Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2024 - VIDEO

1. Se încheie în scurt timp anul și am încheiat și noi lucrul la un volum dedicat epocii bronzului din estul Europei, la a cărui editare am muncit împreună cu colegul meu Gafincu Alexandru.

Volumul conține cu preponderență studii multidisciplinare, aplicate unor situri sau vestigii arheologice din spațiul est-european.
De altfel, volum include, în bună măsură, lucrările conferinței dedicate aceluiași subiect și care a fost organizată la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț în anul 2022.
Acest volum, care sperăm noi să fie util, a putut fi realizat datorită specialiștilor care au dat curs invitației noastre și care activează în instituții de profil din Finlanda, Germania, Cehia, Ucraina, Bulgaria, România, Republica Moldova. Tuturor le adresăm mulțumirile noastre!
Voi mai reveni asupra acestui subiect pe măsură ce tipărirea va fi în curs! Rămâneți aproape pentru procurarea lui!

#archaeology #BronzeAge #book #research #science #museum

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. În zodiacul chinezesc anul 2024 este anul dragonului de lemn.

Noi am găsit anul trecut piciorul dragonului de lut, în situl arheologic de la Topolița, jud. Neamț .
Sper că a fost înțeleasă gluma....!
Dacă pe această pagină găsiți conținut interesant sau util, vă invit să îmi rămâneți alături pentru a vă putea împărtăși detalii din munca noastră.
De asemenea, aveți opțiunea să vă invitați prietenii să aprecieze această pagină.
P.S. în imagine este un picior de la un mic altăraș din lut, specific culturii Precucuteni.

#archaeology #prehistory #museum #heritage #folow

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. O splendidă figurină antropomorfă descoperită sub vatra unei locuințe de acum 6500 de ani, în situl de la Topolița, jud. Neamț (2023).

Este o reprezentare interesantă, însă destul de rară ca manieră de redare a unui personaj feminin și care amintește de statuetele primei faze de evoluție a culturii Precucuteni.
Se pare că situl arheologic de la Topolița, unde facem cercetări din anul 2019, are încă destule taine ce așteaptă a fi scoase la lumină. Puteți fi unul din factorii care să sprijine mai buna cunoaștere a acestei așezări preistorice, chiar și prin difuzarea informației.
Facem foarte cunoscută piesa asta?
Mulțumiri colegului A. C. pentru conservare!
Promovăm județul Neamț prin cercetare!

#archaeology #prehistory #heritage #museum #science #art #spectacular #humanbody

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. Copiii din cimitirul Bisericii Mavrogheni

O parte până acum necercetată din vechiul cimitir al Bisericii Mavrogheni a fost scoasă la lumină cu ocazia celor mai recente cercetări arheologice. Mormintele descoperite se remarcă prin prisma inventarului bogat, a datării neobișnuit de târzii, dar și prin faptul că defuncții erau în cea mai mare parte copii.
Biserica „Izvorul Tămăduirii” Mavrogheni este singura construcție rămasă în picioare din amplul complex de clădiri ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către domnitorul Nicolae Mavrogheni. Pe lângă biserică, acesta cuprindea cimitirul, chiliile călugărilor, trei mori de vânt, reședința de vară a domnitorului, precum și visteria apelor ce alimenta casele boierești de pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei). Cimitirul a funcționat în jurul bisericii de la ridicarea acesteia în anul 1787 până în anul 1860, când s-a decis scoaterea cimitirelor parohiale în afara orașelor din motive de igienă publică. În ciuda acestui fapt, înmormântările în jurul bisericii au continuat să se practice vreme de câțiva ani în cazul persoanelor cu un statut socio-economic deosebit.
Cele mai recente cercetări arheologice efectuate pe terenul Bisericii Mavrogheni au scos la lumină opt complexe funerare aparținând unor copii. Majoritatea monedelor depuse în interiorul sicrielor au fost emise în anul 1867, cu câțiva ani după intrarea în vigoare a legii mormintelor. Inventarul bogat trădează apartenența defuncților la familii înstărite. Mormintele conțineau câte 2-5 monede, inele simple sau încrustate cu pietre semiprețioase și cercei. De asemenea, toți defuncții erau încălțați cu pantofi din piele, fapt remarcabil într-o perioadă în care mulți locuitori ai capitalei umblau desculți.

Radu Nicolae, muzeograf
Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

5. O descoperire interesantă, realizată de colegul Constantin Aparaschivei, am reușit să o valorificăm într-un studiu care aduce o serie de lămuriri referitoare la materiile prime utilizate de comunitățile epocii bronzului pentru realizarea unor obiecte cu valoare simbolică.

Știați că unele dintre obiectele de piatră ale epocii bronzului erau reutilizate? În studiul nostru găsiți detalii interesante despre un topor perforat, care s-a spart în două bucăți, iar ulterior fiecare bucată a fost sau urma să fie reperforată. Este un caz singular cunoscut până acum în estul României.
Nu în ultimul rând, cu sprijinul colegilor Daniela și Liviu Popescu, de la Universitatea din Suceava, au fost realizate și determinări petrografice pentru piesele discutate în articol.
Studiul poate fi accesat în linkul din comentarii!

#prehistory #BronzeAge #archaeology #stonetools #petrography

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Vremea a ținut cu noi la început de an, iar un colectiv de arheologi și muzeografi ai Muzeului Județean Olt au considerat că este oportun să demareze proiectul de identificare și cartare a siturilor arheologice din județ, realizând prima evaluare de teren din acest an. Cercetarea a vizat localitatea Ipotești (jud. Olt), de unde au fost menționate de-a lungul timpului descoperiri din toate epocile istorice.

Rezultatele cercetării noastre sunt remarcabile, fiind identificate materiale spectaculoase, care ne-au determinat ca în viitorul apropiat să le includem în circuitul științific: măsea de mamut, ceramică din toate epocile istorice, unelte din silex și chiar oase dintr-un mormânt uman.

Florin Ciulavu - arheolog

Sursa informațiilor Muzeul Județean Olt.

7. Am valorificat recent, într-o manieră pluridisciplinară, câteva descoperiri dintr-un tumul din Republica Moldova și credem noi că am adus niște contribuții foarte utile pentru înțelegerea comportamentului funerar al unor comunități umane din mileniile III-II a. Chr. aflate la est de Prut.

Cu sprijinul mai multor colegi din România, Republica Moldova și Cehia, am reușit să obținem date de antropologie, antracologie și cronologie absolută pentru mormintele studiate, unele dintre informații fiind chiar foarte valoroase.
Mulțumiri Angela, Eugen, Gabriela și Marketa!

Articolul poate fi consultat aici: https://www.academia.edu/112972257

#archaeology #prehistory #BronzeAge #Yamnaya #anthropology #radiocarbon

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. CARTIERUL LUMEA NOUĂ/ NEUE WELT/ UJVILÁG DIN ALBA IULIA

1. Așezarea neolitică Lumea Nouă
Așezarea neolitică Lumea Nouă, cartier nordic al orașului Alba Iulia/ Gyulafehervar/ Karlsburg, a fost descoperită în timpul campaniilor arheologice din anii 1942-1944 coordonate de Ion Berciu, ulterior la efectuarea săpăturilor s-au adăugat cercetătorii Institutului de Arheologie al Academiei din București, alături de cei ai muzeului municipal care au continuat cercetările și în anii 1944-1945, 1947, 1961-1963.
Situl arheologic Lumea Nouă, potrivit lucrărilor mai vechi, se întindea din zona liniei ferate Alba Iulia - Zlatna și ajungea până în apropierea localității Micești, devenită suburbie și cartier al orașului după 1950 (1).
După cum afirmă istoricii Ion Berciu, Gheorghe Anghel și Nicolae Josan, complexul neolitic de la Lumea Nouă a fost locuit de grupurile de păstori și agricultori care au difuzat aici vasele și uneltele specifice culturilor Turdaș, Petrești și Coțofeni, la care se adaugă cultura Criș și aspectul original denumit Lumea Nouă; aceste populații trăiau în bordeie și locuințe la suprafață, alături de care erau amenajate vetre de foc, acestea erau predominante în tot cuprinsul stațiunii arheologice (2).
În privința locuirii acestui spațiu, arheologii au identificat trei faze importante, în cadrul cărora influențele culturale și tehnice dinspre culturile Turdaș și Petrești au favorizat apariția și dezvoltarea unui nou tip de ceramică, anume complexul și cultura Lumea Nouă cu analogii provenite de la alte culturi materiale precum Gumelnița, Precucuteni și altele.
În cazul primului tip de locuire, specific purtătorilor culturii Turdaș, în timpul campaniilor arheologice au fost identificate cupe cu picior cu proeminențe perforate sau neperforate, vase de tip bol, vase mari pentru depozitarea cerealelor și altele cu elemente antropomorfe, clasificate de specialiști în trei grupe de cupe cu picior: de culoare roșie cărămizie bine arse, cenușii cu picior masiv și adâncituri circulare interioare, și în fine, cupe cu picior cilindric realizate din lut cenușiu, care aveau orificiul rotund și piciorul gol la interior, prezentând analogii cu cele produse de reprezentanții grupului Tisa - Lengyel.
Pe lângă aspectele materiale, cultura spirituală este dovedită de fragmentele de idoli antropomorfi și obiectele de os și piatră descoperite la fața locului. Chiar la mijlocul acestei evoluții se dezvoltă cultura Lumea Nouă, considerată o specie de ceramică nouă, derivată din aspectul Petrești, având caracteristici finețea executării compoziției din lut amestecat cu nisip, arderea completă, lipsa impurităților ori nuanțele de negru-cenușiu la interior și cărămizii la exterior cu decorații de linii cu orientări diverse.
În cazul culturii Lumea Nouă, ceramica se împarte în două categorii: cu fond alb și pictură roșie - fondul acoperă toată suprafața vasului, iar decorațiile sunt trasate cu pensula, având baza scurtă - și cu portocaliu - motivele decorative roșii și negre - motivele decorative roșii și negre sunt aplicate pe un fond nelustruit, prezentând înrudiri cu grupul Tisa II - Herpaly. În afară de aspectele ceramice, în aria acestui complex au fost găsite diverse topoare de așchii de piatră, obsidian și silex.
În final, a treia fază de dezvoltare a așezării stă sub semnul culturii Petrești din care a derivat tipul Lumea Nouă, contemporan cu ceramica Ariușd - Cucuteni. Ceramica Petrești se împarte în cinci tipuri: a) fond portocaliu cu motive roșii, b) fond alb cu motive roșii, c) fond roșu cu pictură neagră, d) fond portocaliu închis cu pictură neagră, e) fond roșu cu pictură neagră decorată cu motive albe.
Forma vaselor este în general bitronconică, în alte locuri au fost găsite fragmente cu caneluri asemănătoare cu cele realizate de purtătorii culturilor Gumelnița și Precucuteni, dar și lame de obsidian, topoare trapezoidale, idoli antropomorfi, precum și un colier și trei discuri din scoica Spondylus.
Trecerea la Epoca Bronzului a însemnat o perioadă de regres a culturii Lumea Nouă pe fondul pătrunderii triburilor indo-europene și a culturii Coțofeni, ale cărei caracteristici - ceramica incizată cu împunsături succesive - s-a răspândit în toate localitățile din jurul orașului Alba Iuliei, anume la Bărăbanț, Straja, Pâclișa și Blandiana, ceea ce a marcat încetarea locuirii pe locul sitului de la Lumea Nouă (3).
b) Cartierul Țiganilor și reședința episcopului
În conscripția urbană din 1676 a fost menționată prima oară Strada Țiganilor/ Cigany utca în zona de nord-est a cetății medievale.
Hărțile și documentele emise în perioada 1769-1877, menționează faptul că aici se afla proprietatea episcopului care avea două extremități, denumite Curtea de Sus a Episcopului/ Obere Bischofs Mayer și Curtea de Jos a Episcopului/ Untere Bischofs Mayer, poziționate la nord și sud.
Cartierul Lumea Nouă era mărginit de râul Ampoi, era o zonă mlăștinoasă unde se practica vânătoarea iepurilor, fazanilor și căprioarelor, iar autoritățile habsburgice au amenajat aici un loc de recreere pentru oamenii orașului cu terasă și parc (4).
c) „Cartierul Romilor” - loc de relaxare al orașului
În secolul XX, numele cartierului a devenit „Cartierul Romilor” sau „Cartierul Lumea Nouă”, comunitatea romilor fiind înzestrată cu o biserică (cca. 1930) și școală elementară.
În perioada interbelică, Lumea Nouă era un loc de relaxare pentru locuitorii orașului, deoarece aici a fost amenajat un parc, realizat de Societatea Vânătorilor, trei lacuri, un teren de tenis, o grădină de vară și o păstrăvărie. În perioada comunistă locul a fost uitat și s-a degradat (5).
_____________________________________________
(1) Ion Al. Aldea, Teritoriul municipiului Alba Iulia în epoca preistorică, în Marian Trandafir (coord.), Alba Iulia 2000, 1975, p. 21.
(2) Ion Berciu, Gheorghe Anghel, Alba Iulia. Mic îndreptar turistic, București, Editura Meridiane, 1965, p. 6-7.
(3) Ibidem, p. 25-26.
(4) Gheorghe Fleșer, Alba Iulia și monumentele sale în imagini de epocă, Alba Iulia, Altip, 2018, p. 150.
(5) Laura Stanciu, „Lumea Nouă, Neue Welt, Ujvilag”, în Laura Stanciu (coord.), Alba Iulia. Memoria Urbis, Cluj-Napoca, Mega, 2018, p. 261-264.

Sursa informațiilor Să Cunoaștem Alba Iulia.

90. Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2023 - VIDEO - Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 26 ianuarie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2024 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete