Sobă de cahle - expoziția permanentă Muzeul Etnografic Săcele
Cahle habane expuse la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului
Muzeul sătesc din Michelsberg/Cisnădioara, fotografie, circa 1940, Colecția Fond documentar al Muzeului de Etnografie Brașov
Meșteșugul producerii cahlelor
La sfârşitul secolului al XIV-lea, vetrele deschise încep să fie îmbunătăţite şi îşi fac apariţia primele sobe cu cahle, acesta fiind modelul dăinuit până în zilele noastre. Termenul de cahlă provine din germanul kachel care semnifică o placă paralelipipedică de lut ars, smălțuit sau nesmălțuit, cu care se zidesc pereții cuptorului sobei, pentru păstrarea căldurii.
Meșteșugul producerii cahlelor este cunoscut în Mesopotamia şi Arabia, de unde s-au răspândit în Bizanţ, plăcile ceramice cu motive artistice imprimate fiind folosite iniţial pentru decorarea pereţilor interiori şi exteriori ai palatelor, moscheelor şi bisericilor. La noi în ţară, primele plăci ceramice emailate au fost folosite în Moldova şi Ţara Românească la decorarea unor biserici, palate domneşti şi case boiereşti. Treptat, noul gen al ceramicii ornamentale ia forma unei producţii meşteşugăreşti de masă, plăcile fiind folosite şi pentru decorarea cuptoarelor de încălzit care păstrau mai bine căldura. În secolul al XVIII-lea, când deja utilizarea sobelor cu cahle se generalizase şi îşi făcuseră apariţia numeroase centre de producţie, tipologia acestora ajunsese extrem de diversă. Se realizau cahle simple, apoi decorate prin micasare, cahle smălţuite verzi cu forme în relief sau decorate cu albastru cobalt sau policrom, cahle habane.
Cele mai vechi centre producătoare cu cahle au fost cele săsești - Braşov, Sibiu, Bistriţa, Cisnădie - decorate cu pomul vieţii, pictat cu cornul sau pensula, în combinaţii de alb cu albastru cobalt sau verde. În secolul al XVI-lea se produc cahle și în centre maghiare: Târgu Mureș, Târgu Secuiesc, Aiud, Turda, Cluj, Corund.
Pentru confecțonarea cahlelor se folosea un lut mai aspru, nisipos și rezistent. Lutul prelucrat, curățat de impurități, era turnat în tipare de lemn cioplite de meșterii locali. Tiparele erau executate din lemn de paltin în care se realizau ornamentele prin excizare cu ajutorul briceagului. Cuptorul pentru ars cahle era de plan circular, cu diametrul de 2 m și înălțimea de 1,20 m, construit din piatră și prevăzut cu două guri de bază.
Dacă doriți să admirați câteva cahle executate de meșterii veacurilor trecute și să aflați mai multe detalii despre acestea, vă invităm să vizitați Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, Muzeul Etnografic ”Gheorghe Cernea” din Rupea și Muzeul Etnografic Săcele.
Sursa: Szöcsz Károly, Karla Roşca, Mărturii ale civilizaţiei transilvănene. Colecţia de cahle a Muzeului ”ASTRA”, Sibiu, 2006.
#cahlehabane #vetre #plăciceramiceemailate #sobe #Transilvania #haișitulamuzeu
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu