Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2023 - VIDEO

1. Descoperirea unei noi diplome militare, după 45 de ani de cercetări la Tibiscum

Astăzi 11 septembrie 2023 la ora 12.00 echipa Muzeului din Caransebeș condusă de CS II dr. Adrian Ardeț și formată din dr. Dacian Rancu, dr. Lucia Carmen Ardeț și Iulian Leonti împreună cu echipa italiană coordonată de profesorul Livio Zerbini de la Ferrara, anunță descoperirea unei noi diplome militare, după 45 de ani de cercetări la Tibiscum !
Oggi, 11 settembre 2023 alle ore 12.00, l'équipe del Museo Caransebeș guidata dal CS II Dr. Adrian Ardeț e composta dal Dr. Dacian Rancu, dalla Dr. Lucia Carmen Ardeț e Iulian Leonti insieme all'équipe italiana coordinata dal Professor Livio Zerbini di Ferrara , annuncia la scoperta di un nuovo diploma militare, dopo 45 anni di ricerche a Tibiscum!

Sursa informațiilor Municipium Tibiscum.

2. În cadrul Sesiunii științifice "Tendințe în biologie: de la molecule la sisteme complexe", împreună cu colega mea, dna. conf. dr. Simina Stanc, ne-am propus să reunim în secția "În căutarea identității ascunse în pământ. Abordări bioarheologice" studii recente de bioarheologie.

Abordarea bioculturală, caracteristica principală a studiului bioarheologic, asigură o interpretare culturală şi socială a datelor obţinute prin metode biologice şi nu numai. Cercetările bioarheologice se încadrează în seria de investigații care contribuie la caracterizarea cât mai completă a vechilor comunităților umane, a paleomediului, prin furnizarea de informații privind utilizarea anumitor plante și animale pentru subzistență, gestionarea fondului forestier, preferința și chiar specializarea în utilizarea anumitor specii. De asemenea, se pot obține informații privind aspecte legate de agropastoralism sau detalii ce țin de vechile ritualuri. Toate acestea contribuie la caracterizarea comportamentului comunităților din trecut în anumite condiții de mediu, la identificarea mecanismelor de ocupare a spațiului în interiorul și exteriorul așezărilor din vechime, la evoluția în strânsă legătură cu mediul înconjurător.
Sesiunea științifică se va desfășura on-site (la UAIC Iași) și online, în perioada 27-28 octombrie 2023, iar participarea este condiționată de completarea on-line a formularului de înscriere (în română sau în engleză) până la data de 30 septembrie 2023, accesând link-ul: http://cercetare.bio.uaic.ro/SSFB/2023/inscriere.html.

Sursa informațiilor Mihaela Danu.

3. ,,Orașul de sub oraș" este un concept la care mă gândesc de mai mult timp și pe care îmi doresc să-l abordez în viitorul apropiat, încercând să pun în valoare vestigiile arheologice descoperite în mica localitate în care activez.

Am avut prilejul să văd un bun exemplu de conservare și punere în valoare a unor vestigii arheologice urbane, care acoperă un interval de aproape 1800 de ani și care sunt destinate în prezent vizitării. Și totul se petrece într-o bibliotecă. Doar că nu la noi.
PS. Tavanul de sticlă este de fapt o pardoseală.

#archaeology #urban #heritage #conservation #oldtown

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. Localitatea Sigmir, pe dealul Lazuri

În cadrul proiectului 𝙁𝙞𝙞 𝙖𝙧𝙝𝙚𝙤𝙡𝙤𝙜 𝙥𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙤 𝙯𝙞!, Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud a desfășurat în data de 1 septembrie 2023 o nouă activitate de voluntariat în localitatea Sigmir, pe dealul Lazuri. Aici a fost descoperită cu detectorul de metale la o adâncime de 15 cm de către Florin Timofe o fibulă digitată de bronz de tip "slavic'' la 10 m de drumul forestier și care poate fi încadrată cronologic perioadei de sfârșit de sec. al VI-lea și început de sec. al VII-lea p. Chr. Deși ruptă în două bucăți, încă din vechime aceasta se păstrează într-o stare bună de conservare. În urma sondajului arheologic, în punctul indicat de către descoperitor, s-a efectuat o secțiune de 3x2 m de unde au fost recuperate câteva fragmente ceramice mici nedeterminabile la o adâncime de 40 cm. Nu s-a conturat niciun context arheologic clar, fibula fiind pierdută probabil accidental. Cert este că descoperirea s-a făcut la doar câțiva metri de un drum forestier de culme. Tot din acest punct și de pe drumul respectiv au mai fost identificate câteva piese de fier: două potcoave, o lamă de cuțit și o verigă; care nu pot fi relaționate cu descoperirea respectivă, fiind mai degrabă de perioadă modernă sau posibil medievale. Toate aceste descoperiri atestă faptul că drumul respectiv era unul intens circulat fiind probabil o rută veche de acces spre zona localității Sigmir.
Odată cu începerea noului an școlar, le reamintim colaboratorilor noștri, dar și cadrelor didactice care doresc să-și implice elevii în acțiuni de voluntariat pe parte de arheologie că instituția noastră va mai desfășura și alte activități de acest gen. Mulțumim tuturor voluntarilor pentru implicarea și interesul de care dau dovadă de fiecare dată când venim către public cu astfel de acțiuni!
Coordonator proiect,
Sofia-Adriana Stancu

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

5. Recent a apărut în American Journal of Archaeology un articol despre cele doua cuptoare de topire și prelucrare a sticlei descoperite la Romula. Cei interesați pot solicita în privat articolul integral, care are mai jos un preview, pe site-ul revistei. https://www.ajaonline.org/archaeological-note/4715

Sursa informațiilor Mircea Negru.

6. Descoperire făcută în apropiere de Tibiscum și care rămâne una dintre cele mai vechi piese paleocreștine din zona noastră și datată în secolul IV d. Hr.

Astăzi dacă este sărbătoare atât la credincioși ortodoxi cât și la cei romano-catolici, ne-am gândit ca de ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI este bine venit să readucem în memorie o descoperire făcută în apropiere de Tibiscum și care rămâne una dintre cele mai vechi piese paleocreștine din zona noastră și datată în secolul IV d. Hr.. Piesa se află în colecțiile Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș și a fost descoperită în anul 1993 și cunoscută ca fiind: ”crux monogramatica” , aproape identică cu cea descoperită la Slăveni (Oltenia).
Bibliografie: Adrian Ardeţ, Cercetările arheologice de la Biserica medievală de la Cărbunari-Ţigăneşti (sec. XIII-XIV), în ActaMN 33/I, Cluj-Napoca, 1996, p. 415-424 (ISSN 1454-1513).

Sursa informațiilor Municipium Tibiscum.

7. Printre descoperirile arheologice mai deosebite, realizate în ultimii ani, se numără și cele două cruciulițe de lemn, descoperite în inventarul a două morminte de călugărițe, datate la jumătatea sec. XIX.

Extrem de fragile, cele două piese sunt adevărate rarități arheologice.
P.S. - În calendarul creștin-ortodox astăzi este celebrată Înălțarea Sfintei Cruci.

#archaeology #monastery #conservation

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Ceramică romană - terra sigilata - cu delfini

Sursa informațiilor Anca Timofan.

9. Apulum Archaeological Site. - DEM beauty

Sursa informațiilor Calin Suteu.

10. Să refacem zidul de curtină!

Știm că zidul de curtină a fost „lucrat” mai puțin arheologic, cât mai mult arhitectonic, între anii 1971-1975 . În fapt, fără să știm cu precizie de unde au început să acționeze, angajații DMI au cârpit zidării, au astupat vechi orificii de bârne, pe care le-au socotit în bloc ca provenind doar de la tiranți, au remodelat contraforturi, „au completat” zidurile, au așezat drumuri de strajă și ferestre de tragere după logica potrivelilor, a schițelor vreunui arhitect prea ocupat și a propriei lor voințe. Adrian Bătrâna a notat în 1971 că revenind la Bistrița a constatat că pe latura de nord, „zidul de incintă fusese dărâmat, pe motivul degradării sale, pentru a fi refăcut complet, deși se știe că întreaga curtină se afla aproximativ în aceeași stare de conservare.” Și mai departe, încă alte lovituri date profesionalismului: „Situația nu ar fi fost atât de gravă dacă intervenția din partea șantierului s-ar fi oprit aici. Ea a continuat însă și în pământ practicând de-a lungul curtinei, nici mai mult, nici mai puțin, decât o groapă lată de 4 m și lungă de 12 m, care a fost adâncită până la talpa fundației zidurilor, înlăturând pentru totdeauna posibilitatea obținerii unor relații stratigrafice continue și concludente prin intermediul unor secțiuni. Deși am refuzat să efectuez o cercetare în asemenea condițiuni, am fost obligat să o fac, trecându-se sub tăcere faptele petrecute. În consecință, am trasat o secțiune perpendiculară pe elementele de zidărie alese, reușind să surprind, în afara lor, nivelul de construcție” . La fel de ilară rămâne amplasarea elementelor de suprastructură (drum de strajă și ferestre de tragere) orientate către sectoare cardinale de unde nici un dușman nu se putea apropia.
S-au refolosit, fără nici un scrupul istoric ori deontologic profesional de restaurare, vechi pietre profilate, probabil economisind plata și aducerea materialelor noi de care s-ar fi avut nevoie. Nu este nici un fel de surpriză dacă „tehnica” a făcut tradiție și după retragerea DMI-ului primar din ecuația restaurărilor românești. „Rețeta” nu se aplica doar Bistriței. Măcar la Putna ea a fost amplu detectată și dezvăluită . Soluțiile erau deja universale: refacerile erau simplificate la maximum ori după „proiecte tipizate”, și toate pietrele profilate nu mai contau decât ca umpluturi.
(în desen: planul „Răzvan Theodorescu”, 1966)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

76. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2023 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 8 octombrie 2023

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2023 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete