"Dragii mei prieteni,
Aceasta este o postare mai lungă, aparent despre Micia, dar de fapt despre ignoranță, nepăsare, reavoință, trafic de influența, presiuni, vânzări, lipsă de scrupule și de valori, despre a avea sau nu crezuri și demnitate, despre prețuri, despre..........în esența, despre un stat eșuat. Despre cum Ministerul Culturii își încalcă propria HG de funcționare și menire de a fi, despre puterea lui "n-ai pe cineva", despre linsul ușilor și despre cum se trafichează, de fapt patrimoniu cultural național. Căci azi, cu această rezoluție a CNA, totul a devenit posibil!
Povestea începe așa: Un sit, despre care am mai scris, Micia. O țară unde cică problemele de patrimoniu sunt asimilate problemelor de securitate naționala (ha, ha, ha) și o cale ferată de mare viteză. De fapt povestea e aceeași pentru orice investiție. Apar arheologii răi și blochează progresul, voința omului de a avea infrastructură. Doar că.....povestea e puțin altfel.
Așadar, despre marele proiect al căii ferate se știa de cel puțin 5 ani. Pe situl de la Micia, din care numai cine nu a vrut in istorie, nu a mai mușcat câte o bucată, noi, fraierii din colectivul de cercetare, începem să ne pregătim. Facem evaluările, intrăm pe prospecțiuni, tragem de fiecare bănuț greu obținut la finanțare, ca să nu fim prinși nepregătiți. Intre timp, dată fiind experiența subsemnatei pe problemele de infrastructură, tot atragem atenția, pe unde putem, la autoritățile locale, la cele județene, la Ministerul Culturii, la Ministerul Transporturilor...etc.
Cu excepția autorităților locale și a celor județene, aici fiind eforturile deosebite ale Muzeului Civilizației Dacice și Romane, din Deva, o tăcere asurzitoare! Scrie Comisia Națională de Arheologie (fosta) o scrisoare către Ministerul Transporturilor, atrage atenția, spune că trebuie să începem și să facem ceva, căci, nu-i așa, niciodată nu am mai fost noi puși în situația să traversăm efectiv, pe lung, un sit cu probleme și monumente ca Micia.
Mai mult, Muzeul din Deva face evaluarea de teren, iar pentru partea de Micia, numai bibliografia era de câteva pagini. Ce este halucinant și revoltător, este faptul că acest diagnostic este plătit direct de CFR SA, preluat și pe baza lui se obține avizul. Apoi diagnosticul dispare..........în neant. În aviz, pe coordonate se cere CERCETARE PREVENTIVA pe întreaga suprafața afectată...adică cam 3 km. Și.....așteptăm, așteptăm, așteptăm......nu ne întreabă nimeni nimic, nu vine cineva măcar să vadă situl, cât eram în săpătură sistematică, Săptămânile trec, anii trec. Aflăm apoi că s-a atribuit contractul de execuție la asocierea FCC - Astaldi, și cu bunul obicei al statului roman, sensibil și responsabil pe problemele de patrimoniu, problema gestionarii protecției patrimoniului, se pasează, evident, în curtea FCC - Astaldi. Că grija lor nu e să construiască și să facă și profit ci să aibă grijă de patrimoniul statului roman. În limbaj managerial asta se numește a "împinge și pasa riscul".
Acum, povestea cu subiect și predicat. Nu mai țin bine minte data, ori toamnă târzie 2017, ori primăvară 2018, primesc un telefon de la un coleg, de care credeam că mă leagă o adâncă camaraderie (la vârsta mea, naivitatea poartă alt nume), pe vremea aceea director adjunct la Muzeul Alba Iulia. Să bem o cafea și să povestim. Am ieșit să ne vedem, dar, a venit însoțit, fără ca eu să fi știut vreun moment că nu e doar o întâlnire normal, între doi prieteni. A venit însoțit, de un domn avocat, pe nume C B, ce s-a prezentat ca reprezentantul firmei care a câștigat licitația de "descărcare" pentru întreg tronsonul de cale ferată. Am aflat atunci că s-a creat un consorțiu/asociere din asocierea celor două entități. Muzeul Național al Unirii și SC Beri Grup care au câștigat licitația, pe principiul prețul cel mai mic/timpul cel mai scurt. Dincolo de ușorul disconfort de a intra într-o discuție pe care nu o anticipasem (îmi place să știu cu cine ies la cafea, dar ulterior am aflat că acesta este modusul de negociere specific Beri Grup) am început o discuție despre Micia. Cu rezerva că eu discut doar din punct de vedere științific ce se întâmplă acolo, ca om care mai știe cu ce se mănâncă Micia, am atras atenția asupra dificultății demersului de cercetare și am explicat, ca arheolog, ce ar trebui acolo, ca echipă, echipamente, zonă de prelucrare primară a materialului, proceduri interdisciplinare....în fine, ce presupune o cercetare în secolul XXI, într-o țară europeană și nu la mujahedini. Deja discuția s-a constipat, ca să zic așa......pretenții mari. Trec peste restul detaliilor care pot fi date dacă vreo instituție a statului se interesează.....dar am explicat că discuția este degeaba, arheologul nu e PFA, discuția trebuie purtată instituțional. A rămas ca în tren, nimeni nu ne-a mai contactat. Intre timp, am început șantierul sistematic, cu aceeași echipă, compusă din angajați MNIR și MCDR (eu - responsabil științific, Decebal Vleja, Ionuț Bocan (MNIR), Marius Barbu, Costin Țuțuianu, Ioana Barbu (MNIR), alți colegi din țară cu diverse atribuții în colectiv pe prelucrarea materialului și investigații interdisciplinare ). Apoi a venit toamna și ne-am întors, la sfârșit de septembrie, pentru organizarea ediției a doua a Festivalului - Micia Rediviva. Primesc la un moment dat un telefon, de la același domn CB că ar vrea să discutăm. I-am zis că poate veni oricând la Micia, să vadă și săpăturile deschise, așa ar înțelege. Într-una din seri, după ce terminasem munca, pe la ora 6 - 7, primesc un telefon de la un oficial local MCIN, că e cu domnul CB și vin la mine la cazare. Sigur că m-a enervat maniera, aceeași, de a apărea insidios, fără a stabili o întâlnire, fără a discuta cu toată lumea într-un cadru oficial. A fost greșeala mea că am ieșit, la ora aceea târzie, dar am făcut-o din respect pentru cel ce a intermediat întâlnirea, căci avea intenții bune. Pe scurt, a fost ultima întâlnire...acolo m-am îngrozit, ca nivel de înțelegere, pe mâinile cui va intra situl. Iarăși nu intru în detalii, dar vor veni și ele la vremea lor.
A urmat apoi prima ediție a Simpozionului Micia Rediviva. La simpozion s-au ținut și lucrările Comisiei Naționale Limes. S-a discutat pe subiect, autoritățile locale au invitat Comisia și pe Președintele Comisiei Naționale de Arheologie la o discuție, cu reprezentanții CFR și ai FCC Astaldi. Ne-am dus la Consiliul Județean, ne-am întâlnit, am vorbit, păreau că au înțeles gravitatea situației. În tot acest timp am cerut, împreună cu Comisia Limes, începerea de urgență a lucrărilor, o bugetare adecvată și termene rezonabile, dat fiind că întârzierea ce nu ne aparține nouă, data fiind importanța demersului și dificultatea lui. Din partea constructorului discursul era: suntem acoperiți – avem subcontractor pe problemă, Beri Grup. Și la această întâlnire am atras atenția că discuția nu are relevanța, câtă vreme instituția organizatoare a cercetării, în speța MNIR și instituția parteneră, MCDR, nu au fost contactate pentru un punct de vedere. Comisia Limes a dat un comunicat.
Ajunsă acasă, în următoarea săptămână, am fost contactată de responsabilul de proiect de la constructor, ce mi-a solicita prezența la două întâlniri cu CFR, Beri Group și Constructorul lucrării, la Deva, pentru a clarifica situația sitului de la Micia. Am răspuns că eu nu pot veni în nume personal, că trebuie contactată instituția mea, că nu pot participa fără mandate și delegație și ce am de spus este doar în calitate de expert arheolog cu experiență în astfel de lucrări (calitatea de expert fiind dobândită pe baza pregătirii proprii). Am acceptat însă să le răspund la întrebări științifice sau tehnice prin telefon. Am fost așadar sunată, sper că există înregistrările întâlnirii de la Deva, pe data de 11 noiembrie, ora 18. În convorbirea telefonică, am înțeles că a fost pusă pe difuzor, mi-am spus din nou punctul de vedere și am reiterat faptul că nici la această data MNIR nu a fost contactat oficial, ceea ce face ca demersurile să fie nule. La acea întâlnire, domnul CB a afirmat că nu e necesar să fiu eu responsabil sau să lucreze MNIR acolo, ca el are soluții, mijloace, că suma pentru Micia ar fi maxim 10 000 euro!!!!! (mi-au povestit colegii de la Deva ulterior).
Buuun….acum intervine și MCIN…întâi prin instituția lui subordonată. 12 noiembrie – ora 17….17.30. După orele de program. Ies și povesteam cu câțiva colegi în fața instituției. Apare, din nou către intrarea MNIR același domn CB. Nu știu dacă s-a bucurat că a dat cu ochii de mine, dar am zis și eu…..în sfârșit v-ați hotărât să mă contactați instituțional. A zis da și a intrat.
De atunci, nimeni nu m-a mai întrebat nimic, la directorul coordonator cu partea de arheologie nu a ajuns…..iar liniște, iar pace…când, prin ianuarie, primesc două copii după niște hărții aberante depuse de Beri Grup la MNIR, cu rezoluția managerului să dau nota explicativă la acuzațiile conținute în hărții. Am dat. Iar liniște, nu m-a chemat nimeni să mă întrebe ceva despre Micia, despre sit, despre ce se întâmpla, despre patrimoniul mobil de acolo, despre…..
Aflu apoi că Muzeul din Alba depune cerere de autorizație, pentru situl de la Micia, cu proiect și cerere semnată de colegul Cristinel Fântâneanu. CNA respinge cererea și scrie o rezoluție nefericită (cine scrie acolo rezoluțiile), ceva de genul CNA respinge autorizația și solicită cooptarea în colectiv a responsabilului științific. Secretarul de stat trimite către MNIR o solicitare de punct de vedere, cu privire la rezoluția CNA. Alba Iulia, la rândul ei, trimite o hârtie la MNIR să se încheie protocol ca să lucrez în șantier. Doar eu, la impuse, fără posibilitatea de a-mi face echipa, fără să cunosc termene, fără să cunosc buget.
Acum începe delirul instituțional. Sunt chemată la direcțiune, acolo anchetă…nici vorbă de discuție despre Micia, de patrimoniu, metodologie, sit. Managerul meu cu extensia sa juridică, îmi reproșează chestii, subminez economia, de ce nu l-am informat în scris, de ce nu i-am spus ca trece trenul pe la Micia, de ce sunt băgați în asta (vina mea că există Micia), că vor fi făcuți responsabili că întârzie calea ferată și că mă detașează la Alba Iulia. Scurt! Situație rezolvată. Ceea ce nu știam era faptul că, în timp ce mă agresau efectiv psihic, cu detașarea și alte minuni, trimiteau deja o hârtie la muzeul din Alba prin care, extensia juridică personală explica că – un sit e un sit dar în sit sunt mai multe șantiere. Deci, preventiva e altceva și sistematica altceva, șantiere diferite, dacă vor însă ei mă detașează. Dar să întrebe cineva, că doar luăm foc cu gurița cum apărăm patrimoniul, care e termenul, care e bugetul, faptul că nu pot să-mi fac singură echipa ci e la impuse…..nimic. Pilat e fericit, mâinile au fost spălate.
Suntem dară invitați cu toții la Comisia Națională de Arheologie din 15 martie. Doar că acolo lucrurile se petrec diferit față de cele laconic scrise în rezoluția ultimă, cea ce mi-a prilejuit postarea. Deci….eu și managerul meu cu extensia juridică nedespărțită. Intre timp, că ministerul e micuț, aflu că ușile de sus de tot (nr. 1,2,3 decizie) s-au deschis repede pentru domnul CB….ce era acolo. Ca atare…când suntem invitați înăuntru, apare intempestiv în ședința și omul de afaceri entuziast. Ce a urmat - ?
A vorbit conducerea MNIR – a băgat chestia cu două șantiere….nu au treabă, gura nu le miroase, mâinile sunt spălate și oricum e minunat să o mai tăvălim odată pe Simion. Dar, trebuie spus aici faptul că au specificat că – pe MNIR nimeni nu l-a întrebat niciodată nimic. Teoretic – au dat negație – unicul caz din istoria arheologiei!!!!!!
Apoi a vorbit reprezentantul Beri Grup. A amenințat, că dacă nu se dă autorizație, membrii comisiei vor plăti daunele, un discurs iar de tipul că el o introduce pe Doamna (adică eu…în colectiv), că pot veni și voluntar, cu vestă și echipament de protecție…etc. Trist și umilitor, pe mana cui va intra nefericitul de sit. Nici acum, nu tu plan, nu tu buget, nu tu termen, nu tu măcar câți arheologi vor lucre la Micia. Nimic. Presiuni, uși deschise, uși trântite, amenințări și deznodământul.
Deznodământul de un cinism de neegalat. Nici măcar proiect nou, cerere nouă, ci aprobarea cererii inițiale, respinse anterior! Scurt. Fără protocol cu Deva, fără nimic. Totul e posibil. Dacă deschizi ușile și ameninți, la MCIN patrimoniul și rolul ministerului e o vorbă goală.
Așadar întrebările mele:
1. Pe autoritățile statului, cu excepția celor de la cultură, nu le mai întreb nimic. Nu am de ce, nu am cu cine, e un stat eșuat!!!!!
2. Cum este posibil ca o entitate privată să intre ca în brânză în MCIN timp în care nimeni din același minister nu a fost interesat de o discuție aplicată cu situația de acolo. Băieții deștepți, presiunile și traficul de influența reușesc, specialiștii niciodată! De ce nu figurează ca participant, alături de reprezentanții muzeelor? Nu trebuie să fie public? Cine l-a convocat la comisie?
3. Care a fost miza negației MNIR? Am bănuieli dar asta e altă postare.
4. Chiar și așa..cu ce tupeu să vii, după ce ai lăsat Micia la urmă, ai stat până în ceasul al 11 –lea, voit, ca să bați din pinteni că se împiedica calea ferată, în condițiile în care era principala problemă de pe întreg tronsonul. Cine este responsabil?
5. Cu autoritate mai poate emite vreodată CNA pretenții de tipul – nu ai orto foto plan, nu e expertul pe epocă, nu e bun proiectul? Cum își mai exercita autoritatea? Așa cum sună rezoluția de astăzi, membrii CNA poartă întreaga responsabilitate, ori asta este nedrept. Eu am fost acolo, am văzut punctele de vedere ale colegilor din comisie iar rezoluția nu le reflectă!!!!! Poate iau atitudine!
6. Care e viitorul profesiei? După precedentul de astăzi, un contract commercial dă dreptul la intervenția în orice sit, fără nicio condiționare de calitate, competența, cunoaștere, deontologie. Orice sit poate fi descărcat, fără prea multe mofturi de cercetare, de oricine dintre noi, indiferent de specializare. Sunteți voi, colegii mei, pregătiți pentru asta?
7. Și cea mai importantă!!!! Proiectul de cale ferată este un proiect depus pe fonduri europene. La dosarul de accesare, fără discuție că a fost bugetată partea de patrimoniu, ca peste tot în Europa. De obicei este cam 1% din valoare proiectului. Unde sunt banii?
8. Solicit să fie făcut public proiectul de cercetare pe baza căruia s-a rediscutat cererea de autorizație și s-a aprobat. Poate mai pot ajuta......voluntar, cu vestuța și caschetă, cu spunea CB în fața colegilor mei din Comisia Națională de arheologie.
Aceasta postare nu este un atac la adresa colegilor din Alba. Sunt la rândul lor, ca angajați, obligați să îndeplinească sarcinile de serviciu, iar Codul Deontologic, spun juriștii, nu are valoare de lege. E doar o constrângere morală! Atât! Răul trebuie căutat la rădăcina lui, acolo unde se fac presiunile și acolo unde cei puși să facă lucrurile după standardele europene, tremură ca piftiile, în fața oricăror învârtiți conjuncturali. Deci ca de obicei – caz clasic de Arheologia oprește calea ferată! Noroc de băieții deștepți că ii dau drumul. Atașat....fragmente din aberația de comunicare, sau cine și cum dictează acum pe patrimoniu! Bravo MCIN!!!!!!"
Sursa informațiilor Simion Mihaela.
Corectura Gligor Adrian Borza, Știință pentru toți și Știință pentru toți.
Pe aceeași temă:
1. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene
2. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu