„Armuroiul” este un tip de mobilier din interiorul locuinței țărănești, utilizat pentru camuflarea spațiului de depozitare a veselei sau a alimentelor.
În „casa mare” a caselor săsești și românești, acolo unde gazda își poftea oaspeții (camera curată), exista această veche piesă de mobilier, în care erau păstrate vasele bune: ulcioare, căni, oale, farfurii. Amplasat, de regulă, în spațiul dintre ferestrele de pe peretele ce dădea înspre uliță, „armuroiul”, înfundat în perete, s-a dezvoltat, odată cu trecerea timpului, dintr-o nișă folosită inițial pentru păstrarea alimentelor, într-o piesă de mobilier bogat decorată cu motive ornamentale florale, ce atrăgea privirea imediat ce se intra în încăpere. De multe ori, pe lemnul tăbliei frontale unde era decupată o ușă, meșterul nu uita să însemne anul confecționării piesei de mobilier și numele proprietarului. „Armuroaiele” erau pictate policrom cu decor fitomorf și floral. Dintre motivele folosite, menționăm: laleaua, care semnifica numărul și prezența fetelor și femeilor din casă. Dacă laleaua era pictată sub formă de boboc, însemna ca în familie există o fată, iar dacă era larg deschisă semnifica prezența unei femei mature.
La Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea puteți admira aceste două armuroaie românești originare din satul Paloș, pictate cu motive florale, purtând pe ele inscripțiile anilor în care au fost confecționate, 1894, respectiv 1902.
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu