Acvila țipătoare mare Clanga clanga (Pallas, 1811)

 

EXPONATUL LUNII IULIE
Acvila țipătoare mare
Clanga clanga (Pallas, 1811)
Clasa Aves, Ordin Falconiformes, Familie Accipitridae
„Acvila țipătoare mare este o specie caracteristică zonelor împădurite de altitudine joasă situate în apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este de 59-69 cm și greutatea medie este cuprinsă între 1600-2500 g, femelele fiind mai mari (până la 3200 g). Anvergura aripilor este cuprinsă între 153-177 cm. Este o pasăre de dimensiuni mari, compactă, cu penaj brun închis, a cărei siluetă în zbor seamănă cu cea a acvilei țipătoare mici (Aquila pomarina). Adulții au înfățișare similară. Se hrănește în special cu broaște, dar și cu mamifere mici, păsări de apă, șerpi și leșuri.
Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie din latinescu clango¬ – a țipa.
Este o specie răspândită în nordul și centrul continentului european. Este o specie monogamă și teritorială. Juvenilii rămân împreună cu părinții după ce devin zburători până când ating maturitatea sexuală. În cartierele de iernare, specia este mai socială și grupuri de până la zece exemplare, de vârste diferite, pot fi văzute împreună patrulând după hrană. În zbor, când planează, aripile largi, „digitate” sunt arcuite în jos. Cuibărește în copaci, zone stâncoase și chiar la nivelul solului. Manifestă fenomenul de „cainism, puiul mai mic fiind atacat și chiar omorât de puiul mai puternic sau murind de inaniție”. Uneori se înregistrează cazuri de hibridizare cu acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Iernează în Africa.
Populația europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 810-1100 de perechi și a marcat un declin accentuat între 1970-2000, mai ales în Rusia. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Belarus și Ucraina.
Sosește din cartierele de iernare la mijlocul lunii aprilie. Cuibul, alcătuit din crengi și resturi de vegetație, este construit la începutul lunii mai. Femela depune 1-3 ouă. Incubația durează în medie 42-44 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Masculul stă la cuib o perioadă scurtă, de numai câteva minute. Puii devin zburători la vârsta de 60-65 de zile, însă rămân dependenți de părinți încă 20-21 de zile”.
Societatea Orinitologică Română (SOR) – https://pasaridinromania.sor.ro/.../acvila-tipatoare-mare...
Exemplarul prezentat face parte din „Colecția Ornitologică Dionisie Linția” care se găsește la Secția Științele Naturii din cadrul Muzeului Național al Banatului.
Eruditul ornitolog Dionisie Linția (1880-1952) s-a născut în localitatea Cacova (azi Grădinari din jud. Caraș-Severin). A fost pasionat de mic de natură urmărind multitudinea fenomenelor naturale și în mod deosebit păsările. Dobândind pe parcursul vieții o serie de informații complexe despre biologia și ecologia păsărilor a reușit crearea unei colecții valoroase de specimene naturalizate care ies în evidență printr-o tehnică deosebită de dermatoplastie.
S-a remarcat prin activitatea științifică deosebită fiind vânător, colecționar, preparator, muzeograf și apoi custode la Societatea de Științele Naturii din Timișoara (1872-1918). Este totodată autorul a trei volume de sinteză și a unui catalog sistematic despre păsările României, precum și a numeroase articole, expuneri și conferințe publice.
Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la trecerea în neființă a lui Dionisie Linția, considerat părintele ornitologiei moderne din România.
Date despre obiectul expus:
Sexul, data, locul colectării și nr. inv.: femelă, 02.11.1932, Satchinez (jud. Timiș), 505
Surse bibliografice:
Kiss, A. (2005): Dionisie Linția (1880-1952) Colecția ornitologică, ed. Cosmopolitan Art, Timișoara

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.