba Iulia. Vestigii de aproape 2.000 de ani scoase la suprafaţă

5. D𝐢𝐚𝐠𝐧𝐨𝐬𝐭𝐢𝐜 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐞𝐧𝐢 (𝐣𝐮𝐝. 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦)

Recent, un grup de #arheologi din cadrul Complexului Muzeal Național Neamț 𝐚 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐚𝐭 𝐮𝐧 𝐝𝐢𝐚𝐠𝐧𝐨𝐬𝐭𝐢𝐜 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐞𝐧𝐢 (𝐣𝐮𝐝. 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦), fiind cercetat parțial un tumul de mici dimensiuni. Investigațiile au evidențiat 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢, respectiv o groapă de formă aproximativ rectagulară, în interiorul căreia a fost identificat un 𝐯𝐚𝐬 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐭, foarte friabil, iar în partea o opusă a gropii au fost descoperite 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚̆, precum și câteva 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐫𝐨𝐧𝐳 𝐬̦𝐢 𝐜𝐡𝐢𝐡𝐥𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫.
Pe baza obiectelor de bronz, resturile de incinerare pot fi atribuite unui 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐚𝐥 𝐜𝐫𝐨𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐜. 𝐕-𝐈𝐈𝐈 𝐚. 𝐂𝐡𝐫.
#cmnn #arheologie #muzeelecmnn

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.

6. Cercetări arheologice la biserica evanghelică din Jelna

Pentru moment cercetările arheologice la biserica evanghelică din Jelna s-au încheiat cu rezultate încurajatoare. Astfel, au putut fi determinate adâncimea și structura fundațiilor tunului clopotniță, a zidului de incintă și a sacristiei și a laturii estice a fundației bisericii. La fel au fost cercetate două morminte de înhumație unul de sec. al XVIII-lea deranjat de intervenții moderne și unul probabil de sec. al XVI-lea, din păcate fără inventar arheologic, aflat sub dărâmătura sacristiei. Însă poate cel mai important lucru realizat a fost curățarea și selectarea molozului ce acoperea latura sudică și vestică a bisericii, din care au fost recuperate o serie de elemente arhitectonice ce aparțineau intrării principale a bisericii, cărămizi marcate și cu cartuș ștampilat de epocă medievală, dar și câteva țigle de epocă romană, aduse probabil din castrul roman de la Orheiu Bistriței. Este doar începutul unor activități de cercetare, promovare și restaurare ce privesc acest monument important al județului Bistrița-Năsăud. Dorim să mulțumim pe această cale în mod special tuturor voluntarilor participanți fără de care acțiunea noastră nu ar fi reușit: Berendea Vlad, Bucur Tudor, Cadiș Cristian, Găurean Nicolas, Ilovan Dănuț, Linul Mihnea, Muntean Ioan, Munteanu Dorina, Paulini Andrei, Surcel Orlando, Vlad Doinița, Daniel și Ovidiu Moldovan de la Crama Jelna, Mihai Poenar (topograf), Strugari Nelu (excavator) și echipa CMBN - Zăgreanu Radu, Moldovan Angelica, Theodorescu Crin, Ilieș Andreea.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

7. A treia campanie de cercetări arheologice din Sânmnihaiu Almașului, pe #Dealul_Bogatului

Tocmai s-a încheiat a treia campanie de cercetări arheologice din Sânmnihaiu Almașului, pe #Dealul_Bogatului. Colegii noștri au reușit să contureze planimetria unei case romane cu talpă de piatră și elevație de lemn, singura structură de acest tip cercetată arheologic în mediul rural al Daciei Porolissensis, până în acest moment.
#Șantier_școală #UBB #MJIAZ

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău.

8. Cercetări arheologice la Hanul Verde din Bucureşti

Hanul Verde a fost construit la începutul secolului al XIX-lea peste drum de Hanul Roşu, pe locul ocupat în prezent de imobilul de pe strada Franceză nr. 52. Pe planul Borroczyn din anul 1852 și în fotografiile realizate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, hanul apare ca o construcție patrulateră, cu un corp adosat pe latura vestică, o curte interioară și acoperișul acoperit cu tablă. Numele său provine, cel mai probabil, de la culoarea în care erau vopsite zidurile. Pe planurile realizate în anii 1871 şi 1875 de către maiorul Dimitrie Pappasoglu edificiul era figurat sub această denumire. La sfârşitul secolului XX imobilul apare descris într-un document ca fiind o veche construcţie, cu parter, un singur etaj şi pivniţele boltite ca şi prăvăliile de la parter. Despre acestea din urmă aflăm că patru erau pe strada Carol (str. Franceză), două pe Calea Rahovei şi pe colţ (str. Şelari) şi o „cârciumă cu birt” pe cheiul Dâmboviţei. La etaj existau 24 de camere ce aveau funcţie de locuit. În această clădire şi-a avut sediul până în anul 1864 pictorul şi fotograful Carol Szathmari şi tot aici din anul 1852 se afla cabinetul doctorului Eduard Spech. În primele decenii ale secolului XX clădirea ajunsese o ruină fără ferestre şi acoperiş. Edificiul a fost demolat în perioada interbelică pentru a lăsa loc unui bloc de locuințe cu magazine la parter.
În anii 2011 şi 2012 arheologii din cadrul Muzeul Municipiului Bucureşti au cercetat pe strada Şelari mai multe structuri de zid aparţinând laturii vestice şi unui număr de opt încăperi din hanul Verde. S-a putut observa faptul că edificiul a fost refăcut complet la jumătatea sec. al XIX-lea, a doua fază de edificare fiind ușor retrasă față de aliniamentul anterior. Patru din camerele descoperite aveau la subsol pivniţe acoperite cu bolţi aplatizate, unde cel mai probabil erau depozitate mărfurile comerciantilor care aveau prăvăliile la parterul clădirii. Într-una din încăperile hanului a fost descoperit un tronson, de cca. 4,50 m lungime, din zidul de incintă de la începutul secolului al XVIII-lea al Curţii Domneşti. Cea mai mare parte a hanului a rămas însă nedescoperită fiind suprapusă de actuala clădire de pe strada Franceză nr. 52.
Dr. Raluca Moței, arheolog,
Biroul Istorie Veche și Medievală, Secția Istorie #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

9. Descoperire arheologică importantă în apropierea oraşului Pecica

10. Cele trei porți ale fortificației din piatră de la Sarmizegetusa Regia

Continuăm prezentarea săpărilor arheologice preventive din 2021!
O altă zonă vizată de cercetarea noastră a fost 𝐩𝐨𝐚𝐫𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐝. În urma investigațiilor anterioare s-a presupus, în acest punct, existența uneia dintre cele trei porți ale fortificației din piatră de la Sarmizegetusa Regia.
Din păcate, am putut observa că intervențiile realizate în timpul restaurării din 1980 sunt semnificative în acest sector al sitului. Mai multe canale cu pietriș și elemente din fier și beton se întâlnesc aici, modificând ireversibil stratigrafia terenului. De asemenea, numeroase fragmente de piese din piatră, calcar sau andezit, nu se mai află în poziția lor inițială, fiind deranjate inclusiv de săpăturile din secolul al XIX-lea.
Cu toate acestea, importante informații au fost obținute cu privire la configurația porții. Astfel, s-a confirmat presupunerea că în antichitate poarta de sud avea o deschidere mai mică decât forma reconstruită în 1980 și regăsită astăzi în teren. Așteptăm cu interes soluțiile propuse de arhitecții de la INP cu privire la aspectul porții de sud, în cadrul proiectului de conservare / restaurare!
EEA and Norway Grants
Programul RO-Cultura
Granturi SEE & Norvegiene
Ministerul Culturii
Unitatea de Management a Proiectului - UMP
Institutul Național al Patrimoniului
Consiliul Judetean Hunedoara
Mihai Eminescu Trust
Møre og Romsdal fylkeskommune
#eeagrants
#rocultura

Sursa informațiilor Capitala Daciei - muzeu viu al patrimoniului cultural european.

11. Cercetări arheologice sistematice în situl de la 𝐓𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭̦𝐚, 𝐣𝐮𝐝. 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦

La începutul acestei săptămâni au demarat cercetările arheologice sistematice în situl de la 𝐓𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭̦𝐚, 𝐣𝐮𝐝. 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦.
Complexul Muzeal Național Neamț gestionează această săpătură arheologică din anul 2019, rezultatele fiind dintre cele mai interesante.
Colectivul de cercetare este compus din dr. Vasile Diaconu (responsabil științific), dr. Ciprian-Dorin Nicola, dr. George-Dan Hânceanu, drd. Ionuț Stigleț, dr. Alexandru Gafincu și dr. Constantin Preoteasa.
𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯 𝐚𝐥 𝐜𝐚𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚̆𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐯𝐚𝐫𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐯𝐞𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐚𝐧𝐨𝐦𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐡𝐚𝐫𝐭𝐚 𝐠𝐞𝐨𝐦𝐚𝐠𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐨𝐛𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐫𝐢 𝐠𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐫𝐥𝐚𝐧𝐠𝐞𝐧-𝐍𝐮𝐫𝐧𝐛𝐞𝐫𝐠.
#cmnn #muzeelecmnn #arheologie #cercetarearheologica

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.

12. Descoperire impresionanta la Uroi. Lucrarile de descarcare arheologica la o investitie pe un proiect european au scos la iveala vechiul drum roman care unea capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa de stravechiul Apulum.

Sursa: Youtube Utilizator: mcdrtube

13. Descoperire remarcabilă a specialiștilor Muzeului Județean Ialomița pe situl arheologic Săveni-𝐿𝑎 𝑀𝑜𝑣𝑖𝑙𝑒

La mijlocul acestei săptămâni, lucrările specifice de săpătură în acest sit au scos la suprafață un mormânt de inhumație de formă rectangulară, în care se află un schelet uman, de sex feminin, cu o vechime de aproximativ două milenii, cel mai probabil făcând parte din elita comunităților geto-dace care locuiau în acea perioadă în Câmpia Bărăganului.
Poziționat pe spate, cu picioarele întinse și mâinile de-a lungul corpului, scheletul este orientat pe axa cardinală est-vest, cu capul spre răsărit. La mâna dreaptă poartă o brățară plurispiralată, iar la urechea dreaptă un cercel, ambele piese din bronz, oxidat însă în urma celor două mii de ani cât au stat sub pământ.
Așezarea Săveni-𝐿𝑎 𝑀𝑜𝑣𝑖𝑙𝑒 aparține comunităților umane de la sfârșitul eneoliticului din sud-estul Europei, datările cu Carbon 14 evidențiind primele urme de locuire a acestei zone în anii 3650 î.Hr. Complexul face parte din categoria comunităților umane de tip Cernavoda I, lucrările de aici desfășurându-se cu caracter sistematic, în cadrul unui proiect amplu dedicat acestei culturi.
După eneolitic, descoperirile atestă faptul că aici s-au stabilit comunități din epocile ulterioare, de tranziție spre epoca bronzului, prima și a doua epocă a fierului. Aceasta din urmă coincide cu dezvoltarea culturii geto-dacice la nord de Dunăre, în Câmpia Soarelui.
Referitor la artefactul scos la suprafață în această săptămână, acesta va fi supus în continuare cercetărilor de tip antropologic pentru a fi evidențiate mai multe detalii despre modul de viață de acum 2000 de ani de pe aceste meleaguri.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Ialomița.

14. Cercetări arheologice la Ardeu

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva împreună cu Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din București desfășoară cercetări arheologice la Ardeu de aproape două săptămâni.
Studenții din primul an la istorie și-au format competente de bază în arheologie. În acest moment își desfășoară activitatea alături de profesori și colegii mai mari.

Sursa informațiilor Iosif Vasile Ferencz.

15. Descoperire spectaculoasă în situl arheologic Săveni-La Movile: mormânt vechi de 2.000 de ani

31. Descoperiri arheologice din România - luna Martie - Iulie 2022 - VIDEO Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 24 iulie 2022

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2022 - VIDEO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete