Astăzi vorbim despre holotipuri și despre o musculiță descoperită lângă București.

 

Img.1. Paragus bicolor (Fabricius, 1794) specie soră (foarte similară) a lui Paragus romanicus. (poză de Axel Gosseries via INaturalist (8.6.2023, Portugalia))

 Img. 2. Reprezentanți ai familiei Syrphidae (poster realizat de Alvesgaspar via Wikipedia)

 Img 3. Paragus sp. (plansa realizata de J W Meigen 1790, sursa: Meigen Zweiflugen 1790)

 Img 4. Holotipul speciei din colecția Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu (original)

 

Astăzi vorbim despre holotipuri și despre o musculiță descoperită lângă București.
Fiecare specie nouă pentru știință este descrisă pe baza unor caracteristici genetice, morfologice sau comportamentale care o fac diferită, unică printre alte organisme.
Pentru a atesta existența unui organism nou pentru știință este nevoie însă de dovada palpabilă a existenței acestuia. Astfel, cel mai adesea, cel puțin un exemplar din specia nou descoperită va trebui să fie colectat și depozitat într-o colecție de istorie naturală.
Primul individ colectat din specia nouă, individ etalon al acelei specii, poartă numele de HOLOTIP.
Fiecare specie are un holotip care cel mai adesea se află într-o colecție depozitată într-un muzeu.
Valoarea științifică a unei colecții crește foarte mult odată ce are în componența sa holotipuri. Partea cea mai interesantă este că încă se descriu specii noi pe baza unor exemplare colectate în trecut, identificate greșit și care au devenit parte a muzeelor de istorie naturală iar după o revizie mai amănunțită se demonstrează că specia nouă se ascundea de ceva timp printre celelalte exemplare.
Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu deține numeroase holotipuri de la diferite specii actuale sau fosile.
Iar astăzi dorim să vă prezentăm specia Paragus romanicus Stănescu, 1992 o mică muscă syrphidă colectată în 1964 de M. Weinberg nu altundeva decât în București și care a stat ascunsă în colecțiile noastre până a fost publicată de Carmen Stănescu în anul 1992, la aproape 30 de ani distanță.
Syrphidele, cunoscute în engleză ca hoverflies sunt muște recunoscute pentru capacitatea de a zbura pe loc (asemenea unui colibri) și pentru faptul că imită cu mare precizie albinele și viespile, un tip de mimetism Batesian cu rol în protecție față de prădători. Adulții se hrănesc în general cu nectarul florilor în timp ce larvele au o dietă variată, unele hrănindu-se cu plante, altele fiind prădătoare sau parazite. În lume există peste 6000 de specii descrise și probabil multe altele așteaptă în colecțiile muzeelor să fie descrise, asemenea lui Paragus romanicus.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturală Sibiu.